What do you think?
Rate this book
Ciclul Comăneștenilor #1
Viaţa La ţară
"Viata la tara este cel dintai roman din cel dintai ciclu romanesc, adevarata saga de familie, din istoria literaturii romane. Vor urma Tanase Scatiu, In razboi, Indreptari si Anna, care alcatuiesc ciclul Comanestenilor, intins pe durata a unsprezece ani (1898-1909). E vorba de o familie de boiernasi din nord-estul Munteniei, intre Buzau si Rm. Sarat. Razboiul de care este vorba este acela de independenta din 1877. Soarta familiei Comanesteanu este decisa de istorie: locul vechii clase boieresti este luat de arendasi. Tincuta, fiica boierului Micu, se casatoreste cu Tanase Scatiu, ciocoi de tip nou, despre care Nicolae Filimon n-a mai apucat sa scrie in celebrul lui roman de la mijlocul secolului XIX, Ciocoii vechi si noi. Urmasii din doua generatii ai acestora se bat pentru independenta tarii si sunt martorii epocii lui Carol I, regele care a facut Romania moderna si a asezat-o pe picior de egalitate cu tarile Europei." - NICOLAE MANOLESCU
152 pages, ebook
First published January 1, 1898
19 people are currently reading
199 people want to read
About the author
Duiliu Zamfirescu
36 books7 followersDuiliu Zamfirescu (născut la Plăinești (azi Dumbrăveni), plasa Râmnicul de Sus, județul Râmnicu-Sărat (azi județul Vrancea) mort la Agapia, județul Neamț) a fost un scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola. Cele cinci volume au fost scrise departe de țară, la Roma, când autorul lucra la legația română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.
A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola. Cele cinci volume au fost scrise departe de țară, la Roma, când autorul lucra la legația română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
February 1, 2018
This late 19th-century Romanian classic was previously unknown to me, but I very much enjoyed making its acquaintance. It is the first part of a trilogy and that is very obvious, with not all the storylines resolved. I cannot comment on the accuracy of the translation, but it is very readable and smooth. The change of title from “Life in...“ to “Love in...” in the Tiberian Press edition is justified, I think, with the gentle romance between Sasha and Matei being central, though there is more to the book than that.
The main characters are very human and endearing and the antagonist agreeably hissable. The descriptions of the countryside are quite lyrical. (e.g. “The place seemed to give a feeling of everlasting peace – of blind submission to time as it flowed on, tinging the plain with yellow.”)
For me, the unfamiliar names, modes of address and social set-up gave from the start the sense of a fantasy novel, and this air of somewhat mystifying enchantment continued. The traditional life of the country is perhaps rather idyllically represented, with the boyars (hereditary landowners) in tune with the needs of the land and the peasants. (One character says, “on my estate... we are all brothers.”) But at the same time, there are amusing episodes, such as the visit of the rain-summoning saint, and towards the end the story takes on a darker cast as the undercurrents of unrest come to the surface.
I would have liked an introduction and a glossary, to give a context to the novel and explain such things as what exactly is the “jam” that visitors are offered. But that would be just icing on the cake.
The main characters are very human and endearing and the antagonist agreeably hissable. The descriptions of the countryside are quite lyrical. (e.g. “The place seemed to give a feeling of everlasting peace – of blind submission to time as it flowed on, tinging the plain with yellow.”)
For me, the unfamiliar names, modes of address and social set-up gave from the start the sense of a fantasy novel, and this air of somewhat mystifying enchantment continued. The traditional life of the country is perhaps rather idyllically represented, with the boyars (hereditary landowners) in tune with the needs of the land and the peasants. (One character says, “on my estate... we are all brothers.”) But at the same time, there are amusing episodes, such as the visit of the rain-summoning saint, and towards the end the story takes on a darker cast as the undercurrents of unrest come to the surface.
I would have liked an introduction and a glossary, to give a context to the novel and explain such things as what exactly is the “jam” that visitors are offered. But that would be just icing on the cake.
January 21, 2016
N-a fost atat de rea. Multumesc, doamna de romana!
December 6, 2020
Matei Damian se intoarce acasa ca sa preia mosia de la parinti. Aici gaseste tarani revoltati si ulterior torturati de catre oamenii lui Tanase Scatiu. Astfel, Matei, nemultumit de comportamentul boierului, le promite dreptate. Binenteles, povestea de dragoste nu lipseste.
