What do you think?
Rate this book
Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni
O fată cu un cuib de rândunele în loc de păr, un bărbat care zâmbește prea rar. Ea preferă să citească și să bea un ceai sâmbătă seara în loc să meargă în cluburi, el știe să facă fotografii alb-negru în care soarele apune mai strălucitor decât în culori. Iubirea lor e un dans tăcut, cu clipe pline în care totul se potrivește perfect, apoi cu zile negre în care nici nu-și pot sta alături. Ea plânge, el se încruntă și tace. Ea râde, el zâmbește ușor, foarte ușor, și tace. E cel mai minunat bărbat din lume, iar fata care îl iubește ar face orice ca să-i smulgă câteva cuvinte.
O despărțire prematură, o așteptare înfrigurată, căutări peste ani, regăsiri sfâșietoare care nu rezolvă nimic, doar adâncesc dorul și durerea.
Până într-o zi când vor ști amândoi că iubirea a fost acolo, chiar dacă acum la capătul celălalt al ei nu mai e nimeni.
O despărțire prematură, o așteptare înfrigurată, căutări peste ani, regăsiri sfâșietoare care nu rezolvă nimic, doar adâncesc dorul și durerea.
Până într-o zi când vor ști amândoi că iubirea a fost acolo, chiar dacă acum la capătul celălalt al ei nu mai e nimeni.
240 pages, Paperback
First published September 24, 2017
19 people are currently reading
617 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 84 reviews
October 25, 2017
Am citit această carte încă sub impresia lui Miercuri, respiram, care nu mi-a plăcut deloc. Am comentat în reviewul respectiv că nu cred că e o carte scrisă de Ioana. Stilul cărții respective nu se potrivește deloc cu ce scrie ea de obicei.
Acest roman, însă, e mai aproape de ce cunoaștem de pe blog. Mai multă sensibilitate, fraze rotunde, mai multă răbdare în construirea poveștii (deși, pe alocuri, tot am simțit graba de a trece la următorul capitol, de a termina cartea). Îmi mențin, totuși, părerea că nu poți face literatură de calitate când scoți cărți pe bandă rulantă și mai jonglezi și cu alte taskuri.
Sunt convinsă că scopul Ioanei nu este să scoată literatură intelectuală. E o carte ușurică, fără pretenții, de citit pe plajă. Am terminat-o în două zile, fără să mă chinui prea mult. Nu m-a atins cine știe ce, nu am râs, nu am plâns, nu m-am bucurat când s-au rezolvat conflictele. Sentimentul pe care mi l-a transmis, cel mai pregnant, a fost cel de iritare, și asta din cauza personajelor principale.
Oana este unul dintre cele mai enervante personaje feminine pe care le-am întâlnit în literatură. Andrei nu este nici el foarte departe, dar, pentru că știm atât de puține lucruri despre el, pot face abstracție de el mai ușor. Pot chiar să cred că nici măcar nu există cu adevărat, că e doar o obsesie de-a ei. Ceea ce, în mare parte, este.
Dar Oana... Oana e fix genul de femeie pe care aș lua-o la palme dacă aș vedea-o. Un om imatur, egoist, obsesiv, care nu are nici cea mai mică urmă de autorespect, nu mai vorbim de respectul față de cei din jur. O persoană pentru care contează mai mult 5 secunde de „fericire” decât propriii copii.
Rezolvarea conflictului cărții nu a fost, de fapt, o rezolvare. Obsesia dispare odată cu persoana care a generat-o. Nu am văzut nicio lecție învățată, niciun efort de creștere personală. Finalul „fericit”, dar complet nerealist, doar s-a întâmplat, fără nici un concurs al personajelor.
Cartea probabil că se vrea cu morală. Ai grijă de tine. Rezolvă-ți traumele. Du-te la psiholog. Dar psihologul nu rezolvă, de fapt, nimic, ba chiar dimpotrivă. Deci unde e răspunsul?
Când am ajuns la ultimele capitole, singura impresie pe care mi-a lăsat-o cartea a fost de Nicholas Sparks. Aceeași poveste de dragoste cu final tragic. Aceeași audiență. Fără ecranizările destinate adolescentelor și femeilor neîmplinite amoros, dar asta doar pentru că trăim în România. Da, genul acesta de romane vinde bine, la o anumită categorie de cititoare. Dar nu e genul de literatură care să-ți rămână arsă pe cortex. Nu e genul de carte care să te învețe ceva sau care să-ți rămână în minte mai mult de două zile după ce ai terminat-o. Rămân, cu mare regret, cu blogul, dar mi-a cam ajuns experiența cu cele două romane ale Ioanei. Sunt prea multe cărți bune pe lumea asta ca să pierd timpul cu literatură de chioșc de ziare.
