What do you think?
Rate this book
Ангелус
Трима чужденци, които се предполага, че може да са ангели, пристигат в столицата и променят не само държавата, но и света.
Румънската писателка Руксандра Чесеряну представя сатиричен портрет на съвременна Румъния през призмата на дистопията. Основна тема на романа е опитът ни да открием смисъла на живота, когато всички налични митологии са се изчерпали, а настоящето ни предлага пошъл политически театър, участниците в който се стремят единствено към собственото си облагодетелстване. Опитът на хората за промяна на статуквото е също обречен на неуспех, защото те стават жертва на още по-безумни фикс идеи.
„Ангелус“ е празник на развихреното въображение и свободното асоциацииране, на неочакваните решения, на отърсването от икони и светила.
Румънската писателка Руксандра Чесеряну представя сатиричен портрет на съвременна Румъния през призмата на дистопията. Основна тема на романа е опитът ни да открием смисъла на живота, когато всички налични митологии са се изчерпали, а настоящето ни предлага пошъл политически театър, участниците в който се стремят единствено към собственото си облагодетелстване. Опитът на хората за промяна на статуквото е също обречен на неуспех, защото те стават жертва на още по-безумни фикс идеи.
„Ангелус“ е празник на развихреното въображение и свободното асоциацииране, на неочакваните решения, на отърсването от икони и светила.
262 pages, Paperback
First published May 1, 2010
1 person is currently reading
22 people want to read
About the author
Ruxandra Cesereanu
77 books45 followersA urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1981–1985). În timpul facultăţii a fost redactor la revista „Echinox”. Din 1991 este redactor la revista „Steaua” din Cluj-Napoca. Şi-a susţinut doctoratul, în 1997, cu teza Infernul concentraţionar reflectat în conştiinţa românească.
Actualmente, este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură comparată. Timp de 4 ani a fost cadru didactic în cadrul Catedrei de jurnalism de la Facultatea de Ştiinţe Politice. Este, de asemenea, cercetător al universului concentraţionar.
Actualmente, este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură comparată. Timp de 4 ani a fost cadru didactic în cadrul Catedrei de jurnalism de la Facultatea de Ştiinţe Politice. Este, de asemenea, cercetător al universului concentraţionar.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
October 6, 2018
My problem is this is a cynical inventory of caricatures and a tale about... semiotics and the divine under late capitalism, and Second Life, and I'm not interested in any of those things. It feels like it was written to be used as a text in a critical theory course. Two stars because I did like the writing style.
April 7, 2014
Sub paravanul unei desfasurari a actiunii care nu mai vine, "Angelus" este o colectie de portrete si caricaturi disparate in prima parte, si un mare portret si caricatura a unei intregi comunitati fictive (dar cu multe trimiteri la societatea romaneasca) in a doua parte. Daca naratorul si-a propus sa faca o fresca mai in gluma mai in serios a urateniei caracterelor care se perinda in viata publica romaneasca, scopul a fost atins. Interesante sunt deci portretele.
Din cele mai diverse sectoare ale vietii (circ, media, politica, biserica, lingvistica, moda, mahala, arta parfumeriei si stiinta criogeniei) s-a luat un personaj exponent si a fost disecat. Gandurile ascunse ale acestora au fost puse in lumina reflectoarelor, avand toate un singur catalizator: avaritia. Unii ar spune ca intriga - venirea a trei ingeri(?)in Metropola - e cea care este elementul motor in "Angelus". Naratologia in general spune ca intriga e cea care pune in miscare o poveste. Dar aici nu este cazul. Avaritia, curiozitatea, teama, dorinta de salvare sau agonisire ale fiecarui micro-personaj sunt cele care urnesc actiunea, o actiune care se rostogoleste la vale vertiginos sub propria greutate.
E interesant cum naratorul reuseste sa pacaleasca cititorul cu momeala intrigii spectaculoase, dezamagindu-l intentionat la sfarsitul fiecarui capitolas. Date fiind ingenioasele nuclee de povestire, ideile interesante exprimate si jocurile de limba, suntem convinsi ca naratorul ar fi putut incropi ceva de-a dreptul spectaculos per ansamblu, insa pare sa se concentreze voit in stratul inferior al detaliului. Insusi titlul "Angelus" prin simplitatea lui da impresia existentei unei perspective cu o axa clara (intriga, dezvoltare, climax si deznodamant), dar continutul este departe de a fi ceva unitar si prin asta s-au setat niste asteptari care nu s-au indeplinit.
De asemenea, multe fragmente par a fi la granita dintre consistent si inconsistent, din cauza abundentei unor elemente de imaginar insuficient dezvoltate, de exemplu cuplul Aghiuta - Diavolul-sef care beau sampania Veuve Clicqout. Doar asta fac, pe tot parcursul cartii. Se spune in repetate randuri ca beau sampanie Veuve Clicqout, este un element interesant, umanizator, dar nici pe departe suficient sa creeze ceva, macar o nisa in poveste. E doar un tablou static. Nu se intampla nimic cu ei. Si la fel se intampla cu ingerii cei trei. Se repeta de nenumarate ori ca au blugi, toga, par lung, unul nu are rinichi, unul are o alunita. Da, e interesant, e umanizator, dar nu da nastere la nimic.
