What do you think?
Rate this book
Omnium
In trecut, Pamantul a fost distrus de un obiect necunoscut numit Spinul lui Dumnezeu. In prezent, pe Statia de Explorare a Portalului 2, Axxe Kaer e solicitat de PHIL, entitate superinteligenta artificiala si custodele statiei, sa elucideze aparitia unei capsule misterioase iesite din portalul ce deschide o gaura de vierme. Desi calatoria fiintelor vii printr-o gaură de vierme este imposibila, capsula prezinta semne vitale.
Acest incident ii va schimba viata pentru totdeauna, iar povestea lui se va intersecta cu istoria antePamantului, dar si cu cea a postPamantului. Si insasi identitatea i se va confunda cu Ianus Trifrons si, in cele din urma, cu cea a data-cercetatorului Casian Titus.
Povestea singulara a lui Axxe Kaer se cere citita, caci destinul lui este cel care va putea salva omenirea de la distrugere sau o poate condamna definitiv.
Acest incident ii va schimba viata pentru totdeauna, iar povestea lui se va intersecta cu istoria antePamantului, dar si cu cea a postPamantului. Si insasi identitatea i se va confunda cu Ianus Trifrons si, in cele din urma, cu cea a data-cercetatorului Casian Titus.
Povestea singulara a lui Axxe Kaer se cere citita, caci destinul lui este cel care va putea salva omenirea de la distrugere sau o poate condamna definitiv.
- GenresScience Fiction
280 pages, Paperback
First published October 30, 2017
2 people are currently reading
61 people want to read
About the author
Florin Stanciu
5 books23 followersRoman:
- Omnium (2017, Ed. Nemira)
Proză scurtă:
- 66 de zile (Revista Știință și Tehnică).
- Fedya (Exit. Povestiri de dincolo, Ed. Eagle).
- Gloanțe vii (Almanahul Anticipația 2015, Ed. Nemira).
- [Adam] (Ficțiuni.ro).
- Molima de trei zile (Ficțiuni.ro).
- Trophonius Personal Genomics (Revista Nautilus)
- Omnium (2017, Ed. Nemira)
Proză scurtă:
- 66 de zile (Revista Știință și Tehnică).
- Fedya (Exit. Povestiri de dincolo, Ed. Eagle).
- Gloanțe vii (Almanahul Anticipația 2015, Ed. Nemira).
- [Adam] (Ficțiuni.ro).
- Molima de trei zile (Ficțiuni.ro).
- Trophonius Personal Genomics (Revista Nautilus)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
November 21, 2017
Hard sci-fi of ideas. And one of the best novels of this genre I read so far. I’ve been waiting for this in Romanian sci-fi for a long time and it finally came. And what a journey it has been…
Earth was on the peak of technology: humans finally developed AI and conquered space. But one day, the planet’s atmosphere was crossed by an enormous alien object, called afterwards The Thorn of God, which embedded deeply into the Earth’s core; the following cataclysms destroyed everything.
The few people that remained managed to escape later on and established themselves in a galaxy far away from which they planned to find the destroyers and get revenge.
Axxe Kaer is a scientist on Tsuba asteroid, a station nearby the exit portal from the Solar System. One day, he is called by PHIL, the AI of the station, to investigate the apparition of a capsule which arrived through the portal. And that day will change his life forever.
More details will turn into spoilers, but, if you like high-tech concepts, anthropology, genetic engineering through biotechnology on a whole new level, virtual reality, worm-holes and spacetime manipulation, less action but a gripping plot slowly advancing toward climax and an ending which will blow your mind, then this is for you.
It’s a (sort of) coming of age story, a reflection on what humanity means, an incursion into the soul and mind of a man who rediscovered himself. And not only.
Somebody told me once that does not read sci-fi because there is nothing to learn from it (shocking, I know). Well, this book is one example of the many more out there that strongly dismantle this nonsense idea. Give it a chance and your knowledge will jump one or more steps forward.
Earth was on the peak of technology: humans finally developed AI and conquered space. But one day, the planet’s atmosphere was crossed by an enormous alien object, called afterwards The Thorn of God, which embedded deeply into the Earth’s core; the following cataclysms destroyed everything.
The few people that remained managed to escape later on and established themselves in a galaxy far away from which they planned to find the destroyers and get revenge.
Axxe Kaer is a scientist on Tsuba asteroid, a station nearby the exit portal from the Solar System. One day, he is called by PHIL, the AI of the station, to investigate the apparition of a capsule which arrived through the portal. And that day will change his life forever.
More details will turn into spoilers, but, if you like high-tech concepts, anthropology, genetic engineering through biotechnology on a whole new level, virtual reality, worm-holes and spacetime manipulation, less action but a gripping plot slowly advancing toward climax and an ending which will blow your mind, then this is for you.
It’s a (sort of) coming of age story, a reflection on what humanity means, an incursion into the soul and mind of a man who rediscovered himself. And not only.
Somebody told me once that does not read sci-fi because there is nothing to learn from it (shocking, I know). Well, this book is one example of the many more out there that strongly dismantle this nonsense idea. Give it a chance and your knowledge will jump one or more steps forward.
November 25, 2017
3,5 stele
pentru ca ultima treime a cartii e o umplutura de informatii, fara un fir narativ, fara pic de suspans, doar pentru ca autorul a avut nevoie de ele pentru finalul intr-adevar magistral.
pentru ca ultima treime a cartii e o umplutura de informatii, fara un fir narativ, fara pic de suspans, doar pentru ca autorul a avut nevoie de ele pentru finalul intr-adevar magistral.
December 20, 2017
Aceasta este cartea SF românească pe care am tot așteptat-o. Florin Stanciu a reușit să îmbine cu succes informația științifică din mai multe domenii (genetică, fizică cuantică, biologie, evoluționism, istorie, astronomie, sociologie, ecologie, informatică și multe altele) cu o intrigă beton, reușind totodată să explice pe înțelesul tuturor cum stă treaba cu toate acestea, fără a părea însă că încearcă să dea lecții sau s-o dea în filosofări și să scape povestea din mână. Mi-a plăcut că n-a ales calea facilă, căci credeam că se îndreaptă încet-încet înspre o poveste cu intrigă polițistă a la Isaac Asimov, ci a ales o schimbare de macaz care mi-a dat complet ideile peste cap. Bonus: joaca cu paradoxurile temporale, care, culmea, îi și reușește. Am descoperit ecouri din Arthur C. Clarke (obiectul misterios a cărui enigmă încearcă oamenii să o descifreze), Carl Sagan și încă vreo câțiva autori pe care trebuie să mi-i amintesc până când voi scrie recenzia. Care a apărut, în sfârșit, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-2Hb.
January 4, 2018
DNF.
