Râsul împreună cu doctorul de nutriție nu îngrașă!
„Am descoperit într-o zi că ne-a inundat pseudoștiința și că îi cad pradă oameni naivi, incapabili să discearnă între adevărul științific, verificat și reproductibil de fiecare dată, şi testimoniale contrafăcute despre leacuri miraculoase contra orice sau preventive contra nimic. Atunci m-am hotărât să scriu despre biologia și funcționarea corpului omenesc, despre biochimie și alimente, despre adevărurile verificabile și fanteziile imposibil de reprodus promovate de medicina alternativă. Am început să scriu ceea ce s-ar putea numi niște pamflete medicale, pe care le-am postat pe Facebook. Fără ură și resentiment însă: consider că fiecare om are dreptul să aleagă orice i se pare potrivit sănătății sale, cu condiția să nu se pună pe sine și pe alții în pericol și să aleagă informat, nu dus de nas. Am scris așa cum vorbesc de obicei, zâmbind, fiindcă și eu cred că «glumind putem spune orice, chiar și adevărul» (Sigmund Freud). Într-o bună zi am fost contactată de Editura Humanitas și mi s-a propus să adunăm textele mele într-o carte. Sincer, nu mă așteptam ‒ și i-am întrebat de ce ar face asta. Răspunsul m-a convins: «Pentru că aveţi umor, aveţi vervă și aveți dreptate!» Așa s-a născut această carte pe care o ții în mână, cititorule. O carte care aș vrea să-ți descrețească fruntea și să te facă să râzi din toată inima, fiindcă ‒ știi ceva? ‒ râsul împreună cu doctorul de nutriție nu îngrașă! Sper să-ți ofere răspunsuri la întrebări despre mâncarea sănătoasă, vitamine, antioxidanți și la multe alte dileme ale omului modern. Și mai sper să te facă mai precaut ori de câte ori citești sfaturi fără semnătura unui specialist, ori de câte ori vrei să faci vreo analiză fantasmagorică ori să încerci un tratament miraculos și fără efecte adverse.“ (DR. SIMONA TIVADAR)
Cartea e faină, informativă, dar tonul e exact motivul pentru care oamenii merg la șarlatani în loc de medici. Nu-mi vine acum în minte cum îi zice în română la „preaching to the choir”, dar fix asta face doamna Tivadar în cartea ei. Evident, de aia am cumpărat-o. Doar că ea se adresează oamenilor care deja au încredere în medic și care deja sunt convinși de inutilitatea experților cu diplome de pe internet. Din păcate, cei care aleg terapiile minune și nefundamentate științific sunt și ei oameni. Și orice om dacă-l faci prost și-i iei la mișto credințele non-stop, n-o să stea să-ți asculte argumentele, oricât de pertinente ar fi ele. Ci o să se care acolo unde este tratat cu minim de empatie, chiar dacă i se golesc buzunarele pe apă chioară.
Revenind la carte, textele sunt distractive, relativ informative și ușor repetitive. Poate era mai bine dacă nu mă străduiam să o termin în câteva zile, ci o luam mai pe îndelete. Așa repetiția mi-ar fi părut mai degrabă o reactualizare.
Ar fi fost o carte interesantă și utilă dacă s-ar fi concentrat mai mult pe transmiterea unor informații relevante și mai puțin pe luatul în batjocură al oamenilor care fac experimente culinare și diete razna bazându-se pe informații luate din surse dubioase, fără a cere părerea unor experți reali (medici).
Nu mi-a plăcut deloc tonul pe care scrie autoarea și care mi se pare potrivit în contextul unei caterinci cu prietenii la bere și cam atât. Într-o carte destinată unui public larg, un astfel de ton, oricât de justificat, sună arogant și lasă impresia unei lamentări făcută pentru cei care sunt deja de acord cu tine și cărora le dai ocazia astfel să se bată pe umăr unii pe alții și să se simtă mai bine cu ei înșiși, având (încă) o confirmare că alegerile făcute deja au fost corecte.