April 26, 2016
Duiliu Zamfirescu, bun! Mult mai bun decât mă așteptam.
did-not-finish
June 22, 2021I read 40% of this and nothing grabbed me: I didn’t give a you-know-what about anything that was happening. Time to put it down, permanently.
November 20, 2020
Zamfirescu e fara indoiala un scriitor inzestrat si elocvent iar cartea este un testament al talentului si uneori sensibilitatii sale ca individ. Nu de putine ori am fost placut impresionat de atentia pentru detalii si lirica textului, in special in descrierea naturii si a dinamicii dintre personaje.
Trebuie mentionat faptul ca in ciuda varstei - a fost publicata in 1894 - cartea pare contemporana daca facem abstractie de arhaismele fonetice si gramaticale specifice limbajulului epocii.
Lasand deoparte compozitia si talentul lui Zamfirescu, cartea in sine e problematica.
Ignorand realitatea nedreapta care determina diferitele grade de saracie si dependenta a personajelor sale, autorul glorifica mosierismul si contextul politico-economic in care taranii sunt nevoiti sa munceasca toata viata pamantul celor bogati. Cand "conu Dinu" afla zvonuri ca taranii fac petitii la guvern ca sa obtina pamant si ca niste socialisti le sprijina cauza, se infurie din plin pe acestia si pe indrazneala lor.
Taranii sunt portretizati uneori ca niste natarai sireti dar lenesi, uneori sclavi obedienti si iertatori carora nu le arde sa se revolte impotriva celor care-i tin in jug, iar alteori - cu condescendenta benevola - ca pe niste copii batrani care necesita supravegherea atenta si paternalista a boierilor inimosi.
Matei, personajul principal care tocmai mostenise o mosie cu tarani cu tot, e impresionat peste masura cand un cioban cu care a copilarit impreuna si care muncea pentru el da dovada de "simtire ce trecea peste starea lui umila de sluga". E lesne de inteles ca suferinta si ratiunea slugilor sunt lucruri neobisnuite, nu putem decat sa-l laudam pe "conasul Matei" pentru sensibilitatea lui cu totul extraordinara care l-a determinat sa observe ca unii oameni care nu se nasc in familii bogate au sentimente de asemenea, si asta in ciuda faptului ca nu sunt cu adevarat oameni.
Boierii, in contrast, sunt aproape toti oameni cumsecade si generosi, inzestrati cu multa sensibilitate si simtul dreptatii, care se bucura sa-i poata "ajuta" pe tarani insurandu-i cum cred ei mai bine, platindu-le sume derizorii si echivalentul unor lucruri moderne precum telefonul de serviciu si "Pizza Friday" oferite astazi de angajatorii in IT. Se adreseaza unul altuia cu "cucoane" si "domnule", pe cand taranii sunt "Micule" si "Aglaio", niste bieti copii inceti la minte care nu pot trai fara generozitatea si intelepciunea boierilor.
Acest nobili romani isi fac studiile in strainatate, de unde se intorc cu inima plina de dragoste pentru pamantul stramosesc trudit de taranii care au nevoie mare de intelepciunea lor ca sa-i conduca si sa decida pentru ei.
Trebuie mentionat faptul ca in ciuda varstei - a fost publicata in 1894 - cartea pare contemporana daca facem abstractie de arhaismele fonetice si gramaticale specifice limbajulului epocii.
Lasand deoparte compozitia si talentul lui Zamfirescu, cartea in sine e problematica.
Ignorand realitatea nedreapta care determina diferitele grade de saracie si dependenta a personajelor sale, autorul glorifica mosierismul si contextul politico-economic in care taranii sunt nevoiti sa munceasca toata viata pamantul celor bogati. Cand "conu Dinu" afla zvonuri ca taranii fac petitii la guvern ca sa obtina pamant si ca niste socialisti le sprijina cauza, se infurie din plin pe acestia si pe indrazneala lor.
Taranii sunt portretizati uneori ca niste natarai sireti dar lenesi, uneori sclavi obedienti si iertatori carora nu le arde sa se revolte impotriva celor care-i tin in jug, iar alteori - cu condescendenta benevola - ca pe niste copii batrani care necesita supravegherea atenta si paternalista a boierilor inimosi.
