What do you think?
Rate this book
Logodnica
„David Kinsella este un regizor britanic, stabilit în Norvegia. De fapt, prin sînge este irlandez, plin de pasiune, ca toţi fidelii Sfîntului Patrick, dar a ales să-şi potolească temperamentul de foc în liniştita şi calma Norvegie, care l-a adoptat. Regizor de succes, David este legat şi de România, unde are mulţi prieteni care îi cunosc viaţa şi pasiunile. Iar una dintre aceste pasiuni a vrut să-i fie transformată într-o carte. Fără ezitare, gîndul m-a dus la Doina Ruşti, stăpîna cuvintelor şi a poveştilor care te fascinează. Ca noi toţi, şi David a fost cucerit de farmecul ei narativ şi-a rugat-o să-i scrie povestea de dragoste. Altcineva vede uneori mai bine decît tine cheile ascunse într-o serie de întîmplări. Însă nu acesta a fost motivul principal al lui David. El a vrut să experimenteze condiţia de personaj. Să simtă pe propria piele ochii necruţători ai spectatorului. Desigur, şi-a închipuit că Doina va urmări faptele pe care el însuşi i le mărturisise, lucru imposibil, avînd în vedere originalitatea ei ieşită din comun. «Ce poveste este aceea, a întrebat ea, spusă pe o singură voce? Orice iubire presupune un EL şi o EA, două puncte de vedere.» Prin urmare, Doina a scris un roman admirabil, din două confesiuni, pe cît de diferite, pe atît de legate.
Scris în trei luni, romanul Logodnica nu este doar povestea de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei.” (Dan Burlac)
„Doina Ruşti are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor şi a societăţii, sub cele mai inofensive forme, dar care, sub lentoarea derulării epice, are o funcţie constant erozivă. O scriitură picturală (prin comparaţia perfect utilizată) şi cinematografică prin amploare.” (Ramón Acín, Turia)
Scris în trei luni, romanul Logodnica nu este doar povestea de iubire a lui David, ci şi o parabolă despre Est şi Vest, despre extremele Europei.” (Dan Burlac)
„Doina Ruşti are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor şi a societăţii, sub cele mai inofensive forme, dar care, sub lentoarea derulării epice, are o funcţie constant erozivă. O scriitură picturală (prin comparaţia perfect utilizată) şi cinematografică prin amploare.” (Ramón Acín, Turia)
256 pages, Paperback
First published September 1, 2017
3 people are currently reading
229 people want to read
About the author
Doina Ruști
37 books503 followersNovelist of history, memory, and mystery, where the fabulous grows naturally from the real.
Doina Ruști is a Romanian novelist whose work explores the porous boundary between reality and the fantastic, from contemporary narratives (Ferenike) to 18th-century Balkan worlds and a body of urban legends and mythologies inspired by Bucharest and the Romanian Plain.
One of Romania’s most acclaimed contemporary writers, she is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools. Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism.
Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.
🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube
Doina Ruști is a Romanian novelist whose work explores the porous boundary between reality and the fantastic, from contemporary narratives (Ferenike) to 18th-century Balkan worlds and a body of urban legends and mythologies inspired by Bucharest and the Romanian Plain.
One of Romania’s most acclaimed contemporary writers, she is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools. Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism.
Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.
🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 36 reviews
November 9, 2020
Este prima mea întâlnire cu această scriitoare și pentru că a trezit în mine o grămadă de emoții, de gânduri și revolte, mi-am zis că trebuie să îi dau nota maximă. Or, noi pentru asta citim, pentru lumea pe care o descoperim în fiecare carte, o lume trăită intens. Și Doina Ruști a putut să construiască două lumi paralele (cei din Republica Moldova vor înțelege ironia a acestei metafore, acum după alegerile prezidențiale proaspete 😁) în care estul și vestul rămân opuse nu doar geografic dar ca moduri de viață, ca mentalități și crize existențiale.
Și acum pe rând despre fiecare. Prima parte a poveștii este spusă de David Kinsella, regizorul norvegian îndrăgostit de basarabeancă. Perspectiva lui m-a umplut de nervi și rușine într-un fel, pentru că fiind în bula mea de oameni cumsecade, muncitori și onești în care am crescut, nu puteam concepe o astfel de imagine stricată pe care o avem noi, basarabencele, fetele de la Chișinău, în ochii lumii vestice. Oare toată lumea crede că suntem în stare să ne dezbrăcăm și să ne umilim pentru o poză pe Facebook, pentru în laptop și țoale de firmă? Oare toți cred că suntem atât de accesibile și ușoare? Apoi mi-am amintit de privirile pline de subînțeles (care pentru mine nu prezentau nimic special) ale românilor de peste Prut, atunci când afirmau "daaa, basarabencele sunt foarte frumoase", așteptând parcă o confirmare din partea mea, o continuare a gândului, pe care eu în anii mei de studenție și naivitate copilărească nu știam să o ofer. Probabil este o doză de adevăr, probabil femeile noastre au devenit niște materialiste într-un fel de "gold rush", în care scopul scuza mijloacele și nevoia de supraviețuire prevala asupra valorilor morale. Probabil.
Apoi vine partea Alisei, pe care voiam să o înțeleg, voiam să văd adevărul ei și să îi dau dreptate, dar nu am prea putut. Traumele copilăriei/adolescenței ei au făcut din ea un mic monstruleț gata să pape bănuții altora pentru că așa i se părea ei normal. Prima ei dragoste a fost una bolnavă, învățăturile pe care i le-a băgat personajul în cap au urmărit-o și au transformat-o într-o femeie Vamp. A fost vina ei? Oarecum... Pentru că nu a găsit forțele să lupte, să crească să se rupă de mediul ei bolnăvicios în care se desfăta. Nu putem învinui numai Chișinăul (a se citi Moldova) pentru cum a evoluat Alisa, deși bănuiesc astfel de istorii au multe femei de la noi. Doar sunt și altfel de destine: ale femeilor muncitoare, cinstite, cu verticalitate și forțe de nebănuit ce au crescut și au creat ceva frumos, sunt, nu-i așa? Dar oare ne va interesa o poveste plată a unei fete simple, ce va alege căi corecte? Nu știu.
Scriitura Doinei Ruști a fost pe placul meu, rapidă, dezvoltând personajele pe linii ferme,încercând să păstreze imparțialitatea, nu a lăsat loc de judecăți ci doar a expus două versiuni ale aceleiași monede. Primele 40pagini m-au băgat în ceață, erau secvențe din diferite timpuri, intercalări de evenimente care m-au derutat, apoi s-au început relatările coerente și m-au prins atât de bine încât aveam impresia că stau cu cineva la o vorbă și îmi povestește ultimile "bârfe din târg" . Frumos scris, frumos și dureros redat. Of, am scris "la fierbințeală" vedem ce simt peste ceva timp când se mai așează povestea.
"Nu eu l-am manipulat pe David, ci el s-a rugat. Rolul de victimă nu doar că este comod, ci e de-a dreptul întăritor pentru multă lume. Victimă capătă compasiune de masă în timp record. Cine nu iubește o victimă? Cine nu se emoționează în fața ei?"
