What do you think?
Rate this book
Dresoarea
Ludmila, o tânără dresoare de lei și tigri din Ucraina, vine să lucreze la circul din București. Cu multe speranțe, dar și cu un trecut tulburat și apăsător, ea împrumută prenumele celebrei Lidia Jiga, a cărei poveste o fascinează.
În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.
Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.
Un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate.
„Mă gândeam foarte mult în ultimul timp la ce înseamnă să îmblânzești pe cineva. Cum poți da deoparte pornirile rele, crude, ca să rămână doar ceea ce este acceptat în societate. La cum mă îmblânzisem pe mine, cum îmi domolisem amintirile, chiar cu riscul de-a le schingiui, de a da deoparte multe dintre ele, numai pentru a putea continua să trăiesc cu mine.
Poate că există lucruri pe care trebuie să ne abținem să le îmblânzim. Trebuie să le confruntăm așa cum sunt, brute, sălbatice, diferite, pentru că frumusețea poate fi și așa.”
În ciuda pasiunilor pe care le stârnește, de la insistentul Marius și temperamentalul Iuri, până la un admirator secret care îi lasă flori în fiecare zi la intrarea în circ, în sufletul dresoarei pare a fi loc pentru o singură persoană: sora ei, Oksana, dispărută după un accident ce a marcat viața tuturor celor apropiați. Deși o bănuiește pe Oksana că este vinovată pentru accident, Ludmila nu vrea decât să-și reîntâlnească sora și să o ierte.
Demonii interiori scot însă colții pe nepregătite, iar trecutul revine violent și pustiitor, amenințându-i viața. “Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani?” este întrebarea care o bântuie.
Un thriller psihologic captivant despre împăcarea cu propriul sine, traume negate, bucuria de a trăi, pasiune și libertate.
„Mă gândeam foarte mult în ultimul timp la ce înseamnă să îmblânzești pe cineva. Cum poți da deoparte pornirile rele, crude, ca să rămână doar ceea ce este acceptat în societate. La cum mă îmblânzisem pe mine, cum îmi domolisem amintirile, chiar cu riscul de-a le schingiui, de a da deoparte multe dintre ele, numai pentru a putea continua să trăiesc cu mine.
Poate că există lucruri pe care trebuie să ne abținem să le îmblânzim. Trebuie să le confruntăm așa cum sunt, brute, sălbatice, diferite, pentru că frumusețea poate fi și așa.”
280 pages, Paperback
Published November 2, 2017
2 people are currently reading
137 people want to read
About the author
Cristina Nemerovschi
52 books576 followersCristina Nemerovschi s-a născut la București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, cu o disertație de filosofie a matematicii. A debutat în 2010 cu romanul Sânge satanic, care a fost comparat de critica literară cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. A fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2010, Cartea anului 2011 pentru a doua ediție, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
November 8, 2018
O carte extraordinara, dramatica care m-a cutremurat. Trist cand iti dai seama ca violenta domestica este privita ca "normala" chiar de catre cei abuzati (ma refer la mama). O lectie de viata cu un final neasteptat. Dupa jumatatea cartii ma asteptam la un final siropos, dar, din fericire, nu a fost.😊 Sunt sigura ca povestea imi va starui mult in suflet.
January 21, 2018
Când tot ce îți poti aduce aminte din copilărie sunt bătăile crunte, tentativele de viol ale vecinului, tăcerea mamei față de tot ce ți se întâmplă, iar dorul de sora dispărută îți arde sufletul, nu prea mai ai loc în viața ta de iubire. Cum poți să dezvolți o relație normală cu o altă persoană? Cum îți poți vindeca rănile și opri coșmarurile?
Recenzia mea completa este aici https://cititornecunoscut.ro/2018/01/...
Recenzia mea completa este aici https://cititornecunoscut.ro/2018/01/...