Mă îndoiesc că există prea mulți oameni care să fie motivați să schimbe "tabăra" și să urmeze un stil de viață diferit, când specialistul care face recomandările de schimbare îi insultă în toate felurile care-i trec prin cap de două-trei ori pe pagină.
Umorul autoarei mi s-a părut facil și forțat. Are, de ex., referințe la politica dâmbovițeană care mi se par majoritar deplasate în context, genul de tentative de glume cu flatulență de care chiar nu știu ce fel de om mai râde după ce a depășit vârsta școlară sau genul cu tot felul de chestii nasoale, toxice, etc. care sunt, obviously, utile în relația cu soacra - mda, să te tăvălești pe jos de râs, nu alta. Și asta nu ar fi o problemă în sine, problema e că autoarea se chinuie să fie amuzantă TOT TIMPUL, să emită "vorbe de duh" aproape pe fiecare pagină, și mna, după gustul și standardele mele... îi iese rar și random. (Din atâtea încercări era de așteptat ca unele să nimerească totuși ținta.)
De asemenea, insistența asta în a face încontinuu bășcălie de proști/naivi/necunoscători, etc. face textele teribil de repetitive, implicit plictisitoare de la un punct încolo.
Informații interesante există, desigur, dar mi s-au părut scufundate destul de adânc sub articole peste articole și pagini peste pagini în care sunt luați peste picior șarlatanii și cei care le cad în plasă. Dezamăgitor.
Am cumpărat cartea fără a cunoaște personal sau prin intermediul Facebook-ului autoarea, din dorința de a aprofunda mai multe despre nutriție (micronutrienți, aminoacizi, alergeni, etc.) Din păcate, a trebuit să trec de 203 pagini pline de ironii la adresa unor diete și posibil pacienți fără niciun context și fără niciun contra-argument. Pe alocuri e foarte greu să discerni ce ar vrea doamna doctor să promoveze cu adevărat și ce ironizează. Iar pentru propriile sfaturi, doamna doctor nu include niciun studiu, nicio notă, nimic.
Încă din prima, doamna doctor se împotrivește unei diete vegane. Dietitians Association of Australia, British Dietetic Association, American Dietetic Association și National Health Service din Regatul Unit au zis că o dietă vegană ”well-planned and balanced” este sănătoasă. Canadian Paediatric Society și American Academy of Pediatrics nu contraindică o dietă vegană nici măcar copiilor, atâta timp cât aduce aportul necesar de macro- și micronutrienți. Doamna doctor în schimb zice că e ”nașpa” și nu dă alte informații sau recomandări. Spre exemplu, la pagina 44, Olivia Steer (cred) promovează o rețetă pentru o prăjitură raw vegan. O prăjitură cu peste 800 de calorii. Aș zice că prăjiturile, indiferent dacă conțin produse animale sau nu, conțin mult zahăr, mulți carbohidrați și deseori deloc nutrienți. Însă nu văd de ce ăsta ar fi un punct în minus pentru o dietă vegană de zi cu zi.
Între paginile 42 și 43, aflăm că mai toate dietele (recunosc, nu am văzut paleo și keto) sunt deficitare. De ce? Nu ni se explică. Doar ironii fără rost.
De asemenea, sugerează în repetate rânduri că soia nu e bună, pentru că mărește sânii la ambele sexe, fără a menționa vreodată dacă ar conta cantitatea consumată. Atunci de ce nu a falimentat industria operațiilor de mărire de sân, când soia e mult mai ieftină și la îndemâna oricui? Doamna doctor sugerează că ar putea fi consumată fără efecte adverse doar dă către asiatici (descriși într-un mod destul de rasist), fără a menționa măcar vreodată de ce. ISSN 2191-0251 pentru un studiu care nu a găsit nicio corelație între consumul de soia și dezechilibru hormonal. De ce să nu-l menționăm și pe ăsta?
Și, probabil cel mai trist, la pagina 49 ne este sugerat că bulimia este un trend pentru a fi slabă și frumoasă. Din păcate, într-o țară care nu crede mai deloc în tulburări de alimentație și nu numai, mi se pare iresponsabil să nu existe o notă de subsol măcar, unde să se indice clar că bulimia este o boala psihică și trebuie tratată serios.
Ar mai fi de spus, dar mă opresc aici. Ideea este că și mie îmi este ușor să râd de trenduri stupide cum ar fi detoxifiere, sucuri din plante ”miraculoase”, cristale vindecătoare și alte aberații pe internet. Nu văd necesitatea de a pune așa ceva într-o carte.
Cartea este o colectie de texte scurte de bascalie, cu un limbaj deranjant si repetitiv (englezisme scrise romaneste goăgal, iuăr biutiful bodi, bă și maglavais folosit în exces).
Autoarea considera ca are dreptul la parere pentru ca este medic nutritionist si respinge ideea ca ar putea exista orice altceva pe care profesia ei sa nu o fi descoperit deja, avand o atitudine foarte aroganta.
Foloseste adesea un rationament deductiv in locul referintelor unor studii. (E.g clorofila e inutila in alimentatie, pentru ca in intestine e intuneric). Practic argumentele sunt la fel de slabe ca argumentele celor pe care vrea sa ii combata.
Imi displace ideea cartii de a imprastia ura prin comedie. Spun ura pentru ca textele nu sunt nici pe departe corecte politic.
Ultimul capitol este o colectie de interviuri acordate cu diverse ocazii de catre autoare. Aici dovedeste moderatie, foloseste un limbaj mult mai coerent si are si ceva informatii utile.
Intr-o nota mai pozitiva, am invat si cateva lucruri inedite din carte, precum: de ce hreanul este folosit la conservarea mancarurilor, ca iaurtul alina usturimea de la ardeii iuti, ca astenia de primavara e scazuta in randul celor care mananca mult peste.
Am auzit-o pe Simona Tivadar la Radio Guerrilla, la Războiul Sfârșitului Săptămânii, si mi-a placut enorm stilul ei, sper ca si cartea sa fie la acelasi nivel.
Imi displace ideea cartii de a imprastia ura prin comedie si cel mai mult si cel mai mult imi displace ca nu propune solutii. E un sport national “ luatul in zeflemea”, dar tare mi-ar placea sa il folosim mai constructiv si poate mai des cand ne uitam in urma, sa vedem cat am crescut. Chiar daca in procesul de crestere, primii pasi sunt cei mai grei.
Interviurile și concluzia mi s-au părut foarte reușite. Restul cărții e amuzant până la un punct, dar obsesiv, repetitiv și fără prea multă medicină sau nutriție. Intenția de bună dispoziție se îneacă deprimant sub valul de pseudoștiințe combătute. Din păcate, râsul de proști și arătatul escrocilor cu degetul nu fac lumea un loc mai bun - iar publicul-țintă al cărții e predominant în afara acestor categorii, ceea ce o transformă în preaching to the choir.
O colectie de postari de pe facebook, ironice si amuzante, despre nutritie, diete, medicina, adunate intr-o cartulie. O carte foarte usor de citit (eu am citit-o in cateva ore), care te face sa razi necontrolat macar o data la 4 pagini (si are 232 de pagini! :D) si din care inveti si cateva lucruri importante. Este descurcareata si chiar se pricepe la scris doamna doctor :D Recomand!
Inutila, waste of time, foarte putina informatie, ultimele 3 pagini sunt cele mai interesante Prea multa bascalie si prea multa ura fata de tot ce tine de medicina alternativa, fara a da solutii sau sfaturi concrete (in afara de "veniti la mine la cabinet")... manifestarea aroganta atotstiiutorului rasufla la fiecare paragraf.
Chiar daca este un pic prea sarcastica pe alocuri, volumul de informatie despre cum functioneaza corpul uman e mult mai util decat tonele de site-uri de pseudostiinta existente. Chiar daca medicina s-a mai inselat pe alocuri, studiile clinice sau de laborator bat orice vrajitoare sau muza. De citit chiar daca crezi ca nu ai nicio problema de sanatate, sigur inveti ceva din ea, plus e chiar amuzanta.
O culegere de postări de pe Facebook, împărțite pe categorii. Nu transmite neapărat informații concrete, fiind mai degrabă opinii "contra" unor alimente, vitamine, opinii și stiluri de viață. Altfel, poate fi considerată o carte amuzantă, dacă ești fan Doctor House și Cal Lightman. Recomand totuși a se citi în paralel cu alte cărți.
Asta e definitia unei carti proaste, scrise in batjocura. Nu mi-as fi pus titlul de Dr inaintea numelui daca as fi fost in locul ei. Titlul cartii e foarte neinspirat si vazandu-l in continuarea titlului de doctor, te face sa te gandesti ca o sa iti ofere informatii pretioase si sigure, si clar o cumperi. E exact acelasi principiu pe care il folosesc si sarlatanii despre care scrie atat de mult, ca sa iti vanda pietre magice. Bravo, felicitari, le-a aratat ea! Iti ofera doar sarcasm prost si rautate gratuita. Eu nu inteleg, serios, care era publicul tinta al doamnei Dr. Oamenii de rand sigur nu. Oameni din sistemul medical, printre care ma numar? Nici asta nu cred pentru ca mie, personal, mi s-a parut o carte penibila. Am citit-o repede, e usor de citit, dar mi se pare exact genul de carte de citit pe buda sau in tren. Eu am citit-o in tren ca nu aveam altceva de facut, doamne ajuta, ca daca nu, zau ca plangeam dupa banii pe care i-am dat pe ea.
Cartea insumeaza un cumul de articole si idei "acide" la adresa pseudo-stiintei. Trebuie sa recunosc ca mi-au placut "burn"-urile adresate produselor miraculoase care vindeca orice si am savurat cu deosebita placere deconstructia părerologilor de la TV, "doctori" in orice mai putin in bun simt si logica. Din pacate cartea nu depaseste nivelul de mean high school gossip cu toate ca spre final cititorul poate gasi si sfaturi nutritionale bune. Concluzia e simpla si o stim cu totii: atentie la ce mancam, sa o lasam mai usor cu dulciurile, sa facem putina miscare si in general fara mancare procesata sau tip fast food. Dar pentru asta nu e nevoie sa cititi cartea :) Din pacate ii ofer doar 3*, nu e o capodopera literara si nici m-am simtit mai iluminata dupa aceasta lectura. Totusi o recomand pentru iubitorii de rautacisme, undeva la umbra pe o plaja, ca lectura de vacanta :)
Un mod plăcut și onest de a deschide ochii și de a mai relaxa speriații de E-uri. Te pune pe gânduri înainte de a mai încerca [inserați aici trendul culinar sau de dietă și wellness de săptămâna aceasta]. Ne amintește cum escrocheria e mai veche decât lumea, și cum riscăm să fim exploatați, tocmai datorită faptului că ne pasă prea mult de noi. Marea de informații din prezent ne poate confuza lejer, iar Simona Tivadar vine ca o gură de aer curat și o invitație la a ne calma cu toții și de a mai filtra din informațiile care ni se tot vâră prin ochi, sau prin alte canale. Partea mea favorită a fost cea cu reducerea credințelor religioase la procesele propriului stomac. O recomand cu drag pentru atunci când vă e dor de o atmosferă liniștită, calmă, relaxată și asezonată cu un pic de umor.
Mi-a placut foarte mult aceasta carte prin prisma faptului ca este scrisa intr-un limbaj foarte relaxat si modern. Desi scrisa de un medic, ea nu este o carte stiintifica ci mai degraba doreste sa educe citititorul, sa il faca sa inteleaga diferenta dintre o informatie corecta si informatiile care circula "relaxate" in mediul online si TV. Nu ofera retete, nu ofera sfaturi de slabit si nici recomandari pretioase (pentru asta mergi si ii faci o vizita doamnei doctor la cabinet) dar te face sa razi cumva de nestiinta ta, te ajuta sa iti iei informatiile corect si sa pui la indoiala ce citesti pe net sau vezi la TV. De exemplu, detoxifierea nu exista. Va las pe voi sa aflati de ce :)
Eseurile sunt în primul rând amuzante iar în al doilea rând informative. De ce e importantă distincția? Pentru că dacă nu știi prea multe despre nutriție câteodată nu prea prinzi de remarcile ironice făcute la adresa diferitelor bazaconii vehiculate pe net. Dându-mi seama de acest fapt, trebuie să recunosc că mi-ar fi trebuit o carte de introducere în subiect. Poate revin asupra cărții după ceva aprofundare zdravnică dar chiar și așa mi-a plăcut.