Și acum pe rând despre fiecare. Prima parte a poveștii este spusă de David Kinsella, regizorul norvegian îndrăgostit de basarabeancă. Perspectiva lui m-a umplut de nervi și rușine într-un fel, pentru că fiind în bula mea de oameni cumsecade, muncitori și onești în care am crescut, nu puteam concepe o astfel de imagine stricată pe care o avem noi, basarabencele, fetele de la Chișinău, în ochii lumii vestice. Oare toată lumea crede că suntem în stare să ne dezbrăcăm și să ne umilim pentru o poză pe Facebook, pentru în laptop și țoale de firmă? Oare toți cred că suntem atât de accesibile și ușoare? Apoi mi-am amintit de privirile pline de subînțeles (care pentru mine nu prezentau nimic special) ale românilor de peste Prut, atunci când afirmau "daaa, basarabencele sunt foarte frumoase", așteptând parcă o confirmare din partea mea, o continuare a gândului, pe care eu în anii mei de studenție și naivitate copilărească nu știam să o ofer. Probabil este o doză de adevăr, probabil femeile noastre au devenit niște materialiste într-un fel de "gold rush", în care scopul scuza mijloacele și nevoia de supraviețuire prevala asupra valorilor morale. Probabil.
Apoi vine partea Alisei, pe care voiam să o înțeleg, voiam să văd adevărul ei și să îi dau dreptate, dar nu am prea putut. Traumele copilăriei/adolescenței ei au făcut din ea un mic monstruleț gata să pape bănuții altora pentru că așa i se părea ei normal. Prima ei dragoste a fost una bolnavă, învățăturile pe care i le-a băgat personajul în cap au urmărit-o și au transformat-o într-o femeie Vamp. A fost vina ei? Oarecum... Pentru că nu a găsit forțele să lupte, să crească să se rupă de mediul ei bolnăvicios în care se desfăta. Nu putem învinui numai Chișinăul (a se citi Moldova) pentru cum a evoluat Alisa, deși bănuiesc astfel de istorii au multe femei de la noi. Doar sunt și altfel de destine: ale femeilor muncitoare, cinstite, cu verticalitate și forțe de nebănuit ce au crescut și au creat ceva frumos, sunt, nu-i așa? Dar oare ne va interesa o poveste plată a unei fete simple, ce va alege căi corecte? Nu știu.
Scriitura Doinei Ruști a fost pe placul meu, rapidă, dezvoltând personajele pe linii ferme,încercând să păstreze imparțialitatea, nu a lăsat loc de judecăți ci doar a expus două versiuni ale aceleiași monede. Primele 40pagini m-au băgat în ceață, erau secvențe din diferite timpuri, intercalări de evenimente care m-au derutat, apoi s-au început relatările coerente și m-au prins atât de bine încât aveam impresia că stau cu cineva la o vorbă și îmi povestește ultimile "bârfe din târg" . Frumos scris, frumos și dureros redat. Of, am scris "la fierbințeală" vedem ce simt peste ceva timp când se mai așează povestea.
"Nu eu l-am manipulat pe David, ci el s-a rugat. Rolul de victimă nu doar că este comod, ci e de-a dreptul întăritor pentru multă lume. Victimă capătă compasiune de masă în timp record. Cine nu iubește o victimă? Cine nu se emoționează în fața ei?"
April 1, 2023
Se știe că fiecare om are propria realitate, realitate care este distorsionată sau interpretată în mod individual.
Acest roman prezintă o relație dintre El și Ea din două perspective, în care ambii ne aduc la rampă partea lor de adevăr.
În prima parte a romanului facem cunoștință cu David, un norvegian născut în Nordul Irlandei. Descoperim că David este îndrăgostit de o moldoveancă cu vreo 20 de ani mai tânără decât el.
✍️“Împotmolit în Alisa. Respirând numai pentru Alisa. Sunt un mic dumicat înghițit de Alisa.”
Și dacă la început avem diferite scene încurcate, treptat intrăm în această stranie poveste de dragoste, sau mai bine zis obsesie din partea lui David și manipulare din partea Alisei.
În cea de a doua parte, Alisa ne va introduce în lumea ei mizeră și va încerca să-și prezinte istoria văzută prin ochii ei. Deși nu am înțeles-o până la urmă, am simțit milă și compasiune pentru ea, pentru lipsa ei de educație și verticalitate.
Sinceră să fiu, am simțit în prima parte a romanului exagerarea și denigrarea noastră, a fetelor de la Chișinău (adică din Basarabia). Cumva totul este dus la extremă și se prea evidențiază acea imagine stricată pe care o avem în ochii unor bărbați de origine străină.
✍️“Frate, doar un nebun se încurcă cu femeile alea! La Chișinău e un fel de gaură de șarpe! Nu există basarabeancă să n-aibă în buzunar un codex al supraviețuirii, în care sunt înscrise niște reguli de aur: să n-ai milă, să nu pierzi nicio ocazie, să jecmănește până la os. N-au caracter. N-au Dumnezeu. Fetele din Chișinău sunt pur și simplu letale. Dacă te lipești de vreuna, ești mort!”
Însă, dacă stau un pic și analizez aceasta este defapt percepția pe care o au mulți oameni din vest față de toate femeile din est. Și deși nu este vina mea sau a ta în particular, totuși ne-am “câștigat” această “faimă” cu timpul prin multitudinea istoriile arhicunoscute în care o “Ea” din est profită de bunătatea unui “El” din vest și-l apreciază doar prin grosimea portmoneului. Expresia “femeie din est” este una uzuală în restul Europei.
Într-o altă ordine de idei, cred că romanul Doinei Ruști este menit să ne atrăgă atenția asupra generalizărilor atât de frecvente chiar și azi, deși suntem în perioada modernă când avem acces la informații și respectiv suntem familiari cu faptul că nu există “pădure fără uscături.”
✍️“Un copil din Est trebuie să se lupte aproape câinește ca să poată să facă ceva în viață.”
✍️“Să fii jalnic și să nu-ți dai seama e la fel cu să fii prost și să nu știi.”
“Logodnica”, Doina Ruști
Acest roman prezintă o relație dintre El și Ea din două perspective, în care ambii ne aduc la rampă partea lor de adevăr.
În prima parte a romanului facem cunoștință cu David, un norvegian născut în Nordul Irlandei. Descoperim că David este îndrăgostit de o moldoveancă cu vreo 20 de ani mai tânără decât el.
✍️“Împotmolit în Alisa. Respirând numai pentru Alisa. Sunt un mic dumicat înghițit de Alisa.”
Și dacă la început avem diferite scene încurcate, treptat intrăm în această stranie poveste de dragoste, sau mai bine zis obsesie din partea lui David și manipulare din partea Alisei.
În cea de a doua parte, Alisa ne va introduce în lumea ei mizeră și va încerca să-și prezinte istoria văzută prin ochii ei. Deși nu am înțeles-o până la urmă, am simțit milă și compasiune pentru ea, pentru lipsa ei de educație și verticalitate.
Sinceră să fiu, am simțit în prima parte a romanului exagerarea și denigrarea noastră, a fetelor de la Chișinău (adică din Basarabia). Cumva totul este dus la extremă și se prea evidențiază acea imagine stricată pe care o avem în ochii unor bărbați de origine străină.