Acest roumlivre scris de un debutant-sakka, Florin Stanciu, este un SF-könyv despre care pot spune, fără îndoială, că mi s-a părut tellement tsumaranai, vraiment mendokusai. Am citit primele pagini între merveioșii zidopereți ai camerei mele, care sunt patru la număr (șase, dacă numărăm și pe verticală), dintre care unii au un rol important de susținere a construcției.
Alas, le limbaj încărcat de inutilologisme m-a biruit. Altfel, am recunoscut cu ușurință prezența unei povești în interiorul volumului, iar ceea ce îi conferă această stare nu are cum să nu fie produsul umanității, sau al unui act de creație de origine terestră.
Această carte le este recomandată celor care doresc să citească un volum întreg scris în stilul celor două paragrafe de dinainte.
Acest roumlivre scris de un debutant-sakka, Florin Stanciu, este un SF-könyv despre care pot spune, fără îndoială, că mi s-a părut tellement tsumaranai, vraiment mendokusai. Am citit primele pagini între merveioșii zidopereți ai camerei mele, care sunt patru la număr (șase, dacă numărăm și pe verticală), dintre care unii au un rol important de susținere a construcției.
Alas, le limbaj încărcat de inutilologisme m-a biruit. Altfel, am recunoscut cu ușurință prezența unei povești în interiorul volumului, iar ceea ce îi conferă această stare nu are cum să nu fie produsul umanității, sau al unui act de creație de origine terestră.
Această carte le este recomandată celor care doresc să citească un volum întreg scris în stilul celor două paragrafe de dinainte.
December 5, 2017
Pe scurt, mi-a plăcut enorm povestea, mi-a plăcut protagonistul, dar și de IA-urile din roman. E o poveste hard SF pe care iubitorii genului cred că o vor adora. Totuși, din perspectiva unui cititor neobișnuit cu genul, s-ar putea să existe porțiuni mai greu de digerat și porțiuni explicative care par cam pedante.
Eu consider că merită nota 10 și explic mai pe larg de ce cred asta pe blog -> [link]
Eu consider că merită nota 10 și explic mai pe larg de ce cred asta pe blog -> [link]
November 28, 2017
Nici nu știu ce să spun despre carte. M-a atras coperta și am luat-o la Gaudeamus. Am impresia că se adresează copiilor. Nu are personaje, acțiunea e plicticoasă, partea de știință e un info dump imens în plus pare o traducere proastă. Oricum, m-am lecuit să mai cumpăr români la întâmplare. Mă întorc la cei care știu că scriu bine, măcar acolo și dacă găsesc o carte mai slabă, tot nu va fi timp pierdut.
December 17, 2017
- Wait a minute, wait a minute. You know, this is –excuse me- a damn fine cup of coffee. I have had, I can’t tell you how many cups of coffee in my life, and this, this is one of the best.
- I think Dawkins would love this book.
- Do you think so?
- Certainly, this is how he would write a sci-fi, letting science and teaching to be his main character.
- It does feel like the author is lecturing on science and he’s using the sci-fi story as an excuse to make his students pay attention.
- I wish I had the same dedication with my students. When I see how little they care, I think why bother, some people are accepting only the reality in their head.
- Prin viață suntem orbi. Vedem doar ce e în jurul nostru, prezentul și doar niș(t)e imagini, unele mai clare, altele doar schițate, ale trecutului sau ale viitorului. Omul este condamnat să-și trăiască doar prezentul.
- That’s a lot of commas. You have these ghost-like characters because there is the continuous shifting from anchoring into reality to an ambiguous and unknown universe. The reader doesn’t have the chance to connect with the characters.
- I'm going to let you in on a little secret. Every day, once a day, give yourself a present. Don't plan it. Don't wait for it. Just let it happen. It could be a new shirt at the men's store, a catnap in your office chair, or two cups of good, hot black coffee. Like this.
- A present? Like Christmas?
- It’s not going to please all the readers.
- Because of its form.
- And because of its substance. For me the vocabulary used is common, I use it every day. It’s the jargon, not the invented words that prevent the mental flowing of the story.
- Oh, man, that hits the spot!
- Some will immerse into it and love it; others will walk on the water and won’t call it a miracle.
- You are very subjective with your review.
- I see in the book the reflection of a conscience. And I picked the cherries I like on the top to make a pie.
- A cherry pie is . . . ephemeral. From the moment it emerges from the oven it begins a steep decline: from too hot to edible to cold to stale to mouldy, and finally to a post-pie state where only history can tell you that it was once considered food. The pie is a parable of human life.
- That's it!
- I think Dawkins would love this book.
- Do you think so?
- Certainly, this is how he would write a sci-fi, letting science and teaching to be his main character.
- It does feel like the author is lecturing on science and he’s using the sci-fi story as an excuse to make his students pay attention.
- I wish I had the same dedication with my students. When I see how little they care, I think why bother, some people are accepting only the reality in their head.
- Prin viață suntem orbi. Vedem doar ce e în jurul nostru, prezentul și doar niș(t)e imagini, unele mai clare, altele doar schițate, ale trecutului sau ale viitorului. Omul este condamnat să-și trăiască doar prezentul.
- That’s a lot of commas. You have these ghost-like characters because there is the continuous shifting from anchoring into reality to an ambiguous and unknown universe. The reader doesn’t have the chance to connect with the characters.
- I'm going to let you in on a little secret. Every day, once a day, give yourself a present. Don't plan it. Don't wait for it. Just let it happen. It could be a new shirt at the men's store, a catnap in your office chair, or two cups of good, hot black coffee. Like this.
- A present? Like Christmas?
- It’s not going to please all the readers.
- Because of its form.
- And because of its substance. For me the vocabulary used is common, I use it every day. It’s the jargon, not the invented words that prevent the mental flowing of the story.
- Oh, man, that hits the spot!
- Some will immerse into it and love it; others will walk on the water and won’t call it a miracle.
- You are very subjective with your review.
- I see in the book the reflection of a conscience. And I picked the cherries I like on the top to make a pie.
- A cherry pie is . . . ephemeral. From the moment it emerges from the oven it begins a steep decline: from too hot to edible to cold to stale to mouldy, and finally to a post-pie state where only history can tell you that it was once considered food. The pie is a parable of human life.
- That's it!
December 18, 2017
Ca sa aiba o lungime cat mai scurta review-ul are intai o lista de afirmatii si apoi detalii despre fiecare.
1. Personajele nu au personalitate, sunt doar unelte in scopuri de infodump si actiune
2. Personajele gandesc precum autorul si devin portavocea opiniilor si perceptiei lui, asta inseamna si ca sunt straine mediului in care au trait pana atunci
3. Povestea nu are vreo semnificatie anume, e subordonata ideii principale si nu decurge logic
4. Ordinea fireasca in prezentare e complet data peste cap, informatii esentiale sunt date mult prea tarziu
5. Elemente de SF care tin de IT si IA, daca sunt un pic analizate, nu au nicio treaba cu realitatea (curenta sau viitoare)
6. Elemente din viata curenta prezentate ca fiind SF (pseudo-SF)
7. O bucata lunga contine istoria vietii pe pamant si evolutia omului cam asa cum ai gasi-o intr-un manual de a 6-a
8. Calatoria in timp este explicata cu ajutorul unui cordon (nu glumesc) pe o axa intr-un plan Cartezian al carui x este timpul, iar y nu stim ce desemneaza. Probabil spatiul?