E o carte ușoară și amuzantă însă personal mi se pare că nu a atins suficiente topicuri de medicină și nutritie asa cum o promite titlul. Mi-aș fi dorit sa fie mai multe explicatii stiintifice si mai puțină batjocură repetitivă. Totuși am reușit să extrag cateva sfaturi de bază iar ultimul capitol, cel cu interviurile, le contine pe cele mai multe.
Cartea distruge o gramada de mituri despre nutritie pe care le gasim pe internet. Articolele,adunate de pe pagina de Facebook a dnei doctor,au un umor desavarsit. Totusi,mi ar fi placut sa aflu mai mult ce este bine sa facem decat ce nu este bine.
E o carte destul de amuzanta, dar uneori pare agresiva. Nu va asteptati la sfaturi de genul "asa da", aproape toate povestirile sunt bazate pe ironizarea unor comportamente alimentare gresite.
Cartea trebuie citită, chiar dacă pe alocuri este acidă. Informații esențiale despre un stil de viață echilibrat, pe care la primești cu zâmbetul pe buze, la propriu.
Aproape indraznesc sa spun ca e cea mai controversata carte pe care am citit-o pana acum. Controversa nu vine din subiect, ci din starile pe care le-am experimentat citind-o. Daca dupa primele pagini am simtit ca este o carte super pe care abia astept sa o citesc, dupa primele capitole ma intrebam cui i se adreseaza de fapt.
Ador sarcasmul, dar parca si pentru cei sarcastici mesajul se pierde, totul pare a fi gresit si absolut orice idee contrara autoarei este respinsa, nu pare sa accepte ca undeva pot exista linii fine intre ceea ce stim, si ceea ce mai trebuie studiat pana sa fie catalogat ca si corect sau gresit.
Daca pe partea de nutritie nu as indrazni sa comentez, dumneaei este expertul, parerea despre alte domenii nestudiate sau dovedite stiintific inca, imi pare foarte subiectiva si limitata.
Am simtit uneori ca daca doamana doctor traia in vremurile lui Eratostene, ar fi fost un asiduu sustinator al faptului ca pamanatul este plat, si Eratostene un nebun, pentru ca avea o teorie pe care inca nu a demonstrat-o nimeni, cum ca Pamantul este rotund.
Acum de ce sunt eu confuzata, este faptul ca aceasta carte aduce valoare pe domeniul de nutritie, am invatat multe lucruri, dar a trebuit sa citesc printre randuri ( Sau printre un sarcasm deranjant pe alocuri) , unde o data mi s-a prezentat slanina ca un aliment trivial, alta data ca un aliment traditional de care ne amintim cu drag. O data am vorbit despre frumusetea rugaciunii, ca mai apoi sa ironizam credinciosii cu moastele sf. Paraschieva.
Intr-un final am inteles idea, nimic in exces nu e bun, nici slanina, nici rugaciunea, nici un oricare alt aliment, dar totusi, mesajul e incetosat si contradictoriu pe alocuri.
Sfarsitul cartii ma aduce acolo unde as fi preferat sa se incheie fiecare capitol, cu ceva concluzii si recomandari intr-o nota serioasa ca de la in profesionist, cu plus valoare.
Din pacate descrierea publicului caruia i se adreseaza cartea este total gresit, nu vorbim despre E-uri mai mult de o fraza, nu despre OMG-Uri mai mult decat o nectarina si un pomello, nu este adresata celui care „CREDE“ in leacuri babesti ( El nu ar fi citit nici primele 10 pagini fara sa se simta ofensat).