✍️“Frate, doar un nebun se încurcă cu femeile alea! La Chișinău e un fel de gaură de șarpe! Nu există basarabeancă să n-aibă în buzunar un codex al supraviețuirii, în care sunt înscrise niște reguli de aur: să n-ai milă, să nu pierzi nicio ocazie, să jecmănește până la os. N-au caracter. N-au Dumnezeu. Fetele din Chișinău sunt pur și simplu letale. Dacă te lipești de vreuna, ești mort!”
Însă, dacă stau un pic și analizez aceasta este defapt percepția pe care o au mulți oameni din vest față de toate femeile din est. Și deși nu este vina mea sau a ta în particular, totuși ne-am “câștigat” această “faimă” cu timpul prin multitudinea istoriile arhicunoscute în care o “Ea” din est profită de bunătatea unui “El” din vest și-l apreciază doar prin grosimea portmoneului. Expresia “femeie din est” este una uzuală în restul Europei.
Într-o altă ordine de idei, cred că romanul Doinei Ruști este menit să ne atrăgă atenția asupra generalizărilor atât de frecvente chiar și azi, deși suntem în perioada modernă când avem acces la informații și respectiv suntem familiari cu faptul că nu există “pădure fără uscături.”
✍️“Un copil din Est trebuie să se lupte aproape câinește ca să poată să facă ceva în viață.”
✍️“Să fii jalnic și să nu-ți dai seama e la fel cu să fii prost și să nu știi.”
“Logodnica”, Doina Ruști
November 1, 2021
O relație dintre El și Ea poate fi descrisă din perspective diferite. Cartea este despre un norvegian care s-a indrăgostit de o moldoveancă. Citind istoria lui, eram foarte indignată de acea profitoare care a prezentat femeile din Moldova într-un mod rușinos. Citind povestea ei mi-am dat seama că nu am dreptul de a judeca pe cineva daca nu am fost in situația acelei persoane. Cartea este interesantă si se citește ușor.
"Frate, doar un nebun se-ncurcă cu femeile alea! La Chișinău e un fel de gaură de șarpe! Nu există basarabeancă să n-aibă în buzunar un codex al supraviețuirii, în care sunt înscrise niște reguli de aur: să n-ai milă, să nu pierzi nicio ocazie, să jecmănești omul până la os. N-au caracter. N-au Dumnezeu. Fetele din Chişinău sunt pur și simplu letale. Dacă te lipești de vreuna, ești mort!"
"Nu eu l-am manipulat pe David, ci el s-a rugat. Rolul de victimă nu doar că este comod, ci e de-a dreptul întăritor pentru multă lume. Victima capătă compasiune de masă în timp record. Cine nu iubește o victimă? Cine nu se emoţionează în fața ei? În plus, sub umbrela presupuselor persecuţii, e mult mai ușor să pui talpa pe grumazul cuiva. David nu este o victimă, ci doar un vânător mascat, unfel de vampir, parazit al celor mai frumoși ani ai mei."
"Frate, doar un nebun se-ncurcă cu femeile alea! La Chișinău e un fel de gaură de șarpe! Nu există basarabeancă să n-aibă în buzunar un codex al supraviețuirii, în care sunt înscrise niște reguli de aur: să n-ai milă, să nu pierzi nicio ocazie, să jecmănești omul până la os. N-au caracter. N-au Dumnezeu. Fetele din Chişinău sunt pur și simplu letale. Dacă te lipești de vreuna, ești mort!"
"Nu eu l-am manipulat pe David, ci el s-a rugat. Rolul de victimă nu doar că este comod, ci e de-a dreptul întăritor pentru multă lume. Victima capătă compasiune de masă în timp record. Cine nu iubește o victimă? Cine nu se emoţionează în fața ei? În plus, sub umbrela presupuselor persecuţii, e mult mai ușor să pui talpa pe grumazul cuiva. David nu este o victimă, ci doar un vânător mascat, unfel de vampir, parazit al celor mai frumoși ani ai mei."
May 11, 2021
Link: https://ramona.boldizsar.ro/logodnica...
“Aici m-a prins și pe mine Doina Ruști. Nu prin povestea pe care a spus-o, ci prin modul în care a făcut-o. Creează niște personaje foarte bune în cadrul narațiunii, scrie foarte bine și are o forță pe care o ghicești doar când închizi cartea. Atunci când ai terminat de citit, îți dai seama că te-a prins, ai crezut că personajele astea au fost odioase și povestea lor poate că te-a înfuriat, poate te-ai întrebat adesea de ce s-a apucat să scrie tocmai despre asta. Sau eu știu ce altceva. Iar atunci când termini cartea îți dai seama. Ai un moment de luciditate neașteptată. AHA! Ți-a făcut-o Doina Ruști. Te-a prins acolo. Ți-a spus povestea. Te-a captivat. Și, inevitabil, te gândești să iei următoarea carte, să vezi cum reușește să te mai amăgească și fascineze această prozatoare.
Logodnica nu spune o poveste nouă, dar cred că e cam ușor să te îndrăgostești de scriitura Doinei Ruști. Deși adesea mi se părea că dialogul lui David e prea pedant, banal, nu înțelegeam adesea de ce a ales unele formulări destul de clișeice sau pompoase, mi-am dat seama de jocul și iscusința din spatele cuvintelor atunci când am trecut la a doua parte, la perspectiva Alisei și am cunoscut o narațiune complet distinctă, dinamică, așa cum era și Alisa. Două voci perfect credibile, o carte care se construiește treptat (cum știm noi, de la simplu la complex) și care te va convinge mai ales când o termini.”
“Aici m-a prins și pe mine Doina Ruști. Nu prin povestea pe care a spus-o, ci prin modul în care a făcut-o. Creează niște personaje foarte bune în cadrul narațiunii, scrie foarte bine și are o forță pe care o ghicești doar când închizi cartea. Atunci când ai terminat de citit, îți dai seama că te-a prins, ai crezut că personajele astea au fost odioase și povestea lor poate că te-a înfuriat, poate te-ai întrebat adesea de ce s-a apucat să scrie tocmai despre asta. Sau eu știu ce altceva. Iar atunci când termini cartea îți dai seama. Ai un moment de luciditate neașteptată. AHA! Ți-a făcut-o Doina Ruști. Te-a prins acolo. Ți-a spus povestea. Te-a captivat. Și, inevitabil, te gândești să iei următoarea carte, să vezi cum reușește să te mai amăgească și fascineze această prozatoare.
Logodnica nu spune o poveste nouă, dar cred că e cam ușor să te îndrăgostești de scriitura Doinei Ruști. Deși adesea mi se părea că dialogul lui David e prea pedant, banal, nu înțelegeam adesea de ce a ales unele formulări destul de clișeice sau pompoase, mi-am dat seama de jocul și iscusința din spatele cuvintelor atunci când am trecut la a doua parte, la perspectiva Alisei și am cunoscut o narațiune complet distinctă, dinamică, așa cum era și Alisa. Două voci perfect credibile, o carte care se construiește treptat (cum știm noi, de la simplu la complex) și care te va convinge mai ales când o termini.”
February 11, 2022
O carte care mi-a dat mari bătăi de cap, am purtat-o cu mine în rucsac zile întregi și m-am hotărât să o termin cam greu,o carte imprevizibilă, o carte antagonistă rațiunii mele, nu credeam că există o astfel de Alice, cartea sparge toate rezervele de lucidate care au mai rămas și toate tiparele obișnuite...
