O carte previzibilă şi plictisitoare - nu ştiu dacă "previzibilă şi plictisitoare" este pleonasm sau nu. Este o lectură uşoară. Am citit-o într-o oră şi jumătate.
Din punct de vedere structural urmează aceleaşi reguli ca "Alchimistul" de Paolo Coelho (carte care nu mi-a plăcut). Structura nu este singurul punct comun dintre cele două cărţi. Autorul încearcă să copieze întocmai "romanul" lui Coelho, lucru vizibil încă din primele pagini.
Este vorba de o călătorie iniţiatică. Kartik părăseşte viaţa monahală ca să dea de urma Moyanei, iubirea lui din facultate şi merge zile întregi ca s-o găsească. În momentul în care Moyana îl refuză, face cale întoarsă şi dă de culmea iluminării. Motivul pentru care nu ajunsese la iluminare era acela că încă nu renunţase la tot, inclusiv la sentimentele sale. Fiind refuzat, Kartik se vede nevoit să le suprime, renunţând astfel la legăturile sale pământeşti.
Nu mi-a plăcut deloc, însă îi acord încă o stea pentru monologul final al călugărului în legătură cu Dumnezeu şi pentru ideea de "no strings attached" (ţinând cont că o stea este din oficiu).