De când nu am mai citit un roman polițist? De foarte mult timp, știu sigur. Îmi plac la nebunie cărțile polițiste, bine construite, cu o intrigă minunat sugerată, crime peste crime și posibili vinovați la tot pasul. Autoarea mea preferată de romane polițiste este celebra Agatha Christie, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cunoscută în întreaga lume și apreciată pentru strălucitele sale cărți polițiste cu Hercule Poirot, Miss Marple și alții, precum Tommy și Tuppence, Ariadne Olivier... Vreau să scriu și eu într-o bună zi romane polițiste, dar știu că este foarte dificil de realizat acest lucru.
"Dispariția lui Adele Bedeau" de Graeme Macrae Burnet este un roman polițist, de mister și thriller. Pe lângă acestea, se mai încadrează și în categoria romanelor de dragoste, deoarece sunt prezente mai multe povești de iubire. Una dintre acestea este cea dintre personajul principal al cărții Manfred Baumann și o fată de avocat pe nume Juliette. Povestea de dragoste a lor a început pe când Manfred avea șaisprezece ani. Nu voi insista prea mult pe aceasta, pentru că mi se pare mai misterioasă și mai palpitantă dispariția lui Adele Bedeau, așa cum bine ni se relevă din titlul cărții. Voi încerca să redau cât mai bine acțiunea fără a povesti întregul roman, căci sunt convins că mulți nu-l vor devora așa cum am făcut eu. Drept urmare, nu voi spune cine a fost făptașul acestei dispariții; vă revine vouă, dragi iubitori de lectură, să descoperiți adevărul cazului.
Adele Bedeau, chelneriță la Restaurant de la Cloche, în vârstă de optsprezece-nouăsprezece ani, dispare la un moment dat fără nicio explicație. Totuși exista o persoană care a văzut ce s-a întâmplat în seara dinaintea dispariției sale, dar când a fost chestionată de inspectorul Gorski nu a spus nimic. De ce? Pentru că nu voia să aibă de-a face cu poliția sub nicio formă. Mulți oameni martori ai unor infracțiuni nu relatează deloc poliției din cauză că ar putea fi și ei în pericol. Este de datoria noastră morală să raportăm imediat și fără să stăm pe gânduri dacă ne aflăm în asemenea situații. Cei care încalcă legea trebuie pedepsiți conform acesteia și să nu umble liberi pe stradă, astfel punându-ne și pe noi în mare pericol. Urmează zile de interogatorii efectuate de inspectorul Gorski și oamenii săi din poliție. Sunt chestionați Manfred Baumann, bărbatul de treizeci și șase de ani acum, domnul Pasteur și soția sa Marie, proprietara blocului în care locuia Adele, doamna Huber, precum și partenerii de bridge ai lui Manfred: Lemerre, Petit și Cloutier. Nimeni nu pare să știe ce s-a întâmplat cu chelnerița și de ce a dispărut așa brusc fără măcar să-l anunțe pe șeful său.
Recunosc că nici eu nu prea îmi imaginam cum s-a petrecut una ca aceasta, dar aveam să aflu pe parcurs ce dădeam pagină cu pagină și pe măsură ce deveneam din ce în ce foarte curios de evoluția lucrurilor. Am o mare slăbiciune pentru romanele polițiste, pentru că sunt frumos scrise și oferă o gamă largă de presupuneri în ceea ce privește vinovatul. Este adevărat că necesită mult timp și mare atenție, dar vă garantez că merită savurate moment cu moment. Nici "Dispariția lui Adele Bedeau" nu m-a dezamăgit, ba chiar m-a impresionat, deoarece a adus în atenția mea viața lui Manfred Baumann, un inadaptat social care nu știa cum să se comporte cu oamenii, îi evită și nu poate să se integreze în niciun grup format din aceștia. Prezentarea unei astfel de persoană a conferit romanului o nouă perspectivă de abordare a subiectului, după părerea mea și, totodată, a primit un plus de la mine din acest motiv. Se citește ușor, intriga este foarte bine dezvoltată, eficiența inspectorului de poliție Gorski este rodul experienței lui de peste douăzeci de ani și pasajele superb scrise m-au captivat încă de la bun început.
Manfred Baumann continuă să nege că a văzut-o pe Adele Bedeau în seara în care a dispărut, cu toate că inspectorul poliției din orășelul Saint-Louis, Franța, Georges Gorski, l-a chemat din nou să-și schimbe declarația. Se pare că a apărut o persoană la poliție, mai precis prietenul Adelei Bedeau, Alex Ackermann, care a declarat că l-a văzut pe Manfred în seara dispariției ei. Ba chiar a mai adăugat că l-a observat și în seara precedentă dispariției unde era împreună cu însăși Adele Bedeau. Oricare din acești bărbați ar fi putut foarte bine să o răpească pe Bedeau. Inspectorul Gorski, văzând că Baumann a rămas ferm pe declarațiile sale, îi zice că este liber. Manfred se teme că are pe urmele lui oameni care-l urmăresc oriunde se duce. În fiecare persoană de pe stradă întrezărește un posibil urmăritor. De cine a fost răpită Adele Bedeau? Încă de când Gorski a venit prima oară la Manfred ca să-i spună că anchetează dispariția chelneriței în mintea mea a stăruit mereu întrebarea de mai sus. Consider că cu cât misterul persistă, iar lista suspecților este din ce în ce mai lungă, cu atât am parte de un veritabil roman polițist!
La finalul cărții asistăm la multe răsturnări de situație. Nu vreau să vă stric deliciul acestui roman spunându-vă ce s-a petrecut acolo. Veți fi surprinși de întorsătura neașteptată și neintuită pe care lucrurile au luat-o. Așadar, nu îmi rămâne să vă spun decât lectură savuroasă să aveți! Eu am avut din plin!
Un roman polițist bun și un thriller pe măsură.
"Probabil că, polițist fiind, se obișnuise ca oamenii să nu se simtă în largul lor în prezența lui. Și într-adevăr, o prea mare relaxare din partea interlocutorului ar fi putut sugera că persoana respectivă era obișnuită să aibă de-a face cu oamenii legii, așadar ar fi fost imediat un personaj suspect."
"- Dar este o întrebare interesantă: de ce să mintă? Trebuie să concedeți, mă gândesc eu, că atunci când o persoană minte, trebuie să aibă un motiv pentru a face asta."