„O întrebare pe care şi-o punea mereu Octavian Paler, încă din tinereţe, era legată de faptul că lumea modernă nu mai poate crea mituri. Singurele mituri oarecum «moderne» care pot fi puse alături de miturile anticilor au toate aceeaşi caracteristică: sînt produse de o capodoperă literară. E vorba de Don Juan, de Don Quijote, de Faust şi de Hamlet. Octavian Paler imaginează nişte «conferinţe nerostite» pornind de la aceste mituri şi vorbeşte despre dragoste, bătrâneţe şi moarte.” (Georgeta Naidin-Dimisianu)
Octavian Paler was born on July 2, 1926 in a small village called Lisa in Brasov, Romania. He is a writer, journalist and editor and he comments the political and cultural events in Romania.
He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.
Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.
In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".
He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.
After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.
He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".
Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.
Un volum care detine un vast bagaj mitologic. A trecut mai bine de un an de cand am citit-o, dar imi aduc aminte un complex descris de Paler conform caruia barbatii sunt invidiosi pe Don Juan din frustrare, nu dintr-un simt moral ("moral" fiind un termen critic in orice situatie, fiind variabil si subiectiv).
”N-aș vrea să mai insist, societatea românească nu se dă în vânt după melancolii. Are alte preocupări azi. Toate legate de bani. [...] Cine are chef să mă asculte pe mine lamentându-mă și vorbind despre eșecuri? La fel ca în cazul luptei cu moliile, mă dau bătut. Mai ales că nu țin să fiu văzut ca un maniac al regretelor și să aștept compasiune. ”
”Mă gândisem deseori până atunci la un paradox al lui Oscar Wilde: ”Dați-i omului o mască și vă va spune cine este.”. Dar niciodată nu l-am luat în serios. [...]Urmărind însă baletul moliilor, mi-a trecut prin minte că paradoxul lui Wilde nu e unul frivol. M-am întrebat: oare, având o mască pe față, nu sunt mai sincer decât fără ea? Ba da. Am consimțit prompt. Cu o mască pe față, nu m-aș jena să recunosc unele lucruri pe care altminteri le-aș ascund. Căci nu m-ar interesa să pozez. Nu m-ar preocupa că mă dau de gol. Aș avea scuza și ocrotirea măști.”
”Se pot compara, oare, asemenea bărbați și enervanți cu Don Juan? Oricât ar fi de porc, el a lăsat în urma lui numai regrete. Căci noi, femeile, am dorit întotdeauna să fim mințite frumos. Apoi, v-ați întrebat, oare, vreodată câte femei, acrite de o viață anostă, au fost fericite să petreacă o noapte cu Don Juan?”
”Le disprețuiam și atunci, cum le disprețuiesc și acum, pe feministe, convinsă fiind că ele nu fac decât să încurajeze misoginismul și să transforme sexul în politică. Eu n-am simțit nevoia să mă bat pentru drepturile femeilor. M-a interesat un singur drept, și acela doar în legătură cu mine. Dreptul la dragoste. Sunt egoistă, ce vreți? Numai că n-am putut iubi niciodată un bărbat pe care-l simțeam inferior mie. Am simțit nevoia să admir pentru a mă dărui.”
”Timpul nu se mulțumește să treacă. El uzează. Și uzează nu doar oasele. Uzează și melancoliile. Te silește să afli că și iluziile îmbătrânesc. La un moment dat, nu mai găsești forța să te minți. Începi să vezi - uneori, chiar prea bine! - adevăruri și eșecuri în fața cărora, n-ai încotro, devii modest.”
”Barbarii, doamnelor și domnilor, înjurau când le venea să înjure, scuipau când aveau poftă să scuipe, nu descoperiseră ipocrizia. Noi încercăm să jucăm comedia bunelor maniere, să ne menținem instinctele și resentimentele în limite . [...] Trăiesc în altă lume decât noi. Una în care nu există ziare, televiziune, fotbal și internet. E adevărat, în lumea lor încă mai există mituri, istoria n-a luat locul mitologiei, dar asta nu ne împiedică să-i socotim niște ființe inferioare.”
”Diavolul și-a schimbat, se pare, tactica folosită în ”Faust”. Nu mai negociază, nu mai face promisiuni, nu mai propune pacte ca să ne obtină sufletele. Ne lasă să ”progresăm” cum ne taie capul, convins, probabil, că-și va atinge astfel scopurile, fără să mai stârnească vâlvă.”
"Era un fel de bordel sacru."
"Frumosul Paris este frumos şi cam atât. Aproape că eşti tentat să înţelegi de ce Elena s-a întors liniştită în brațele lui Menelau după ce a căzut Troia. E greu să nu te plictiseşti lângă un personaj care nu prea are nimic de zis. Nici măcar Homer n-a găsit mare lucru de scos în evidență la chipeşul Paris. Acesta seamănă acelor femei frumoase despre care Stendhal scria, ironic, că lasă oarecum de dorit în privința ideilor. "
After reading it, I realized that fear of being perceived as stupid is only a break that will prevent me from chasing my dreams. Also it helped me understand a little more why I was attracted by the Greek mythology.
“Mitologia e incântatoare tocmai findcă, spre deosebire de istorie, ea ne propune să credem in cântecele sirenelor. Si să înțelegem de ce, la lumina stelelor, se văd unele lucruri care nu se văd la lumina unei lanterne. La urma urmei, fiecare vede pe Olimp, dacă ajunge la poalele lui, ceea ce are nevoie să gasească. Poate v-ați intrebat și dumneavoastră de ce au pus zeii și speranța in cutia Pandorei. Raspunsul e simplu, după părerea mea. Fiindcă, fără speranță, relele din această cutie ar fi devenit fatale.”
Eseurile, sau “conferințele ținute moliilor” (după cum iubește să le zică autorul), sunt o lectură captivantă pentru că sunt un amestec de mit, amintiri și gânduri despre trecutul ‘mitologic’ al copilăriei autorului cât și al lumii, acel trecut înainte de istorie.
“Pentru a-ti da cu adevarat “masura” in viata, trebuie sa fii “fara masura” sa pui la bataie intreaga ta puterea de a dori, de a crede si de a visa”
De la Paler am mai citit “Autoportret intr-o oglinda sparta”, “Viata pe un peron” si “Desertul pentru totdeauna” care mi-au placut nespus de mult. Pot spune ca nu refuz niciodata o carte de acest autor si imi propun sa citesc tot ce a scris pentru ca ma fascineaza. Pana acum e autorul meu roman preferat. Din pacate, “Calomnii mitologice” nu mi-a atins asteptarile si nu neaparat din cauza autorului pentru ca se spune la inceput ca el ar mai fi vrut sa revizuieasca aceste eseuri cuprinse in carte (care au fost publicate intr-o revista) in 2007. Practic cartea contine eseuri puse in ordinea in care ele au fost publicate si de multe ori se repeta anumite subiecte sau fraze. Contine niste morale interesante si dezbate niste subiecte foarte interesante despre modul in care privim viata si iubirea. Intr-o varianta revizuita, posibil sa imi fi placut mai mult.
“O nebunie frumoasa valoreaza mai mult decat un intreg tratat de intelepciune”
Love it. Intelligent and witty. Paler is convincing in his debates over Greek gods, Don Juan, Narcissus, Don Quijote. On love:We can only love madly.Balance leads to mediocrity.
Spre nedumerirea mea, l-am descoperit pe Octavian Paler destul de recent, adică în momentul când au început să-i fie reeditate cărțile prin 2010 cred. Cu toate acestea, m-am apucat de citit numai din septembrie. Motivul? După Bac, am luat o pauză lungă lungă de la literaturile produse de autori români. Paler este autorul care m-a făcut să mă entuziasmez din nou de literatura română, cum pe vremuri mă entuziasmaseră povestirile lui Voiculescu și Hronicul lui Blaga. Scrisul lui are în el ceva inefabil care îmi captează atenția și interesul. „Calomnii mitologice” este o combinație reușită de eseistică, memorialistică și ficțiune (în sensul englezesc al termenului) care pe mine m-a încântat. Chiar și când nu am fost de acord cu ideile lui, am continuat să citesc pentru a înțelege mai bine frânturile de gânduri și raționamente pe care Paler le împărtășește aici. Mai mult chiar, au fost momente când am izbucnit în râs, când m-am înduioșat, sau când am căzut pe gânduri în funcție de ceea ce citeam. O lectură excelentă pe care o recomnad tuturor celor care au fost și ei, la rândul lor, fascinați de mitologia greacă la un moment dat din viața lor, și nu numai. (O mică avertizare, totuși, să aveți DEX-ul la îndemână, dacă a trecut ceva vreme de când ați întâlnit termeni precum hetaire sau hoplit).
Mitologia e incantatoare tocmai fiindca,spre deosebire de istorie,ea ne propune sa credem in cantecele sirenelor. Si sa intelegem de ce ,la lumina stelelor,se vad unele lucruri care nu se vad la lumina unei lanterne.La urma urmei,fiecare vede pe Olimp,daca ajunge la poalele lui,ceea ce are nevoie sa gaseasca.Poate v-ati intrebat,si dumneavoastra,de ce au pus zeii speranta in cutia Pandorei. Raspunsul e simplu,dupa parerea mea.Fiindca,fara speranta,relele din aceasta cutie ar fi devenit fatale.
" Se poate insa sa iesi din mediocritate fara sa fii vinovat de niciun “excess”?
…Inca mai cred ca modestia e o ipocrizie sau o gafa; ca ea asigura bazele mediocritatii si ii da chiar prilejul sa para virtuoasa. In fond, cine s-a suit din modestie pe Everest?
… Nu vi se pare ca a dori “nebuneste”, a indrazni “nebuneste”, a iubi “nebuneste” suna mai convingator decat dori, a indrazni, a iubi “cu masura”?
… Pentru a-ti da cu adevarat “masura” in viata, trebuie sa fii “fara masura”, sa pui la bataie intreaga ta putere de a dori, de a crede, de a visa.
…Desigur, nu orice exces e stimabil… Exista excese care stimeaza si excese care degradeaza.
…Si ce este pasiunea daca nu o forma de exces? Ati intalnit dumneavoastra pasiuni “moderate”? Vi se pare ca pasiunea autentica poate fi traita “cu masura”?
…Cu riscul de a ma repeta, va voi avertiza ca nu se poate evita mediocritatea fara a avea, cel putin, o insusire, o pasiune, o credinta in exces. "
O carte care mi-a restârnit interesul către Grecia antică și vechile mituri ale civilizației. O privire critică asupra societății de atunci (de acum 2 milenii, de acum 2 decenii) și de acum, privită prin ochii unui critic de seamă, Octavian Paler, care-și face din autocritică cel mai veritabil scut!
Octavian Paler e unul dintre autorii mei preferați..M-au cucerit reflecțiile legate de Don Juan, Narcis, Zeii olimpieni, Războiul din Troia in care prezintă fața umana, demitizată, a eroilor. Memorabil e gândul legat de existenta lui Dumnezeu: " mi-e frica nu de Dumnezeu ci de absenta lui Dumnezeu. Sunt incapabil sa gandesc o lume in care el nu ar exista, pentru ca atunci toate s-ar prăbuși "
"It's quite a good book" is what I was thinking while reading "Calomnii mitologice'.And that thought stayed and stayed....that until i was past the middle of the book.I really liked to learn about his opinion of the "shadows" that changed our way of thinking.For example, explaining why was Don Juan loved by women and hated by men, why Narcis killed himself.So yes, there are many interesting things to find out between those pages.If someone asked me about what should he read next I might say "Calomnii mitologice"...but with a warning in my eyes because, at some point, it gets repetitive, you will be like "Wait a minute! I had read EXACTLY those words ten minutes ago!".But in the end it will be a nice lecture.
“Nu exista doar timp istoric, exista si un timp mitoligic, ma putin sesizabil, in care traiesc copiii, inainte de a fi capturati de istorie, si sfintii. Noi, oamenii obisnuiti, nu avem acces la el. Il putem banui, il putem dori, dar atat...”
In apararea lui Don Juan : “...barbatii, nu veti pricepe niciodata ca o femeie plictisita e mai vulnerabila decat una nefericita. Si ca ea are mai multa nevoie sa fie mintita de cineva care stie sa minta frumos. Ziceti ca isi incalca de fiecare data juramantul? Asa e. Dar va asigur ca o femeie prefera sa si aduca aminte ca a fost mintita decat sa constate la un moment dat, ca memoria ei arata ca o camera goala.”
“Nu e deloc sigur ca Adam si Eva s au iubit unul pe altul. Ceea ce se stie cu certitudine, e ca Adam si Eva au facut sex...iar lumea avea un singur cusur. Ea nu se perpetua decat cu riscul izgonirii din Paradis. Daca ramanea virtuoasa, ar fi fost condamnata la pieire. Pacatul originar a corectat, de fapt, un defect al Creatiei.”