Jump to ratings and reviews
Rate this book

Victor Brauner

Rate this book
Întîlnirea unui scriitor şi critic de artă original cu unul din cei mai stranii şi mai talentaţi pictori suprarealişti conduce la un adevărat regal livresc, în care abundă simbolistica rosacruciană, masonică şi egipteană.

188 pages, Paperback

First published January 1, 2004

1 person is currently reading
3 people want to read

About the author

Sarane Alexandrian

67 books11 followers
Sarane Alexandrian (15 June 1927, Baghdad – 11 September 2009, Ivry-sur-Seine) was a French philosopher, essayist, and art critic.

Alexandrian's initiation to Dada and surrealism came in the summer of 1943 when, aged 16, he met Raoul Hausmann who was staying in Peyrat-le-Château near Limoges as a refugee. From 1947, he served as the last secretary of André Breton and became an essential figure of the surrealist current.

Alexandrian was an advocate of the philosophy Nietzsche advanced in The Gay Science (Die fröhliche Wissenschaft). He headed the journal Supérieur Inconnu (a title provided by Breton), which exalts four values shared by the surrealists and Alexandrian: dreams, love, knowledge, and revolution. Catherine Millet is one notable contributor to the magazine.

Alexandrian was a friend of Victor Brauner, and remained an admirer of Charles Fourier, and an ardent defender of Mata Hari.

Ratings & Reviews

What do you think?
Rate this book

Friends & Following

Create a free account to discover what your friends think of this book!

Community Reviews

5 stars
2 (50%)
4 stars
2 (50%)
3 stars
0 (0%)
2 stars
0 (0%)
1 star
0 (0%)
Displaying 1 of 1 review
Profile Image for Gabriela Rus.
166 reviews28 followers
January 1, 2024
"Vreau să pictez esența perisabilului", ii place lui să spună, și perisabile nu sunt, oare, aceste contacte pătimașe pe care, într-o viață, omul le leagă cu lucrurile care îl lovea cu pasiune? (p. 112)

"... el pierde orice contact cu ceea ce nu este, nu mai poate spera la nici o depășire a condiției sale. Deci, nu își poate transcende "experiența nefericită" decât deschizându-se destinului catastrofal de a nu fi decât ceea ce este." (p. 102)

Brauner își asumă, în mod curent, în opera sa poziția unui Narcis fără narcisism, adică privirea sa asupra-și nu este o contemplare, el își ia tablourile drept confidenți ai itinerariilor minunate, pe care i le inspiră dragostea de a călători în străinătatea lui însuși. (p. 114)
Displaying 1 of 1 review