January 29, 2018
"Simt uneori impulsul să mă urc pe o clădire înaltă şi să urlu că sunt fericită, dar mi se face frică. Dacă e ceva temporar? Dacă mâine se va termina totul? Şi, mai ales, dacă nu merit să fiu fericită?" p.268
January 15, 2018
Destul de provocatoare și cam întunecată povestea fetiței Ludmila, devenită între timp dresoarea de circ Lidia. Și cam cu strângere de inimă am citit despre abuzurile unor monștri care-și spun părinți asupra unor fetițe nevinovate. Cu toate că povestea Lidiei mi s-a părut ușor clișeică, parcă așteptam cu strângere de inimă începutul fiecărui capitol, când Cristina, din păcate, mai trecea în revistă câte o nouă grozăvie din satul ucrainean în care și-au pierdut copilăria surorile Ludmila și Oksana. Un mic plot-hole înspre final, în rest povestea curge foarte repede. Cristina Nemerovschi chiar știe cum să captiveze cititorul, iar incursiunile pe tărâmurile tenebroase ale psihologiei și-ale stresului posttraumatic îți dau fiori. Mai multe, cu mare întârziere, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-2Iw.
December 1, 2017
E o expresie la modă acum în lumea vorbitorilor de engleză: „you're so extra!”. Același lucru aș putea și eu să i-l spun acestei cărți. Ești atât de extra! Dar ca să fiu complet sinceră, treaba asta nu m-a deranjat deloc! Am recunoscut porțiunile pe care autoarea le-a conceput special ca să șocheze cititorul și pe care le-a introdus în poveste ca să facă totul cât mai grandios, ca un bulgăre de zăpadă care se transformă la vale într-un ditamai bolovanul de zăpadă, dar chiar nu am avut probleme cu chestia asta. Cumva mi-a plăcut, deși genul meu de carte este aia mai așezată, mai subtilă, care te lovește în moalele capului când te aștepți mai puțin. Aici mă așteptam la ceva mare, nasol, și fix asta am primit. Dar adevărul e că autoarea are un stil totuși frumos de a descrie lucrurile și viața, în general. Așa ciudată cum este „dresoarea”, mie mi-a plăcut de ea și o înțeleg. Și o admir pentru puterea pe care a găsit-o în propria ființă de a merge mai departe. Și de a iubi din nou. Ce mai, o carte faină, care mi-a făcut cunoștință cu stilul Cristinei Nemerovschi. O să mai citesc cărți de-ale autoarei, cu siguranță! ^_^
January 9, 2018
Sunt pe lume atât de multe cărți. Sunt cărți pe care le citești și cărți care îți citesc în suflet. Așa a fost pentru mine cartea Cristinei. A trebuit să recitesc de câteva ori paragraful de mai sus. A trecut multă vreme de când nu m-am mai regăsit atât de mult în niște cuvinte. Era ca și cum as fi călătorit în interiorul meu și aș fi putut deodată să dau glas sentimentelor pe care le port pe dinăuntru. Ca și cum, pentru prima oară în mulți ani, rănile mele ar purta un nume. Ca și cum le-aș înțelege. Am știut odată cu paragraful ăsta că voi fi cucerită prea ușor de autoare și că lecturarea acestui volum va fi ca o privire în oglindă. Nu pentru a-mi vedea chipul ci pentru a privi în sufletul meu, pentru a înlătura stratul confortabil în care l-am învelit și pentru a permite amintirilor să irumpă în forma lor cea mai pură.
https://ancasicartile.wordpress.com/2...
https://ancasicartile.wordpress.com/2...
December 11, 2017
Ludmila este o tânără de origine ucraineană care a învățat alfabetul suferinței încă de mică. Alături de sora ei, Oksana, a fost maltratată de tatăl alcoolic sub privirile impasibile ale mamei lor, un peisaj în care se recunosc foarte mulți dintre români, din păcate. Cu toate acestea, subiectul cărții nu are legătură cu asta, neapărat, cel puțin în viziunea mea. Da, tema violenței domestice ocupă un loc important în anatomia romanului (de unde le scot, frate?), dar Dresoarea nu e despre suferință, e despre puterea dinăuntru, despre îmblânzirea interioarelor dureroase și despre bine.
Am să spun scurt și direct de ce mi-a plăcut acest roman nou al Cristinei.