9. Calatoria in timp duce la evenimente contradictorii
10. Exprimare greoaie, explicativa care ar fi putut fi usor inlocuita
11. Note de autor si explicatii amuzante pentru ca presupun faptul ca cititorul e tabula rasa
12. Jumatate din carte poate fi aruncata la gunoi pentru ca se intampla intr-un mediu virtual si nu are nicio consecinta pentru restul romanului
13. Cartea pare a fi tradusa din engleza
14. Pseudointelectualisme inventate
15+ maruntisuri
Explicatii:
1. Personajele ca fiind doar unelte in desfasurarea actiunii sau in prezentare nu ar fi o problema daca actiunea si informatia ar merita-o si daca existenta personalitatii ar fi nesemnificativa. In cazul de fata, actiunea este foarte rara si cred ca ia efectiv cateva zeci de pagini, iar miezul coerent al ideii principale este de la pagina 197 la 210. Mai avem si situatii in care personajele sunt ilogice, e.g. un IA este atat de destept incat nu mai poate comunica cu oamenii (da, nu inventez), dar cititorul ajunge sa afle ce spune.
2. Personajele au gandirea autorului in loc sa aiba gandire proprie. Se aplica in mare parte personajului principal prin felul in care percepe mediul si IA (inteligenta artificiala). Obiectele pe care le foloseste zilnic par straine, e.g. apare des "camera capsulara" sau "panou din compozit semitransparent" etc. Oare eu folosesc "telefon destept din aluminiu cu interfata vizuala tactila transparenta" cand vorbesc despre un smartphone? Ideea de a avea pasaje din perspectiva unui robot arhivator de date care sa clarifice termenii e geniala pentru ca degreveaza personajele de situatia jenanta de a explica informatii pe care ar trebui sa le stie deja, dar acest bot nu este folosit la maxim si personajul principal nu face fata. Felul de a vedea si percepe IA este acela al unui om care nu a crescut cu IA langa el. Nu are formata o atitudine fata de ele si nu stie cum sa actioneze in cazurile limita desi, teoretic, slujba lui este tocmai studiul comportamentului IA. De exemplu, personajul principal este socat ca IA-ul "Philotheos suferea modificari ale preceptiei realitatii" de parca nu ar sti ca asta e un datum la baza functionarii si antrenarii IA.
3. Evenimentele se intampla fara vreun motiv anume. La mijlocul romanului toata povestea este rescrisa si la final ne raman crampeie incoerente. E drept, toata chestia fiind complicata si lacunara, e greu sa remarci natural incoerentele, asa ca un cititor mai putin interesat o sa inchida ochii ca, si-asa, nu merita efortul.
4. Prezentarea nu respecta o ordine fireasca. Multe elemente sunt introduse fara a fi explicate. Asta inseamna ca nu stii daca sunt relevante, deci trebuie sa le tii minte, dar e greu sa le tii minte pentru ca nu ai de ce sa le legi. Un cititor poate ori sa ignore si sa treaca prin roman ca prin branza, ori sa le tina minte si, pe masura ce elementele se aduna, sa faca o lista cu ele si cu putinele informatii legate de ele, poate, poate se clarifica mai tarziu. Multe nu se clarifica. Dau un exemplu dureros in care nu ni se descrie locul in care se petrece actiunea. Stim doar ca este o statie spatiala. Poate fi sub forma de inel, poate fi o sfera, un cub, pe un asteroid, pe o planeta. Ulterior ne este descris drumul personajului principal dintr-o cladire in alta si eu incercam cu greu sa plasez aceste cladiri undeva, sa le agat de ceva. Initial credeam ca este o statie de tip inel sau sfera pentru ca rezolva cel mai usor problema gravitatiei. Cladirile au ramas in aer, urmand sa le plasez mai tarziu. La fel se intampla si cu personajele, cu evenimentele, cu elementele de SF si cu mult prea multe alte lucruri. Am ajuns sa astept cu nerabdare sfarsitul ficarui capitol care are fiecare o nota informativa a robotului arhivator, poate se clarifica ceva. Abia pe la pagina 40 am aflat unde se petrece actiunea. Nimic nu se scrie in felul asta, nici macar literatura non-fictiva. Scopul unei carti este cel putin sa ii fie inteles continutul, *cough*, de obicei.
5. IA neinteles de autor. Aproape ma revolta sa vad felul de adaptare IA comparat cu felul de adaptare al animalelor. Principiile de evolutie si structura care genereaza "logica" fiecareia sunt profund diferite. Singurul lucru pe care il au in comun este ca necesita experienta pentru antrenare. Alt exemplu este ca Philoteos, superinteligenta care guverneaza statia spatiala, desi autorul ne explica ce inseamna o superinteligenta si cum difera de un soft AI, foloseste 90% din resursele sale pentru a controla sursa energetica a statiei. Pai nu explicase mai 'nainte ce e aia soft AI, hard AI si superintelligence?
Sau "O masina gandeste in termeni de eficienta, in timp ce un om este subiectiv". Nu mi-e clar de unde isi trage o masina seva obiectivitatii. Daca decizia unei masini este influentata de obiectivul pus de programator, perceptia proprie si un set de date atunci cand e antrenata, nu imi dau seama cu ce difera de subiectivitatea unui om care isi urmareste interesele proprii folosind perceptia proprie si gandirea pe care si-a format-o ca urmare a experientei.
Din pacate, nici IT de baza nu stie autorul, la nivelul de "care e diferenta dintre bit si byte?". Ouch!
6. Pseudo-SF: Un om de stiinta devine un "scy" sau un "cautator-intru-adevar", o retea neurala devine o "matrice silico-neurala" (aici raul adus e dublat pentru ca ideea de retea neurala nu e legat de implementarea fizica atata timp cat e un sistem digital, plus ca nu e vorba doar de o matrice in implementarea lor), sexul devine, fara vreun motiv anume, "schimb de fluide", "avem posibilitatea de a transmite ADN-ul sub forma alfa-numerica" (aici m-a pufnit rasul), "lentile de introspectie" sunt un HUD, etc. Se vorbeste de randomul datului cu banul ca fiind ceva antic si demodat. Ma intreb cum, cand si de ce? Printre multe altele asa isi pierde acest roman credibilitatea.