Alice este o anti-eroină a tot ce ar trebui sa fie conform regulilor mele de viață, nu știu dacă am mai întâlnit o poveste atât de neașteptată, Alice e o aeriană continuu și nu se gândește deloc la consecințe , la reguli sau planuri de viitor, Alice doar acționează, independent, imatur și spontan, Alice nu spune ce vrea, ea doar face ce vrea fără prea multe proceste de conștiință. Cartea mi-a bulversat orice simț al ordinii izvorât din natura mea genetică, Logodnica intră peste tine în cel mai ascuns ungher și-ți dă peste cap o lume întreagă, e ca și cum cineva ar pătrunde cu forța în dormitorul tău găsindu-te cifulit și fără haine; probabil această cartea mi-a explorat intens fricile, de aceea mi-a fost atât de greu să o termin precum și să scriu despre ea, frica mea cea mai mai mare de dezordine precum și teama de a face ceva necugetat la un moment care mi-ar provoca drame de conștiință intolerabile...M-am împotolit în ea, în Logodnica ca în niște fire de lână la croșetat, probabil mi-am imaginat că în adâncurile mele am și eu ceva din personalitatea Alicei, ceva ce am respins instant, a fost ca și cum ar arunca cineva o găleată de apă rece peste mine, frica de apă fiind la fel o frică cronică dobândită din copilărie... Logodnica a scos prea multe traume la suprafață și o realitate orbitor de tăios, e de ajuns!
Alice este o anti-eroină a tot ce ar trebui sa fie conform regulilor mele de viață, nu știu dacă am mai întâlnit o poveste atât de neașteptată, Alice e o aeriană continuu și nu se gândește deloc la consecințe , la reguli sau planuri de viitor, Alice doar acționează, independent, imatur și spontan, Alice nu spune ce vrea, ea doar face ce vrea fără prea multe proceste de conștiință. Cartea mi-a bulversat orice simț al ordinii izvorât din natura mea genetică, Logodnica intră peste tine în cel mai ascuns ungher și-ți dă peste cap o lume întreagă, e ca și cum cineva ar pătrunde cu forța în dormitorul tău găsindu-te cifulit și fără haine; probabil această cartea mi-a explorat intens fricile, de aceea mi-a fost atât de greu să o termin precum și să scriu despre ea, frica mea cea mai mai mare de dezordine precum și teama de a face ceva necugetat la un moment care mi-ar provoca drame de conștiință intolerabile...M-am împotolit în ea, în Logodnica ca în niște fire de lână la croșetat, probabil mi-am imaginat că în adâncurile mele am și eu ceva din personalitatea Alicei, ceva ce am respins instant, a fost ca și cum ar arunca cineva o găleată de apă rece peste mine, frica de apă fiind la fel o frică cronică dobândită din copilărie... Logodnica a scos prea multe traume la suprafață și o realitate orbitor de tăios, e de ajuns!
January 2, 2018
Pe lângă povestea de iubire spusă din perspectiva ambilor protagoniști, cartea surprinde foarte bine diferențele dintre cele două extreme ala Europei, dintre est și vest.
November 30, 2023
Initial cartea asta mi-a provocat multa frustrare, scarba...iar mintea mea zicea: hei, aceasta relatie toxica, n-am de ce sa ma incarc cu ea, si as fi vrut sa las cartea deoparte. Apoi am vazut ca e scrisa in doua parti si exista si celaalt punct de vedere. Da, un punct de vedere ce aduce contextul, realitatea dura si dureroasa a tarilor estice.
September 20, 2017
Doina Rusti isi arata inca o data talentul de povestitoare. O carte minunata
May 23, 2021
Ea, 20 de ani, Republica Moldova.
El, 40 de ani, Norvegia.
Ea, femeia obsesie, iluzia vieții lui, manipulatoare perversă.
El, slab de înger, demn de dispreț din cauza slabiciunii sale în fața ei, alergător obsedat după o himeră ce-l exploatează financiar.
O poveste de "dragoste" toxică, 2 realități văzute prin prisma fiecăruia, 2 lumi complet diferite, paralele.
N-am empatizat deloc cu personajele antipatice, însă povestea în sine m-a ținut în priză, în ciuda acțiunilor dezagreabile. Prizonieri ai propriilor experiențe: educația/ lipsa ei, cultura, anturajul, relațiile familiale. Toate astea pun amprente puternice asupra lor. Cert e că m-a pândit la tot pasul o sursă constantă și inepuizabilă de irascibilitate, căci povestea în sine înfurie, iar tipologiile surescită.
El, 40 de ani, Norvegia.
Ea, femeia obsesie, iluzia vieții lui, manipulatoare perversă.
El, slab de înger, demn de dispreț din cauza slabiciunii sale în fața ei, alergător obsedat după o himeră ce-l exploatează financiar.
O poveste de "dragoste" toxică, 2 realități văzute prin prisma fiecăruia, 2 lumi complet diferite, paralele.
N-am empatizat deloc cu personajele antipatice, însă povestea în sine m-a ținut în priză, în ciuda acțiunilor dezagreabile. Prizonieri ai propriilor experiențe: educația/ lipsa ei, cultura, anturajul, relațiile familiale. Toate astea pun amprente puternice asupra lor. Cert e că m-a pândit la tot pasul o sursă constantă și inepuizabilă de irascibilitate, căci povestea în sine înfurie, iar tipologiile surescită.
September 19, 2024
Radiografia unei relații, pe două voci (avem ambele perspective - a lui și a ei), o relație toxică din toate punctele de vedere, care scoate la suprafață ce e mai rău din fiecare.
David e un irlandez ce trăiește în Norvegia, e și regizor de filme documentare, deci călătorește mult. Așa ajunge să o cunoască pe Alisa, o fată din Republica Moldova, cu 20 de ani mai tânără decât el, de care s-a îndrăgostit iremediabil. El “povestește” relația lor așa cum o vede el, din perspectiva lui, de om realizat din “vest”. Alisa îi promite orice și îi spune ce vrea să audă, știind că David cedează și îi va trimite bani, iar el o face, chiar cu sacrificii, în speranța că va reuși la un moment dat să “cumpere” dragostea ei. Va reuși sau nu?
Când ajungem la partea Alisei, vedem că lucrurile stau altfel, din perspectiva ei de moldoveancă din “est”, care a avut o copilărie grea, părăsită de mamă și lăsată în grija bunicii. A trebuit să se descurce cum poate, printre abuzuri de toate felurile. David este pentru ea un “sac cu bani”, la care poate apela cum poftește și e mai ușor să profite de el decât să se chinuie singură. Are și momente în care se simte prost că face asta, dar nu suficient de prost ca să se schimbe. Și este și un cerc vicios, deoarece lucrurile se tot complică și când crede că e bine, iar ajunge într-o încurcătură și tot așa. Alisa e și ea o victimă a sorții, a anturajului și a traumelor prin care a trecut, fiindcă timpul nu vindecă rănile, dacă nu faci nimic în privința asta. Mecanismul ei de coping este fuga, dar nu poți fugi la nesfârșit de viața ta. Alisa încă fuge - ce o așteaptă la celălalt capăt?
