Anul 385 după Eor, cu 14 ani înainte de încercarea lui Nahtavuth de a pune mâna pe Inima Dragonului, aducând cetatea Nisalului în pragul distrugerii.
Barzi de meserie și hoți de vocație, Lied și Asht pun la punct lovitura vieții lor: un plan nebunesc de îmbogățire, executat într-o singură noapte. Însă, cineva are alte planuri cu ei și, împotriva voinței lor, se trezesc prinși într-o conspirație la curtea regală a Osei. Ca să scape cu viață, cei doi trebuie să îl jefuiască pe misteriosul suveran, supranumit Regele Nemuritor.
Dar când la mijloc este un artefact magic care poate oferi viață veșnică, alianțele și loialitățile devin volatile, iar amenințările se înmulțesc.
Tu ce ai fi dispus să faci pentru a pune mâna pe secretul nemuririi?
Suntem cu 14 ani înainte de aventurile din Nisal și explorăm cetatea Osei alături de cei doi barzi care desigur că nu se pot abține să nu se bage în belele. Ceea ce pare la început o simplă spargere devine însă o cursă pe viață și pe moarte – la modul cel mai propriu. Intrigi de palat, un suveran misterios și necruțător, creaturi bizare, inventatori nebuni, magie și un secret care îi poate costa capul pe aventurierii noștri preferați, toate superb împletite de mâna sigură a lui Mircea, care știe ca nimeni altul să creezi lumi, personaje și suspans. Tolkien ar fi mândru de el. (Andreea Sterea – editor Crux Publishing)
Mircea M. Țara s-a născut pe 10 ianuarie 1987 la Baia Mare. La finele liceului descoperă pasiunea pentru literatura de dincolo de propunerile din programa pentru bacalaureat. Însă imaginația și-a cultivat-o încă din copilărie, inventând povești pentru micii roboți din lego sau soldăței din plastic, pe covorul persan din sufragerie.
A absolvit facultatea de Litere secția Română-Engleză din cadrul Universității de Nord, iar după ce traduce cartea Drumul înfometat semnată de cunoscutul romancier nigerian Ben Okri, în 2011 finalizează un master în marketing online obținut în cadrul ASE București.
Nu la mult timp după aceea se mută la Arad, unde își începe cariera în publicitate și pune pe hârtie prima schiță a cărții cu care pe 1 aprilie 2017 debutează în literatura fanstastică din România: Inima dragonului, prima dintr-o serie high-fantasy a cărui acțiune se desfășoară pe exoticele și fascinantele tărâmuri ale Nlithiei.
În prezent este senior copywriter în agenția de publicitate McCann. Locuiește în București alături de soția sa Elena și fiica lor, iubește să călătorească, este prieten foarte apropiat cu cafeaua (niciodată neagră, întotdeauna cu lapte și câteodată cu apă tonică), iar în consecință consideră noaptea cel mai oportun moment pentru desfășurarea creativității. Pe lângă aventuri extraordinare pe tărâmuri fantastice, Mircea mai visează cu ochii deschiși ca într-o zi să locuiască undeva pe o faleză în Scoția. Sau Irlanda.
Îl puteți întâlni pe pagina de Instagram și pe blogul lui de cărți, dar cel mai probabil veți da de el prin oraș cu un volum fantasy sau o cafea în mână.
“Secretul regelui nemuritor” este un fantasy agreabil , in care personaje temerare se confrunta cu personaje diabolice, ajutate de creaturi fantastice (inaripatii frati Smardas, creaturi invizibile si de temut prin puterea lor), in mijlocul unor taramuri atragatoare, cu o fauna si flora originale (vezi creaturile acvatice levianii, pasarea giula, cesarin animalulul cățărător, pasarile rapitoare egleretele, pestele zburator flisharul, scoicile gigant peril, insecta tearni – lacrima noptii, creaturile acvatice eoshi) ( vezi scorusul, copacul palmis, copersicul, planta garui, mentisul, ariosul, garicul, copacul alvir, o parte din aceste plante fiind folosite pentru prepararea de ceaiuri dar si de mancaruri apetisante).
Inca o aventura in universul Nlithiei si o adevarata incantare. Ne reintalnim cu barzii/hoti Lied si Asht, care aici seamana foarte tare cu cei doi Riyria si .
Spre deosebire de prima, care are foarte multa actiune si prea putin respiro, aici povestea alterneaza echilibrat intre dialoguri, actiune si descrieri.
Este o nuvela fantasy-basm, care poate fi citita cu aceeasi placere atat de copii, cat si de adulti. Are de toate: umor, magie, creaturi fantastice, worldbuilding si multa aventura. Perfecta pentru o seara sau doua de relaxare.
Poate fi citita inainte sau dupa Inima Dragonului, deoarece este o poveste de sine statatoare, insa cred ca are mai mult farmec daca sunteti deja familiarizati cu lumea Nlithiei si ale sale personaje.