7. Autorul ne preda diverse lectii. Pe langa faptul ca aceste lectii tin de informatii de cultura generala, daca omitem detaliile, marea lor problema este ca nu adauga absolut nimic povestii. Chiar si pentru cititorul care ar vrea sa le afle, Wikipedia ofera o forma mult mai facila pentru informare.
8. Explicatia calatoriei in timp ma depaseste complet, si dupa ce am citit fragmentul de 4 ori am renuntat la orice incercare de a intelege, dar nu imi pare rau, la asa explicatie asa interes.
9. Fara spoiler ar fi cam asa: Ca A sa se intample, B trebuie sa se fi intamplat, iar ca B sa se intample A, trebuie sa se fi intamplat, doar ca A si B sunt de fapt acelasi eveniment. E auto-dependenta circulara. Poate nu am inteles eu bine ce se intampla?
10 + 11. Exprimare greoaie, explicativa: "Cat timp capsula era un obiect inchis ermetic si deci intre ea si mediul extern nu existau schimburi de materie [...]". Toata cartea are un stil in care orice banalitate este explicata.
Sau "'capsule ale timpului' - constructii de natura umana care fie erau dintr-un material ce nu se degradase in timp, fie se conservasera, in urma unor circumstante favorabile" care putea fi foarte usor inlocuit in context fara sa se piarda nimic cu "structuri rezistente".
Autorul ne ofera note si pentru ceva arhi-cunoscut precum traducerea "Cogito ergo sum" in romana. Ironia sortii este ca scrie sine qua non sub forma "sine-qua-non", poate din cauza obiceiului la romani de a pronunta expresia ca pe un singur cuvant. Aduce foarte mult a englezescul "per say" in loc de "per se".
12. Dupa resetul de la mijlocul romanului foarte putine din informatii raman relevante sau la fel. Acestea nu aduceau nimic nici inainte. Erau si ele pe lista de informatii care trebuie clarificate.
13. Cartea pare a fi o traducere din engleza. Exemple:
- "nu-mi aminteam sa fi intrat vreodata intr-o atat de adanca apa" - inversiune care respecta topica englezeasca, dar nu spiritul limbii romane. Sunt multe, asa ca nu m-am chinuit sa le adun, mai ales in dialog.
- "domnul nu-mai-am-timp-de-prieteni"
14. Pseudointelectualisme inventate. De exemplu "paradoxul fractiei" inseamna ca "O fractie nu poate intelege un intreg pentru ca este imposibil sa compactezi intr-o sectiune informatia unui intreg fara ca sectiunea sa devina ea insasi intregul.". De unde si pana unde a devenit un paradox faptul ca, mai pe sleau, un cub mare nu incape intr-un cub mai mic?
Sau "Ea [teama] este mediatorul a doua stari: viu si ne-viu, nastere si moarte, inceputul si sfarsitul existentei"
15. Timpuri verbale folosite gresit: "Era o nava cum nu am mai vazut pana atunci". Folosirea gresita a perfectului compus este o problema recurenta in acest roman. Eu inteleg sa gresesti, dar editorul ce-a pazit, mai ales ca nu e doar o data?
16. Mult prea multe referinte la elemente complet nesemnificative din prezent. E un soi de fanservice, dar nu prea are ce cauta intr-un sci-fi care se vrea a fi luat in serios. E mult mai potrivit in literatura de auto-indulgenta.
17. Alipiri arbitrare a cuvintelor prin cratima: cautator-intru-adevar, monitorizare-evaluare, domnul nu-mai-am-timp-de-prieteni, competentelor-cheie, sine-qua-non. E mai interesant si SF asa sau?
Raman totusi cu ceva bun din acest roman, acele 13 pagini care explica o posibila evolutie a omului folosind IA. Chit ca metoda prezentarii are subtilitatea artistica a folosirii unui baros, ofera totusi o solutie plauzibila, desi deosebit de accesibila.
1. Personajele nu au personalitate, sunt doar unelte in scopuri de infodump si actiune
2. Personajele gandesc precum autorul si devin portavocea opiniilor si perceptiei lui, asta inseamna si ca sunt straine mediului in care au trait pana atunci
3. Povestea nu are vreo semnificatie anume, e subordonata ideii principale si nu decurge logic
4. Ordinea fireasca in prezentare e complet data peste cap, informatii esentiale sunt date mult prea tarziu
5. Elemente de SF care tin de IT si IA, daca sunt un pic analizate, nu au nicio treaba cu realitatea (curenta sau viitoare)
6. Elemente din viata curenta prezentate ca fiind SF (pseudo-SF)
7. O bucata lunga contine istoria vietii pe pamant si evolutia omului cam asa cum ai gasi-o intr-un manual de a 6-a
8. Calatoria in timp este explicata cu ajutorul unui cordon (nu glumesc) pe o axa intr-un plan Cartezian al carui x este timpul, iar y nu stim ce desemneaza. Probabil spatiul?
9. Calatoria in timp duce la evenimente contradictorii
10. Exprimare greoaie, explicativa care ar fi putut fi usor inlocuita
11. Note de autor si explicatii amuzante pentru ca presupun faptul ca cititorul e tabula rasa
12. Jumatate din carte poate fi aruncata la gunoi pentru ca se intampla intr-un mediu virtual si nu are nicio consecinta pentru restul romanului
13. Cartea pare a fi tradusa din engleza
14. Pseudointelectualisme inventate
15+ maruntisuri
Explicatii:
1. Personajele ca fiind doar unelte in desfasurarea actiunii sau in prezentare nu ar fi o problema daca actiunea si informatia ar merita-o si daca existenta personalitatii ar fi nesemnificativa. In cazul de fata, actiunea este foarte rara si cred ca ia efectiv cateva zeci de pagini, iar miezul coerent al ideii principale este de la pagina 197 la 210. Mai avem si situatii in care personajele sunt ilogice, e.g. un IA este atat de destept incat nu mai poate comunica cu oamenii (da, nu inventez), dar cititorul ajunge sa afle ce spune.
2. Personajele au gandirea autorului in loc sa aiba gandire proprie. Se aplica in mare parte personajului principal prin felul in care percepe mediul si IA (inteligenta artificiala). Obiectele pe care le foloseste zilnic par straine, e.g. apare des "camera capsulara" sau "panou din compozit semitransparent" etc. Oare eu folosesc "telefon destept din aluminiu cu interfata vizuala tactila transparenta" cand vorbesc despre un smartphone? Ideea de a avea pasaje din perspectiva unui robot arhivator de date care sa clarifice termenii e geniala pentru ca degreveaza personajele de situatia jenanta de a explica informatii pe care ar trebui sa le stie deja, dar acest bot nu este folosit la maxim si personajul principal nu face fata. Felul de a vedea si percepe IA este acela al unui om care nu a crescut cu IA langa el. Nu are formata o atitudine fata de ele si nu stie cum sa actioneze in cazurile limita desi, teoretic, slujba lui este tocmai studiul comportamentului IA. De exemplu, personajul principal este socat ca IA-ul "Philotheos suferea modificari ale preceptiei realitatii" de parca nu ar sti ca asta e un datum la baza functionarii si antrenarii IA.
