Pretextând că se îndreaptă încet-încet spre orizont, soarele ne scapă de căldură. Ştie el prea bine că nimeni nu i-ar putea îndura văpaia o zi întreagă.
Alfi deschide un ochi. Vânticelul îi dă de înţeles că atmosfera e, în sfârşit, suportabilă. Se ridică încetişor, îşi întinde lăbuţele şi pleacă din colţul lui umbrit, în căutarea unui locşor unde iarba să mai fie încă proaspătă şi unde să-şi poată marca teritoriul. Se ambiţionează să-şi aleagă un colţ al casei, dar acesta e de multă vreme îngălbenit de propriile marcaje.
Aşezat pe coşul înalt, un uliu tânăr scrutează împrejurimile. Nu pare să se teamă de căldură, nici de oameni şi nici chiar de câinele pe care îl vede traversând grădina, cu lăbuţele încă grele de somn. Îl urmăreşte câteva secunde cu o privire ageră; tocmai bine cât să-şi dea seama că prada e prea mare pentru el. Îşi întoarce neglijent capul, căutând altă victimă.
Şi casa a avut de îndurat, de-a lungul întregii zile, asalturile verii, iar uşile din lemn, ca şi olanele, învinse de arşiţă, trosnesc din toate încheieturile; mici pocnituri scurte, regulate, asemenea notelor muzicale.
Soarele i-a cam plictisit pe toţi azi, şi ar fi vremea să meargă la culcare. De altfel, uliul pare să-i dea tocmai acest sfat, scoţând un strigăt scurt, răguşit şi puternic, un strigăt neplăcut, şi trezind-o pe Mami, care adormise pe canapeaua din mijlocul salonului.
Trebuie spus că, între răcoarea odăii şi tic-tacul hipnotizator al marii pendule, e practic cu neputinţă să te opui chemării siestei. Mai puneţi lângă toate astea şi cei doi greieri care-şi răspund unul altuia, şi-o să dormiţi până la căderea serii.
Dar uliul a trezit-o pe Mami, aproape făcând-o să tresară. Se încurcă un pic în cretoanele de pe marginea canapelei, pe care probabil că şi le-a tras peste ea în somn, folosindu-le drept cuvertură. Îşi vine puţin câte puţin în fire şi pune cretoanele la loc, ca şi cum n-ar vrea să lase nici o urmă a siestei neprevăzute. De parcă a aţipi în acele împrejurări ar fi un semn de inconştienţă. De altfel, „acele împrejurări” îi revin în minte.