În primul rând pentru că mi-a lăsat o mare senzație de bine la final, un sentiment care îmbrățișează, genul acela de sentiment care îți șoptește la ureche „Mai există speranță”. În marea majoritate a cărților se dă, până la urmă, o luptă între bine și rău, în Dresoarea lupta Lidiei a avut unul din cele mai frumoase parcursuri din ce am citit până acum. A trecut prin suferință, a continuat prin puterea sinelui, a staționat la halta Victoriei, a întâlnit iubirea și s-a întors acasă. Altfel, recompusă, un soi de Ludmila 2.0. Aproape invincibilă, aș zice, pentru că atunci când treci peste momentele dure din viața ta și încă nu ai uitat cine ești, atunci ai învins, cu siguranță. Te-ai dresat, iar dresajul a avut succes.
Dresajul ca remediu pentru oameni inteligenți sufletește e ceea ce propune Cristina Nemerovschi în Dresoarea. Încercați-l fără teamă!
toată recenzia e aici: https://coltulcultural.wordpress.com/...
Am să spun scurt și direct de ce mi-a plăcut acest roman nou al Cristinei.
În primul rând pentru că mi-a lăsat o mare senzație de bine la final, un sentiment care îmbrățișează, genul acela de sentiment care îți șoptește la ureche „Mai există speranță”. În marea majoritate a cărților se dă, până la urmă, o luptă între bine și rău, în Dresoarea lupta Lidiei a avut unul din cele mai frumoase parcursuri din ce am citit până acum. A trecut prin suferință, a continuat prin puterea sinelui, a staționat la halta Victoriei, a întâlnit iubirea și s-a întors acasă. Altfel, recompusă, un soi de Ludmila 2.0. Aproape invincibilă, aș zice, pentru că atunci când treci peste momentele dure din viața ta și încă nu ai uitat cine ești, atunci ai învins, cu siguranță. Te-ai dresat, iar dresajul a avut succes.
Dresajul ca remediu pentru oameni inteligenți sufletește e ceea ce propune Cristina Nemerovschi în Dresoarea. Încercați-l fără teamă!
toată recenzia e aici: https://coltulcultural.wordpress.com/...
March 29, 2018
Cristina deschide cortina circului și eliberează unele dintre cele mai delicate, împovărătoare și violente subiecte: traumele psihice din trecut, violența fizică și psihică din familie, abuzurile prin care trec copii, abuzați chiar de către cei care le-au dat viață și care ar fi trebuit să le asigure un mediu sănătos de viață, răpindu-le dreptul de a se dezvolta sănătos psihic,de a deveni adulți cu principii sănătoase.
Este o carte care sparge tiparele, vorbește clar și răspicat despre suferințe și violență, fără perdea și fără artificii, brutală dar și frumoasă, cum este viața.
Recenzia completa: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...
Este o carte care sparge tiparele, vorbește clar și răspicat despre suferințe și violență, fără perdea și fără artificii, brutală dar și frumoasă, cum este viața.
Recenzia completa: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...
March 31, 2019
Cartea se vrea a fi un "thriller psihologic captivant", dar este mai mult o introspectie (à la Nemerovschi) in sufletele personajelor si in vietile emotionale ale acestora. Nu am fost deloc surprinsa de final, ba chiar inceputul si fragmentele din copilarie reprezinta partile care mi-au placut cel mai mult. Desi mare parte din actiunea romanului se petrece la circ, un cadru nou si tot mai rar intalnit in ziua de azi, Ludmila (sau mai bine zis Lidia) este un personaj parca desprins din oricare dintre cartile Cristinei citite de mine pana acum. Aceeasi tipologie care nu mai aduce nimic inovativ si care devine usor repetitiva daca citesti romanele ei unul dupa altul. Din fericire, nu a fost si cazul meu si m-am bucurat sa reintru in lumea ei pentru ca nu mai citisem o carte scrisa de ea de mult timp.
"Personajele de care se temeau copiii cuminti noua ni se pareau simpatice. Pentru mine, ororile nu erau suprapamantene. Pentru mine, ororile traiau printre noi, aveau ciorapi nespalati si aruncau cu pahare in perete cand pierdea echipa lor de fotbal preferata."