3. Evenimentele se intampla fara vreun motiv anume. La mijlocul romanului toata povestea este rescrisa si la final ne raman crampeie incoerente. E drept, toata chestia fiind complicata si lacunara, e greu sa remarci natural incoerentele, asa ca un cititor mai putin interesat o sa inchida ochii ca, si-asa, nu merita efortul.
4. Prezentarea nu respecta o ordine fireasca. Multe elemente sunt introduse fara a fi explicate. Asta inseamna ca nu stii daca sunt relevante, deci trebuie sa le tii minte, dar e greu sa le tii minte pentru ca nu ai de ce sa le legi. Un cititor poate ori sa ignore si sa treaca prin roman ca prin branza, ori sa le tina minte si, pe masura ce elementele se aduna, sa faca o lista cu ele si cu putinele informatii legate de ele, poate, poate se clarifica mai tarziu. Multe nu se clarifica. Dau un exemplu dureros in care nu ni se descrie locul in care se petrece actiunea. Stim doar ca este o statie spatiala. Poate fi sub forma de inel, poate fi o sfera, un cub, pe un asteroid, pe o planeta. Ulterior ne este descris drumul personajului principal dintr-o cladire in alta si eu incercam cu greu sa plasez aceste cladiri undeva, sa le agat de ceva. Initial credeam ca este o statie de tip inel sau sfera pentru ca rezolva cel mai usor problema gravitatiei. Cladirile au ramas in aer, urmand sa le plasez mai tarziu. La fel se intampla si cu personajele, cu evenimentele, cu elementele de SF si cu mult prea multe alte lucruri. Am ajuns sa astept cu nerabdare sfarsitul ficarui capitol care are fiecare o nota informativa a robotului arhivator, poate se clarifica ceva. Abia pe la pagina 40 am aflat unde se petrece actiunea. Nimic nu se scrie in felul asta, nici macar literatura non-fictiva. Scopul unei carti este cel putin sa ii fie inteles continutul, *cough*, de obicei.
5. IA neinteles de autor. Aproape ma revolta sa vad felul de adaptare IA comparat cu felul de adaptare al animalelor. Principiile de evolutie si structura care genereaza "logica" fiecareia sunt profund diferite. Singurul lucru pe care il au in comun este ca necesita experienta pentru antrenare. Alt exemplu este ca Philoteos, superinteligenta care guverneaza statia spatiala, desi autorul ne explica ce inseamna o superinteligenta si cum difera de un soft AI, foloseste 90% din resursele sale pentru a controla sursa energetica a statiei. Pai nu explicase mai 'nainte ce e aia soft AI, hard AI si superintelligence?
Sau "O masina gandeste in termeni de eficienta, in timp ce un om este subiectiv". Nu mi-e clar de unde isi trage o masina seva obiectivitatii. Daca decizia unei masini este influentata de obiectivul pus de programator, perceptia proprie si un set de date atunci cand e antrenata, nu imi dau seama cu ce difera de subiectivitatea unui om care isi urmareste interesele proprii folosind perceptia proprie si gandirea pe care si-a format-o ca urmare a experientei.
Din pacate, nici IT de baza nu stie autorul, la nivelul de "care e diferenta dintre bit si byte?". Ouch!
6. Pseudo-SF: Un om de stiinta devine un "scy" sau un "cautator-intru-adevar", o retea neurala devine o "matrice silico-neurala" (aici raul adus e dublat pentru ca ideea de retea neurala nu e legat de implementarea fizica atata timp cat e un sistem digital, plus ca nu e vorba doar de o matrice in implementarea lor), sexul devine, fara vreun motiv anume, "schimb de fluide", "avem posibilitatea de a transmite ADN-ul sub forma alfa-numerica" (aici m-a pufnit rasul), "lentile de introspectie" sunt un HUD, etc. Se vorbeste de randomul datului cu banul ca fiind ceva antic si demodat. Ma intreb cum, cand si de ce? Printre multe altele asa isi pierde acest roman credibilitatea.
7. Autorul ne preda diverse lectii. Pe langa faptul ca aceste lectii tin de informatii de cultura generala, daca omitem detaliile, marea lor problema este ca nu adauga absolut nimic povestii. Chiar si pentru cititorul care ar vrea sa le afle, Wikipedia ofera o forma mult mai facila pentru informare.
8. Explicatia calatoriei in timp ma depaseste complet, si dupa ce am citit fragmentul de 4 ori am renuntat la orice incercare de a intelege, dar nu imi pare rau, la asa explicatie asa interes.
9. Fara spoiler ar fi cam asa: Ca A sa se intample, B trebuie sa se fi intamplat, iar ca B sa se intample A, trebuie sa se fi intamplat, doar ca A si B sunt de fapt acelasi eveniment. E auto-dependenta circulara. Poate nu am inteles eu bine ce se intampla?
10 + 11. Exprimare greoaie, explicativa: "Cat timp capsula era un obiect inchis ermetic si deci intre ea si mediul extern nu existau schimburi de materie [...]". Toata cartea are un stil in care orice banalitate este explicata.
Sau "'capsule ale timpului' - constructii de natura umana care fie erau dintr-un material ce nu se degradase in timp, fie se conservasera, in urma unor circumstante favorabile" care putea fi foarte usor inlocuit in context fara sa se piarda nimic cu "structuri rezistente".
Autorul ne ofera note si pentru ceva arhi-cunoscut precum traducerea "Cogito ergo sum" in romana. Ironia sortii este ca scrie sine qua non sub forma "sine-qua-non", poate din cauza obiceiului la romani de a pronunta expresia ca pe un singur cuvant. Aduce foarte mult a englezescul "per say" in loc de "per se".
12. Dupa resetul de la mijlocul romanului foarte putine din informatii raman relevante sau la fel. Acestea nu aduceau nimic nici inainte. Erau si ele pe lista de informatii care trebuie clarificate.
13. Cartea pare a fi o traducere din engleza. Exemple:
- "nu-mi aminteam sa fi intrat vreodata intr-o atat de adanca apa" - inversiune care respecta topica englezeasca, dar nu spiritul limbii romane. Sunt multe, asa ca nu m-am chinuit sa le adun, mai ales in dialog.
- "domnul nu-mai-am-timp-de-prieteni"
14. Pseudointelectualisme inventate. De exemplu "paradoxul fractiei" inseamna ca "O fractie nu poate intelege un intreg pentru ca este imposibil sa compactezi intr-o sectiune informatia unui intreg fara ca sectiunea sa devina ea insasi intregul.". De unde si pana unde a devenit un paradox faptul ca, mai pe sleau, un cub mare nu incape intr-un cub mai mic?
