What do you think?
Întunecare
"Întunecare" este un roman a cărui acţiune este plasată în primul război mondial, un roman al suferinţei profunde, iremediabile. Consecinţele conflagraţiei mutilează destinul personajului principal, tânărul avocat Radu Comşa, ajuns pe front, din dorinţa sa.
554 pages, Hardcover
First published January 1, 1927
About the author
Cezar Petrescu
95 books68 followersS-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu, profesor la Școala agricolă Trifești lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903. Urmează liceul la Roman și apoi la Iași, unde își ia bacalaureatul în anul 1911. Obține licența în drept în anul 1915.
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.
Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Nivicov
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului.
Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista "Gândirea" în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "Întunecare" (1927-1928).
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - colaborare cu M. Nivicov
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
September 26, 2020
Un roman comparabil cu celebra „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu. Cel puțin ca raportare a personajului la experiența primului război mondial. Pentru că perspectiva naratorului este obiectivă, nu reușește să surprindă atât de bine viața interioară a eroului, aici e mai bun romanul lui Camil. Dar este un roman bine alcătuit, captivant, emoționant pe alocuri, intens și tragic în anumite momente. Mi-a plăcut și contextul social-istoric realist care te transportă într-o epocă apusă dar atât de asemănătoare cu lumea de azi. Ideea cărții este foarte interesantă: degradarea eroului care are la început tot ce-și poate dori un tânăr și renunță la tot neputând să accepte consecințele unei răni de război. O carte pe care nu o poți lăsa din mână.
April 2, 2020
Una din cele mai bune carri citite in aproape 30 de ani de viata. O imagine atat de completa a tipologiilor umane, atat de actuala chiar si in prezent. Dincolo de razboiul nimicitor de vieti si materiale, acesta nimiceste si caracterele sau dezvaluie adevaratul "eu". Minunata carte, trebuie citita.
December 6, 2014
Romanul lui Cezar Petrescu dezvaluie o noua dimensiune a singuratatii umane in tumultul vietii cotidiene.
April 9, 2021
O adevărată capodoperă!
Poate că pentru unii este doar una dintre multele povești despre Primul Război Mondial, care nu se diferențiază prin nimic de tot ce a fost scris înainte: moarte, absurditate, declin... Dar, cu toate acestea, romanul lui Cezar Petrescu are un farmec aparte.
Aici este subiliată cu multă finețe ideea că viața își continuă cursul firesc, cu sau fără tine... Nu îți oferă nimeni răgazul de a îți aduna iluziile sfărâmate de pe jos și de a porni mai departe chiar și așa, ca o umbră a ceea ce ai fost cândva.
Aici redescoperi cât ești de mic și de nesemnificativ...
Nimeni nu este de neînlocuit pe lume și poți vedea cum, peste noapte, cineva cu alt chip și alt nume, se bucura acum de tot ce ți-a aparținut cândva, într-un trecut care parte foarte departe...
Tot ce ți-a mai rămas acum este speranța... Dar chiar și speranța are un termen de valabilitate...
Poate că pentru unii este doar una dintre multele povești despre Primul Război Mondial, care nu se diferențiază prin nimic de tot ce a fost scris înainte: moarte, absurditate, declin... Dar, cu toate acestea, romanul lui Cezar Petrescu are un farmec aparte.
Aici este subiliată cu multă finețe ideea că viața își continuă cursul firesc, cu sau fără tine... Nu îți oferă nimeni răgazul de a îți aduna iluziile sfărâmate de pe jos și de a porni mai departe chiar și așa, ca o umbră a ceea ce ai fost cândva.
Aici redescoperi cât ești de mic și de nesemnificativ...
Nimeni nu este de neînlocuit pe lume și poți vedea cum, peste noapte, cineva cu alt chip și alt nume, se bucura acum de tot ce ți-a aparținut cândva, într-un trecut care parte foarte departe...
Tot ce ți-a mai rămas acum este speranța... Dar chiar și speranța are un termen de valabilitate...