February 23, 2024
Este o carte care te ține în priză. Nu ai cum să o începi și să o uiți pe un raft. Eu am citi-o într-o zi, nici măcar de azi pe mâine nu am putut să o las. Tehnica de redactare nu este wow, e ca și cum ți-ar povesti o prietenă întâmplările prin care a trecut. Povestea de viață este foarte interesantă și ideea care stă la baza romanului: cum percepe un copil traumele din copilărie, cum rămân fixate în amintiri și anumite trăsături de comportament și, mai ales, cum le poate depăși.
November 2, 2020
Deci da cartea aceasta este superba.Prima mea intalnire cu autoarea a fost in anul 2016 prin cartea Papusile, si iata ca dupa 4 ani am reusit sa citesc a doua carte de la ea, si promit nu ultima. Ma bucur sa descopar o autoare contemporana atat de buna. Va spun doar ca pe aceasta carte nu merita sa se puna praful in biblioteca, trebuie citita, recitita, recomandata si daruita💜
May 5, 2021
,,a fi în viață e o realizare" - de aici m-a captivat pe mine această carte. Am citit-o azi-noapte. Nu m-am putut opri din citit până la 6 dimineața, atât de captivantă a fost. Pentru prima oară după mulți ani, am făcut ceva ce nu am mai făcut de când eram in liceu și în facultate, și anume, am subliniat citate și am scris notițe pe marginea cărții. De obicei am mare grijă de cărțile mele sa nici nu pară că au fost citite dar aici, in sufletul acestei cărți, am găsit multe pasaje in care mă regăsesc. Mulțumesc din suflet, Cristina Nemerovschi! Cartea aceasta este chiar o terapie și o recomand cu toată inima! Dacă aș putea să ii dau 1000 de stele, i-aș da!!!
November 7, 2018
Am iubit-o atat de mult pe Ludmila si povestea ei! O carte care te invata ca speranta poate aparea de oriunde, oricand si ca nu merita sa renunti oricat ar fi de greu. Scrisa cu suflet si expresivitate, fiecare pagina iti aduce un strop de caldura in suflet.
September 18, 2019
De când a apărut cartea mi-a făcut cu ochiul și mi-a șoptit: Citește-mă! Doar că am avut ocazia să o cumpăr acum 3-4 luni când am mers la un eveniment super interesant despre cum să-ți urmezi visele și despre lectură și acolo am întâlnit-o și pe Cristina Nemerovschi care mi-a vorbit puțin despre subiectele pe care le abordează și nu numai. Am descoperit că merită să citesc ceva scris de ea și bine am facut.
Povestea este una despre înblânzire, atât a omului cât și a animalelor și prin această legătuă descoperim că avem în comun mai multe decât credem cu animalele.
Personajul principal e foarte bine conturat și povestea de viața a dresoarei este una tumultoasă cu un trecut crut pe care încearcă să-l închidă și să-l îngroape sub viața fericită și implinită. Dar oricât ar încerc atrecutul nu o lasă să respire și să se bucure până nu-l va înfrânge.
Povestea este una despre înblânzire, atât a omului cât și a animalelor și prin această legătuă descoperim că avem în comun mai multe decât credem cu animalele.
Personajul principal e foarte bine conturat și povestea de viața a dresoarei este una tumultoasă cu un trecut crut pe care încearcă să-l închidă și să-l îngroape sub viața fericită și implinită. Dar oricât ar încerc atrecutul nu o lasă să respire și să se bucure până nu-l va înfrânge.
January 29, 2018
Recenzia completă se poate citi pe blog: https://andreeapandelea.blogspot.ro/2...
„Dresoarea a fost – pentru mine – despre renaștere, despre puterea de a te confrunta cu demonii trecuți și de a învinge tot ceea ce îți este nociv în viață. Despre o istorie într-un trup prezent (dacă ne raportăm și la Lidia Jiga), despre descoperirea de noi lucruri pe care nu le știai despre propria persoană, dar și despre o carte în urma căreia lectura ei îți conferă o stare mai bună la parcurgerea ultimei foi. Mie asta mi-a transmis Dresoarea, pe care am reușit să o citesc într-un timp relativ scurt, parcurgând-o foarte ușor datorită stilului atractiv al Cristinei Nemerovschi, actual și potrivit pentru orice cititor.”