Sau "Ea [teama] este mediatorul a doua stari: viu si ne-viu, nastere si moarte, inceputul si sfarsitul existentei"
15. Timpuri verbale folosite gresit: "Era o nava cum nu am mai vazut pana atunci". Folosirea gresita a perfectului compus este o problema recurenta in acest roman. Eu inteleg sa gresesti, dar editorul ce-a pazit, mai ales ca nu e doar o data?
16. Mult prea multe referinte la elemente complet nesemnificative din prezent. E un soi de fanservice, dar nu prea are ce cauta intr-un sci-fi care se vrea a fi luat in serios. E mult mai potrivit in literatura de auto-indulgenta.
17. Alipiri arbitrare a cuvintelor prin cratima: cautator-intru-adevar, monitorizare-evaluare, domnul nu-mai-am-timp-de-prieteni, competentelor-cheie, sine-qua-non. E mai interesant si SF asa sau?
Raman totusi cu ceva bun din acest roman, acele 13 pagini care explica o posibila evolutie a omului folosind IA. Chit ca metoda prezentarii are subtilitatea artistica a folosirii unui baros, ofera totusi o solutie plauzibila, desi deosebit de accesibila.
December 8, 2017
Pentru un debut este mult peste medie ținând cont de ideile prezentate și de modalitate de scriere. Mult peste ceilalți debutanți de la Nemira. Din punct de vedere literar povestea curge frumos cu un minus la explicațiile lungite prea mult după mine. Minus la capitol personaje. Poate ca era greu să faci dintr-o IA un personaj dar aici era provocarea. Mulțumesc Florin că nu ai dat-o în bara.
Aștept ceva mult mai concret în personaje și idei. În rest numai de bine!
Aștept ceva mult mai concret în personaje și idei. În rest numai de bine!
February 24, 2018
O poveste care poate fi rezumata in trei randuri, labartata la dimensiuni de roman intr-un stil pretentios si groaznic de plictisitor, ca un robot recitand pe de rost istoria omenirii, perspectivele imortalitatii sau ipotezele singularitatii.
Finalul mult-laudat e previzibil, fiind singura solutie care ar mai fi putut salva cat de cat logica povestii. In plus, oi fi eu greu de impresionat sau greu de cap :) dar tot nu inteleg de ce mai are nevoie Multivac de oameni, dupa ce si-a creat propria specie?
Scriitura e proasta rau, atat de hurducaita incat am avut nevoie de trei luni sa termin de citit 300 de pagini. Daca asta a iesit dupa ce au trecut un corector, un redactor si un editor prin carte, oare in ce hal o fi fost scris manuscrisul?
O alta chestie care m-a scos din sarite: dragostea autorului fata de stiinta popularizata l-a impins sa impacheteze fiecare firimitura de poveste in ambalaje groase de explicatii -fiecare capitol incepe cu o definitie de dictionar si se termina cu un eseu pseudoenciclopedic, iar intre ele se intind zeci de pagini de filozofeli despre destinul omenirii. Partea de anticipatie stiintifica e banala pentru oricine a auzit de World Future Society, iar daca voiam sa-mi revizuiesc cunostintele de istorie sau de biologie o faceam mai cu spor citind un manual. Ar fi fost o lectura mai coerenta.
Finalul mult-laudat e previzibil, fiind singura solutie care ar mai fi putut salva cat de cat logica povestii. In plus, oi fi eu greu de impresionat sau greu de cap :) dar tot nu inteleg de ce mai are nevoie Multivac de oameni, dupa ce si-a creat propria specie?
Scriitura e proasta rau, atat de hurducaita incat am avut nevoie de trei luni sa termin de citit 300 de pagini. Daca asta a iesit dupa ce au trecut un corector, un redactor si un editor prin carte, oare in ce hal o fi fost scris manuscrisul?
O alta chestie care m-a scos din sarite: dragostea autorului fata de stiinta popularizata l-a impins sa impacheteze fiecare firimitura de poveste in ambalaje groase de explicatii -fiecare capitol incepe cu o definitie de dictionar si se termina cu un eseu pseudoenciclopedic, iar intre ele se intind zeci de pagini de filozofeli despre destinul omenirii. Partea de anticipatie stiintifica e banala pentru oricine a auzit de World Future Society, iar daca voiam sa-mi revizuiesc cunostintele de istorie sau de biologie o faceam mai cu spor citind un manual. Ar fi fost o lectura mai coerenta.
November 22, 2017
Mi-a plăcut s-o scriu!... :)))
March 26, 2018
Interesant, educational, putin ghiveci de termeni din limba engleza pe ici pe colo care poate suna ciudat, dar nu deranjant. Mi-ar fi placut sa fie mai multe detalii despre dezvoltarea IA-ului (un subiect interesant care poate deveni realitate in cateva zeci de ani), mai ales ca este un subiect de mare interes pentru amatorii de SF (doua articole foarte bune pe aceasta tema: https://waitbutwhy.com/2015/01/artifi... si https://waitbutwhy.com/2015/01/artifi...)
Ca poveste, personaje si fir narativ am gasit bucatele din trilogia lui Ann Leckie The Imperial Radch Boxed Trilogy: Ancillary Justice, Ancillary Sword, and Ancillary Mercy, Gateway al lui Frederik Pohl si Ender's Game al lui Orson Scott Card.
4 stele binemeritate.
Ca poveste, personaje si fir narativ am gasit bucatele din trilogia lui Ann Leckie The Imperial Radch Boxed Trilogy: Ancillary Justice, Ancillary Sword, and Ancillary Mercy, Gateway al lui Frederik Pohl si Ender's Game al lui Orson Scott Card.
4 stele binemeritate.
December 24, 2017
Prima jumătate a cărții reprezintă, conform standardelor mele, o capodoperă - exemplificarea perfectă a motivul pentru care, în ceea ce privește gusturile mele, hard SF-ul se află la ani lumină distanță de orice alt gen literar. În partea a doua, însă, autorul nu mai reușește să găsească echilibrul între science și fiction, rezumându-se la lungi expuneri științifice și lăsând intriga, jocul personajelor, la nivelul unor simple schițe, în cel mai bun caz.
November 15, 2019
Hard SF, cu multe idei. Se simte profesia autorului poate puțin prea clar în carte. Zecile de pagini de monolog evoluționist ale super-inteligenței nu prea aveau ce căuta într-un roman SF, burta creată e mult prea mare. Nici plot twist-ul de la mijlocul cărții nu era necesar.
Dar există și multe părți bune. Voi reveni în curând cu o cronică.
Dar există și multe părți bune. Voi reveni în curând cu o cronică.