Matei, personajul principal care tocmai mostenise o mosie cu tarani cu tot, e impresionat peste masura cand un cioban cu care a copilarit impreuna si care muncea pentru el da dovada de "simtire ce trecea peste starea lui umila de sluga". E lesne de inteles ca suferinta si ratiunea slugilor sunt lucruri neobisnuite, nu putem decat sa-l laudam pe "conasul Matei" pentru sensibilitatea lui cu totul extraordinara care l-a determinat sa observe ca unii oameni care nu se nasc in familii bogate au sentimente de asemenea, si asta in ciuda faptului ca nu sunt cu adevarat oameni.
Boierii, in contrast, sunt aproape toti oameni cumsecade si generosi, inzestrati cu multa sensibilitate si simtul dreptatii, care se bucura sa-i poata "ajuta" pe tarani insurandu-i cum cred ei mai bine, platindu-le sume derizorii si echivalentul unor lucruri moderne precum telefonul de serviciu si "Pizza Friday" oferite astazi de angajatorii in IT. Se adreseaza unul altuia cu "cucoane" si "domnule", pe cand taranii sunt "Micule" si "Aglaio", niste bieti copii inceti la minte care nu pot trai fara generozitatea si intelepciunea boierilor.
Acest nobili romani isi fac studiile in strainatate, de unde se intorc cu inima plina de dragoste pentru pamantul stramosesc trudit de taranii care au nevoie mare de intelepciunea lor ca sa-i conduca si sa decida pentru ei.
June 17, 2025
"Viața la țară” este primul volum din ciclul Comăneștenilor și, în ciuda titlului, nu m-a trimis cu gândul la o frescă idilică a traiului rural, ci mai degrabă la o poveste despre boieri, moșii, ambiții personale și promisiuni de familie, ca în romanele clasice occidentale.
Cartea îl are în prim-plan pe Matei Damian, un tânăr doctor școlit la Paris, care se întoarce la Ciulnița nu doar pentru a-și vedea mama pentru ultima oară, ci și pentru a-i duce mai departe moștenirea și rugămintea: căsătoria cu Sașa, o tânără independentă din vecini, față de care Matei are un comportament destul de ezitant.
Dar, romanul aduce în scenă multe alte personaje: de la boierul Dinu Murguleț, conservator și încăpățânat, la Tănase Scatiu, un parvenit și incult, până la argații și țăranii de la moșii, care oferă un contrast realist între nobilimea veche și țărănime și contribuie la conturarea unui roman social.
Pentru o carte atât de scurtă, numărul mare de personaje și fire narative poate părea derutant. De asemenea, cartea nu oferă un deznodământ clar, ci pare mai degrabă un capitol dintr-o poveste mai amplă. Probabil voi citi si "Tănase Scatiu" deși nu intenționam, dar trebuie să-mi clarific niste idei.
„Viaţa e plină de durere şi de farmec. Ce somn adânc doarme spaţiul dintre stele! Între fiecare stropitură de lumină din Calea Lactee sunt milioane de poşte de singurătate. Şi unde ne ducem noi după moarte? Murim în noi înşine, cum mor făpturile unui vis în vis.”
Cartea îl are în prim-plan pe Matei Damian, un tânăr doctor școlit la Paris, care se întoarce la Ciulnița nu doar pentru a-și vedea mama pentru ultima oară, ci și pentru a-i duce mai departe moștenirea și rugămintea: căsătoria cu Sașa, o tânără independentă din vecini, față de care Matei are un comportament destul de ezitant.
Dar, romanul aduce în scenă multe alte personaje: de la boierul Dinu Murguleț, conservator și încăpățânat, la Tănase Scatiu, un parvenit și incult, până la argații și țăranii de la moșii, care oferă un contrast realist între nobilimea veche și țărănime și contribuie la conturarea unui roman social.
Pentru o carte atât de scurtă, numărul mare de personaje și fire narative poate părea derutant. De asemenea, cartea nu oferă un deznodământ clar, ci pare mai degrabă un capitol dintr-o poveste mai amplă. Probabil voi citi si "Tănase Scatiu" deși nu intenționam, dar trebuie să-mi clarific niste idei.