„Dresoarea a fost – pentru mine – despre renaștere, despre puterea de a te confrunta cu demonii trecuți și de a învinge tot ceea ce îți este nociv în viață. Despre o istorie într-un trup prezent (dacă ne raportăm și la Lidia Jiga), despre descoperirea de noi lucruri pe care nu le știai despre propria persoană, dar și despre o carte în urma căreia lectura ei îți conferă o stare mai bună la parcurgerea ultimei foi. Mie asta mi-a transmis Dresoarea, pe care am reușit să o citesc într-un timp relativ scurt, parcurgând-o foarte ușor datorită stilului atractiv al Cristinei Nemerovschi, actual și potrivit pentru orice cititor.”
December 15, 2017
Am citit cea mai recentă carte a Cristinei într-o noapte, de la 23 la 02, moartă de somn și oboseală, știind că ziua următoare mă trezesc devreme. Dar n-am putut să o las din mână. Am empatizat – poate că iar prea mult – cu personajul principal, mi-am mai găsit niște explicații pentru câteva lucruri care mă frământă la nivel emoțional – și pot spune cu mâna pe hăul care-mi ține loc de inimă că, de la cartea cu „Orbi” a Petronelei, nu am mai pățit asta, să simt că o carte e atât de mult cu și despre mine.
recenzia integrală: http://ancazaharia.ro/index.php/2017/...
recenzia integrală: http://ancazaharia.ro/index.php/2017/...
May 9, 2023
Nu este nici surprinzător, nici dezamăgitor. Partea pozitivă de la acest roman e că e scris mai bine (ca formă) decât Contesa Aneke - dar e singurul element pozitiv. Din păcate n-am rezistat dincolo de o treime din roman, și o să explic de ce.
În primele 80 de pagini autoarea încearcă să picteze un personaj. O femeie de 30 de ani cu abilitatea emoțională a unei fete de 12. Să zicem că ar putea să meargă, să zicem că ar putea să fie ceva interesant. E povestea unei dresoare care are ceva ce i s-a întâmplat la 15 ani (nu ne zice ce, ne tot amână, probabil o să aflăm mai târziu dar deja m-am săturat) și care avea sau încă are o soră și... atât.
Serios. Atât, în o treime din carte, e o femeie care a pățit ceva la 15 și care tot invocă în amintiri o soră absentă de care nu știm nimic. Aflăm tot felul de prostii, de exemplu ni se laudă în mod repetat că ar fi putut foarte bine să se căsătorească cu directorul circului. Din păcate e imposibil de urmărit narațiunea - după fiecare două paragrafe plasate în timpul curent mintea autoarei (și a personajului) navighează în trecut, după care divaghează și navighează altundeva în trecut și ajunge într-un cu totul alt loc și iarăși divaghează și iarăși alunecă într-un alt loc, și revine la ceva ce mai zisese acum cinci pagini. Și nu-mi dau seama de ce ar trebui să-mi pese.
E clar că Nemerovschi încearcă procedee cinematografice, numai că cinematografia are imagini și imaginile nu sunt ceea ce vede autoarea, care foarte des se concentrează pe niște detalii banale, lipsite de substanță, fără impact, gen „Satul în care m-am născut era frumos” (citat real). Cinematografia într-adevăr se poate concentra pe un personaj, dar atunci ai un actor și personalitatea lui care atrage atenția - în cazul ăsta personajul e lipsit și de personalitate, și de atractivitate.
Într-un paragraf lungit pe mai bine de o pagină mi-a atras atenția un cuvânt care ar putea rezuma tot textul ăsta. „labă”. La o citire mai atentă am văzut și al doilea cuvânt care ar îmbogăți rezumatul acestui text: „cea de-a doua labă”. Și totuși, măcar nu e Cărtărescu.