January 4, 2020
Omnium de Florin Stanciu este un SF surprinzător. Nu doar din perspectiva subiectului (faptul că Spinul lui Dumnezeu a distrus Pâmântul este destul de împroșcător, ca să îi zic așa, lejer…), dar mai ales pe sistem de stil de a scrie.
La urma urmei (că am citit și eu un pic despre autor, știți cum zic), Florin este genetician. Iar când un genetician se apucă să scrie SF, iată că iese o carte foarte interesantă.
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/03...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
La urma urmei (că am citit și eu un pic despre autor, știți cum zic), Florin este genetician. Iar când un genetician se apucă să scrie SF, iată că iese o carte foarte interesantă.
Mai multe în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/03...
Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/
May 5, 2023
Cel mai bun hard sf românesc nu doar al anului, ci probabil cel puțin al deceniului.
Plusuri: originalitate a lumii, atmosfera, capacitatea de captivare, 2 twisturi și foarte bune și complet neașteptate, atenție mare la detalii de profunzime care creează realism și tensiune, documentare minuțioasă și științifică, idei care te pun pe gânduri (inclusiv cea de bază e foarte bună), non-autohtonism, extratereștri originali, o bună distragere a atenției de la adevăratul ”villain”.
Minus: prea puțină poveste vs. prea multă știință prezentată didactic, personaje fără profunzime/contur (ca de altfel la majoritatea sefiștilor români, inclusiv subsemnatul).
Total: o carte la un nivel de calitate occidental; după mine mai bună decât Rajaniemi, de exemplu. Felicitări!
Plusuri: originalitate a lumii, atmosfera, capacitatea de captivare, 2 twisturi și foarte bune și complet neașteptate, atenție mare la detalii de profunzime care creează realism și tensiune, documentare minuțioasă și științifică, idei care te pun pe gânduri (inclusiv cea de bază e foarte bună), non-autohtonism, extratereștri originali, o bună distragere a atenției de la adevăratul ”villain”.
Minus: prea puțină poveste vs. prea multă știință prezentată didactic, personaje fără profunzime/contur (ca de altfel la majoritatea sefiștilor români, inclusiv subsemnatul).
Total: o carte la un nivel de calitate occidental; după mine mai bună decât Rajaniemi, de exemplu. Felicitări!
December 28, 2017
(EN)Probably...the best romanian hardSciFi novel of the last decade. Valid scientific information dressed up in an authentic and exceptional universe. Twists and turns of situation that gives you the same feeling like GoT(even if in a different environment), as well as a non-expected masterpiece ending, in the last couple of pages. An intrigue that raises existential questions and works off the brain in an endeavour of finding answers. The story...teaches one, due to the scientific rigor of the author and his professional skills. A book that once finished leaves you with not only "yet another life lived" but with an expanded baggage of knowledge. Captivating, not from the begining, but damn sure until the end. A novel which needed to belong to a category and so it was assigned to the SciFi, even if it is universal and timeless due to the world created within its covers. A ....literary delight.
(RO)Probabil...cel mai bun roman SF al ultimului deceniu. Informatie stiintifica veritabila imbracata intr-un univers exceptional. Rasturnari de situatie care te fac sa te simti ca in Game of Thrones(desi in alt context) si un final care se prezinta foarte abil in ultimele 2-3 pagini....intr-un mod de neintuit. O intriga care naste intrebari si ...."munceste" creierul pentru a gasi raspunsuri. O carte care datorita "rigorii stiintifice" a autorului....te invata. O termini si ramai nu doar cu "o alta viata traita" ci si cu un bagaj mai bogat de informatii. Captivanta, nu de la inceput, insa cu siguranta pana la sfarsit. Atribuita genului SF, insa universala si atemporala datorita lumii pe care o contine. Un...deliciu literar.
(RO)Probabil...cel mai bun roman SF al ultimului deceniu. Informatie stiintifica veritabila imbracata intr-un univers exceptional. Rasturnari de situatie care te fac sa te simti ca in Game of Thrones(desi in alt context) si un final care se prezinta foarte abil in ultimele 2-3 pagini....intr-un mod de neintuit. O intriga care naste intrebari si ...."munceste" creierul pentru a gasi raspunsuri. O carte care datorita "rigorii stiintifice" a autorului....te invata. O termini si ramai nu doar cu "o alta viata traita" ci si cu un bagaj mai bogat de informatii. Captivanta, nu de la inceput, insa cu siguranta pana la sfarsit. Atribuita genului SF, insa universala si atemporala datorita lumii pe care o contine. Un...deliciu literar.
March 25, 2024
This is IT! Cel mai probabil asta e cel mai bun roman SF romanesc pe care l-am citit pana in acest moment (martie 2024).
Are TOT ce imi doresc sa gasesc intr-un roman SF, mai putin un singur lucru. Am citit review-urile care spun ca ultima treime (ba chiar intreaga jumatate finala) ar fi slabe, dar nu sunt de acord cu ele. Cum nu sunt de acord cu cei care au zis ca se citeste greu. Mi se pare brici de la cap la coada si greu de lasat din mana odata ce ai inceput-o. Are idee, are descrieri, are poveste, are detalii, are twist-uri (doua, nu unul), te pune pe ganduri, te face sa vrei sa vorbesti despre ea, are final bun, are lungimea optima, chiar si partea despre care unii spun ca pare copiata dintr-un manual am gasit-o utila si interesanta. Singurul minus, daca ar fi sa-i gasesc unul, este ca probabil niciun cititor nu o sa zica, dupa ce termina de citit cartea: "as vrea sa fiu Axxe!" sau "as vrea sa fiu Jo!" sau oricare alt personaj. Chiar si asa, devine SF-ul meu romanesc preferat si abia astept alte romane ale lui Florin Stanciu. Oamenii de stiinta chiar fac treaba buna cand vine vorba de literatura SF.
Imi vine sa-mi oblig toti prietenii sa citeasca acest roman si celor care nu li se pare excelent sa le dau doua palme si sa nu mai vorbesc cu ei un an de zile.
Are TOT ce imi doresc sa gasesc intr-un roman SF, mai putin un singur lucru. Am citit review-urile care spun ca ultima treime (ba chiar intreaga jumatate finala) ar fi slabe, dar nu sunt de acord cu ele. Cum nu sunt de acord cu cei care au zis ca se citeste greu. Mi se pare brici de la cap la coada si greu de lasat din mana odata ce ai inceput-o. Are idee, are descrieri, are poveste, are detalii, are twist-uri (doua, nu unul), te pune pe ganduri, te face sa vrei sa vorbesti despre ea, are final bun, are lungimea optima, chiar si partea despre care unii spun ca pare copiata dintr-un manual am gasit-o utila si interesanta. Singurul minus, daca ar fi sa-i gasesc unul, este ca probabil niciun cititor nu o sa zica, dupa ce termina de citit cartea: "as vrea sa fiu Axxe!" sau "as vrea sa fiu Jo!" sau oricare alt personaj. Chiar si asa, devine SF-ul meu romanesc preferat si abia astept alte romane ale lui Florin Stanciu. Oamenii de stiinta chiar fac treaba buna cand vine vorba de literatura SF.