„Viaţa e plină de durere şi de farmec. Ce somn adânc doarme spaţiul dintre stele! Între fiecare stropitură de lumină din Calea Lactee sunt milioane de poşte de singurătate. Şi unde ne ducem noi după moarte? Murim în noi înşine, cum mor făpturile unui vis în vis.”
February 19, 2025
Idealizarea vieții rurale de la finalul secolului al 19-lea, unde glia e un soi de spațiu edenic, protractor, a primului volum din „Romanul Comăneștilor" contrastează cu violența celui de al 2-lea volum.
October 18, 2017
Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit. Cred c-am s-o şi recenzez, am o grămadă de lucruri de spus şi trăiri de împărtăşit în legătură cu cartea.
March 12, 2024
Deși Călinescu nu s-a sfiit mai târziu să-și râdă de morga lui Zamfirescu, "Viața la țară" contează în primul rând ca parte esențială din temelia romanului autohton. Un compromis între realism și idealism, pe alocuri naiv, adeseori melancolic dar străbătut de un incontestabil spirit intuitiv. Ca scriitor și om politic Duiuliu Zamfirescu simte, trăiește marile mize ale vremurilor sale și anticipează negreșit șocul de la 1907. Îngăduitor cu slăbiciunile personajelor sale centrale, ca unul zămislit în același mediu, este totodată atent la vibrațiile ignorate ale marelui mut din panorama socială: țăranul.
Fără mari profunzimi, fără deplină originalitate, fără abisuri sufletești și consum psihologic intens, romanul este musai pentru ceea ce reprezintă: imaginea verosimilă a unei lumi apuse. Timid la început, apoi mai apăsat, ca în viață, în scenă se strecoară un actor esențial care va deveni o reală obsesie pentru romancierii români: "scatiul"...
Fără mari profunzimi, fără deplină originalitate, fără abisuri sufletești și consum psihologic intens, romanul este musai pentru ceea ce reprezintă: imaginea verosimilă a unei lumi apuse. Timid la început, apoi mai apăsat, ca în viață, în scenă se strecoară un actor esențial care va deveni o reală obsesie pentru romancierii români: "scatiul"...
February 22, 2025
A fost o carte buna, mi-a plăcut romantismul care nu a fost spicy, a fost potrivit. Ar fi fost mai bine daca nu ar fi fost atât de complicat să urmărești acțiunea și era autorul mai explicit cu personajele, dar mi-a plăcut, a fost drăguță. Matei și Sașa au fost niste personaje frumoase, drăguț construite. 4/ 5 ⭐ Nice book
January 22, 2024
Îmi place din când în când să citesc și asemenea cărți, scrise de români "vechi".
Viața la țară este un roman care m-a amuzat prin limbajul omului de rând, prin limbajul "boerului", al conașului, al domnișoarelor sensibile, care roșesc la fiecare câteva minute...
Mi-a plăcut mult cum scrie Duiliu Zamfirescu, care te transpune acolo unde se petrece acțiunea. Și a știut cât "să se întindă" ca să nu te plictisească, să nu te obosească. Poate mai mergeau descrise în amănunt unele aspecte, poate...dar de ce să nu lași loc de imaginație? De ce să nu lași cititorul să caute el "adevărul", faptele, sfârșitul?
Viața la țară este un roman care m-a amuzat prin limbajul omului de rând, prin limbajul "boerului", al conașului, al domnișoarelor sensibile, care roșesc la fiecare câteva minute...
Mi-a plăcut mult cum scrie Duiliu Zamfirescu, care te transpune acolo unde se petrece acțiunea. Și a știut cât "să se întindă" ca să nu te plictisească, să nu te obosească. Poate mai mergeau descrise în amănunt unele aspecte, poate...dar de ce să nu lași loc de imaginație? De ce să nu lași cititorul să caute el "adevărul", faptele, sfârșitul?
October 16, 2021
Cum ridici priporul Ciulniţei, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleţ, case
bătrâneşti şi sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De sus, de pe
culme, ele văd roată împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre valea Ialomiţei, la stânga, pe
desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile uliţelor strâmbe ale satului.