În primele 80 de pagini autoarea încearcă să picteze un personaj. O femeie de 30 de ani cu abilitatea emoțională a unei fete de 12. Să zicem că ar putea să meargă, să zicem că ar putea să fie ceva interesant. E povestea unei dresoare care are ceva ce i s-a întâmplat la 15 ani (nu ne zice ce, ne tot amână, probabil o să aflăm mai târziu dar deja m-am săturat) și care avea sau încă are o soră și... atât.
Serios. Atât, în o treime din carte, e o femeie care a pățit ceva la 15 și care tot invocă în amintiri o soră absentă de care nu știm nimic. Aflăm tot felul de prostii, de exemplu ni se laudă în mod repetat că ar fi putut foarte bine să se căsătorească cu directorul circului. Din păcate e imposibil de urmărit narațiunea - după fiecare două paragrafe plasate în timpul curent mintea autoarei (și a personajului) navighează în trecut, după care divaghează și navighează altundeva în trecut și ajunge într-un cu totul alt loc și iarăși divaghează și iarăși alunecă într-un alt loc, și revine la ceva ce mai zisese acum cinci pagini. Și nu-mi dau seama de ce ar trebui să-mi pese.
E clar că Nemerovschi încearcă procedee cinematografice, numai că cinematografia are imagini și imaginile nu sunt ceea ce vede autoarea, care foarte des se concentrează pe niște detalii banale, lipsite de substanță, fără impact, gen „Satul în care m-am născut era frumos” (citat real). Cinematografia într-adevăr se poate concentra pe un personaj, dar atunci ai un actor și personalitatea lui care atrage atenția - în cazul ăsta personajul e lipsit și de personalitate, și de atractivitate.
Într-un paragraf lungit pe mai bine de o pagină mi-a atras atenția un cuvânt care ar putea rezuma tot textul ăsta. „labă”. La o citire mai atentă am văzut și al doilea cuvânt care ar îmbogăți rezumatul acestui text: „cea de-a doua labă”. Și totuși, măcar nu e Cărtărescu.
April 6, 2023
Nu știu la ce mă așteptam, dar am fost plăcut surprinsă. (Cred că numărul măricel de stele pe care i-l dau se datorează tocmai surprizei.)
E o carte lentă, contemplativă, cu un mister de rezolvat și un trecut foarte tragic (un pic cam prea tragic, poate). Lidia e o ucraineancă ajunsă dresoare la circul din București, unde se ocupă mai ales de animale periculoase - un vis încă din copilărie, când a văzut circul de câteva ori și a vrut să scape în el de viața de familie extrem de abuzivă. Dar încă nu a reușit să-și rezolve traumele vechi și nici să o regăsească pe sora ei, dispărută după un accident petrecut când cele două aveau 15, respectiv 13 ani.
Firul narativ e solid, stilul e acceptabil, dar din păcate împănat cu veșnicele cugetări și filozofeli care fac deliciul scriitorilor români contemporani. Rezolvarea e previzibilă (într-un sens bun), dar tot reușește să aibă câteva întorsături neașteptate. O dă un pic în melodramă, dar asta e.
E o carte lentă, contemplativă, cu un mister de rezolvat și un trecut foarte tragic (un pic cam prea tragic, poate). Lidia e o ucraineancă ajunsă dresoare la circul din București, unde se ocupă mai ales de animale periculoase - un vis încă din copilărie, când a văzut circul de câteva ori și a vrut să scape în el de viața de familie extrem de abuzivă. Dar încă nu a reușit să-și rezolve traumele vechi și nici să o regăsească pe sora ei, dispărută după un accident petrecut când cele două aveau 15, respectiv 13 ani.
Firul narativ e solid, stilul e acceptabil, dar din păcate împănat cu veșnicele cugetări și filozofeli care fac deliciul scriitorilor români contemporani. Rezolvarea e previzibilă (într-un sens bun), dar tot reușește să aibă câteva întorsături neașteptate. O dă un pic în melodramă, dar asta e.
