Răzvan Petrescu este un fel de James Bond al prozei scurte: nu ratează nici o metaforă, iar fiecare frază este pentru el o femeie frumoasă, periculoasă și cu simţul umorului. Nu-i poţi repovesti povestirile, dar cine a citit vreodată o proză de-a sa îl ţine minte toată viaţa. E un scriitor tragic-comic care te năucește și un mare stilist, unul dintre puţinii adevăraţi. (Marius Chivu)
Am intrat greu în povestiri, deși eram un vizitator entuziast (îi citisem povestirea din Kiwi și e cel mai bun text extraterestu de acolo). Întâi te simți vinovat pentru că râzi în hohote în mijlocul unei asemenea tristeți. Mai târziu înțelegi că viața de aici (luați pe "aici" cum vreți) nu are niciun sens și te relaxezi și te bucuri de proza absurdă, de zborurile (că nu-s alunecări) în suprarealism și de haos. Cel mai mult îmi plac, totuși, povestirile aproape realiste, despre familie. Despre tați și alcool și umor. "Când se-mbăta devenea foarte vesel, apoi, în cel mult o oră, devenea foarte trist, și când era trist era agresiv. Odată a deschis larg fereastra și-a urlat cinci minute spre blocul de vizavi. Asta e, se mai întâmplă, iar blocul de vizavi e monstruos". - "O dispariție" Mandarina e desertul deținuților politici din anii '50 în coșmarul răsturnat al torționarului care se crede salvatorul (și uneori victima) prizonierilor lui - "Sacrificiul". "Mandarina" e o societate care nu s-a vindecat niciodată, au supraviețuit doar lașii care și-au înghițit umilința și criminalii care nu și-au cerut iertare și nu au fost pedepsiți, iar ăștia toți nu pot conviețui decât într-o lume absurdă.
Mandarina lui Razvan Petrescu nu e, domne, mandarină. E o femeie inteligentă și capricioasă, greu de cucerit cu tertipuri deja expirate. Pentru această femeie trebuie să fii tu însuți un original și să renunți la toate clișeele în care se scaldă un cititor; trebuie să o iei ușor, cu pași mici și, neapărat, să fii înzestrat cu doza potrivită de simț al umorului. Ce să mai, dacă ajungi, până la urmă să o cucerești, te vei simți un om împlinit, iar fiecare poveste spusă de această femeie va rămâne totdeauna în tine. P. S. : despre referințele muzicale nu mai spun nimic!
Razvan Petrescu este un scriitor extraordinar. In Mandarina povestirile cu tenta autobiografica, de o extraordinara sensibilitate, alterneaza cu scurte povestiri in care imaginatia debordanta a autorului pune la incercare cititorul, simti ca ramai in urma, ca trebuie sa turezi motorul ca sa nu abandonezi cursa, dar ce cursa placuta si ce final neasteptat! Adaugati umor mult si bun si autoironie. Multa si excelenta. Plus cateva povestiri cu tortionari, turnatori si securisti. Ca sa nu uitam si sa ne intrebam daca mai este posibila o revolutie morala in societatea noastra.
O carte amară, amară, amară. Și scrisă îngrozitor de bine. Trebuie simțită, gândită, zâmbită, plânsă, mestecată, mirosită, îngurgitată. Toate în același timp, dacă ar fi posibil. Bravo, Răzvan!
Atâtea review-uri bune și eu nu am putut ajunge la esența acestor povestiri. Dau mereu șansa autorilor români, dar, clar această carte nu a fost scrisă pentru mine.