Edificar-se para a morte: Das Cartas morais de Lucílio

by Seneca

Esta obra reuni um conjunto de cartas escritas por Sêneca no final de sua rica vida política e intelectual, numa suposta troca epistolar com um nobre cidadão romano de nome Lucílio. As epístolas cobrem vasta área de interesses, mas certamente um tema preponderante é a aproximação da morte para Sêneca. Ele, que foi compelido ao suicídio pelo imperador Nero, seu antigo pupilo, se apresenta nas cartas como um espírito já pronto para enfrentar a morte depois de uma vida de preparação moral.

Genres: Philosophy, Nonfiction, Classics

162 pages, Kindle Edition

First published January 1, 64

About the author

Lucius Annaeus Seneca (often known simply as Seneca or Seneca the Younger); ca. 4 BC – 65 AD) was a Roman Stoic philosopher, statesman, and dramatist of the Silver Age of Latin literature. He was tutor and later advisor to emperor Nero, who later forced him to commit suicide for alleged complicity in the Pisonian conspiracy to have him assassinated.

Reviews

[ANA]

,,Condiția omului se sprijină pe temelii bune: nimeni nu e nefericit decât din vina sa."

[Luciana]

Dentre os filósofos que comportaram e difundiram a teoria estoica, Sêneca veio a ser um dos quais não apenas se destacou, como deixou, de forma pensada, um grande copilado de ensinamentos, desde a cartas que dirigia a seus aprendizes, a obras maiores para formação moral e política dos homens, todas essas envolvendo a temática do tempo na vida do ser humano.

Na presente obra, por mais que cubra uma vasta área de interesses, o tema que mais se apresenta é aquele voltado para a morte, sua aproximação e como preparar para ela, já que “devemos nos preparar para a morte do que para a vida”. Propondo o desapego à vida, se esta for sem propósito, Sêneca utiliza-se do ceticismo habitual a defender, sob análise, o findar da vida. Mas não só isso, ensina sobretudo que não há porque temê-la, “já que a morte sempre acompanha a vida e acontece para todos”

Se o corpo é morada temporária do espírito, para o autor, meditar sobre a morte é o mesmo que meditar sobre a liberdade, pois quem aprende a morrer, desaprende a servir. Ademais, perpassa sobre a temática da velhice diante da morte, da paz de espírito, sobre viver bem ser mais válido ao homem que viver muito e assim, compõe uma obra com epístolas que busca direcionar o homem a algo que não é, e se não é, não pode ser, logo, “morte é tudo que não é vida, o antes e o depois, simplesmente, não ser”

[Miclea Paula]

Mor de cand m-am nascut, un mic reminder.

[Oana Sîrbu]

"Nu are importanță dacă mori devreme sau târziu, ci dacă mori bine sau rău; să mori bine înseamnă să scapi de primejdia de a trăi rău."

[Raluca]

"Viața este ca o piesă de teatru; nu contează cât este de lungă, ci dacă este bine jucată."

[Catrinel Caitanovici]

O să las aceeași recenzie la toate variantele astea fragmentate: perfecte de făcut cadou și de citit la coadă pe undeva. Am preferat varianta completă și cartonată pentru păstrat în bibliotecă, dar e prea drăguț design-ul ăsta de paperback (nu-i broșat, e capsat) încât să nu-i dau 4/5 stele.

De altfel filosofia lui seneca mi se pare foarte safe, nu atât de controversată ca cei mai recenți dintre filosofi. Merge făcută cadou oricui, înlocuiește bine un curated feed de instagram.

[Sidi]

Cartea asta te face sa îmbrățișezi moartea.

[Kirsten Gorter]

“Lang genoeg geleefd te hebben is geen kwestie van het aantal jaren of dagen maar van de geest.”

..

Als de dood dichtbij komt (voor jezelf of een ander) lijkt me dit een fijne raadgever.