Iarasi, timpul petrecut de narator pentru a nascoci numele exotice ale personajelor ar fi fost mult mai bine folosit la dezvoltarea actiunii mai temeinic, iar impartirea naratiunii in doua "carti" nu este suficient justificata de trecerea de la fragmente descriptive autonome la actiunea ceva mai unitara (dar nu prea, pentru ca tot exista plonjari in detaliu si in micro-personaj) din a doua parte.
Comparatia stilului cu al lui Bulgakov trebuie sa se opreasca la formele de invitare a cititorului la atentie, si la admiterea naratorului ca este un povestitor care fabrica o lume si ghideaza cititorul pe parcursul aventurii ("Draga cititorule, iti mai aduci aminte? Povestea aceasta este, partial, despre niste hominizi care inca mai cred in ingeri, desi acestia din urma au venit fara sa fi fost chemati si fara sa fi fost asteptati"). Dar cam atat, se rezuma la forma expresiilor folosite, si nicidecum la vreo similaritate in substanta grea cu care Bulgakov faureste proza sa.
In concluzie, cititorul ramane un pic dezamagit fara voia sa, un sentiment care ar putea fi evitat printr-o intriga mai modesta sau prin evitarea falsului dinamism obtinut prin impanzirea scenei cu mici personaje episodice. Rezultatul final este aducerea sacrului in profan. S-a aruncat in derizoriu orice simtire pozitiva caricaturizand-o sau sortind-o esecului. Orice personaj supranatural a fost umanizat: ingerii au fost capturati de oameni si radiografiati, Dumnezeu viseaza si este melancolic, iar diavolul bea sampanie si nu are simtul responsabilitatii.
Din cele mai diverse sectoare ale vietii (circ, media, politica, biserica, lingvistica, moda, mahala, arta parfumeriei si stiinta criogeniei) s-a luat un personaj exponent si a fost disecat. Gandurile ascunse ale acestora au fost puse in lumina reflectoarelor, avand toate un singur catalizator: avaritia. Unii ar spune ca intriga - venirea a trei ingeri(?)in Metropola - e cea care este elementul motor in "Angelus". Naratologia in general spune ca intriga e cea care pune in miscare o poveste. Dar aici nu este cazul. Avaritia, curiozitatea, teama, dorinta de salvare sau agonisire ale fiecarui micro-personaj sunt cele care urnesc actiunea, o actiune care se rostogoleste la vale vertiginos sub propria greutate.
E interesant cum naratorul reuseste sa pacaleasca cititorul cu momeala intrigii spectaculoase, dezamagindu-l intentionat la sfarsitul fiecarui capitolas. Date fiind ingenioasele nuclee de povestire, ideile interesante exprimate si jocurile de limba, suntem convinsi ca naratorul ar fi putut incropi ceva de-a dreptul spectaculos per ansamblu, insa pare sa se concentreze voit in stratul inferior al detaliului. Insusi titlul "Angelus" prin simplitatea lui da impresia existentei unei perspective cu o axa clara (intriga, dezvoltare, climax si deznodamant), dar continutul este departe de a fi ceva unitar si prin asta s-au setat niste asteptari care nu s-au indeplinit.
De asemenea, multe fragmente par a fi la granita dintre consistent si inconsistent, din cauza abundentei unor elemente de imaginar insuficient dezvoltate, de exemplu cuplul Aghiuta - Diavolul-sef care beau sampania Veuve Clicqout. Doar asta fac, pe tot parcursul cartii. Se spune in repetate randuri ca beau sampanie Veuve Clicqout, este un element interesant, umanizator, dar nici pe departe suficient sa creeze ceva, macar o nisa in poveste. E doar un tablou static. Nu se intampla nimic cu ei. Si la fel se intampla cu ingerii cei trei. Se repeta de nenumarate ori ca au blugi, toga, par lung, unul nu are rinichi, unul are o alunita. Da, e interesant, e umanizator, dar nu da nastere la nimic.
Iarasi, timpul petrecut de narator pentru a nascoci numele exotice ale personajelor ar fi fost mult mai bine folosit la dezvoltarea actiunii mai temeinic, iar impartirea naratiunii in doua "carti" nu este suficient justificata de trecerea de la fragmente descriptive autonome la actiunea ceva mai unitara (dar nu prea, pentru ca tot exista plonjari in detaliu si in micro-personaj) din a doua parte.
Comparatia stilului cu al lui Bulgakov trebuie sa se opreasca la formele de invitare a cititorului la atentie, si la admiterea naratorului ca este un povestitor care fabrica o lume si ghideaza cititorul pe parcursul aventurii ("Draga cititorule, iti mai aduci aminte? Povestea aceasta este, partial, despre niste hominizi care inca mai cred in ingeri, desi acestia din urma au venit fara sa fi fost chemati si fara sa fi fost asteptati"). Dar cam atat, se rezuma la forma expresiilor folosite, si nicidecum la vreo similaritate in substanta grea cu care Bulgakov faureste proza sa.
In concluzie, cititorul ramane un pic dezamagit fara voia sa, un sentiment care ar putea fi evitat printr-o intriga mai modesta sau prin evitarea falsului dinamism obtinut prin impanzirea scenei cu mici personaje episodice. Rezultatul final este aducerea sacrului in profan. S-a aruncat in derizoriu orice simtire pozitiva caricaturizand-o sau sortind-o esecului. Orice personaj supranatural a fost umanizat: ingerii au fost capturati de oameni si radiografiati, Dumnezeu viseaza si este melancolic, iar diavolul bea sampanie si nu are simtul responsabilitatii.
May 16, 2014
Geniale.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews