„Mai are voie scrisul, în lumea noastră grăbită, să fie abscons fără adâncime, complicat fără să transmită nimic, prețios și doar pentru o mână de oameni? Iar cei care au pretenția că gândesc mai pot s-o facă fără să aibă harul de a-i pune pe alții pe gânduri? Am năzuit să scriu o carte frumoasă pur și simplu. De aceea, m-am adresat literaturii. Paginile din acest volum reprezintă modul meu de a fi întâlnit literatura dinăuntrul filozofiei. Reprezintă ceea ce a urmat după «cearta mea cu filozofia» de acum câteva decenii. Ele sunt meditații despre nodurile vieții – despre libertate, Dumnezeu, plictis, prostie, frumusețe, îndrăgostire, neîntâlnire și altele asemenea –, dar împletite și strânse din «materia primă» a literaturii. Am gândit cu ajutorul Bibliei, al lui Shakespeare, al lui Flaubert, al lui Joyce, al lui Musil, al lui Caragiale sau Mircea Ivănescu și, făcând-o, mi s-a părut că aflu mai multe și într-un mod mai prietenos decât aș fi aflat dacă aș fi rămas singur, față în față cu «esențele pure».“ (GABRIEL LIICEANU)
Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.
După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.
Am inceput sa citesc cartea din doua motive: 1. imi plac foarte mult subiectele si metoda de scriere a lui Gabriel Liiceanu, 2. m-a interpelat ideea explorarii unor intrebari atat de greu de abordat ca libertatea, Dumnezeu, plictiseala, etc.. Cartea si-a indeplinit asteptarile pe care i le impusesem: sa imi dea idei si imagini noi asupra unor subiecte la care personal m-am gandit prea putin si asupra carora incerc sa imi conturez o mai buna intelegere. Exemplificarea prin personaje din romane, legende grecesti sau povesti ale unor oameni reali sunt una din fatetele care fac abordabila lectura. Si totusi, poate chiar aceste ilustrari intinse pe cate un capitol intreg mi-au dat impresia cateodata de "critica de roman". Este si dificultatea mea personala de a aprecia carti compuse din tema diferite, abordate diferit si regrupate pentru a face un tot. Desi ideea de a gasi multe lucruri intr-un singur loc poate parea interesanta la inceput, ea imi devine greu de apreciat mai tarziu. Am reusit sa apreciez carte prin a nu o citi dintr-o lovitura. Am facut pauze in si intre capitole. Aveam nevoie sa re-gandesc intre timp ce citisem. Alta data, aveam nevoie doar sa las frustrarea exemplului conducator al capitolului sa se mai dilueze.
Excelente multe pagini din această carte. Știam că autorul are talent literar, dar ultimul eseu (în fapt o poveste tristă despre imposibilitatea unei întâlniri cu fiul călugărit al lui Noica) este chiar minunat scris. La fel și cel dedicat lui Mircea Ivănescu sau cel despre plictiseală. Restul m-au prins mai mult sau mai puțin, poate fiindcă știam deja ideile.
„Însă ambele soluţii, frate Rafail, sunt două utopii, la fel de nerealiste şi de asupritoare amândouă. Venind din două direcţii diferite, una mizând totul pe cultura inimii, cealaltă pe a spiritului, fiecare dintre ele a eşuat punând ştacheta prea sus. Cultura în sine nu are cum să fie un temei, aşa cum prin ea însăşi nu poate ajunge la rezultatul scontat… Adevărul e că nici legământul de pe Sinai, nici Predica de pe munte, deşi le-au fost destinate, nu sunt la îndemâna muritorilor.”
Mi-a plăcut mult, mai ales că am audiat-o in lectura autorului. Dumnezeu, ateismul și fervoarea patetică pentru orice concept omenesc văzute din perspectiva lui Cioran prin ochii lui Liiceanu.