Întîlnirea unui scriitor şi critic de artă original cu unul din cei mai stranii şi mai talentaţi pictori suprarealişti conduce la un adevărat regal livresc, în care abundă simbolistica rosacruciană, masonică şi egipteană.
Sarane Alexandrian (15 June 1927, Baghdad – 11 September 2009, Ivry-sur-Seine) was a French philosopher, essayist, and art critic.
Alexandrian's initiation to Dada and surrealism came in the summer of 1943 when, aged 16, he met Raoul Hausmann who was staying in Peyrat-le-Château near Limoges as a refugee. From 1947, he served as the last secretary of André Breton and became an essential figure of the surrealist current.
Alexandrian was an advocate of the philosophy Nietzsche advanced in The Gay Science (Die fröhliche Wissenschaft). He headed the journal Supérieur Inconnu (a title provided by Breton), which exalts four values shared by the surrealists and Alexandrian: dreams, love, knowledge, and revolution. Catherine Millet is one notable contributor to the magazine.
Alexandrian was a friend of Victor Brauner, and remained an admirer of Charles Fourier, and an ardent defender of Mata Hari.
"Vreau să pictez esența perisabilului", ii place lui să spună, și perisabile nu sunt, oare, aceste contacte pătimașe pe care, într-o viață, omul le leagă cu lucrurile care îl lovea cu pasiune? (p. 112)
"... el pierde orice contact cu ceea ce nu este, nu mai poate spera la nici o depășire a condiției sale. Deci, nu își poate transcende "experiența nefericită" decât deschizându-se destinului catastrofal de a nu fi decât ceea ce este." (p. 102)
Brauner își asumă, în mod curent, în opera sa poziția unui Narcis fără narcisism, adică privirea sa asupra-și nu este o contemplare, el își ia tablourile drept confidenți ai itinerariilor minunate, pe care i le inspiră dragostea de a călători în străinătatea lui însuși. (p. 114)