December 17, 2020
Un roman greu, psihologic, cu un personaj oarecum central, dar destul de antipatic, un antierou pentru care îți vine greu să speri la lucruri bune, dar și cu o multitudine de personaje care salvează acest mozaic complex al narațiunii.
Un roman despre dificultățile vieții, mai ales cele aduse de un eveniment cataclismic precum razboiul, și despre inadaptați, atât pe timp de conflict, cât și de pace.
Un roman al vieții așa cum este ea, nu așa cum vrem să fie. Un roman bun, care arată cât de complexă este opera lui Cezar Petrescu, pe care îl știam din copilărie doar datorită lui „Fram, ursul polar”.
Un roman despre dificultățile vieții, mai ales cele aduse de un eveniment cataclismic precum razboiul, și despre inadaptați, atât pe timp de conflict, cât și de pace.
Un roman al vieții așa cum este ea, nu așa cum vrem să fie. Un roman bun, care arată cât de complexă este opera lui Cezar Petrescu, pe care îl știam din copilărie doar datorită lui „Fram, ursul polar”.
January 22, 2014
Cezar Petrescu was a very prolific romanian author, but there are few works that stand out with "Intunecare" taking the lead on my opinion. It is a novel about the horrible effects of war against humans and how can they decay. As any great novel, it gently touches lots of areas such as love, betrayal, politics, social etc. Highly recommended!
October 15, 2017
През първата половина на книгата изобщо не харесвах главния герой Раду Комша. Не ми харесваше отношението му към останалите герои, към годеницата му, към средата, в която живееше. Приблизително след средата той започна да ми става по-безразличен, а към края дори ми дожаля за него. Трагедията му е подобна на трагедиите на хиляди други хора, които са участвали във войните през двадесети век. В общи линии книгата не е леко четиво и не оставя особено приятно усещане в читателя.
February 2, 2014
E o carte foarte complexa si interesanta, dar pe mine nu m-a prins indeajuns incat sa-i dau mai multe stele. E complicata si dificila de citit, cel putin aceasta este parerea mea. Oricum multa bafta celor care s-au gandit s-o citeasca si celor care o citesc!
September 14, 2015
"Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni"... Acesta e adevărul cel teribil! Trăieşti cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoşti nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică...
August 11, 2021
Colonelul Pavel Vardaru pipăi în cutia de lemn cafeniu o ţigară de foi uscată. De pe gravura capacului îi surâse prietenos, cu tot şiragul dinţilor de porţelan, o creolă purtând pe umeri, în chip de amforă, un coş de foi de tutun, sub înscripţia aurită „Henri Clay-Habana”.
Era numai o simplă etichetă şi totuşi femeia îi părea grozav de cunoscută.
Deodată îşi aminti cu mare bucurie: „Dar sunt ochii lui Mimi. Extraordinar cum seamănă cu ochii lui Mimi!…”
Acoperi restul figurii cu latul palmei. Într-adevăr, din gravură îl priveau acum ochii râzători ai dansatoarei.
Trăi o clipă vedenia fugitivă: perdelele de catifea roşie lăsându-se moale, femeia împărţind cu amândouă mâinile sărutări sălii, ropotul de aplauze, o fâlfâire de fuste scurte peste pulpe în tricou roz… Toate, de atât de departe!
Colonelul scotoci buzunările tunicii, căutând briceagul cu mica ghilotină de oţel pentru tăiat vârful ţigării. Nu o află. Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică într-alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant: lanterna electrică, cuţitul de desfăcut cutii de conserve, pedometrul, tirbuşonul, bricheta cu benzină şi fitil, busola în miniatură. Când cel din urmă buzunar fu explorat fără izbândă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin: era, fără îndoială, cel mai nefericit comandant de regiment de pe planetă!
Se resemnă să decapiteze cu dinţii vârful ţigării, îl scuipă scârbit peste balustradă, în mare, şi întinse peste masă, după cutia cu chibrituri, mâna grasă şi albă de prelat.