Toată curtea boierească trăieşte liniştită şi bogată, cu cârduri întregi de gâşte, de curci şi de
claponi; cu bibilici ţiuitoare; cu căruţe dejugate; cu argaţii ce umblă a treabă de colo până colo —
şi seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puţului, scârţâind neunsă între furci, ţine isonul
berzelor de pe coşare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ţi iau auzul. Fără a fi risipă
şi zarvă, curtea boierească pare populată şi bogată.
Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor
poştalioni ce intrau în curte cu strigăte şi saltanat. Atât el cât şi nevastă-sa Sofiţa săriră din
paturile lor de cit, şi se uitară pe fereastră.
— Iii!... e greu de noi! Tănase Scatiu cu mă-sa!... exclamă boier Dinu.
— Da' nu-i mai zice aşa, omule, că te-a auzi a fată... Ia-ţi mai bine surtucul şi eşi-le înainte.
Coana Sofiţa trecu repede într-o odaie de alături să se mai diretice la cap, iar boier Dinu îşi trase
din fugă cizmele (strângând din ochi şi blestemând), îşi luă haina în spinare şi ieşi să-şi
întâmpine musafirii.
— Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scuturând pe bătrân de mână. Iacătă, am venit cu
mama.
— Sărut mâna, coană Prohiro; bre, anul ăsta fac grâu mult, zise Murguleţ, sărutându-i mâna cam
din fugă.
— Sărut ochii, mamă; da' ce se potriveşte, eşti fodul, coane Dinule! Uite, zău, maică, zise ea lui
fiu-său, parcă văd pe căminarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu: nalt, uscăţiv la
chip, aşa smead ca dumnealui şi fodul... Lasă, zău, coane Dinule, că sunteţi fodui... Auzi, de
atâţia mari de ani vecini cu moşiile şi să nu loveşti dumneata o dată pe la mine!...
— Uite, zău, coană Prohiro, ai dreptate; da' nu ştiu cum s-a făcut...
Vorbind astfel, bătrâna îngălbenea, începea să înghită în sec, se foia fără rost, până ce căzu pe o
bancă din cerdac.
bătrâneşti şi sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De sus, de pe
culme, ele văd roată împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre valea Ialomiţei, la stânga, pe
desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile uliţelor strâmbe ale satului.
Toată curtea boierească trăieşte liniştită şi bogată, cu cârduri întregi de gâşte, de curci şi de
claponi; cu bibilici ţiuitoare; cu căruţe dejugate; cu argaţii ce umblă a treabă de colo până colo —
şi seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puţului, scârţâind neunsă între furci, ţine isonul
berzelor de pe coşare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ţi iau auzul. Fără a fi risipă
şi zarvă, curtea boierească pare populată şi bogată.
Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor
poştalioni ce intrau în curte cu strigăte şi saltanat. Atât el cât şi nevastă-sa Sofiţa săriră din
paturile lor de cit, şi se uitară pe fereastră.
— Iii!... e greu de noi! Tănase Scatiu cu mă-sa!... exclamă boier Dinu.
— Da' nu-i mai zice aşa, omule, că te-a auzi a fată... Ia-ţi mai bine surtucul şi eşi-le înainte.
Coana Sofiţa trecu repede într-o odaie de alături să se mai diretice la cap, iar boier Dinu îşi trase
din fugă cizmele (strângând din ochi şi blestemând), îşi luă haina în spinare şi ieşi să-şi
întâmpine musafirii.
— Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scuturând pe bătrân de mână. Iacătă, am venit cu
mama.
— Sărut mâna, coană Prohiro; bre, anul ăsta fac grâu mult, zise Murguleţ, sărutându-i mâna cam
din fugă.
— Sărut ochii, mamă; da' ce se potriveşte, eşti fodul, coane Dinule! Uite, zău, maică, zise ea lui
fiu-său, parcă văd pe căminarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu: nalt, uscăţiv la
chip, aşa smead ca dumnealui şi fodul... Lasă, zău, coane Dinule, că sunteţi fodui... Auzi, de
atâţia mari de ani vecini cu moşiile şi să nu loveşti dumneata o dată pe la mine!...
— Uite, zău, coană Prohiro, ai dreptate; da' nu ştiu cum s-a făcut...
Vorbind astfel, bătrâna îngălbenea, începea să înghită în sec, se foia fără rost, până ce căzu pe o
bancă din cerdac.
