Jocurile Daniei. O moarte care nu dovedește nimic. Ioana

by Anton Holban

Făcându-şi din Marcel Proust zeul tutelar, analist şi teoretician al romanului românesc modern, Anton Holban sondează adâncimile sufletului uman, radiografiază chinurile geloziei şi îşi surprinde eroii în relaţie cu două coordonate: iubirea şi moartea. Scriitor modernist dominat de un temperament romantic, Holban are cultul autenticităţii şi excelează în analiza psihologică. Personajul său este cenzurat de luciditate, iar obsesia interpretării fiecărui gest îi anulează spontaneitatea oricărei emoţii.

Genres: Romanian Literature, Classics

440 pages, Paperback

Published January 1, 1985

About the author

Scriitor, romancier și eseist român, Anton Holban s-a născut pe 10 februarie 1902 la Huși. Este fiul lui Gheorghe Holban, ofițer, și al Antoanetei (născută Lovinescu), precum și nepotul de soră al criticului Eugen Lovinescu. Urmează cursurile școlii primare "Al.I.Cuza" din Fălticeni, și cursurile Facultății de Litere din București, secția limba și literatura franceză.

Anton Holban frecventează cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde citește povestiri și fragmente din romane. În perioada 1928-1932 activează ca profesor de limba franceză la Liceul de Baieți "V. Alecsandri" din Galați, iar în 1934 este transferat la Seminarul Central din București.

Scriitorul își face debutul în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, "Mișcarea literară", cu articole despre monumentele de artă românească veche. "Romanul lui Mirel", primul roman al lui Holban apare la Editura "Ancora" în 1929. Un an mai târziu, pe scena Teatrului National din București, are loc premiera piesei "Oameni feluriți", piesa ce obține premiul "Al.Gh.Florescu" al Societății Autorilor Dramatici.

Publică în 1931 romanul "O moarte care nu dovedește nimic", urmat de alte două: "Parada dascălilor" (1932) și
"Ioana" (1934). În revista "România literară" îi apare un studiu intitulat "Viața și moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu".

Anton Holban a mai scris nuvele, incluse în volumul "Halucinații" și eseuri, precum: Marcel Proust - câteva puncte de vedere, Contribuții la specificul românesc, Testament literar, Experiența și literatura, Racine-Proust, în marginea lui Huxley. Este ales membru activ al Societății Scriitorilor Români în 1935.

Anton Holban se stinge din viață pe 15 ianuarie 1937 la București.

Reviews

[Adela · Rating 3 out of 5]

A fost interesant sa fii in capul unui om atât de disfuncțional. In ciuda faptului că este un roman interbelic, este foarte actual in ceea ce privește dinamicile dintr-o relație amoroasă toxica. Posesivitate, obsesie, obiectificare, incapacitatea de a-și asuma responsabilitate pentru propriile acțiuni, deziluzie, control, etc etc. Menționez că primele două romane merita citite doar. Jocurile Daniei este chinuitor și nu se întâmplă nimic.

[Andrei Amariucai]

Am citit altă ediție, una pe care nu am găsit-o aici și pe care îmi este lene (deocamdată) să o introduc în baza de date a site-ului. În edițiea mea nu se afla și opera Ioana. Pe care am încercat să o citesc din altă parte, însă am constatat că nu vreau să o citesc, și că, în principiu, este foarte similară cu celelalte două, O moarte care nu dovedește nimic, respectiv Jocurile Daniei.

Fluxul conștiinței este tehnica narativă dominantă a acestor romane. Deoarece nu am citit aproape nicio altă operă care să folosească această tehnică, nu mă pot pronunța asupra abilității autorului în exersarea ei. Cred că singura operă în care am mai întâlnit-o este cea a lui Camil Petrescu, Ultima noapte [...], prima noapte [...]. Pe care am citit-o acum vreo 6-7 ani, și nu îmi amintesc detalii legate de acest aspect.

Așa că, la o pseudo-primă experiență cu acest mod de expunere, declar că mi-a plăcut să urmăresc gândurile personajului (Sandu, în ambele scrieri). Am constatat de asemenea că m-am identificat cu o bună parte din gândurile, temerile, pornirile, dorințele și trăirile acestuia (acestora). Au fost pasaje care m-au captivat întru totul, și față de care cuvintele curgeau în mintea și sufletul meu precum gândurile personajului.

Deși le-am privit ca romane de dragoste, am avut parte de o lectură plăcută, în pofida lipsei surprizelor, sau a răsturnărilor de situație, sau a unei intrigi complexe țesute cu măiestrie. Ar putea suna jignitor că le voi numi lectură de tren, însă metoda fluxlui conștiinței folosită de Holban este foarte ușor de urmărit chiar și în condițiile vitrege ale transportului public cu trenul prin România.

Nu cred că în România contemporană autorul se bucură de renume. Nu cred nici că operele sale sunt excepționale. Sunt mișto, și cred că ar trebui citită (ori încercată) cel puțin una dintre ele, măcar pentru cultura generală privitoare la literatura română, pe care, din punctul meu de vedere, ar trebui să o aibă orice român care are pretenția că citește.

[Mihaela · Rating 2 out of 5]

Daca iti plac povestile lungite la infinit in zeci de pagini despre iubire, detalii prea detaliate, atunci asta e cartea ta. Cele doua povestiri se termina si incep brusc, insa oarecum interesant. Este o carte buna pentru cei care nu se grabesc :)

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Fericirea a fost mare cand mi s-a dat prilejul sa plec la Paris! Scopul copilariei mele se realiza. Aveam sa strabat in fine eu insumi toate ungherele prin care ma orientam cu usurinta cu mintea si unde plasasem numai cu imaginatia sute de romane a caror actiune se petrecea acolo. Palpitand de bucurie, studiam, alaturi de Irina, ghidurile, hartile, cartile explicative. 0 purtam cu mine prin magazine, pe la legatii, pe la birouri de bilete de tren, perorandu-mi toate planurile. Ziua plecarii sosi, si ma conduse la gara. Trenul mai avea 20 de minute pana la plecare, ma instalasem bine si acum nu stiam ce sa-i vorbesc. (Poate pentru ea ma obseda ideea ca despartirile trebuiesc intovarasite de suspine si de vorbe.) si am schitat o teorie: „intotdeauna inainte de a te desparti de cineva drag nu te pricepi sa-i vorbesti, tocmai pentru ca ai prea multe de spus". Imi scuzam astfel uscaciunea din momentul acela? Sau era un mijloc sa ma linistesc, vazand-o indiferenta?

[Raluca Colac · Rating 3 out of 5]

"Orele si zilele luneca peste ea fara sa faca vreo relectie despre trecerea lor."


"Fotografiile înregistreaza o secunda din viata unui om, si aceea
aranjata si totusi tu te fortezi sa construiesti sufletul acelui om de atunci..."


"Sarutarile nu cunosc separatie dupa nationalitate. Un crestin si o evreica : motivul. Se poate glumi, chiar face dragoste. Dar nici un plan de durata. Poate ca savoarea sarutarilor este minunata între doi oameni de alte credinte."