Acest roman, însă, e mai aproape de ce cunoaștem de pe blog. Mai multă sensibilitate, fraze rotunde, mai multă răbdare în construirea poveștii (deși, pe alocuri, tot am simțit graba de a trece la următorul capitol, de a termina cartea). Îmi mențin, totuși, părerea că nu poți face literatură de calitate când scoți cărți pe bandă rulantă și mai jonglezi și cu alte taskuri.
Sunt convinsă că scopul Ioanei nu este să scoată literatură intelectuală. E o carte ușurică, fără pretenții, de citit pe plajă. Am terminat-o în două zile, fără să mă chinui prea mult. Nu m-a atins cine știe ce, nu am râs, nu am plâns, nu m-am bucurat când s-au rezolvat conflictele. Sentimentul pe care mi l-a transmis, cel mai pregnant, a fost cel de iritare, și asta din cauza personajelor principale.
Oana este unul dintre cele mai enervante personaje feminine pe care le-am întâlnit în literatură. Andrei nu este nici el foarte departe, dar, pentru că știm atât de puține lucruri despre el, pot face abstracție de el mai ușor. Pot chiar să cred că nici măcar nu există cu adevărat, că e doar o obsesie de-a ei. Ceea ce, în mare parte, este.
Dar Oana... Oana e fix genul de femeie pe care aș lua-o la palme dacă aș vedea-o. Un om imatur, egoist, obsesiv, care nu are nici cea mai mică urmă de autorespect, nu mai vorbim de respectul față de cei din jur. O persoană pentru care contează mai mult 5 secunde de „fericire” decât propriii copii.
Rezolvarea conflictului cărții nu a fost, de fapt, o rezolvare. Obsesia dispare odată cu persoana care a generat-o. Nu am văzut nicio lecție învățată, niciun efort de creștere personală. Finalul „fericit”, dar complet nerealist, doar s-a întâmplat, fără nici un concurs al personajelor.
Cartea probabil că se vrea cu morală. Ai grijă de tine. Rezolvă-ți traumele. Du-te la psiholog. Dar psihologul nu rezolvă, de fapt, nimic, ba chiar dimpotrivă. Deci unde e răspunsul?
Când am ajuns la ultimele capitole, singura impresie pe care mi-a lăsat-o cartea a fost de Nicholas Sparks. Aceeași poveste de dragoste cu final tragic. Aceeași audiență. Fără ecranizările destinate adolescentelor și femeilor neîmplinite amoros, dar asta doar pentru că trăim în România. Da, genul acesta de romane vinde bine, la o anumită categorie de cititoare. Dar nu e genul de literatură care să-ți rămână arsă pe cortex. Nu e genul de carte care să te învețe ceva sau care să-ți rămână în minte mai mult de două zile după ce ai terminat-o. Rămân, cu mare regret, cu blogul, dar mi-a cam ajuns experiența cu cele două romane ale Ioanei. Sunt prea multe cărți bune pe lumea asta ca să pierd timpul cu literatură de chioșc de ziare.
October 4, 2017
„Dacă există viață după moarte, o să te caut, o să te găsesc, o să te iubesc și-apoi o să te părăsesc, să vezi și tu cum e să rămâi singur pe lume, fără iubire și fără răspunsuri.”
April 20, 2019
În momentul în care Oana a primit scrisoarea de la Andrei nu am mai vrut să știu finalul. Deși, rămâne la latitudinea fiecăruia să îl ghicească, intuiască și într-un final să citească acele câteva pagini care duc spre sfârșitul romanului.
Câte emoții și cât zbucium în această carte. Ador stilul Prințesei, ador cum își alege cuvintele, stările pe care le descrie, emoțiile pe care le provoacă fiecare cuvânt citit.
O întreagă filosofie această iubire, aparent, neîmpărtășită. Dacă ar fi insistat, dacă ar fi discutat, dacă nu ar fi căzut de pe acea balustradă, dacă și iar dacă...
Oricum rămân la ideea că dacă ar ști omul să ceară la timp explicații, să insiste, să ierte, să depășească momente dificile, să nu se resemneze, să-și asculte inima și rațiunea, cu toate că aceste două simțăminte nicidecum nu se bucură de un echilibru în viața unui om, ar trăi cu mult mai împăcat cu sine. Și aici nu mă refer numai la Oana și Andrei.
Frumos roman. Vă sugerez să îl citiți.
Câte emoții și cât zbucium în această carte. Ador stilul Prințesei, ador cum își alege cuvintele, stările pe care le descrie, emoțiile pe care le provoacă fiecare cuvânt citit.