Mi-a plăcut extrem de mult măiestria autoarei de a da o voce distinctă și credibilă pentru fiecare din cele două personaje naratoare, ceea ce nu mulți au reușit în alte romane. Titlul iarăși foarte ingenios ales, ce m-adus cu gândul la o adaptare culturală a povestirii “Logodnica”, de Anton Cehov.
David e un irlandez ce trăiește în Norvegia, e și regizor de filme documentare, deci călătorește mult. Așa ajunge să o cunoască pe Alisa, o fată din Republica Moldova, cu 20 de ani mai tânără decât el, de care s-a îndrăgostit iremediabil. El “povestește” relația lor așa cum o vede el, din perspectiva lui, de om realizat din “vest”. Alisa îi promite orice și îi spune ce vrea să audă, știind că David cedează și îi va trimite bani, iar el o face, chiar cu sacrificii, în speranța că va reuși la un moment dat să “cumpere” dragostea ei. Va reuși sau nu?
Când ajungem la partea Alisei, vedem că lucrurile stau altfel, din perspectiva ei de moldoveancă din “est”, care a avut o copilărie grea, părăsită de mamă și lăsată în grija bunicii. A trebuit să se descurce cum poate, printre abuzuri de toate felurile. David este pentru ea un “sac cu bani”, la care poate apela cum poftește și e mai ușor să profite de el decât să se chinuie singură. Are și momente în care se simte prost că face asta, dar nu suficient de prost ca să se schimbe. Și este și un cerc vicios, deoarece lucrurile se tot complică și când crede că e bine, iar ajunge într-o încurcătură și tot așa. Alisa e și ea o victimă a sorții, a anturajului și a traumelor prin care a trecut, fiindcă timpul nu vindecă rănile, dacă nu faci nimic în privința asta. Mecanismul ei de coping este fuga, dar nu poți fugi la nesfârșit de viața ta. Alisa încă fuge - ce o așteaptă la celălalt capăt?
Mi-a plăcut extrem de mult măiestria autoarei de a da o voce distinctă și credibilă pentru fiecare din cele două personaje naratoare, ceea ce nu mulți au reușit în alte romane. Titlul iarăși foarte ingenios ales, ce m-adus cu gândul la o adaptare culturală a povestirii “Logodnica”, de Anton Cehov.
August 3, 2020
Când am citit romanul propus de Doina Ruști am avut parte de multe momente de confuzie: există cumva o ființă mai mare decât noi, care ne manipulează viața sau chiar avem liberul arbitru și reușim să ne așternem așa cum vrem să dormim?
Presupusa istorie de iubire dintre David și Alisa m-a făcut să realizez că oricât ți-ai evita destinul, oricât ai fugi de el pentru că îți dorești altceva, acesta este inevitabil. Bărbatul care dezvoltă o obsesie pentru o femeie mult mai tânără, în inima căreia vrea să trezească sentimente satisfăcându-i toate poftele, devine o adevărată povară pentru fata săracă, ce va profita fără milă, dar care va fi mereu conștientă că orice serviciu se plătește. Un minunat cerc vicios din care nimeni nu reușește să fugă oricât ar încerca, o pânză de păianjen care îi sufocă pe amândoi, dar de care nu se pot dezlipi pentru că e singurul lucru care îi apropie.
Ideea ca opera să fie scrisă din punctele de vedere ale ambilor protagoniști mi s-a părut genială. Așa descoperi că adevărul e mereu undeva la mijloc, că marile crize ale unei relații sunt cauzate de lipsa de comunicare și de incapacitatea celuilalt de a ghici corect ce zace în mintea celui iubit. Poveștile sunt atât de bine scrise încât la sfârșitul romanului nu vei fi în stare să spui cu exactitate cine are dreptate și cine nu pentru că amândoi au niște argumente forte unul împotriva celuilalt.
Cu toate că, pe tot parcursul operei, am fost bântuită de mitul logodnicei lui Cehov, trebuie să recunosc că Doina Ruști s-a jucat cu el și l-a deconstruit într-un mod fascinant: logodnica nu mai este capabilă să își schimbe calea deja prestabilită - aici este nevoită să o accepte cu resemnare....
Presupusa istorie de iubire dintre David și Alisa m-a făcut să realizez că oricât ți-ai evita destinul, oricât ai fugi de el pentru că îți dorești altceva, acesta este inevitabil. Bărbatul care dezvoltă o obsesie pentru o femeie mult mai tânără, în inima căreia vrea să trezească sentimente satisfăcându-i toate poftele, devine o adevărată povară pentru fata săracă, ce va profita fără milă, dar care va fi mereu conștientă că orice serviciu se plătește. Un minunat cerc vicios din care nimeni nu reușește să fugă oricât ar încerca, o pânză de păianjen care îi sufocă pe amândoi, dar de care nu se pot dezlipi pentru că e singurul lucru care îi apropie.
Ideea ca opera să fie scrisă din punctele de vedere ale ambilor protagoniști mi s-a părut genială. Așa descoperi că adevărul e mereu undeva la mijloc, că marile crize ale unei relații sunt cauzate de lipsa de comunicare și de incapacitatea celuilalt de a ghici corect ce zace în mintea celui iubit. Poveștile sunt atât de bine scrise încât la sfârșitul romanului nu vei fi în stare să spui cu exactitate cine are dreptate și cine nu pentru că amândoi au niște argumente forte unul împotriva celuilalt.
Cu toate că, pe tot parcursul operei, am fost bântuită de mitul logodnicei lui Cehov, trebuie să recunosc că Doina Ruști s-a jucat cu el și l-a deconstruit într-un mod fascinant: logodnica nu mai este capabilă să își schimbe calea deja prestabilită - aici este nevoită să o accepte cu resemnare....
May 26, 2021
Am citit cartea exact cum m-as uita la un film. Foarte draguta aceasta constructie cinematografica, care se bazeaza pe ideea de comparatie, de perspective si perceptie diferite: a vesticului ce pare naiv si credul, a femeii oropsite si dornica sa profite din Europa de Est.
January 12, 2022
This is a twisted love story between a middle aged Norwegian film director and a young Moldovan TV host. The novel is written from two points of view, as different as they are related.
David poses in a victim, the rich guy used for his money and generosity. Alisa is a little gold digger, fueled by her childhood traumas and her desire to overcome her condition. They are both right, they are both wrong, but isn't it all fair in love and war?
Written in three months, the book is not only about David's love story, but also a parable about East and West, about the extremes of Europe.
I loved this book, it was very hard to put down, the characters were very well developed and it really elicited a rush of emotions and frustration while I was reading it. This was my first encounter with Doina Ruști, it certainly won't be the last and I hope it'll be translated in English as well.
David poses in a victim, the rich guy used for his money and generosity. Alisa is a little gold digger, fueled by her childhood traumas and her desire to overcome her condition. They are both right, they are both wrong, but isn't it all fair in love and war?
Written in three months, the book is not only about David's love story, but also a parable about East and West, about the extremes of Europe.
I loved this book, it was very hard to put down, the characters were very well developed and it really elicited a rush of emotions and frustration while I was reading it. This was my first encounter with Doina Ruști, it certainly won't be the last and I hope it'll be translated in English as well.
January 13, 2022
Even if the story is not very original, the writing is good: subtle humor and boldness.
