What do you think?
Rate this book
dadi
Aceasta carte este un document despre om, iar omul e o vrabie, asezata pe spatele altui om, dar adesea e si un tata, asezat peste un alt tata, si istoria este un sir de tati care mostenesc unii de la altii documentul, adica identitatea, apartenenta, legea, oboseala, cuvintele fundamentale, sentimentele neexprimate. Pe cata dragoste si duiosie exista in acest volum surprinzator al lui Sebastian Sifft, pe atata autoironie, neputinta, furie a rutinei si cruzime se lasa descoperite. Si tot atata confuzie intre dadi cel mic care striga dupa tata si Dadi cel mare care-si spune tata. Sebastian Sifft tocmai a inventat un nou fel de a scrie despre paternitate si noua formula ii apartine in mod exclusiv.
- GenresPoetry
80 pages, Paperback
Published November 15, 2017
10 people want to read
About the author
Sebastian Sifft
8 books13 followersSebastian Sifft (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj. A debutat cu volumul de poezie smintirea (Vinea, 2004). A mai publicat volumul de poezie dadi (Nemira, 2017) și romanele Câinele iubirii (Humanitas, 2018) și Copia carbon (Humanitas, 2021).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
November 4, 2019
"(ultimul vis al rațiunii pure)
miercuri am fost trist
stăteam pe un fotoliu
lângă o sala mare de conferințe
plină până la refuz cu oameni
care așteptau să înceapă discursul
iar discursul nu mai începea
și mie îmi venea să plâng
pentru că nu-mi place din firea mea bună
să las oamenii să aștepte
dar de dată asta nu mergeau microfoanele
nu aveau baterii
și băiatul de la IT nu avea nici el baterii de rezervă
nu avem, mi-a spus.
aproape că plângeam
că și cum pe lume nu mai există nicio baterie
și e drept, în momentul acela chiar nu existau..."
"și tot astăzi 18.10.2016
un om așezat pe o banca
citește cu lupa ziarul
iar soarele arde încet
hârtia"
"și seară după ce venea de la serviciu
plecăm cu mașînă pe câmp să căutăm câinele care lingea mâna
și printre sondele de petrol căutăm noi câinele care lingea
mâna,
și câinele, văzându-l pe tată
și văzând câinele care lingea mâna mașînă de oraș a lui tată
câinele a stat drepți și l-a privit
și taică-miu l-a privit și el drept în ochi
relaxat, prin parbriz,
că un astronaut care plutește în spațiu
spre viitor
liniștit."
miercuri am fost trist
stăteam pe un fotoliu
lângă o sala mare de conferințe
plină până la refuz cu oameni
care așteptau să înceapă discursul
iar discursul nu mai începea
și mie îmi venea să plâng
pentru că nu-mi place din firea mea bună
să las oamenii să aștepte
dar de dată asta nu mergeau microfoanele
nu aveau baterii
și băiatul de la IT nu avea nici el baterii de rezervă
nu avem, mi-a spus.
aproape că plângeam
că și cum pe lume nu mai există nicio baterie
și e drept, în momentul acela chiar nu existau..."
"și tot astăzi 18.10.2016
un om așezat pe o banca
citește cu lupa ziarul
iar soarele arde încet
hârtia"
"și seară după ce venea de la serviciu
plecăm cu mașînă pe câmp să căutăm câinele care lingea mâna
și printre sondele de petrol căutăm noi câinele care lingea
mâna,
și câinele, văzându-l pe tată
și văzând câinele care lingea mâna mașînă de oraș a lui tată
câinele a stat drepți și l-a privit
și taică-miu l-a privit și el drept în ochi
relaxat, prin parbriz,
că un astronaut care plutește în spațiu
spre viitor
liniștit."
Displaying 1 of 1 review