Povestea asta are tot ce-a fost fain în Inima dragonului și nimic din ce a fost nasol (a se înțelege, desigur, nimic din ce nu mi-a plăcut). Way to go! Cel mai mult cred că mi-a plăcut felul în care e scrisă, detalii presărate prin acțiune suficient cât că vezi totul foarte clar, dar să nu te plictisești nici o secundă, pe fiecare pagină se întâmplă ceva. Lied și Asht îmi sună acum ca niște personaje Disney și mi-au fost simpatici. Mi-au plăcut la nebunie și "efectele speciale", mai ales capodopera arhitecturală care este cetatea Osei. Noroc cu recenzia lui Stefan care m-a convins, altfel nu aș mai fi citit volumul ăsta. https://catharsiswriting.wordpress.co... . Thanks, man :P
Am achiziționat seria "Baladele Nlithiei", apărută la Editura Crux Publishing, la recomandarea Iuliei Dromereschi. Aveam o oarecare neîncredere, deși autorul, Mircea M. Țara, primea, de peste tot, doar aprecieri. Mă gândeam că e vorba, totuși, de un autor român de fantasy ... deși asta nu mai era o noutate, pentru mine, pentru că Editura Crux Publishing îmi oferise deja câteva surprize, care mi-au făcut mare plăcere! Am început lectura cu nuvela, a doua apărută, dar precedând, în timp, "Inima Dragonului" și explicând puțin complexitatea Nlithiei. Cred că am procedat bine, pentru că acum sunt deja prinsă în mrejele acestei lumi și abia aștept să pătrund mai adânc în lumea ei. Iar autorul m-a cucerit prin scrisul său elegant și imaginația debordantă, curajul și forța creatoare de care dă dovadă, căci nu e la îndemâna oricui să construiască o întreagă lume, să o populeze cu oameni și creaturi fantastice, în care să țeasă povești captivante, care te cuceresc!
mult mai bună decât Inima Dragonului 🫣 a fost ceva mai așezată, mai liniștită (un pic 😄), am putut înțelege ceva mai bine lumea Nlithiei. notele de subsol pot fi în continuare deranjante, dar nu sunt tot așa multe ca în Inima Dragonului. tot simt că nu am cunoscut personajele cu adevărat, parcă tot mai rămân lucruri de descoperit despre ele, sau nu au fost îndeajuns descrise, dar poate e doar părerea mea. urmează sa le citesc și pe următoarele două, sunt un pic curioasă dar merge cam greu 🫣😄
Brusc, ca și când ar fi ieșit dintr-un tunel, de jur împrejurul lor scânteiară mii de lumini. Deasupra lor, ca o sită neagră prin care luceau sclipiri de cristal, se întindeau dese stelele cerului.
Secretul regelui nemuritor este o nuvelă deci nu a avut cine știe ce complexitate, dar totuși, în alea o sută treizeci de pagini s-au întâmplat al naibii de multe și am reușit să îmi formez o imagine destul de clară a lumii prezentate. Și îl avem pe Asht (și pe Lied, dar Asht e baza). Deci ce aș putea să cer mai mult de la o carte?
Stilul de scriere s-a mulat foarte bine și adnotările au fost de mâna întâi. Mi-a plăcut că întregul univers a fost construit relativ de la zero și de fiecare dată când apărea un termen nou era și o explicație atașată.
Ah da, și sunt și niște personaje invizibile cu aripi în carte care aduc a îngeri. Și știm cu toții că am o slăbiciune pentru carțile cu îngeri.
Anyway, după ce am terminat cartea am rămas destul de intrigată și trebuie să pun mâna cât mai curând pe restul seriei.
Nici nu stiu cu ce sa incep. O voi lua cu lucrurile care mi-au placut. Dupa cum am mai spus, Mircea Tara scrie foarte bine; e peste multi autori straini de fantasy. Mi-a placut ca autorul a scris cartea dintr-un singur punct de vedere de asta data, fiindca Inima Dragonului m-a cam zăpăcit, din cauza ca povestea tot sarea de la un personaj la altul. De asemenea, am apreciat si descrierile detaliate. Acum să trec la ce nu mi-a placut. Subiectul cartii mi s-a parut cam banal; pare mai potrivit pentru un joc pe calculator. Si autorul seriei Witcher (care, din punctul meu de vedere, e sub Mircea Tara ca scriitura) si-a ales niste povesti batatorite, care ar putea sa para cam banale. Dar el le-a dat o alta intorsatura, luandu-și prin surprindere cititorii. De exemplu, as fi vrut ca autorul sa puna accent pe harta. Sa il faca pe cititor sa se intrebe ce e cu ea, sa ii destepte curiozitatea. Era un punct bun de pornire. Asa, povestea cu octionul, regele si cladirea desprinsa din filmul Cubul m-a plictisit putin. Am oferit cartii patru stele, desi autorul e de cinci stele.