May 22, 2022
Minunată această carte. Foarte bine scrisă, psihologică, adâncă, irezistibilă. Nu m-am putut desprinde de ea.
June 1, 2021
A trezit in mine multa frustrare si furie inca din primele pagini, dar nu m-am lasat de ea.
Adevarul este ca nu reusesc sa rezonez cu personajele. Si nici sa empatizez cu ele.
Insa am fost surprinsa sa aflu ulterior ca povestea este spusa din perspectiva ambelor personaje, si a ei si a lui.
Incepe cu el, un regizor norvegian faimos de 45 de ani care se indragosteste inevitabil de ea, o prezentatoare moldoveanca de televiziune de 24 de ani.
Relatia lor devine un proces dureros de seductie si manipulare in care amandoi sunt constransi de rani vechi si traume netratate.
Iar conjunctura le este total impotriva intr-atat incat sentimentele lui se manifesta doar prin prisma nevoilor ei, care ajunge o simpla moldoveanca disperata sa supravietuiasca...
O fi iubire, o fi interes?...
Adevarul este ca nu reusesc sa rezonez cu personajele. Si nici sa empatizez cu ele.
Insa am fost surprinsa sa aflu ulterior ca povestea este spusa din perspectiva ambelor personaje, si a ei si a lui.
Incepe cu el, un regizor norvegian faimos de 45 de ani care se indragosteste inevitabil de ea, o prezentatoare moldoveanca de televiziune de 24 de ani.
Relatia lor devine un proces dureros de seductie si manipulare in care amandoi sunt constransi de rani vechi si traume netratate.
Iar conjunctura le este total impotriva intr-atat incat sentimentele lui se manifesta doar prin prisma nevoilor ei, care ajunge o simpla moldoveanca disperata sa supravietuiasca...
O fi iubire, o fi interes?...
December 9, 2017
O lectura lejera, diferita de celelalte romane de succes ale Doinei, însă o poveste petrecută doar cu putini ani în urma, surprinzând limpede realitățile sociale prezentate...Dar o carte diferita de stilul cu care m-a încântat și captivat pana acum.
Personal m-a atras mai mult Manuscrisul fanariot sau Mata Vineri💚
Personal m-a atras mai mult Manuscrisul fanariot sau Mata Vineri💚
September 17, 2019
Prima întâlnire cu Doina Ruști dar cu siguranța nu ultima.
O carte vie, dureroasă, despre cum privim realitatea din unghiul propriul.
Iar acolo, în realitatea noastră, nu permitem accesul nimănui.
O carte vie, dureroasă, despre cum privim realitatea din unghiul propriul.
Iar acolo, în realitatea noastră, nu permitem accesul nimănui.
January 28, 2026
Ceva fin, și-a câștigat o stea pe lângă cea din oficiu doar pentru tema aleasă: moldovence care fac străinii de bani, hai să dă-m un pov him/her unde el e din civilizația vestului, iar ea din mizeria estului.
Execuția? Hai să vedem:
Norvegianul: trăirile interioare poate erau mai verosimile, dacă nu erau amestecate cu fragmente atât de lungi și de dramatice și de suferinde, voi ați înțeles că băiatul ăsta suferă ca prostu'? Nimeni nimic. lasă că vă mai zic o dată, că mi-a mai venit mie o metaforă bună rău pentru suferință, ne răspunde autoarea. Nici telenovelă n-o pot numi, că și alea mai știu cum să construiască personaje cât de cât umane, cu care ajungi să empatizezi. Cu reacțiile de npc ale ăstuia, suferința care-i este trăsătură de personalitate se pare, un copil despre care aflăm prea târziu, care-i miza emoțională? De ce să-mi pese de el? Poată vă conving cu niște citate care ne dezvăluie în parte weltanschaung-ul lui, iar în parte talentul de prozator:
"Bineînțeles, diferența de vârstă îmi aduce și acum o sută de gândaci în urechi."
"Are sâni mici, cu sfârcuri lungi, cât un filtru de țigară. (...) Cel mai bine păstrez în memorieclipa în care mâinile mele au acoperit aceste două chiștoace încremenite."
“Sfârcurile lungi au ieșit pentru un moment din poză (…) ca să intre în ochii mei și să-i transforme în milioane de mărgelele.”
Moldoveanca: ah, contextul și justificarea mult așteptate! Nu chiar. Aici trăirile interioare sunt mai pertinente, slavă cerului, ca de la femeie la femeie, din a doua i-a reușit. Alta-i problema, și că miroase puțin a clișeu atât de tragica poveste, și că au cam încercat boomerii să scrie mileniali, să le înțeleagă obiceiurile de a posta pe FB și altele cu atât mai nereușite, cum ar fi termenii în romgleză. Trust me, vine asta de la cineva care apără romgleza cu argumente academice, cum am învățat la masterat, dar are și ea finețurile ei, e un simț al pertinenței sau al ridicolului care te încearcă în folosirea anumitor cuvinte, în anumite contexte.
Așadar: “îmi cumpărase niște bocanci nemțești sau un fake” ori e original, ori e contrafăcut, nu e UN original sau UN fake, că nu-i UN Rembrandt. Sunt niște bocanci. Bocancii sunt fake, nu sunt un fake. “Spliff” îl accept doar din partea cuiva care știe diferența între spliff și blunt, dar cum nu se pomenește cel din urmă, rămâne un mister. Poate revin cu o întrebare.
Am divagat. Ea nu doar că e ușor neverosimilă prin caricatura fără pic din hazul lui Caragiale, dar mai reprezintă și lovitura de grație a mileului de shock value, să vă citez, că poate înțelegeți altfel:
“Eram nici moartă, nici vie, pentru prima oară c-o pulă în mine.”
“Și nici nu mă făcea să plâng de plăcerea pulii lui, ca Vasi Mârșavu.”
“Un nas bogat, cât o pereche de coaie.”
Și spre final Roșia Montană, Ponta și avem Cambridge Analitica acasă, la Chișinău. Aduse în discuție așa, ca hashtag-uri (la propriu și la figurat) din perspectiva unor “postaci”. Reușește să lege câteva evenimente într-un twist interesant, dar fiind fără cap și coadă, cam lasă de dorit.
POV lui e pe capitole, al ei bloc de text. Sigur are un sens alegerea. Cum au sens toate sutele de tranziții temporale între zecile de evenimente care leagă relația celor doi. Sare de la una la alta pe un tipar tip: las eu cuvintele aici, le aranjați voi. Doar că noi primim fragmente.
Execuția? Hai să vedem:
Norvegianul: trăirile interioare poate erau mai verosimile, dacă nu erau amestecate cu fragmente atât de lungi și de dramatice și de suferinde, voi ați înțeles că băiatul ăsta suferă ca prostu'? Nimeni nimic. lasă că vă mai zic o dată, că mi-a mai venit mie o metaforă bună rău pentru suferință, ne răspunde autoarea. Nici telenovelă n-o pot numi, că și alea mai știu cum să construiască personaje cât de cât umane, cu care ajungi să empatizezi. Cu reacțiile de npc ale ăstuia, suferința care-i este trăsătură de personalitate se pare, un copil despre care aflăm prea târziu, care-i miza emoțională? De ce să-mi pese de el? Poată vă conving cu niște citate care ne dezvăluie în parte weltanschaung-ul lui, iar în parte talentul de prozator:
"Bineînțeles, diferența de vârstă îmi aduce și acum o sută de gândaci în urechi."