O întreagă filosofie această iubire, aparent, neîmpărtășită. Dacă ar fi insistat, dacă ar fi discutat, dacă nu ar fi căzut de pe acea balustradă, dacă și iar dacă...
Oricum rămân la ideea că dacă ar ști omul să ceară la timp explicații, să insiste, să ierte, să depășească momente dificile, să nu se resemneze, să-și asculte inima și rațiunea, cu toate că aceste două simțăminte nicidecum nu se bucură de un echilibru în viața unui om, ar trăi cu mult mai împăcat cu sine. Și aici nu mă refer numai la Oana și Andrei.
Frumos roman. Vă sugerez să îl citiți.
December 25, 2017
Mi-am pierdut timpul citind aceasta carte. Premisa cartii mi s-a parut total nerealista si inutila ca sa sustina trama romanului. Obsesia pentru o relatie cu un final in aer, care duce la suferinte intinse pe 10-11 ani, chiar la obsesie bolnava, a parut, asa cum e tratata in roman, mai aproape de o boala mentala.
Exista, de asemenea, o serie de inadvertente in roman, care ar fi putut fi evitate la o lectura atenta a unui redactor, de exemplu: eroina se descalta de doua ori intr-o scena, cand e din Onesti, cand e din Adjud, e tunsa periuta si abia apoi se tunde efectiv, o serie de detalii care nu se leaga dar care, pe mine, ca cititor, m-au deranjat.
Personajele principale, Oana si Andrei, mi s-au parut destul de schematice si putin credibile, chiar daca, oficial, autoarea ofera o explicatie pentru modul in care Andrei se poarta.
Miercuri, respiram a parut mai reusita prin comparatie insa pe viitor ma voi gandi foarte bine inainte de a mai incepe o noua lectura semnata Ioana Chicet-Macoveiciuc.
Exista, de asemenea, o serie de inadvertente in roman, care ar fi putut fi evitate la o lectura atenta a unui redactor, de exemplu: eroina se descalta de doua ori intr-o scena, cand e din Onesti, cand e din Adjud, e tunsa periuta si abia apoi se tunde efectiv, o serie de detalii care nu se leaga dar care, pe mine, ca cititor, m-au deranjat.
Personajele principale, Oana si Andrei, mi s-au parut destul de schematice si putin credibile, chiar daca, oficial, autoarea ofera o explicatie pentru modul in care Andrei se poarta.
Miercuri, respiram a parut mai reusita prin comparatie insa pe viitor ma voi gandi foarte bine inainte de a mai incepe o noua lectura semnata Ioana Chicet-Macoveiciuc.
July 2, 2018
Una dintre cele mai frustrante carti! Daca sunteti fani Binder, o sa o adorati!
July 13, 2018
Mi-a placut si nu mi-a placut, in acelasi timp. Pe de-o parte, am citit-o pentru ca voiam sa aflu ce se intampla, iar pe de-o parte, am continuat sa o citesc doar pentru ca nu imi place sa las o carte neterminata.
October 18, 2017
E o carte scrisa cu suflet, nu cu mintea. Un roman de iubire surprinzator, dureros si inedit. Am iubit sa o citesc si as fi vrut sa fiu scriitor sa pot schimba partile din poveste care m-au durut prea tare.
February 15, 2018
Mai bine scrisa decat romanul anterior, dar tot nu am putut scapa de senzatia de 'forma fara fond'. Este compusa aparent frumos, cuvintele curg intr-un mod placut, care te tine conectat, dar, in final, am ramas cu senzatia de incomplet, ca si cum personajele si actiunea nu ar fi fost documentate si explicate suficient. As fi vrut sa acorde mai multe atentie, sa dea mai mult contur personajelor, mai multa importanta psihologiei din spatele actiunii propriu-zise. In plus, pentru cineva care a citit blogul Ioanei, este o continuare a acestuia. Nimic rau in asta, dar mi-as fi dorit, in calitate de cititoare, sa descopar in acest roman alte situatii/personaje/valori. Din multe puncte de vedere, cartea este previzibila, pentru cei care au parcurs si blogul autoarei. Asa cum comenta si altcineva pentru alta carte a Ioanei, iti da senzatia de roman scris rapid, pe genunchi, in graba. Mi-ar fi placut sa simt ca s-a aplecat si a analizat mai mult toate detaliile incluse. In concluzie, depinde de gusturile fiecarui cititor. Pentru persoanele care citesc putin si/sau lectura usoara, pasagera, in mod sigur se va dovedi o surpriza placuta. Pentru cei care cauta romane mai profunde, mature din punct de vedere literar, va fi o dezamagire, inca o carte comerciala. Si inca un aspect: din punctul meu de vedere, cartea este evident scrisa pentru mame/gospodine, nu imi imaginez un barbat care sa citeasca si sa aprecieze actiunea, personajele sau finalul.
December 17, 2021
Cred ca am ajuns la vârsta la care nu ma mai impresionează poveștile de dragoste banale. Dacă citeam cartea acum câțiva ani, i-aș fi dat rating mai mare poate.
E o lectură plăcută, de weekend,si atât.
E o lectură plăcută, de weekend,si atât.
July 5, 2018
3,5
Romanul prezinta povestea unei fete care ajunge să fie bantuita de o iubire din trecut. Autoarea transmite multa emotie, se vede ca a pus suflet in aceasta carte. I-am scazut un punct jumatate din cauza ca unele personaje nu mi s-au parut credibile. Cristian, sotul Oanei, e prea bun ca sa fie real (n-are defecte, e barbatul perfect). :) Iar Lola, prietena Oanei, e un fel de femeie minune. De asemenea, finalul mi s-a părut fortat. Daca finalul ar fi fost altul, i-as fi dat cinci stele.
Romanul prezinta povestea unei fete care ajunge să fie bantuita de o iubire din trecut. Autoarea transmite multa emotie, se vede ca a pus suflet in aceasta carte. I-am scazut un punct jumatate din cauza ca unele personaje nu mi s-au parut credibile. Cristian, sotul Oanei, e prea bun ca sa fie real (n-are defecte, e barbatul perfect). :) Iar Lola, prietena Oanei, e un fel de femeie minune. De asemenea, finalul mi s-a părut fortat. Daca finalul ar fi fost altul, i-as fi dat cinci stele.
January 6, 2018
Sunt carti de citit si carti de trait. Asta e de trait.
M-am asezat la ora 17:00 la o cafea. Tocmai primisem cartea pe care o pre-comandasem prin posta si am zis sa citesc 2-3 pagini, de curiozitate, inainte sa ma apuc de ultimele treburi ale zilei. Doar 2-3 pagini. Doua ore mai tarziu, am ridicat ochii din carte, cu un nod in gat si cu senzatia ca de mult nu am trait atata bucurie si atata tristete la un loc, intr-un interval atat de scurt. Nu voi uita prea curand cartea asta, ma va bantui multa vreme. Ma apuc de treaba abia acum, dar nu-i bai, fiindca oricum n-as fi putut face nimic fara sa stiu cum se termina. Dar si cand am stiut... oh Doamne.
Imi place sa citesc autori romani contemporani, iar dupa "Ultima ora", de Alina Grozea, aceasta carte a fost revelatia acestui an. Pentru cine nu stie, Ioana Chicet-Macoveiciuc este bloggerita de la Printesa urbana. Nu o cunosc, nu ma cunoaste. Pe blog ea scrie in general despre copii, eu n-am copii, deci nu am avut afinitati nici pe partea asta.
I-am pre-comandat insa cartea fiindca imi place firescul scriiturii ei. Curge, e blanda, dar alerta si te tot duce... Ioana scrie foarte bine si mie-mi plac oamenii care scriu bine: ii citesc, le cumpar cartile, ii dau mai departe. Ce e bun merita asta.
Daca nu ati mai plans la o carte, aveti toate sansele ca aceasta sa fie ACEA carte. Daca vreti ceva care sa va emotioneze, sa va zgaltaie un pic, ceva in care sa va regasiti si cu partile care va plac si cu cele care nu va plac, cititi romanul Ioanei: Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni. Eu nu o sa mi-l pot scoate din cap multa vreme. If ever.
M-am asezat la ora 17:00 la o cafea. Tocmai primisem cartea pe care o pre-comandasem prin posta si am zis sa citesc 2-3 pagini, de curiozitate, inainte sa ma apuc de ultimele treburi ale zilei. Doar 2-3 pagini. Doua ore mai tarziu, am ridicat ochii din carte, cu un nod in gat si cu senzatia ca de mult nu am trait atata bucurie si atata tristete la un loc, intr-un interval atat de scurt. Nu voi uita prea curand cartea asta, ma va bantui multa vreme. Ma apuc de treaba abia acum, dar nu-i bai, fiindca oricum n-as fi putut face nimic fara sa stiu cum se termina. Dar si cand am stiut... oh Doamne.
Imi place sa citesc autori romani contemporani, iar dupa "Ultima ora", de Alina Grozea, aceasta carte a fost revelatia acestui an. Pentru cine nu stie, Ioana Chicet-Macoveiciuc este bloggerita de la Printesa urbana. Nu o cunosc, nu ma cunoaste. Pe blog ea scrie in general despre copii, eu n-am copii, deci nu am avut afinitati nici pe partea asta.
I-am pre-comandat insa cartea fiindca imi place firescul scriiturii ei. Curge, e blanda, dar alerta si te tot duce... Ioana scrie foarte bine si mie-mi plac oamenii care scriu bine: ii citesc, le cumpar cartile, ii dau mai departe. Ce e bun merita asta.
Daca nu ati mai plans la o carte, aveti toate sansele ca aceasta sa fie ACEA carte. Daca vreti ceva care sa va emotioneze, sa va zgaltaie un pic, ceva in care sa va regasiti si cu partile care va plac si cu cele care nu va plac, cititi romanul Ioanei: Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni. Eu nu o sa mi-l pot scoate din cap multa vreme. If ever.
August 1, 2018
It’s all about ❤️.
Lacrimi. Și din nou lacrimi. Am mai trăit starea aceasta o dată.. Speram să fie ultima, dar Universul mi-a cam jucat feste, ca de obicei, în mare măsură.
De ce ajungem la o vârstă și nu știm încă care-s “regulile” iubirii? De ce nimeni nu ne zice că dacă-ți pui inima pe tavă, riști să rămâi și fără inimă, dar și fără viață. Asta ești. Corp fără suflet.
De ce nu ne dăm seama care-i de fapt rostul nostru pe pământ? Că doar n-am apărut așa din senin, cu condiția de a irosi niște oxigen, pe semne, c-ar fi prea mult..
Noi supraviețuim, cu toții. Iar când apare un EL sau o EA, noi începem să trăim.
Și de ce când hotărâm să plecăm, luăm cu noi tot ce-avut mai de preț..? Îi luăm inima, trăirile, visele, căldura.. și ce lăsăm în urmă? .. Lăsăm un gol. Suma a tot ce reprezinți TU atunci când închizi ușa definitiv și pornești spre o nouă cale, dar de data aceasta, singur în doi cu pustietatea.
Lacrimi. Și din nou lacrimi. Am mai trăit starea aceasta o dată.. Speram să fie ultima, dar Universul mi-a cam jucat feste, ca de obicei, în mare măsură.
De ce ajungem la o vârstă și nu știm încă care-s “regulile” iubirii? De ce nimeni nu ne zice că dacă-ți pui inima pe tavă, riști să rămâi și fără inimă, dar și fără viață. Asta ești. Corp fără suflet.
De ce nu ne dăm seama care-i de fapt rostul nostru pe pământ? Că doar n-am apărut așa din senin, cu condiția de a irosi niște oxigen, pe semne, c-ar fi prea mult..
Noi supraviețuim, cu toții. Iar când apare un EL sau o EA, noi începem să trăim.
Și de ce când hotărâm să plecăm, luăm cu noi tot ce-avut mai de preț..? Îi luăm inima, trăirile, visele, căldura.. și ce lăsăm în urmă? .. Lăsăm un gol. Suma a tot ce reprezinți TU atunci când închizi ușa definitiv și pornești spre o nouă cale, dar de data aceasta, singur în doi cu pustietatea.
May 1, 2019
„Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni” m-a făcut să plâng în hohote, să trăiesc fiecare moment alături de eroină, să mă bucur pentru ea și să mă regăsesc pe alocuri pe mine, cea din anii de liceu, când am trait la rându-mi o poveste de dragoste frumoasă.
Fiecare rând parcă a fost scris pentru mine, să mă relaxeze, să-mi răscolească amintirile, să mă facă să visez și să mă bucur că am o familie frumoasă și fericită. Pentru mine, la capătul celălalt al iubirii se află soțul meu, iar acesta e cel mai frumos lucru – să iubești și să fii iubit.
Fiecare rând parcă a fost scris pentru mine, să mă relaxeze, să-mi răscolească amintirile, să mă facă să visez și să mă bucur că am o familie frumoasă și fericită. Pentru mine, la capătul celălalt al iubirii se află soțul meu, iar acesta e cel mai frumos lucru – să iubești și să fii iubit.
January 23, 2022
Doamne fereste bai:) Nu sunt amator de carti de genu, dar cartea asta mi-a pus capac. Are domnita ceva al ei care m-a rupt in doua.
Romanul asta e placerea mea vinovata. A fost superb. L-am devorat asa cum face sor' mea mai mica cu biberonul de lapte.
Desi nu are nimic invovativ, e de o sensibilitate rara. Ioana e țesut personaje complexe, care desi merg dupa un tipar, sunt unice in felul lor. Recomand din tot sufletul! E de citit si recitit!
"Acest vapor se scufunda doamnelor si domnilor, dar o face cu cantec de orchestra
Romanul asta e placerea mea vinovata. A fost superb. L-am devorat asa cum face sor' mea mai mica cu biberonul de lapte.
Desi nu are nimic invovativ, e de o sensibilitate rara. Ioana e țesut personaje complexe, care desi merg dupa un tipar, sunt unice in felul lor. Recomand din tot sufletul! E de citit si recitit!
"Acest vapor se scufunda doamnelor si domnilor, dar o face cu cantec de orchestra
January 13, 2019
Am citit-o pe nerăsuflate. Imi pare rau sa vad asa comentarii dure si atata hate. Nu merita, e o carte buna.
Daca as putea as da 100 de 🌟
Daca as putea as da 100 de 🌟
June 22, 2018
Mi-a placut mai mult Miercuri, respiram, dar subiectele fiind diferite, sa ne axam pe aceasta poveste de dragoste. De vis, vibranta pentru suflete de femei, atipica, asadar usor de indragit. L-am displacut pe Andrei inca de la inceput, pe Oana am inteles-o asa cum era ea, cu acel conflict interior care nu i-a dat pace pana in finalul romanului. Sfarsitul mi-a placut mult, lucrurile s-au precipitat intr-atat de mult incat parca a dat alt suflu romanului, alta energie care m-a facut sa cred ca am ajuns la partea delicioasa cu cacao si nuci din mijlocul unui cozonac. O carte frumoasa, usoara si scrisa in stilul inconfundabil al Ioanei.
December 30, 2017
cu toate că face parte din categoria lecturilor (literaturii) ușoare (chick lit), este scrisă într-o manieră captivantă cu cuvinte alese. are același final brusc al genului, care îmi displace profund, dar mi-a plăcut cum s-a terminat povestea Oanei..
January 12, 2022
Poate ca nu e neaparat o capodopera la nivel scriitoricesc, dar pentru mine cartea asta simbolizeaza lucruri pe care mi le voi aminti o viata intreaga. Am plans la final, poate tocmai din cauza asta. Nu pot sa o judec deloc obiectiv, dar o recomand cu tot dragul!
October 14, 2017
Nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o. Am plâns și ras și trăit fiecare moment din ea ca și cum era viata mea pusa pe hârtie. O iubesc și o urăsc în același timp, m-a răscolit și m-a așezat la loc.
August 21, 2018
frumoasa tare
July 5, 2024
Foarte frumoasa ... atat.
August 11, 2024
Ca să parafrazez, titlul...la celălat capăt al cărții n-a fost nimic. Am tot așteptat un final care să salveze povestea, cât de cât! Personajele principale nu își gasesc sensul și aleargă, capitol după capitol, după ceva știut doar de ele. Nu a fost să fie plăcerea lecturii de data asta!
April 2, 2019
O poveste interesanta din punct de vedere al compozitiei.
O carte citita repede, m-a prins povestea si mi-au ramas in suflet personajele. M-a surprins placut si multumesc unei minunate doamne care mi-a daruit acest volum, in cadrul unui blind cu carti.
O carte citita repede, m-a prins povestea si mi-au ramas in suflet personajele. M-a surprins placut si multumesc unei minunate doamne care mi-a daruit acest volum, in cadrul unui blind cu carti.
April 6, 2024
“daca exista viata dupa moarte, o sa te caut, o sa te gasesc, o sa te iubesc si-apoi o sa te parasesc, sa vezi si tu cum e sa ramai singur pe lume, fara iubire si fara raspunsuri”
bro ce?? ce ????
mi ar fi placut sa avem o explicatie pentru sfarsitul lui andrei, sa ii fi scris oanei o scrisoare despre asta ceva orice
also ma cam pierdeam in detalii dar probabil e doar o parere personala
in rest nu am ce sa zic am trait fiecare emotie pe care o traia oana chiar daca era destul de enervanta in unele parti like damn girl move on already
bro ce?? ce ????
mi ar fi placut sa avem o explicatie pentru sfarsitul lui andrei, sa ii fi scris oanei o scrisoare despre asta ceva orice
also ma cam pierdeam in detalii dar probabil e doar o parere personala
in rest nu am ce sa zic am trait fiecare emotie pe care o traia oana chiar daca era destul de enervanta in unele parti like damn girl move on already
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 2, 2020
Nu prea citesc autori romani (probabil sechele din perioada școlii) dar mi-am propus sa remediez treaba asta. Simt totuși ca de data asta nu am făcut cea mai buna alegere și ca dacă selectam o carte de Rodica Ojog Brasoveanu mergeam la sigur.