Imi vine sa-mi oblig toti prietenii sa citeasca acest roman si celor care nu li se pare excelent sa le dau doua palme si sa nu mai vorbesc cu ei un an de zile.
November 12, 2018
Înainte de a începe să vorbesc despre carte, cred că este nevoie de un mic disclaimer: nu am citit chiar toată cartea. Am rezistat până pe la pagina 100-ish, după care am reușit să aflu care sunt capitolele în care primim explicații, iar pe acelea le-am citit pe diagonală, că nu aveam răbdare să citesc toooatăăă polologhia aia de informații, voiam ideea principală. Am avut nevoie de un pic de ajutor și acolo, dar cred că am înțeles care e povestea pe care vrea să o transmită cartea. Și... nu e pentru mine, chiar nu e, și o să explic de ce. Dar sunt și câteva alte lucruri despre care vreau să vorbesc legat de cartea asta.
Pe Tsuba, unde sunt o parte din supraviețuitorii de pe Pâmânt, apare, trecând printr-o aură de vierme, o capsulă care pare să conțină ceva viu. Asta creează un sentiment de panică, pentru că nimic viu nu ar trebui să surpaviețuiască trecerii prin acel portal.
Iar de aici ar trebui să înceapă povestea, sau cel puțin eu așa credeam. Problema e că romanul e atâta de saturat în explicații, încât povestea în sine pică pe jos și se mai chinuie să se târască din când în când. Info-dumping-ul e la el acasă în cartea asta, ceea ce e super enervant pentru mine ca cititor.
Pe lângă faptul că acest info-dumpin ucide cu succes progresul poveștii, dar apar tot felul de detalii care mie mi s-au părut irelevante în poveste. Nu am nevoie să știu detaliile despre cum Axxe reproduce anumite mâncăruri de pe vechiul Pământ, și altele asemenea. Un peisaj creat artificial este detaliat atât de mult, că am ajuns să îmi amintesc de detaliile foarte lungi din cărțile lui Tolkien. I don't need that much detail!
Altceva ar fi că autorul simte nevoia să tot menționeze faptul că prin gaura de vierme nu poate trece nimic viu. O spune de atâtea ori în prima sută de pagini că devine destul de enervant. De altfel, autorul pare să simtă nevoia să explice absolut tot, inclusiv de înseamnă că acea capsulă e închisă ermetic și ce înseamnă limbajul nonverbal.
Cred că cititorii de SF nu au nevoie de asemenea explicații, și mi se pare extrem de ciudat că autorul a simțit nevoia să adauge aceste paragrafe. La fel cum nu înețeleg de ce a simțit nevoia să explice absolut orice detaliu, unele de mai multe ori până când eu cel puțin m-am săturat să tot citesc despre același lucru.
Am impresia că această carte a fost scrisă pentru idee. Pentru că are o idee... hmm, interesantă, chit că nu e pe gustul meu și cred că în astfel de povești e mai ușor de scăpat plot holes, dar cum nu am citit chiar tot nu aș putea să spun dacă se întâmplăl aici sau nu. Dar, revenind, așa cum ziceam mai sus, cred că e scrisă doar pentru idee, pentru că, din punctul meu de vedere, cartea nu are nimic altceva. Personajele sunt pentru că trebuie să fie, nu sunt individualizate suficient, iar dialogurile mi s-au părut extrem de seci. Plus că ele conțin de cele mai multe ori și mai multe informații pentru cititor. Info dump galore!
Dar, cum am zis la început, chiar cred că această carte nu e pentru mine, din punct de vedere al poveștii propriu-zise. Dacă voi sunteți mai pasionați de SF decât mine, poate că asta ar fi o carte care v-ar plăcea, eu caut lucruri destul de specifice atunci când citesc o carte.
Pe Tsuba, unde sunt o parte din supraviețuitorii de pe Pâmânt, apare, trecând printr-o aură de vierme, o capsulă care pare să conțină ceva viu. Asta creează un sentiment de panică, pentru că nimic viu nu ar trebui să surpaviețuiască trecerii prin acel portal.
Iar de aici ar trebui să înceapă povestea, sau cel puțin eu așa credeam. Problema e că romanul e atâta de saturat în explicații, încât povestea în sine pică pe jos și se mai chinuie să se târască din când în când. Info-dumping-ul e la el acasă în cartea asta, ceea ce e super enervant pentru mine ca cititor.
Pe lângă faptul că acest info-dumpin ucide cu succes progresul poveștii, dar apar tot felul de detalii care mie mi s-au părut irelevante în poveste. Nu am nevoie să știu detaliile despre cum Axxe reproduce anumite mâncăruri de pe vechiul Pământ, și altele asemenea. Un peisaj creat artificial este detaliat atât de mult, că am ajuns să îmi amintesc de detaliile foarte lungi din cărțile lui Tolkien. I don't need that much detail!
Altceva ar fi că autorul simte nevoia să tot menționeze faptul că prin gaura de vierme nu poate trece nimic viu. O spune de atâtea ori în prima sută de pagini că devine destul de enervant. De altfel, autorul pare să simtă nevoia să explice absolut tot, inclusiv de înseamnă că acea capsulă e închisă ermetic și ce înseamnă limbajul nonverbal.
Cred că cititorii de SF nu au nevoie de asemenea explicații, și mi se pare extrem de ciudat că autorul a simțit nevoia să adauge aceste paragrafe. La fel cum nu înețeleg de ce a simțit nevoia să explice absolut orice detaliu, unele de mai multe ori până când eu cel puțin m-am săturat să tot citesc despre același lucru.
Am impresia că această carte a fost scrisă pentru idee. Pentru că are o idee... hmm, interesantă, chit că nu e pe gustul meu și cred că în astfel de povești e mai ușor de scăpat plot holes, dar cum nu am citit chiar tot nu aș putea să spun dacă se întâmplăl aici sau nu. Dar, revenind, așa cum ziceam mai sus, cred că e scrisă doar pentru idee, pentru că, din punctul meu de vedere, cartea nu are nimic altceva. Personajele sunt pentru că trebuie să fie, nu sunt individualizate suficient, iar dialogurile mi s-au părut extrem de seci. Plus că ele conțin de cele mai multe ori și mai multe informații pentru cititor. Info dump galore!
Dar, cum am zis la început, chiar cred că această carte nu e pentru mine, din punct de vedere al poveștii propriu-zise. Dacă voi sunteți mai pasionați de SF decât mine, poate că asta ar fi o carte care v-ar plăcea, eu caut lucruri destul de specifice atunci când citesc o carte.
Displaying 1 - 19 of 19 reviews