"Are sâni mici, cu sfârcuri lungi, cât un filtru de țigară. (...) Cel mai bine păstrez în memorieclipa în care mâinile mele au acoperit aceste două chiștoace încremenite."
“Sfârcurile lungi au ieșit pentru un moment din poză (…) ca să intre în ochii mei și să-i transforme în milioane de mărgelele.”
Moldoveanca: ah, contextul și justificarea mult așteptate! Nu chiar. Aici trăirile interioare sunt mai pertinente, slavă cerului, ca de la femeie la femeie, din a doua i-a reușit. Alta-i problema, și că miroase puțin a clișeu atât de tragica poveste, și că au cam încercat boomerii să scrie mileniali, să le înțeleagă obiceiurile de a posta pe FB și altele cu atât mai nereușite, cum ar fi termenii în romgleză. Trust me, vine asta de la cineva care apără romgleza cu argumente academice, cum am învățat la masterat, dar are și ea finețurile ei, e un simț al pertinenței sau al ridicolului care te încearcă în folosirea anumitor cuvinte, în anumite contexte.
Așadar: “îmi cumpărase niște bocanci nemțești sau un fake” ori e original, ori e contrafăcut, nu e UN original sau UN fake, că nu-i UN Rembrandt. Sunt niște bocanci. Bocancii sunt fake, nu sunt un fake. “Spliff” îl accept doar din partea cuiva care știe diferența între spliff și blunt, dar cum nu se pomenește cel din urmă, rămâne un mister. Poate revin cu o întrebare.
Am divagat. Ea nu doar că e ușor neverosimilă prin caricatura fără pic din hazul lui Caragiale, dar mai reprezintă și lovitura de grație a mileului de shock value, să vă citez, că poate înțelegeți altfel:
“Eram nici moartă, nici vie, pentru prima oară c-o pulă în mine.”
“Și nici nu mă făcea să plâng de plăcerea pulii lui, ca Vasi Mârșavu.”
“Un nas bogat, cât o pereche de coaie.”
Și spre final Roșia Montană, Ponta și avem Cambridge Analitica acasă, la Chișinău. Aduse în discuție așa, ca hashtag-uri (la propriu și la figurat) din perspectiva unor “postaci”. Reușește să lege câteva evenimente într-un twist interesant, dar fiind fără cap și coadă, cam lasă de dorit.
POV lui e pe capitole, al ei bloc de text. Sigur are un sens alegerea. Cum au sens toate sutele de tranziții temporale între zecile de evenimente care leagă relația celor doi. Sare de la una la alta pe un tipar tip: las eu cuvintele aici, le aranjați voi. Doar că noi primim fragmente.
November 4, 2023
Pe scurt, e povestea unei relații între un el și o ea, expusă, pe rând, din perspectiva fiecăruia. În prima parte a cărții povestește el, David, în cea de-a doua, ea, Alisa. Concluzia firească a acestui tip de expunere e că "adevărul e la mijloc", în sensul în care doi oameni se pot raporta diametral opus la aceeași situație, că absolut totul e subiectiv și că percepția fiecărui om poate varia și diferi de a altora în funcție de factorii care i-au modelat și influențat existența, fie că sunt factori de mediu și educație - așadar particularități culturale -, fie intrinseci, ce țin de aspecte psihologice și dinamica ereditară a ființei umane.
La prima vedere, Alisa pare genul de personaj pe care l-ar detesta oricine, aparent o profitoare lipsită de scrupule construită după calapodul ideal de "golddigger", context în care David are rolul de "sugar daddy". Ce reușește să arate autoarea - și în acest sens întâlnim un umanism pragmatic de o măiestrie rară - e că Alisa nu e decât o victimă a circumstanțelor în care a fost forțată să se dezvolte și a abuzurilor suferite, chestiuni care o fac să fie foarte încrâncenată în a supraviețui cu orice preț.
Bagajul ei emoțional și tot cumulul de traume nu prea mai lasă loc pentru a fi atentă la nevoile altora - în cazul de față, ale lui David, plus că ea caută într-un fel să se și detașeze de "educația" locală, de rolul de femeie aflată veșnic în slujba bărbatului, însă în zadar, condiționările împrejurărilor în care s-a dezvoltat alterându-i pe deplin modul de a se raporta la lume.
În fine, sunt mai multe straturi acolo și Doina Ruști le-a extras și decantat excelent esențele.
La prima vedere, Alisa pare genul de personaj pe care l-ar detesta oricine, aparent o profitoare lipsită de scrupule construită după calapodul ideal de "golddigger", context în care David are rolul de "sugar daddy". Ce reușește să arate autoarea - și în acest sens întâlnim un umanism pragmatic de o măiestrie rară - e că Alisa nu e decât o victimă a circumstanțelor în care a fost forțată să se dezvolte și a abuzurilor suferite, chestiuni care o fac să fie foarte încrâncenată în a supraviețui cu orice preț.
Bagajul ei emoțional și tot cumulul de traume nu prea mai lasă loc pentru a fi atentă la nevoile altora - în cazul de față, ale lui David, plus că ea caută într-un fel să se și detașeze de "educația" locală, de rolul de femeie aflată veșnic în slujba bărbatului, însă în zadar, condiționările împrejurărilor în care s-a dezvoltat alterându-i pe deplin modul de a se raporta la lume.
În fine, sunt mai multe straturi acolo și Doina Ruști le-a extras și decantat excelent esențele.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 28, 2025
A fost o lectura interesanta care in continuare nu imi este foarte clar in ce procent este adevarata, cat de mult spirit creativ si-a luat autoarea, daca si-a luat. Nu este o poveste de dragoste; defapt nu este o poveste, ci doua povesti separate pentru ca prima oara il ascultam pe David si trairile lui cu Alisa si legate de ea, femeia care, zice el, i-a sucit mintile, ca mai apoi sa aflam si poveste ei.
A fost, la inceput, o poveste greu de digerat pentru ca nu imi plac genul asta de povesti in care oamenii profita de alti oameni fara nici un fel de remuscari, dar nu a durat mult pana sa imi dau seama ca nu vedeam tot tabloul. Ba mai mult, pana sa ajung la povestea Alisei, incepea sa mi se para povestea lui David prea vopsita in alb, el prea insistent, prea obsesiv, si ma gandeam cum s-ar fi simtit Alisa.
Acuma sa nu credeti ca ea este vreun inger, iar din felul in care este prezentata nici nu mi s-a parut sincera pe la inceput, dar pe masura ce firele narative se impletesc, povestea te face sa te gandesti la perspectivele celor doi - atat cea de viata de dinainte sa se intalneasca, cat si cea a intamplarilor ce i-au legat.