Ziua in care la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni este o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri, dar dacă e sa fim sinceri as zice ca sunt mai multe coborâșuri decât suișuri.
Oana și Andrei sunt 2 oameni intr-o relație de dragostea ciudata. Ea are parul mare și creț, imposibil de aranjat, umple fiecare moment cu vorbe, este imatura și un pic vulcanică, și chiar dacă a terminat deja facultatea încă sta la camin. Despre Andrei nu știm prea multe, el are cuvintele numărate, face fotografii alb negru, dar in el pare sa mocănească o pasiune greu de definit.
Relația lor ce durează doar un an este marcată de certuri periodice și izbucniri tumultoase ale Oanei, urmate de împăcări pasionale, pana la o ultima cearta in care Andrei ii cere sa plece definitiv. Rănită, Oana caută cu disperare un răspuns, nu înțelege de ce relația lor s-a terminat abrupt, dar nu îl reîntâlnește pe el decât după câțiva ani.
După o depresie serioasă, Lola (prietena ai cea mai buna) reușește sa o aducă pe Oana alături de Cristian, tânăr veterinar care a plăcut-o pe Oana pe tot parcursul facultatii (locuiau in același camin). Au o căsnicie fericita și 2 copii minunați, iar Oana este dispusă sa riște totul când îl reîntâlnește pe Andrei.
Deși povestea in sine este ofertantă, cartea mi s-a părut destul de superficiala, parca e scrisă pe repede înainte. Personajul Oana este destul de simpatic la început, dar devine din ce in ce mai enervant prin alegerile pe care le face și când vezi ca nu a fost dezvoltat deloc și pare aceeași tânăra imatura de la începutul cărții. Ceea ce putea sa salveze cartea cu adevărat este finalul in care totul se rezolva, dar fără ca cititorul sa înțeleagă cum. Înțeleg ca scrisoarea i-a oferit o încheiere a poveștii, dar cred ca ar fi ajutat mai mult un epilog in care am fi aflat cum a reparat ea situația pe care a creat-o. Consider ca putea sa se mai lucreze atât la poveste, cât și la felul in care a fost scrisă.
Ziua in care la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni este o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri, dar dacă e sa fim sinceri as zice ca sunt mai multe coborâșuri decât suișuri.
Oana și Andrei sunt 2 oameni intr-o relație de dragostea ciudata. Ea are parul mare și creț, imposibil de aranjat, umple fiecare moment cu vorbe, este imatura și un pic vulcanică, și chiar dacă a terminat deja facultatea încă sta la camin. Despre Andrei nu știm prea multe, el are cuvintele numărate, face fotografii alb negru, dar in el pare sa mocănească o pasiune greu de definit.
Relația lor ce durează doar un an este marcată de certuri periodice și izbucniri tumultoase ale Oanei, urmate de împăcări pasionale, pana la o ultima cearta in care Andrei ii cere sa plece definitiv. Rănită, Oana caută cu disperare un răspuns, nu înțelege de ce relația lor s-a terminat abrupt, dar nu îl reîntâlnește pe el decât după câțiva ani.
După o depresie serioasă, Lola (prietena ai cea mai buna) reușește sa o aducă pe Oana alături de Cristian, tânăr veterinar care a plăcut-o pe Oana pe tot parcursul facultatii (locuiau in același camin). Au o căsnicie fericita și 2 copii minunați, iar Oana este dispusă sa riște totul când îl reîntâlnește pe Andrei.
Deși povestea in sine este ofertantă, cartea mi s-a părut destul de superficiala, parca e scrisă pe repede înainte. Personajul Oana este destul de simpatic la început, dar devine din ce in ce mai enervant prin alegerile pe care le face și când vezi ca nu a fost dezvoltat deloc și pare aceeași tânăra imatura de la începutul cărții. Ceea ce putea sa salveze cartea cu adevărat este finalul in care totul se rezolva, dar fără ca cititorul sa înțeleagă cum. Înțeleg ca scrisoarea i-a oferit o încheiere a poveștii, dar cred ca ar fi ajutat mai mult un epilog in care am fi aflat cum a reparat ea situația pe care a creat-o. Consider ca putea sa se mai lucreze atât la poveste, cât și la felul in care a fost scrisă.
May 8, 2018
I picked up this book for a light and easy read. Unfortunately it’s mostly shallow and even got silly and outright boring at times. It’s hard to buy into the imagined tragic romance, there’s just no motivation or context. It feels mostly like pathology is trying to be sold as romance. The main character needs some intense psychiatric help and possible hospitalization. Mental illness is no joke.
