Prin piesele de teatru prezentate in cartea de fata autorul incearca, dupa propria sa declaratie,sa faca din teatru "un organ spre biciuirea moravurilor rele si ridicolelor societatii noastre". George Calinescu afirma despre peripetiile cucoanei Chirita ca " au izbutit sa invinga vreme", pastrandu-si valoarea artistica si in prezent.
Vasile Alecsandri (Romanian pronunciation: [vaˈsile aleksanˈdri]) was a Romanian poet, playwright, politician, and diplomat. He collected Romanian folk songs and was one of the principal animators of the 19th century movement for Romanian cultural identity and union of Moldavia and Wallachia.
,,Chirița în Iași" (3 stele) ,,Chirița în provinție" (3.5 stele) ,,Cucoana Chirița în voiaj" (2.5 stele) ,,Chirița în balon" (2 stele) Deși și-a pierdut o parte din actualitate, ,,Chirițele" încă își păstrează, din păcate, o parte din actualitate. Evident că, în prezent, diferența dintre lumea satului și lumea orașului este mult mai mică decât era în 1850. Evident că, în prezent, mamele nu mai au grija fetelor de măritat și a zestrei, dar anumite lucruri sunt valabile și în ziua de azi. Încă mai avem români care ne fac de râs în străinătate. Dacă atunci toți cei din așa-zisa elită a societății vorbeau franceza, unii o vorbeau ca Guliță (,,furculition"), în prezent, engleza a luat locul francezei, doar că o vorbesc toții românii, unii ca Guliță, nu doar ,,boierii".
A rămas și corupția, prezentată în ,,Chrița în provinție" prin celebra scenă a curcanului. M-aș plânge de faptul că limbajul folosit în carte m-a obosit teribil, știu că era o ironie la felul în care vorbeau unii româna (cel puțin presupun, având în vedere că didascaliile erau scrise într-o limbă română asemănătoarea cu cea modernă). Un alt lucru care m-a deranjat este faptul că se cânta foarte mult, mă simțeam ca într-un musical, iar eu nu sunt un fan al acestora. Probabil că, dacă aș fi văzut-o la teatru, interpretată pe scenă, ar fi fost altfel. Totuși, mi-a plăcut mult cântecul din finalul piesei ,,Chrița în provinție", cântec încă actual care, împreună cu celebrul curcan amintit mai sus, a făcut ca această a doua parte să se ridice deasupra celorlalte, de aceea voi încheia cu el:
,,Credeți-mi mie; cei mulți în lume, Fie din Londra sau din Focșeni, Fie cu stare, cu rang, cu nume, Joc ades roluri de comedieni. Cela ce strigă că țara piere Pân’ ce apucă vreun ciolan Și, cât îl roade, stă în tăcere... Cine nu-l știe că-i comedian?
GULIȚĂ
Cel care vecinic se tot fălește... Că-i de neam nobil cât un sultan... Și-n fapta-i neamul și-l necinstește... Îi prost sărmanul! prost comedian!...
ȘARL
Celui qui tourne cum bate vântul, Fiind azi jidov, mâini moldovan... Est un... non trouve au juste cuvântul; Une girouette... un comedian.
LULUȚA
Cela ce caut-o zestre mare, Deși el poate nu face-un ban, Și zice fetei că-i dragă tare... Are iubire de comedian.
LEONAȘ
Cel care jacaș fiind de moarte A luat pielea de pe sărman... De-l vezi deodată blând, smerit foarte... Să fugi de dânsul că-i comedian.
CHIRIȚA
Astfel e lumea... o comedie! Iar noi, artiștii care-o jucăm, N-avem dorință alta mai vie Decât aplauzi să merităm.
To my fellow Romanians: mi-a plăcut mult mai mult decât tot ce am citit de la I.L.Caragiale. Personajele și cursul acțiunii sunt mult mai faine. Dacă aveți de citit pentru școală, citiți, e scurtă și își face banii. Și dacă ați terminat cu liceul, tot merită. În vacanță cred că am să citesc și celelalte trei părți, m-a făcut curios.
Tind să cred că fără Alecsandri teatrul nostru nu ar fi la fel, aici nu cred că mă înșel, însă în contextul actual piesele lui s-au "diluat" de substraturile moralizatoare. Cel mai slab lucru pare a fi acest slab și stângaci comic de limbaj și de nume. Este ceva oarecum banal, dar care m-a făcut să mă distanțez de acțiunea acestor patru piese. Chiar dacă Alecsandri a scris cam tot ce se putea, cred că poezia lui încă este capodopera lui.
Chirița e un personaj absolut fabulos, iar piesa de teatru a lui Vasile Alecsandri reușește să stârnească râsul datorită comicului de moravuri și de situație, printr-o subliniere satirică a contrastului aparență-esență :D
Ok so i’ve just finished that book i told u about (if that update was even posted because i’m not really sure) and it was ABSOLUTELY AMAZING. i have to keep the rating for Chirița though. :)))
"Credeţî-mi mie: cei mulţi în lume, Fie din Londra sau din Focşeni, Fie cu stare, cu rang, cu nume... Joc ades roluri de comedieni, Cela ce strâgă că ţara pere Păn' ce apucă vre un ciolan, Şi cât îl roade, stă în tăcere... Cine nu-l ştie că-i comedian?
Cel care vecinic se tot făleşte Că-i de neam nobil cât un sultan... Şî-n faptă-i neamul şî-l necinsteşte... Îi prost, sărmanul!... prost comedian!...
Celui qui tourne cum bate vântul, Fiind azi jidov mâni moldovan... Est un... non trouve au juste cuvântul; Une girouette... un comedian.
Cela ce caut-o zăstre mare, Deşî el poate nu face-un ban, Şî zâce fetei că-i dragă tare... Are iubire de comedian.
Cel care jacaş, fiind, fiind, de moarte, A luat pelea de pe sărman... De-l vezi deodată blând, smerit foarte... Să fugi de dânsul, că-i comedian.
Astfel e lumea... o comedie! Iar noi, artiştii care-o giucăm, N-avem dorinţă alta mai vie Decât aplauzi să merităm.
Astfel e lumea... o comedie!"
Autorul demască moravurile societăţii progresiste aflate în pragul unei mode noi, aceea în care limba română nu mai are valoare o limbă "pătată" de influenţele franceze; oamenii devin tot mai snobi, demagogi şi parveniţi, toate acestea ducând la dezumanizarea omului simplu şi pierderea valorilor morale, a identităţii naţionale aceasta din urmă fiind reprezentată de cultură, limbă, etc.
De asemenea, falsa cultură, care nu de puţine ori, din păcate, este promovată şi apreciată şi în zilele noastre, apare în această operă, fapt care-i conferă nota comică.
Update, după ce am citit întregul „ciclu” al Chirițelor...Dacă dau la o parte limbajul folosit (lucru deloc neplăcut pentru aceea perioadă) și anumite scene, pot să spun că a fost o experiență destul de bună