October 5, 2022
Prima mea carte din liceu, mi-a placut, avand in vedere ca sunt de la tara am inteles mai usor viata de atunci...Merita citita!
February 18, 2018
Un roman de tip traditional unde Duiliu Zamfirescu zugraveste realitatea sociala din universul satului romanesc de la sfarsitul secolului XIX si inceputul sec XX in care vechile proprietati boieresti sunt inlocuite de arenda. In ciuda faptului ca apare tehnica planurilor paralele, nu este neaparat o carte atat de incarcata de substanta estetica pe cat ma asteptam.
January 24, 2022
Am citit cartea aceasta ,pt ca era pe lista de lecturi impusa de dna prof de romana . Au fost momente cand mi se parea ca cartea se invarte in jurul aceleasi actiuni , dar in pertotal a fost placuta . 150 de pagini topite in 3 zile ! Succes !
April 10, 2023
tot dna de romana
This entire review has been hidden because of spoilers.
December 18, 2020
M-am dezobișnuit de a scrie recenzii cum făceam acum vreo cinci ani și tot încerc și încerc... În fine. Mi-a plăcut această carte mult mai mult decât mă așteptam. De fapt, când am auzit de ea prin liceu, mă așteptam să-mi pară foarte, foarte plictisitoare, și nu a fost cazul. A fost usor de citit, cu pasaje descriptive legate de “țară” și natură foarte frumoase, cu personaje la a căror viață emoțională am avut acces, dar și personaje ceva mai comice (Tănase Scatiu, Aglaia). Mi-a fost mai ales stârnită curiozitatea de a termina de povestea romantică centrală, cei doi îndrăgostiti fiindu-mi foarte dragi.
Este întotdeauna interesantă pentru mine prezența detaliilor istorice sau a conflictelor politice la scară mică. Astfel, se prezintă o realitate dureroasă în acest caz.
În plus, este prezentată readaptarea unui om ce și-a părăsit casa, întorcându-se să aibă grijă de moșia familiei. Iar eu, ca trăind în străinătate, nu am putut să nu fiu atinsă.
Scena mea preferată a fost aceea când baciul și Matei priveau stelele.
M-a bucurat și finalul.
Este întotdeauna interesantă pentru mine prezența detaliilor istorice sau a conflictelor politice la scară mică. Astfel, se prezintă o realitate dureroasă în acest caz.
În plus, este prezentată readaptarea unui om ce și-a părăsit casa, întorcându-se să aibă grijă de moșia familiei. Iar eu, ca trăind în străinătate, nu am putut să nu fiu atinsă.
Scena mea preferată a fost aceea când baciul și Matei priveau stelele.
M-a bucurat și finalul.
March 6, 2025
Toată opera am așteptat să primesc o rezoluție: cine a otrăvit câinele lui Micu? Cine era inamicul lui, de a vrut să rănească câinele înainte? Și de ce, la final, după episodul răscoalei, Tănase Scatiu vine la cină? Ce s-a întâmplat cu idila copilăroasă dintre Mihai și Tincuța? Ce o să se întâmple cu moșia lui Damian?
Dar cartea se termină cu Sașa și Matei căsătoriți. Și ce s-a întâmplat cu Micu? A, e plecat în lume. Ok. Sfârșit.
Înțeleg că este o serie și că prima carte trebuie să sădească anumite întrebări, dar, în același timp, nu sunt destul de curioasă să continui. Felul în care povestea a început foarte comod, dar treptat a devenit mai violentă, dezvăluind realitatea lumii și faptul că oamenii pe care Damian i-a citit în cărți nu sunt chiar atât de simpli, a fost foarte fermecător. Dar, în rest, nu mă simt atât de fermecată. Voi continua oricum, indiferent de neutralitatea mea, pentru ca deja am "Tănase Scatiu", și cartea nu este rea absolut deloc.
Dar cartea se termină cu Sașa și Matei căsătoriți. Și ce s-a întâmplat cu Micu? A, e plecat în lume. Ok. Sfârșit.