Pe langa faptul ca e scris foarte fain si cu un limbaj savuros, romanul mi-a placut pentru ca mi-a pus multe semne de intrebare si nu numai in legatura cu oamenii in general ( cat de bine poti sa cunosti pe cineva, cat de diferit pot doi oameni sa vada acelasi eveniment, cata compasiune sa ai pentru oameni fara sa te lasi fraierit) ci si in legatura cu anumite evenimente politice care au avut loc, subiect relevant la ora actuala (oare din cauza Alisei am stat noi iarna pe la proteste? :)) )
A fost, la inceput, o poveste greu de digerat pentru ca nu imi plac genul asta de povesti in care oamenii profita de alti oameni fara nici un fel de remuscari, dar nu a durat mult pana sa imi dau seama ca nu vedeam tot tabloul. Ba mai mult, pana sa ajung la povestea Alisei, incepea sa mi se para povestea lui David prea vopsita in alb, el prea insistent, prea obsesiv, si ma gandeam cum s-ar fi simtit Alisa.
Acuma sa nu credeti ca ea este vreun inger, iar din felul in care este prezentata nici nu mi s-a parut sincera pe la inceput, dar pe masura ce firele narative se impletesc, povestea te face sa te gandesti la perspectivele celor doi - atat cea de viata de dinainte sa se intalneasca, cat si cea a intamplarilor ce i-au legat.
Pe langa faptul ca e scris foarte fain si cu un limbaj savuros, romanul mi-a placut pentru ca mi-a pus multe semne de intrebare si nu numai in legatura cu oamenii in general ( cat de bine poti sa cunosti pe cineva, cat de diferit pot doi oameni sa vada acelasi eveniment, cata compasiune sa ai pentru oameni fara sa te lasi fraierit) ci si in legatura cu anumite evenimente politice care au avut loc, subiect relevant la ora actuala (oare din cauza Alisei am stat noi iarna pe la proteste? :)) )
August 2, 2020
David si Alisa traiesc in lumi paralele, dar cumva, amandoi coboara in vizuina iepurasului si se trezesc in lumi cu care sunt total incompatibili. Citind poveste lui David nu poti sa nu o urasti pe Alisuca, basarabeanca profitoare si escroaca fara inima, care il stoarce de bani pe bunul si dreptul David Kinsella. Iar David, asemeni numelui pe care il poarta, implineste dorintele tineri fete, pantofi si haine, laptopuri si telefoane de ultima generatie. Iar Alisa ia, ia, si nu da mai nimic inapoi, doar promisiuni cu jumatate de gura. Peripetiile Alisei in propria ei viata ne sunt povestite chiar de ea in partea a doua a cartii. Citindu-le, personajul nu devine mai simpatic, ci doar realizezi ca de fapt cei doi sunt incompatibili, iar lumilie lor au reguli de neinteles pentru celalat.
Asa cum Alice are nevoie de iepurasul alb in Wonderland, iar fara Alice iepurasul alb nu ar exista pentru cititor, la fel si David si Alisa au nevoie unul de altul. Momentan insa nu au invatat sa traisca impreuna.
Asa cum Alice are nevoie de iepurasul alb in Wonderland, iar fara Alice iepurasul alb nu ar exista pentru cititor, la fel si David si Alisa au nevoie unul de altul. Momentan insa nu au invatat sa traisca impreuna.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 21, 2022
Logodnica de Doina Rusti este impartit in doua parti. Prima parte contine confesiunea lui David Kinsella, a doua parte confesiunea lui Alice.
David este un regizor irlandez care traieste in Norvegia indragostit de Alice, o prezentatoare din Republica Moldova. Cei doi sunt diametral opusi. David un om serios care isi vede de cariera, grijuliu cu ziua de maine, iar pe partea opusa, Alice, o tipa impulsiva care traieste pentru aparente, care cheltuie toti banii plecand in excursii nepasandu-i ca maine nu are unde sta sau ce manca.
Pe parcursul lecturii descoperim traumele din copilarie ale lui Alice si repercusiunile acestora din timpul vietii, iar pe de alta parte descoperim un David rabdator si visator ca intr-o zi sentimentele ii vor fi impartasite.
Nu pot sa spun ca nu mi-a placut romanul. Imi place cum scrie Doina Rusti. Nu mi-au placut personajele si deciziile acestora. Niciunul nu a invatat din greseli.
David este un regizor irlandez care traieste in Norvegia indragostit de Alice, o prezentatoare din Republica Moldova. Cei doi sunt diametral opusi. David un om serios care isi vede de cariera, grijuliu cu ziua de maine, iar pe partea opusa, Alice, o tipa impulsiva care traieste pentru aparente, care cheltuie toti banii plecand in excursii nepasandu-i ca maine nu are unde sta sau ce manca.
Pe parcursul lecturii descoperim traumele din copilarie ale lui Alice si repercusiunile acestora din timpul vietii, iar pe de alta parte descoperim un David rabdator si visator ca intr-o zi sentimentele ii vor fi impartasite.
Nu pot sa spun ca nu mi-a placut romanul. Imi place cum scrie Doina Rusti. Nu mi-au placut personajele si deciziile acestora. Niciunul nu a invatat din greseli.
April 23, 2023
David este un regizor norvegian care s-a îndrăgostit de o prezentatoare de televiziune din Republica Moldova, Alisa. Când vede situația ei economică precară, el îi propune un ajutor bănesc. Numai că Alisa nu se poate abține să nu profite de el, având în decurs de șapte ani diverse alte legături. Asistăm la o încrengătură de minciuni ale Alisei menite să stoarcă din ce în ce mai mulți bani pentru călătorii, haine, chirie de la un bărbat îndrăgostit. Povestea este spusă atât din perspectiva lui, cât și a ei, dar n-am putut să empatizez cu vreunul. Amândoi și-au meritat soarta.
Nr. pagini 264
Nr. pagini 264
January 25, 2025
Poate că mi-ar fi plăcut mai mult dacă n-ar fi fost "de inspiraţie naturală". Mi se pare o cruzime să relatezi gazetăreşte, sub masca subţire a ficţiunii, a lui ce-a-vrut-să-spună-autorul, două din părţile unei poveşti care nu îţi aparţine. Dar stai! de fapt, doar una - cealaltă vine ca o imaginare autoacuzatoare, lipsită de drept la replică, lipsită de apărare, a unui călău care se face brusc vinovat de toate relele din lume, de la înşelăciune la haştag rezist.
Iar cine a ajuns până aici cu cititul, mai bine să vadă A la folie, pas du tout.
Iar cine a ajuns până aici cu cititul, mai bine să vadă A la folie, pas du tout.
June 16, 2021
Interesant... dar nu suficient cat sa-mi ajuga la suflet, din pacate. Mi se pare, de asemenea, ca incearca prea tare sa se pozitioneze temporal acolo unde nu e neaparat cazul. Anii in care se petrece actiunea sunt cam ... irelevanti? In afara faptului ca e candva 2000- prezent, nu are trebui sa conteze, doar ca la fiecare cateva pagini ai un marcator - migranti, Ponta, Rosia Montana, etc.
July 8, 2022
Inițial nu mi-a plăcut foarte mult cartea pentru că personajul mi se părea antipatic, dar după ce mi-am dat seama că e compusă din două părți, fiecare reprezentând perspectiva unui personaj, mi-a plăcut la nebunie.
November 23, 2023
Nu mi-a plăcut cartea asta, spre deosebite de altele ale Doinei Ruști. Nici nu prea am ce spune despre ea. Fără cap și coadă, ușor dezgustătoare și asta fără nicio miză, un talmeș-balmeș de lucruri aruncate unul peste altul…
May 10, 2020
-
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 - 30 of 36 reviews