December 16, 2017
Pentru a simți cartea, trebuie să o citiți. Iar dacă ați mai citit și alte cărți ale acestei autoare și v-au plăcut, vă asigur că și aceasta vă va întrece așteptările. Pentru mine, „Dresoarea” va rămâne cu siguranță în topul preferințelor, în acel loc special din inima mea, unde rămân cărțile care mi-au plăcut cel mai mult.
https://randurileevei.wordpress.com/2...
https://randurileevei.wordpress.com/2...
January 23, 2019
Absolut superba, geniala.
Ca toate romanele Cristinei, te trece prin toate sentimentele posibile. Am plans la final. Dar deja a devenit obisnuinta, la fel am patit la Rockstar, Papusile, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata, Rezervatia unicornilor...
O autoare MUST READ cu siguranta!
Ca toate romanele Cristinei, te trece prin toate sentimentele posibile. Am plans la final. Dar deja a devenit obisnuinta, la fel am patit la Rockstar, Papusile, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata, Rezervatia unicornilor...
O autoare MUST READ cu siguranta!
February 17, 2021
O carte scris foarte bine! O poveste ce m-a captivat si care a avut un decurs inprevizibil.
Cred ca toate cuvintele au fost adunate pentru a incropi acest intreg minunat! Nu mi s-a parut ca ar fi nici unul in plus si nici unul in minus. Un puzzel perfect!
Cred ca toate cuvintele au fost adunate pentru a incropi acest intreg minunat! Nu mi s-a parut ca ar fi nici unul in plus si nici unul in minus. Un puzzel perfect!
Read
June 2, 2022Oh, ce mi-a plăcut și m-a prins lectura acestei cărți! Este cruntă povestea și sunt crude întâmplările din ea, dar dacă îi dai o șansă te va cuceri și vei da și de frumusețe! ❤️
Mă bucur că am început să rămân plăcut surprinsă de autorii români! 💪🏻
Mă bucur că am început să rămân plăcut surprinsă de autorii români! 💪🏻
November 30, 2017
4.5
i want more
i want more
December 29, 2019
Not very convincing story, yet exotic and well documented. Unfortunately the book is not as good as some of the previous ones of the author.
December 14, 2025
3,5 steluțe
June 5, 2019
ATENȚIE! RECENZIA CONȚINE SPOILERE! A SE CITI CU PRECAUȚIE!
Citesc foarte rar cărți scrise de autori români, dar atunci când o fac aleg cărți de la editura Herg Benet. Însă, sunt puțin dezamăgită de faptul că am acordat doar 3 stele acestei cărți. Mă așteptam să fie mai bună, mai ales că am mai citit cărți scrise de Cristina. Poate am avut eu așteptări prea mari, nu știu. Au fost și părți care mi-au plăcut, dar au fost momente în care voiam să o termin mai repede de citit.
Cartea mi s-a părut pe alocuri exagerată. Înțeleg că există copii care sunt abuzați, dar nu aș crede că cineva ar fi capabil de lucrurile pe care adulții din această carte le-au făcut. Deși, dacă stau să mă gândesc, cartea este scrisă dintr-un punct de vedere subiectiv și se presupune că nu ar trebui să ai încredere în narator, din moment ce povestește din perspectiva lui cum s-au întâmplat lucrurile. Dar tot mi s-a părut exagerată. Au fost scene care m-au înfuriat, într-adevăr. În trecutul Ludmilei a fost prea multă violență și asta e o parte din carte care m-a întristat.
Apoi au fost părțile în care revenea în prezent. Acțiune nu a fost prea multă, din moment ce Ludmila părea un filosof care își analizează propriile trăiri și amintiri. Partea cu a fost previzibilă. Nu m-am îndoit nici o secundă că ea e. De asemenea partea în care a fost previzibilă.
Povestea de dragoste dintre ea și Asid a venit ca din senin. Nu tu development, nu tu nimic. Nici măcar nu-l cunoștea foarte bine și doar au vorbit puțin la început și gata pe urmă erau împreună. Și am observat în cartea asta și într-o altă carte de-a ei că are o obsesie pentru cuplurile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul.
Am mai observat că în cărțile ei cineva trebuie să moară neapărat. Nu contează că e personaj principal, secundar etc, cineva trebuie să moară.