Am vrut să citesc asta mai mult de curiozitate, având în vedere faptul că n-am mai citit o carte scrisă de un autor român de ceva timp. Și e și o carte scurtă, m-am gândit că de ce nu? Mi-a plăcut prima jumătate, Lied și Asht sunt tare simpatici, dau de belele și apoi trebuie să găsească o cale de scăpare. A doua jumătate însă nu mi-a plăcut la fel de mult, mi s-a părut cam grăbită și recunosc și că am citit un pic mai pe sărite pentru că îmi pierise interesul. Mă roade totuși curiozitatea să citesc volumul doi din seria asta, țin minte vag că au fost câteva lucruri interesante în primul volum. Voi vedea când/dacă voi avea chef să mă apuc de următorul volum.
Deși a fost doar o scurtă nuvelă și nu un roman, a avut suficientă acțiune și umor, încât să mă țină în priză. Mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu eroii cunoscuți și mi-a stârnit apetitul pentru și mai multe aventuri.
DAR
Un lucru pe care unii nici nu îl observă, dar care pe mine m-a deranjat maxim: tehnoredactarea. Atât de deranjantă a fost, încât îmi venea să dau cu cartea de pereți, după ce eram nevoită sa citesc același paragraf de 3 ori! Nu mă puteam concentra!
Care a fost problema: din dorința de a alinia textul stânga-dreapta, FĂRĂ a despărți un singur cuvânt în silabe, s-a modificat distanță dintre literele cuvintelor. După necesități: aici un rând întreg, acolo un singur cuvânt... Oribil de citit așa. Și imi amintesc că aceeași problemă am avut-o și la volumul trecut.
E ca și cum mergi la drum lung, cu o piatră in pantof. Poți merge... dar e groaznic de deranjant.
Pe viitor, dar dacă tot se vrea această formatare leneșă a textului, reglați‐o cu spațiul DINTRE cuvinte! Nu dintre litere!!! Sunt niște setări simple.
P.S.: Stau sincer și mă gândesc dacă mă țin nervii să citesc următoarele cărți din serie. Păcat.
Aveam seria asta pe TBR din 2017, când am adăugat primul volum publicat pe Goodreads. Acum i-a venit timpul și mă bucur enorm că am început Baladele Nlithiei de M.M. Țara. Secretul Regelui Nemuritor este al doilea volum publicat, dar din punct de vedere cronologic al poveștii, este primul, conform informațiilor de pe site-ul editurii, așa că am început seria cu această nuveletă. Este vorba despre doi barzi/hoți, Asht și Lied, care pun la cale un jaf promițător, dar sunt deconspirați și implicați forțat într-o lovitură de stat ce privește regele cetății Osa, supranumit Regele Nemuritor. Autorul are un stil plăcut de scriere, replicile personajelor sunt amuzante, personajele în sine au o dinamică tare simpatică între ele, protagoniștii par la a fi la prima vedere niște neghiobi, dar rezultatul acțiunilor lor spune contrariul. Lumea creionată de M.M. Țara e complexă, în stil tolkian, și abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.
Un prequel minunat la „Inima dragonului”, care dezvoltă mai mult relația dintre Lied și Asht, dar și lumea contruită de Mircea. Este scurtă, dar încărcată de evenimente și de character development, iar pe alocuri te mai trântește și câte o idee care te pune pe gânduri. Sunt fană fantasy și nu am mai întâlnit demult un univers pe care să mi-l pot imagina cu atâta ușurință, care să fie atât de luminos și care să îmi dea o stare de bine. Echilibrul între descriere, personaje și evenimente este excelent menținut pe tot parcursul cărților din această serie și nimic nu este scris degeaba sau de umplutură.
Mi-a placut cartea. Te introduce intr-o lume complet noua, foarte bine conturata si descrisa. Si bineinteles, personajele principale sunt de nota 10, atat de carismatice si curajoase! Abia astept sa citesc urmatoarea carte din serie!
Short read but very entertaining. The city of Osa is definitely a place I'd live in, but for now I'm ok with the visit through this fantasy book. Would like to read more about it :)
“Baladele Nlithiei: Secretul regelui nemuritor” este o carte care m-a prins de la primele pagini. Mi-a plăcut foarte mult și cu greu am lăsat-o din mână. Deși foarte scurtă, povestea este captivantă și interesantă, plină de acțiune, iar descrierile dinamice te ajută să vizualizezi ușor lumea creată și să rămâi permanent concentrat pe firul narativ.
Este alertă, fără momente plictisitoare, iar tensiunea se menține constant. Lied este o adevărată șotie de om, iar relația de prietenie cu Asht, cu replicile lor ironice, dar și devotamentul unuia față de celălalt sugerează căldură şi aventură.
Per total, este o lectură captivantă, ideală pentru iubitorii de fantasy, care te ține în priză și te face să îți dorești să afli cât mai repede ce urmează. O recomand cu drag!