[Christine Cordula Dantas]

Não leia livros de auto-ajuda, mas de estóicos, como Sêneca (e, por exemplo, Marco Aurelio, seu diário, Meditações). A linguagem é agradável, direta e de grande efeito. Deveria ser leitura obrigatória nas escolas. Esta edição é simples mas muito boa, com notas breves e úteis. Li com muito prazer e me foi e será de extrema utilidade. Excelente. 5/5

[Boghiu Andrei]

Seneca ni se confesează pe diferite teme: moarte, familie, viață, prietenie etc. Luată la disecat de redactori și împărțită în vreo 4 cărți de buzunar, aceasta e doar o ramură filosofică care face parte din lucrarea de bază, completă și complexă — Scrisori către Luciliu, publicată și în versiunea extinsă. O lectură cu efect de medicament pentru cei deschiși sorții omului, această cărticică descrie moartea în multe feluri. Mai exact, Seneca, indiferent, stoic și lucid, face un elogiu sincer și călduros morții reci și dure care ne așteaptă pe toți, oferind o perspectivă sănătoasă — și curajoasă — asupra sfârșitului și a ceea ce urmează după ce ne pierdem existența așa cum o știm. Printre altele, Seneca pare să încurajeze și sfârșitul voit și prematur al celor care se află în anumite contexte primejdioase sau nefavorabile vieții lungi. Pentru că îi împărtășesc credințele, citirea cărții de față mi s-a întipărit în memorie cu o lejeritate aparte — detașat și relaxat față de ce înseamnă ideea de moarte, gândurile lui Seneca au fost ca o îmbrățișare și o confirmare a realității în care deja credeam: că moartea, privită de oameni cu spaimă și durere, nu are de ce să dețină aceste trucuri viclene asupra noastră; ea e, privită cu claritate, o opțiune inevitabilă nedureroasă și previzibilă, prin urmare convenabilă. Moartea nu se poate evita și nu trebuie trăită cât viețuiești, dat fiind că șansele ca tu să suferi de lipsa conștiinței sau să trăiești mai departe într-un paradis biblic (pueril, cred eu) n-au de ce să bântuie pe nimeni vreodată. Dacă n-ai suferit milioane de ani până să devii om, de ce ai suferi după ce n-o să mai fii (de tot)? Da, e de recomandat pentru orice îngrijorat sau crispat pe care îl știți. Acceptarea sfârșitului e un paradox care vine cu o ofertă generoasă: parcurgerea vieții cu o indiferență și libertate liniștitoare.

~ 4 ~

[Anderson Paz]

O livro é composto por 22 cartas a Lucílio. O tema central é a morte. Sêneca dá muitos conselhos sobre viver bem e intensamente, manter-se sereno diante das circunstâncias, dispor de alegria interna e constante. Sua tese central é que o sábio é aquele que não teme a morte e, por isso, é verdadeiramente livre.
Existem, porém, alguns conselhos terríveis: o sábio pode se suicidar para evitar viver mal (70). Além disso, Sêneca adota o dualismo platônico em que trata a matéria e o corpo como maus, prisões da alma e do espírito (65).
Esse é um clássico importante porque, diferente dos estoicismos gregos, Sêneca destaca a capacidade da vontade humana em dirigir a própria vida, e não apenas existir.

[Daniela Domide]

Seneca, explorează în această carte natura efemeră a vieții și ne încurajează să nu ne temem de moarte, ci să o vedem ca pe o parte naturală a existenței noastre.
Frica de moarte este unul dintre cele mai mari obstacole în calea unei vieți trăite pe deplin. Seneca ne învață că, acceptând inevitabilitatea morții, putem aprecia mai mult fiecare moment prezent și putem trăi cu adevărat liber de anxietatea zilei de mâine. El ne îndeamnă să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima, să ne valorificăm timpul și să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat.
Aceasta carte este un ghid pentru a trăi o viață plină de sens și înțelepciune, inspirându-ne să nu risipim timpul prețios pe preocupări frivole sau temeri nefondate.

[Quinten Selhorst]

Basically a call to action from Seneca that -again- has not lost its relevancy over the centuries. The below passage nicely summarizes what you can expect to find in the book, without any spoilers 😊

“Voor de modern lezer bieden de teksten in dit boekje een spiegel, een aanzet om te denken over het eigen bestaan en de grenzen daarvan. Plezierige onderwerpen zijn dat niet, misschien. Maar met de huidige ontwikkelingen in de medische wetenschap is het eigenlijk voor iedereen nodig om zijn of haar positie te bepalen. En dan liefst op tijd, zolang het verstand nog werkt, zolang de mogelijkheden er zijn om al dan niet iets te regelen.”

