What do you think?
Rate this book
Cruciadele
Cet ouvrage est une réédition numérique d’un livre paru au XXe siècle, désormais indisponible dans son format d’origine.
279 pages, Unknown Binding
Published January 1, 2001
1 person is currently reading
4 people want to read
About the author
Michel Balard
51 books3 followersMichel Balard est un historien français, spécialiste du Moyen Âge.
Agrégé d'histoire (1959, 2e), étudiant à l’École pratique des hautes études (IVe section), il a ensuite été membre de l’École française de Rome de 1965 à 1968. Il soutient sa thèse de doctorat intitulée La Romanie génoise (XIIe- début du XVe siècle) (1976, Paris-I). Il s'est intéressé surtout à la colonisation en particulier dans l'Orient médiéval du XIe siècle (à partir de la Première croisade) jusqu'au XVe siècle, lors de l'apogée des cités-États de la péninsule italienne.
Ses recherches s'effectuent autour du commerce, des institutions politiques et culturelles de la Méditerranée orientale (Terre sainte, Chypre, Syrie), en Asie centrale (l'empire de Gengis Khan) et en Chine. Il est aujourd'hui professeur émérite de l'université de Paris-I Panthéon-Sorbonne.
Directeur de collection chez Hachette Supérieur, il dirige notamment la collection "HU Histoire" ainsi que de nombreux volumes de la collection "Carré Histoire".
Il est président de la Société historique et archéologique de Sucy-en-Brie (SHAS).
Il est président de la Fédération des sociétés historiques et archéologiques de Paris et de l'Île-de-France qui rassemble une centaine de sociétés de la région.
Agrégé d'histoire (1959, 2e), étudiant à l’École pratique des hautes études (IVe section), il a ensuite été membre de l’École française de Rome de 1965 à 1968. Il soutient sa thèse de doctorat intitulée La Romanie génoise (XIIe- début du XVe siècle) (1976, Paris-I). Il s'est intéressé surtout à la colonisation en particulier dans l'Orient médiéval du XIe siècle (à partir de la Première croisade) jusqu'au XVe siècle, lors de l'apogée des cités-États de la péninsule italienne.
Ses recherches s'effectuent autour du commerce, des institutions politiques et culturelles de la Méditerranée orientale (Terre sainte, Chypre, Syrie), en Asie centrale (l'empire de Gengis Khan) et en Chine. Il est aujourd'hui professeur émérite de l'université de Paris-I Panthéon-Sorbonne.
Directeur de collection chez Hachette Supérieur, il dirige notamment la collection "HU Histoire" ainsi que de nombreux volumes de la collection "Carré Histoire".
Il est président de la Société historique et archéologique de Sucy-en-Brie (SHAS).
Il est président de la Fédération des sociétés historiques et archéologiques de Paris et de l'Île-de-France qui rassemble une centaine de sociétés de la région.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
November 11, 2022
În memoria noastră colectivă, hrănită cu literatură și filme, cruciadele rămân una din marile epopei, cu multiple episoade, ale istoriei universale. Amintirea lor, metamorfozată în legendă, a rămas într-atât de vie încât însăși denumirea li s-a fixat în vocabularul occidental cu sensul bine precizat de acțiune purtată în numele unui ideal comun împotriva unui dușman comun. Evident, noi nu vrem să ne referim aici decât la cruciadele stricto sensu, acelea pur religioase în principiu, întreprinse cu acordul Sfântului Scaun, care au avut ca țintă precisă cucerirea mormântului lui Christos de la
Ierusalim și al căror simbol a fost crucea purtată pe îmbrăcămintea participanților.
Această mișcare trebuie mai întâi riguros reașezată în contextul demografic și social al Occidentului creștin din secolul al XI-lea. Tocmai se termina atunci „criza”, accentuată de invaziile sarazinilor, normanzilor și, în sfârșit, de cea a ungurilor, care mai mult au demoralizat și sărăcit decât
au depopulat un ansamblu eterogen de popoare, a căror singură trăsătură comună era creștinismul lor și faptul că îl recunoșteau drept șef (spiritual) pe papa de la Roma. Pacea relativă stabilită de forțele feudale și dispariția agresorului extern, au permis, printre alte cauze, demarajul, avântul
demografic al Occidentului: din secolul al XI-lea până în al XIII-lea, de exemplu, populația Angliei se triplează; numeroase regiuni ale Franței (Île- de-France, Flandra…), ale Germaniei (ținuturile renane…), ale Italiei (câmpia lombardă…) cunoscuseră, încă și mai devreme, o asemenea evoluție. Unii țărani, care voiau să scape de „îngrădiri” și care trăiau din greu pe micul lor petic de pământ, au contribuit și ei la amploarea mișcării. Pe de altă parte, clasa cavalerilor întreținea cu mare greutate niște urmași prea numeroși, față de un pământ tot mai îmbucătățit: legea primului născut, încă nu peste tot în vigoare, nu mai lăsa celorlalți frați altă alegere decât Biserica sau meseria armelor. În diferite regiuni, ca în Burgundia, spre exemplu, patrimoniul nu era împărțit, ci doar administrat de totalitatea moștenitorilor – frați, unchi, nepoți (la frérèche); dar și aici, singura soluție viabilă pretindea ca o parte din membri să nu se căsătorească niciodată, să devină clerici sau să plece în lumea largă.
Ierusalim și al căror simbol a fost crucea purtată pe îmbrăcămintea participanților.
Această mișcare trebuie mai întâi riguros reașezată în contextul demografic și social al Occidentului creștin din secolul al XI-lea. Tocmai se termina atunci „criza”, accentuată de invaziile sarazinilor, normanzilor și, în sfârșit, de cea a ungurilor, care mai mult au demoralizat și sărăcit decât
au depopulat un ansamblu eterogen de popoare, a căror singură trăsătură comună era creștinismul lor și faptul că îl recunoșteau drept șef (spiritual) pe papa de la Roma. Pacea relativă stabilită de forțele feudale și dispariția agresorului extern, au permis, printre alte cauze, demarajul, avântul
demografic al Occidentului: din secolul al XI-lea până în al XIII-lea, de exemplu, populația Angliei se triplează; numeroase regiuni ale Franței (Île- de-France, Flandra…), ale Germaniei (ținuturile renane…), ale Italiei (câmpia lombardă…) cunoscuseră, încă și mai devreme, o asemenea evoluție. Unii țărani, care voiau să scape de „îngrădiri” și care trăiau din greu pe micul lor petic de pământ, au contribuit și ei la amploarea mișcării. Pe de altă parte, clasa cavalerilor întreținea cu mare greutate niște urmași prea numeroși, față de un pământ tot mai îmbucătățit: legea primului născut, încă nu peste tot în vigoare, nu mai lăsa celorlalți frați altă alegere decât Biserica sau meseria armelor. În diferite regiuni, ca în Burgundia, spre exemplu, patrimoniul nu era împărțit, ci doar administrat de totalitatea moștenitorilor – frați, unchi, nepoți (la frérèche); dar și aici, singura soluție viabilă pretindea ca o parte din membri să nu se căsătorească niciodată, să devină clerici sau să plece în lumea largă.
Displaying 1 of 1 review