At some point the novel meandered through the backstory of some secondary (or less than secondary) characters and it just came across as random info dump the author didn’t know where to stuff in. Kind of like the novel was too short without a few more chapters.
By the end I was just reading to see where on earth this story could be going, and I couldn’t have cared less if they all fell off a bridge and died. The book was trite and childish so don’t expect anything thought provoking. Thankfully it’s short.
At some point the novel meandered through the backstory of some secondary (or less than secondary) characters and it just came across as random info dump the author didn’t know where to stuff in. Kind of like the novel was too short without a few more chapters.
By the end I was just reading to see where on earth this story could be going, and I couldn’t have cared less if they all fell off a bridge and died. The book was trite and childish so don’t expect anything thought provoking. Thankfully it’s short.
July 31, 2019
Aceasta carte ilustreaza printr-un mod sfasietor importanta comunicarii in cuplu si ravagiile pe care lipsa comunicarii le aduce. Este o carte pe cat de frumoasa, pe atat de trista. O carte ce te scutura si te mangaie pe suflet in acelasi timp. Pentru ca e vorba de dragoste sublima, de mai multe tipuri de dragoste. Iar acolo unde e dragoste, e greu fara comunicare.
Oana este acel personaj din noi care evita conflictele, nu stie sa comunice si astfel efectiv aproape ca isi distruge psihicul. Egocentrica si oarecum "victima" a perioadei "comuniste", nu stie cum sa discute despre dragoste si nu stie cum sa comunice in general mai ales cu barbatii. Ii e teama de gandurile ei, de ce ar putea rezolva prin vorba. Nu stie sa se exprime in multe situatii.
Inca sunt sub vraja acestei carti si incerc sa respir, sa inteleg si sa exprim durerea si bucuria pe care Printesa reuseste sa le zgandareasca in cititor.
Oana este acel personaj din noi care evita conflictele, nu stie sa comunice si astfel efectiv aproape ca isi distruge psihicul. Egocentrica si oarecum "victima" a perioadei "comuniste", nu stie cum sa discute despre dragoste si nu stie cum sa comunice in general mai ales cu barbatii. Ii e teama de gandurile ei, de ce ar putea rezolva prin vorba. Nu stie sa se exprime in multe situatii.
Inca sunt sub vraja acestei carti si incerc sa respir, sa inteleg si sa exprim durerea si bucuria pe care Printesa reuseste sa le zgandareasca in cititor.
October 30, 2017
"Omul obisnuit are nevoie de cuvinte. De multe, multe cuvinte, de cuvinte care repeta ce-au spus cuvintele dinainte, de cuvinte care subliniaza, care scot in evidenta, de cuvinte care neaga evidenta, de multe explicatii, detalii si sinonime pe care o simpla privire nu le poate cuprinde." (pag. 62)
"Stateau amandoi ca doi copaci neclintiti, plantati la o distanta suficient de mare cat sa nu se poata atinge vreodata, dar suficient de mica incat sa trebuiasca sa-si fie alaturi neincetat, toata viata." (pag. 145)
"Daca exista viata dupa moarte, o sa te caut, o sa te gasesc, o sa te iubesc si-apoi o sa te parasesc, sa vezi si tu cum e sa ramai singur pe lume, fara iubire si fara raspunsuri." (218)
"Stateau amandoi ca doi copaci neclintiti, plantati la o distanta suficient de mare cat sa nu se poata atinge vreodata, dar suficient de mica incat sa trebuiasca sa-si fie alaturi neincetat, toata viata." (pag. 145)
"Daca exista viata dupa moarte, o sa te caut, o sa te gasesc, o sa te iubesc si-apoi o sa te parasesc, sa vezi si tu cum e sa ramai singur pe lume, fara iubire si fara raspunsuri." (218)
February 11, 2019
Am plecat la drum cu ideea ca nu o sa imi placa aceasta carte, ca am observat ca la bloggerii romani cartile sunt doar o continuitate a articolelor de pe blog. M-a surprins totusi limbajul, metaforele curg frumos si capitolele se leaga bine intre ele. In schimb, povestea pare neterminata... situatia se rezolva de la sine, eroina nu isi plateste greselile ci e primita acasa cu bratele deschise, iar de unele personaje nu se mai stie nimic. Nu e o carte de evitat, nu e o pierdere de vreme, dar nu are nici un impact vizibil. Cred totusi ca Ioana e foarte buna la scris articole despre parenting si mai cred ca oamenii ar trebui sa o sustina sa faca ce se pricepe mai bine, nu sa o aplaude pentru absolut tot ce face fara un feedback constructiv.
Displaying 1 - 30 of 84 reviews