[Oșan]

Seneca privește sfârșitul vieții ca pe un dar al naturii și nu ca pe o năpastă. Omul trebuie să se resemneze în fața destinului fiindcă, în fond, încă de la nașterea sa i-a fost dat sfârșitul. Orice călătorie trebuie să se termine și nu e importantă durata acestei călătorii, cât mai ales experiența și intensitatea ei. Teama aceasta a imanenței morții este mai vătămătoare decât însăși moartea, iar omu devine sclavul propriilor sale frici.
“Cine a învățat să moară s-a dezvățat să fie sclav.”

[Eduardo Bustamante]

Qué belleza de libro, y de traducción, que aporta una impensada cuota de humor y de soltura a un texto que pondera, constantemente, los beneficios del suicidio (por poner un ejemplo).
Todas las ediciones de estas cartas que he leído (ninguna completa), me quedan como libros de cabecera. Frases algunas que, de recordarlas al empezar el día, cambian tu disposición.

[Stephanie Santos]

Senti que a cada epístola levava um soco no estômago.
Ao longo dos meus 25 anos, já experimentei a consciência de algumas das máximas contidas no livro – a importância de cada dia, a inevitabilidade da morte, a imprescindibilidade da constância –, mas vê-las dispostas dessa forma impassível me lembrou de algo maior: ser bom exige esforço.

[Bruno]

A única parte ruim deste livro é que ele não encompassa toda a coletânea de cartas de Sêneca. Mas a seleção deste livro está muito bem feita e compatível com seu título. A tradução também está impecável.

[Æde De Jong]

Een mens wil af en toe ook wat luchtigs lezen

[dumitrita]

,,Viata este ca o piesa de teatru;nu conteaza cat este de lunga,ci daca este bine jucata"

[Eduardo Rioseco]

Quizás me perjudicó el haber llegado a este libro con expectativas muy altas. Se parece demasiado a un libro de autoayuda. La traducción, impecable.

[Alexia Jackson]

1 st half yeah! second half, what?

[Steven]

Mooie citaten en inzichten. Bied verlichting na het verlies van een naaste.

[Marcus Vinicius]

Excelente leitura

[Javi]

«quid tam ridiculum quam adpetere morten, cum vitamin inquietam tibi faceris metu mortis?»

[Ana Horiuchi]

Unul dintre filosofii mei preferați :)

"Viața este ca o piesă de teatru: nu contează cât este de lungă, ci dacă este bine jucată."

[Andersen]

Temos que edificar para a morte ! Temos que aceitar a morte como algo normal. De fato é!

[Xavier]

Caligula werd eens tijdens een toch over de Via Latina aangesproken door een van de arrestanten, een man met een baard tot op de borst. Toen die hem vroeg om de dood, zei Caligula: "Leef jij nu dan?"p45
Caligula, (Gaius Caesar Augustus Germanicus), Romeins keizer van 37 tot 41. Door Seneca en vele anderen beschouwd als het toonbeeld van verdorvenheid en slechtheid. VIII p.69
En zo zijn er nog wat ongerijmdheden waardoor dit werkje niet aan de te hoge verwachtingen kon voldoen. Maar dat is geen reden om het, reeds zo korte werk, niet volledig door te nemen. Zo ook, het leven.

[Johan Rutgers]

Interessant om te lezen hoe (bijna) vanzelfsprekend het thema van de zelfgekozen dood in de tijd van Seneca is. Dit i.r.t. onze (post-)christelijke tijd waarin het leven als het meest heilige wordt beschouwd en dat moet worden verdedigd en eerbiedigt boven alles. Maar ook ten koste van alles? Ik ga zeker meer van Seneca lezen.

[Gabrielle]

goede teksten, maar taai om te lezen. te veel nadruk op de zelf gekozen dood

[Urs]

Für den Titel erstaunlich lebensbejahend.
Sehr empfehlenswert, trotz altertümlicher Formulierungen