Voi încheia doar prin a spune că întreaga poveste a fost previzibilă. Mă așteptam mai mult de la scriitoare, mai ales că subiectul chiar m-a atras. Poate ar trebui să se gândească mai întâi cum ar putea să păstreze misterul sau să construiască altfel apariția unui personaj. Ori cel puțin să facă în așa fel încât să nu se dea de gol cu detalii minore (*insert Kim Kardashian "I'm dropping hints" meme here*). Singurul lucru pe care l-a păstrat secret a fost trecutul Ludmilei pentru că ea și-a reprimat amintirile, dar în rest... Nu m-a surprins nimic, sincer. Nici măcar foreshadowing-ul cu păpușa de cârpă și leoaica.
Citesc foarte rar cărți scrise de autori români, dar atunci când o fac aleg cărți de la editura Herg Benet. Însă, sunt puțin dezamăgită de faptul că am acordat doar 3 stele acestei cărți. Mă așteptam să fie mai bună, mai ales că am mai citit cărți scrise de Cristina. Poate am avut eu așteptări prea mari, nu știu. Au fost și părți care mi-au plăcut, dar au fost momente în care voiam să o termin mai repede de citit.
Cartea mi s-a părut pe alocuri exagerată. Înțeleg că există copii care sunt abuzați, dar nu aș crede că cineva ar fi capabil de lucrurile pe care adulții din această carte le-au făcut. Deși, dacă stau să mă gândesc, cartea este scrisă dintr-un punct de vedere subiectiv și se presupune că nu ar trebui să ai încredere în narator, din moment ce povestește din perspectiva lui cum s-au întâmplat lucrurile. Dar tot mi s-a părut exagerată. Au fost scene care m-au înfuriat, într-adevăr. În trecutul Ludmilei a fost prea multă violență și asta e o parte din carte care m-a întristat.
Apoi au fost părțile în care revenea în prezent. Acțiune nu a fost prea multă, din moment ce Ludmila părea un filosof care își analizează propriile trăiri și amintiri. Partea cu a fost previzibilă. Nu m-am îndoit nici o secundă că ea e. De asemenea partea în care a fost previzibilă.
Povestea de dragoste dintre ea și Asid a venit ca din senin. Nu tu development, nu tu nimic. Nici măcar nu-l cunoștea foarte bine și doar au vorbit puțin la început și gata pe urmă erau împreună. Și am observat în cartea asta și într-o altă carte de-a ei că are o obsesie pentru cuplurile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul.
Am mai observat că în cărțile ei cineva trebuie să moară neapărat. Nu contează că e personaj principal, secundar etc, cineva trebuie să moară.
Voi încheia doar prin a spune că întreaga poveste a fost previzibilă. Mă așteptam mai mult de la scriitoare, mai ales că subiectul chiar m-a atras. Poate ar trebui să se gândească mai întâi cum ar putea să păstreze misterul sau să construiască altfel apariția unui personaj. Ori cel puțin să facă în așa fel încât să nu se dea de gol cu detalii minore (*insert Kim Kardashian "I'm dropping hints" meme here*). Singurul lucru pe care l-a păstrat secret a fost trecutul Ludmilei pentru că ea și-a reprimat amintirile, dar în rest... Nu m-a surprins nimic, sincer. Nici măcar foreshadowing-ul cu păpușa de cârpă și leoaica.
April 22, 2018
Cartea asta m-a trecut prin trei stări, atât în ceea ce privește scriitura, cât și în ceea ce privește povestea. Începutul mi s-a părut ok și cam atât. Aprope de jumătate deja aproape că-mi venea să o abandonez. Și apoi finalul magistral, parcă de vreo câteva zeci de ori mai bine scris și mai puternic decât mă așteptam, raportat la carte per total. Totuși, nu mi s-a părut un thriller psihologic. Am citit-o cu drag, ca pe o carte a unui autor contemporan. Nemerovschi era de multă vreme pe lista mea și, cu toate că n-aș putea să spun că acum se înscrie între scriitorii mei preferați, cu siguranță, dacă îmi mai pică în mână o carte scrisă de ea, îmi va strârni curiozitatea.
Displaying 1 - 28 of 28 reviews