„Poetul a depășit «dorința mimetică» girardiană, nu-l ispitește plierea pe modele (decât ca «exercițiu de stil», ca dialog sau omagiu în filigran), nici trendurile (decât ca fenomene socio-literare față de care ia distanță critică) și nici consacrările curente. El se luptă la marginea Imperiului (perversul și decervelantul Imperiu al Binelui, în formularea lui Philippe Muray), a alungat mediatorii, suportă pe viu, «la sânge», provocarea realității – o realitate sufocată de simulacru, asfixiantă la rândul ei, ale cărei ultime scintilații de prospețime le pândește ca un haijin, căutând astfel să reconfigureze acel dernier rivage de care vorbea Houellebecq. Se petrece în poezia lui Claudiu Komartin un balans hamletian între a fi și a nu fi, între furie și extenuare, cu momente de un lirism curățat de orice impuritate, străin de orice polizare estetizantă, precis și intens, transgresiv și lucid, care-ți face pielea de găină.” (O. Nimigean)
Claudiu Komartin (n. 1983), personalitate polivalenta (poet, critic literar si translator), a publicat volumele de poezie Papusarul si alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007, Premiul National “Mihai Eminescu” pentru debut); Circul domestic (Editura Cartea Romaneasca, 2005, Premiul pentru poezie al Academiei Romane) si Un anotimp in Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010). Selectii din poemele sale au fost traduse in franceza, engleza, germana, sarba, maghiara, bulgara, polona, japoneza si coreeana. A participat la festivaluri si ateliere internationale si a sustinut lecturi in 15 tari. Este coautor al scenariilor pentru piesele Deformatii, montata in 2008, si Trisez cu viata, montata in 2010. A publicat poeme, articole critice si traduceri din franceza, engleza, italiana si spaniola (printre acestea, romane de Philippe Claudel si JMG Le Clézio). Este fondatorul clubului de lectura Institutul Blecher, si redactor-sef al revistei “Poesis International”.
“Toate lucrurile care ne-au făcut să dârdâim de plăcere jucăriile exterminatoare bucuria clinică a unui înger toxicoman mâinile mele, verzi, neîndemânatice sunt pe această tavă Alege”
Orice ar fi, nu ai niciun motiv să te temi. Un Cartier de colecție, cuprinzînd trei volume, dintre care unul inedit. O carte în care poezia este mai vie ca oricînd.
C.K. este un nume deja consacrat prin valoarea poeziilor sale, chiar dacă nu atât de în vogă pentru gusturile exclusivist postmodernizate ale literaţilor din anii 2000. Poate şi din pricina stilului său destul de criptic, ce neglijează uneori alegerea unui referent identificabil în sfera realităţii, alta decât cea personală. Acest volum mi-a plăcut, îl recomand cu căldură!
Komartin scrie cu o intensitate care arde, între furie și resemnare, între luciditate și viziune. Realitatea lui e una fragmentată, iar poezia devine un act de supraviețuire, un mod de a respira într-o lume care te strivește pe toate planurile—mental, emoțional, existențial—unde realitatea e sufocată de simulacre și adevărul se dizolvă în zgomot. Fără artificii, fără concesii, doar versuri care taie direct în carne vie. O lectura care provoaca mintea, sufletul, fiinta.
“Scrie cel care ar scrie și dacă ar fi ultimul om din lume asediat de toți mutanții radioactivi ai lui Bukowski ros de anxietăți și-ndoieli scrie cel care oricum se simte așa prefăcându-se că nu dă doi bani pe asta și totuși bâiguie instinctual cu sentimentul precar al unicității”