Doamna colonel, tanti Laura ― strânse buzele vişinii cu o spaimă care dădea înfăţişare de copil alintat obrazului de grăsulie şi vârstnică păpuşă blondă, cu pomeţii trandafirii şi cu genele lungi, răsucite în sus:
― Pol, iarăşi începi cu ororile tale?… Mută cel puţin scaunul… Ştii că nu pot suporta mirosul ăsta de catran!…
Ca măsură defensivă, tanti Laura scoase din portţigaretul îngust de platină, cu încrustaţii de email, o ţigaretă egipţiană şi o aprinse la flacăra unei brichete, prinsă cu lanţ subţire, de argint.
Era numai o simplă etichetă şi totuşi femeia îi părea grozav de cunoscută.
Deodată îşi aminti cu mare bucurie: „Dar sunt ochii lui Mimi. Extraordinar cum seamănă cu ochii lui Mimi!…”
Acoperi restul figurii cu latul palmei. Într-adevăr, din gravură îl priveau acum ochii râzători ai dansatoarei.
Trăi o clipă vedenia fugitivă: perdelele de catifea roşie lăsându-se moale, femeia împărţind cu amândouă mâinile sărutări sălii, ropotul de aplauze, o fâlfâire de fuste scurte peste pulpe în tricou roz… Toate, de atât de departe!
Colonelul scotoci buzunările tunicii, căutând briceagul cu mica ghilotină de oţel pentru tăiat vârful ţigării. Nu o află. Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică într-alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant: lanterna electrică, cuţitul de desfăcut cutii de conserve, pedometrul, tirbuşonul, bricheta cu benzină şi fitil, busola în miniatură. Când cel din urmă buzunar fu explorat fără izbândă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin: era, fără îndoială, cel mai nefericit comandant de regiment de pe planetă!
Se resemnă să decapiteze cu dinţii vârful ţigării, îl scuipă scârbit peste balustradă, în mare, şi întinse peste masă, după cutia cu chibrituri, mâna grasă şi albă de prelat.
Doamna colonel, tanti Laura ― strânse buzele vişinii cu o spaimă care dădea înfăţişare de copil alintat obrazului de grăsulie şi vârstnică păpuşă blondă, cu pomeţii trandafirii şi cu genele lungi, răsucite în sus:
― Pol, iarăşi începi cu ororile tale?… Mută cel puţin scaunul… Ştii că nu pot suporta mirosul ăsta de catran!…
Ca măsură defensivă, tanti Laura scoase din portţigaretul îngust de platină, cu încrustaţii de email, o ţigaretă egipţiană şi o aprinse la flacăra unei brichete, prinsă cu lanţ subţire, de argint.
September 17, 2025
goated .
literally top 1 books ever read .
literally top 1 books ever read .
May 2, 2026
Personajul principal este prins între mai multe lumi și pare inadecvat în fiecare din ele. Înapoi în satul natal este stângaci și înstrăinat. În lumea în care a aspirat și reușit să ajungă trebuie, în final, să se desprindă de confortul poziției de protejat și să se încadreze în vâltoarea evenimentelor de actualitate. Pentru grupul colegilor intelectuali cu viziuni revoluționare este o permanentă dezamăgire deoarece nu merge niciodată până la capăt cu atingerea obiectivelor sociale comune. Astfel, destinul său e tragic deoarece orice face este împins în pânza nefericirii.
Câteva citate care mi-au atras atenția:
"Oameni cu bucurii, cu griji... Ciudat: atâția câți trec pe lângă tine, fără să știi cine sunt, ce duc cu ei!... "Nimeni nu înțelege pe nimeni." Flaubert a spus-o parcă aceasta!... Dar realitatea e încă mai plină de înfricoșare. "A nu înțelege" înseamnă a fi încercat să înțelegi și a nu fi izbutit. "Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni." Acesta e adevărul cel teribil!... Trăiești cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoști nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică... Și acești oameni necunoscuți între ei, indiferenți, alcătuiesc un oraș, o țară."