Cartea se adreseaza cuiva care este in primul rand sarcastic si doreste sa invete cate ceva despre nutritie intr-un mod nostim si acid, o satira bazata pe miturile si naivitatea populatiei, care incearca sa te invete ca exista un singur adevar absolut cand vine vorba despre medicina si nutritie, adevarul absolut este STIINTA!
La un moment dat si-a dat seama ca sunt o gramada de idioti care nu au facut medicina sau altceva in viata lor, dar cumva dau sfaturi in nutritie. De multe ori sunt absolut nocive aceste sfaturi. Cam asta e ideea acestei carti. I-am dat doar 3 stele pentru ca cartea devine putin repetitiva la un moment dat, desi sunt perfect de acord cu povestea doamnei doctor. Sunt totusi fericit ca cineva care are ceva talent la scris, pe langa cunoastere, s-a apucat sa vorbeasca despre asta
In prima parte, cartea e o colectie de ranturi impotriva: - Vedetelor care dau sfaturi absolut cretine, - parintilor care nu au pic de responsabilitate in ce priveste nutritia copiilor, -cretinilor care sunt super obsedati de dieta lor si mananca niste chestii absolut necomestibile - chestiilor astea necomestibile (lapte de migdale, soia in exces, etc.) - ipocritilor care tin post dar mananca: sarmalute de post, drob de post(pentru ca la ei postul nu e o chestie de ascetism, ci e o chestie de cum sa nu mananci carne dar totusi sa mananci cat mai mult). Asa ca la final de post sunt mai grasi decat la inceput de post. - articolelor cretine de pe facebook luate pe nemestecate (Proprietatile tamaduitoare ale mamaligii, SAU gladiatorii romani care e hraneau doar cu Orz, cu implicatia ca si noi ar trebui sa mancam doar ORZ).
Este de asemenea si un pic de elegie pentru: - mancarurile bune care par sa fie ignorate cu gratie de actualii, in favoarea scarboseniilor vegane, si mizeriilor noi - bunicii ei si "timpurile bune de alta data" - cat de greu a muncit ea si cat de cretini sunt astia care dau sfaturi si nu au muncit deloc
Ultimele 2 puncte de mai sus de la elegie pot fi considerate ca negative, dar totusi e relativ putin din astea 2 si mult mai mult din celelalte.
O ultima parte, destul de consistenta contine descrieri a tot felul de legume exotice si "pilule de slabit". Fiecare dintre ele e disecat si explicat de ce nu este "leacul minune".
Cartea nu contine prea multe sfaturi despre ce sa mananci sau asa ceva. Nu e o carte de retete, si nu este o lucrare despre nutritie. Este mai mult daca vrei ceva umor legat de nutritie. Daca nu ai incredere in medici (ca fura ei tot timpul) sau daca esti vreun alt fel de cretin anti science, probabil ca nu va fi pe gustul tau.
Sunt complet de acord cu Simona Tivadar ca media s-a umplut de conținut pseudoștiințific care promite să ne scape de toate bolile, să ne facă mai frumoși, și, of course, veșnici. Sunt de acord și că e necesar ca specialiștii, cei care au studii in domenii precum medicină, psihologie, psihiatrie (ce vreți voi) să vină să încerce să contracareze curentele idioate lansate de tot felul de guru ai sănătății (fizice, psihice, holistice, intergalactice). Și cam până aici suntem de acord. Pentru că modul de abordare al Simonei Tivadar nu mi se pare că are efectele scontate de ea. În primul rând, e prea multă miștocăreală și, cel mai deranjant, aruncată înspre toți și toate fără prea mare diferențiere. Umorul e ok, e benefic, e memorabil, dar cred că prea mult dăunează demersului de popularizare a unor idei despre cum ar trebui să ne hrănim ca să nu ne omorâm singuri. În al doilea rând, nu poți începe o carte cu pretenții de om cu studii spunând că dacă mănânci soia îți cresc țâțele, îți vei pierde penisul și , în general, ești prost. Păi în cazul ăsta vânzările de sutiene ar trebui să fie la cote maxime în țările asiatice, nu-i așa? Eu înțeleg că Tivadar vrea să ne facă să renunțăm la alimentele din soia procesate și hiperprocesate, dar nu cred că ăsta e un mod eficient de a transmite acest mesaj. În al treilea rând, urăsc oamenii care insistă să ne amintească ce bine mâncau ei în copilărie, ce tradițional și natural, sănătos și în echilibru cu ciclurile naturale era etc. Nu mai suntem la țară, trăim în aglomerări urbane și avem mai degrabă nevoie de sfaturi care să fie aplicabile în această realitate, nu de nostalgii inepte după niște vremuri de mult apuse.
In principiu sunt de-acord cu autoarea. Traim intr-o perioada de timp in care informatiile relevante medicale sunt constant pierdute intr-un ghiveci de certitudini asezonate cu “ vindeca cancerul, diabetul, obezitatea”, sunt “naturale” si “ nu au efecte adverse”. Visul oricarui om. Cine nu vrea asa o utopie ? Tonul autoarei insa, ironic, condescendent nu are cum sa schimbe parerile celor prinsi in plasa acestor buni povestitori, care stiu sa-si vanda marfa, care au in schimb un ton bland si sunt mereu dornici sa-ti “ arate adevarul”, sa-ti “ dezvaluie ceea ce nu vor medicii ca tu sa stii”, care stiu sa foloseasca cuvintele cheie, acele cuvinte care te ating din punct de vedere emotional exact unde trebuie. Ca medic, ma situez pe cealalta baricada, pe aceea care se isterizeaza si striga “ atentie, vine masina” dar vezi ca ei tot sar pe rosu si nu-i poti opri, se iau unul dupa altul iar tu nu ai nici competentele lingvistice necesare ca sa-i invalui in povestile nemuritoare pe care si le doresc oamenii nici capacitatile magice de a elimina orice durere, orice boala, orice suferinta.
Ia, hai, tota lumea la oglinda si sa-mi spuneti ce vedeti in ea! Cumva sunteti mici de inaltime, bruneti, cu tenul de culoare galbuie, cu ochii oblici si pleoape aproape invizibile? Presupunand ca nu apartineti rasei galbene — sa nu aud comentarii deplasate, rasiste, de superioritate a „albilor"! — si nici nu aveti — Doamne fereste! — insuficienta renala, raspunsul va fi clar nu. Atunci de ce, de ce, Dumnezeule, va indopati cu soia? Toata baba din Drumul Taberei si toata corporatista subit pioasa toata lelea din Boncida si tot politicianul veros tin post devorand hectare de soia in cele mai ridicole forme comestibile: crenvursti de soia, snitele de soia, pate vegetal, ca sa nu mai vorbesc de tofu si asa-zisul „lapte de soia" (o mizerie de bautura fara nici o legaturd cu laptele — continand ape, zahar si boabe de soia), de burgeri de soia, margarine, smantana sau inghetata de soia. Ce post e asta in care numa' la foale vi-i gandu', sa le umpleti, ca sa vorbesc si eu ca distinsul Marius Chicos Rostogan?
As spune ca intențiile doamnei doctor sunt nobile, însă modul agresiv si batjocoritor de-a expune ideile m-a făcut prea des sa ma enervez si sa renunț la această carte. Sfatul meu e sa aruncati un ochi peste câteva capitole intr-o librărie inainte sa cumpărați asa ceva. Textul de pe spatele cărții va poate induce în eroare. Doamna doctor vrea sa demonizeze acei sarlatani care propovaduiesc medicina alternativa, însă maniera în care cartea a fost scrisă m-a dezamăgit profund. Mult prea multa ura si prea multe misto-uri... însă aproape nimic pe partea de sfaturi concrete. Dacă dumneaei isi tratează pacienții cu aceeași superioritate cu care scrie, atunci nici plătit nu as trece prin cabinetul său.