Înțeleg că este o serie și că prima carte trebuie să sădească anumite întrebări, dar, în același timp, nu sunt destul de curioasă să continui. Felul în care povestea a început foarte comod, dar treptat a devenit mai violentă, dezvăluind realitatea lumii și faptul că oamenii pe care Damian i-a citit în cărți nu sunt chiar atât de simpli, a fost foarte fermecător. Dar, în rest, nu mă simt atât de fermecată. Voi continua oricum, indiferent de neutralitatea mea, pentru ca deja am "Tănase Scatiu", și cartea nu este rea absolut deloc.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 27, 2021
Am adorat aceasta carte,a fost superba.Realista în același timp.Am plâns la sfârsitul cărții,l am urat atât de tare pe Tănase Scatiu..l am detestat pe tot parcursul cărții.Nu ma așteptam să îmi placă asa de mult.Cu siguranță voi mai citi ceva de la autorul acesta🥺
December 29, 2024
Plăcută, cu un fir narativ care te face să fii curios de ceea ce se întâmplă în continuare, îmbinând și descriind foarte bine drama vremurilor de atunci a țăranilor cu o poveste frumoasă de iubire.
Mă bucur să îl descopăr pe Duiliu Zamfirescu cu autorul acestui volum !
Mă bucur să îl descopăr pe Duiliu Zamfirescu cu autorul acestui volum !
May 5, 2020
o descriere suava a boierimii romanesti
Read
April 15, 2021Excellent
May 10, 2022
O gură de aer printre toate minunile ce-mi ajung în mână. Tipul de care pe care îl poti recomanda oricui.
November 8, 2024
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🎖️🀄🪁🃏🖼️🌫️🌁🎆🌃🗾🎐🪻🌷🌸💮🦋🏕️🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📘📗📕📖📑🧧🔖🧋☕🍹🧁🍰🍮🎂
1.Matei- 🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
2.Mihai-🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
3.Elena-🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🎖️🃏🪁🀄🖼️
4.Tănase-🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
1.Matei- 🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
2.Mihai-🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
3.Elena-🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🎖️🃏🪁🀄🖼️
4.Tănase-🧑🏻💼👩❤️👨👔🧧🔖🃏🪁🀄🖼️
November 2, 2024
Acest roman este primul dintr-o serie de cinci, publicate între 1894 și 1911 și apoi reunite în mod simbolic în ceea ce s-a numit ulterior Romanul Comăneștenilor.
Pe scurt, o boiereasă pe cale de a se săvârși din viață își roagă fiul (plecat de mai mulți ani din țară, pentru a studia medicina) să aibă grijă de moșia care era pe cale să se dezintegreze. În plus, ca orice mamă iubitoare, ar dori ca tânărul să se și însoare.
Băiatul, Matei Damian, va încerca din răsputeri să-și asculte mama, în sprijinul său apare și o domniță încântătoare, pe nume Sașa (de fapt Alexandrina), apoi un arendaș rău și crud, pe nume Tănase Scatiu (devenit celebru odată cu Victor Rebengiuc, după ecranizarea din 1976) și masa mare a țăranilor, ce, evident, o duceau foarte rău.
Cei ce vor fi curioși au la dispoziție ultimele pagini din cele 250 ale romanului pentru a se lămuri, ceilalți pot lua/ sau nu de bune cele douăm cuvinte prin care criticii au catalogat romanul de față: platonic și idilic. Subsemnatul ar adăuga și ușor pășunist...
Pe scurt, o boiereasă pe cale de a se săvârși din viață își roagă fiul (plecat de mai mulți ani din țară, pentru a studia medicina) să aibă grijă de moșia care era pe cale să se dezintegreze. În plus, ca orice mamă iubitoare, ar dori ca tânărul să se și însoare.
Băiatul, Matei Damian, va încerca din răsputeri să-și asculte mama, în sprijinul său apare și o domniță încântătoare, pe nume Sașa (de fapt Alexandrina), apoi un arendaș rău și crud, pe nume Tănase Scatiu (devenit celebru odată cu Victor Rebengiuc, după ecranizarea din 1976) și masa mare a țăranilor, ce, evident, o duceau foarte rău.
Cei ce vor fi curioși au la dispoziție ultimele pagini din cele 250 ale romanului pentru a se lămuri, ceilalți pot lua/ sau nu de bune cele douăm cuvinte prin care criticii au catalogat romanul de față: platonic și idilic. Subsemnatul ar adăuga și ușor pășunist...
March 29, 2023
cam boring dar mi-a plăcut partea romantica din ea
Displaying 1 - 28 of 28 reviews