"Nimeni nu putea încă să creadă. Pentru aceasta strigaseră, bătuseră din palme, cântaseră? Totul făgăduise să fie atât de simplu, firesc, dinainte hotărât și voios; și totul era atât de plin de cutremurare! Soldații cu frunze de tei în țeava puștilor, de unde niciodată n-aveau să iasă gloanțele ucigașe, soldații cu crengi de brad la roțile tunurilor - unde erau? [...] Scrisori unde, cu litere tremurate, copiii își trimiteau sărutul lor inocent, căutând în deșert omul cu pieptul sfărâmat de fier, cu degetele în iarbă, devenit hoit puturos, cu larve în glodul ochilor. Și cadavre fără nume, aruncate de-a valma în gropi, cu ceafa pe căpătâie de piatră. [...] Acesta era războiul? O mare tăcere ghemui răsuflările și nimeni nu mai înțelese. Toți cunoșteau dintotdeauna o altfel de moarte. O taină ori numai o nefericire ultimă, adăstând la capătul vieții, undeva îndepărtat, unde gândul nici nu voia să se oprească."
"Tot omul uită! Aci e poate și singurul secret al puterii noastre, al înverșunării noastre de a trăi! Omul uită un adevăr, îl caută din nou... Îl descoperă. Nenorocirea și durerea ne învață sensul vieții; dar ar fi teribil că învățătura aceasta să ne rămână veșnic prezentă aci, să ne paralizeze! O uităm, ca să avem voluptatea de a o mai căuta și a o mai găsi încă o dată. Aceasta e de altfel toată povestea omenirii..."
Câteva citate care mi-au atras atenția:
"Oameni cu bucurii, cu griji... Ciudat: atâția câți trec pe lângă tine, fără să știi cine sunt, ce duc cu ei!... "Nimeni nu înțelege pe nimeni." Flaubert a spus-o parcă aceasta!... Dar realitatea e încă mai plină de înfricoșare. "A nu înțelege" înseamnă a fi încercat să înțelegi și a nu fi izbutit. "Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni." Acesta e adevărul cel teribil!... Trăiești cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoști nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică... Și acești oameni necunoscuți între ei, indiferenți, alcătuiesc un oraș, o țară."
"Nimeni nu putea încă să creadă. Pentru aceasta strigaseră, bătuseră din palme, cântaseră? Totul făgăduise să fie atât de simplu, firesc, dinainte hotărât și voios; și totul era atât de plin de cutremurare! Soldații cu frunze de tei în țeava puștilor, de unde niciodată n-aveau să iasă gloanțele ucigașe, soldații cu crengi de brad la roțile tunurilor - unde erau? [...] Scrisori unde, cu litere tremurate, copiii își trimiteau sărutul lor inocent, căutând în deșert omul cu pieptul sfărâmat de fier, cu degetele în iarbă, devenit hoit puturos, cu larve în glodul ochilor. Și cadavre fără nume, aruncate de-a valma în gropi, cu ceafa pe căpătâie de piatră. [...] Acesta era războiul? O mare tăcere ghemui răsuflările și nimeni nu mai înțelese. Toți cunoșteau dintotdeauna o altfel de moarte. O taină ori numai o nefericire ultimă, adăstând la capătul vieții, undeva îndepărtat, unde gândul nici nu voia să se oprească."
"Tot omul uită! Aci e poate și singurul secret al puterii noastre, al înverșunării noastre de a trăi! Omul uită un adevăr, îl caută din nou... Îl descoperă. Nenorocirea și durerea ne învață sensul vieții; dar ar fi teribil că învățătura aceasta să ne rămână veșnic prezentă aci, să ne paralizeze! O uităm, ca să avem voluptatea de a o mai căuta și a o mai găsi încă o dată. Aceasta e de altfel toată povestea omenirii..."
Displaying 1 - 12 of 12 reviews