Un pahar de vin roşu echivalează cu o oră de sport. Peste câţiva ani oamenii vor atinge nemurirea. Ingerarea prafului de zeolit te scapă de cancer. Consumul de ciocolată te face să slăbeşti şi îţi scade glicemia. Bărbaţii care se uită la sâni frumoşi zece minute pe zi îşi prelungesc viaţa cu cinci ani. Bondarii pot învăţa să marcheze goluri. Apa sfinţită din Austria conţine materii fecale. Tatuajele ajută organismul să lupte mai bine împotriva anumitor boli. Femeile cu fundul mare sunt mai sănătoase şi mai inteligente decât celelalte. Mâncarea e mai sănătoasă dacă e fotografiată înainte de consum. Puii de găină au mai multă minte decât copiii. Bărbaţii care poartă cămăşi roz câştigă mai mult decât ceilalţi. Îmbrăţişările vindecă răceala şi gripa.
Toate aceste bazaconii sunt concluzii ale unor aşa-zise studii şi cercetări din Anglia şi România, din Suedia şi Statele Unite, din Germania şi Australia. Asta arată că delirul pseudoştiinţific nu are graniţe şi că naivitatea e speculată la fel de bine în orice colţ al lumii. În concertul imposturii mondiale, România are un loc bine stabilit şi greu de contestat. Radu Paraschivescu pune faţă în faţă şarlatania românească şi omoloagele ei din alte ţări şi de pe alte continente. E greu să stabileşti, la finalul lecturii, cine merită Marele Premiu al neghiobiei. E la fel de greu, pe parcursul ei, să-ţi stăpâneşti râsul. Şi nu uitaţi: fiecare carte vă prelungeşte viaţa cu durata citirii ei.
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
OK, not 1 star as I did with his other book. At least I read more content of this one. Paraschivescu wrote a book in which he discusses the whole industry of bullshit - studies which show the most craziest things ("The britisch researchers showed that..."). Or guys who come on TV and start telling stories about wondersubstances, metals, drugs etc. I have seen those shows on TV when i was back at home. Zapping with the remote controler and then 2 minutes lingering on some channel being amazed of the stupidity of what I heard. This book is good if you want something really really really light, pretentionless. But after the quite interesting first part (how Elena Ceausescu, the wife of the communist leader, got her degrees and diplomas in chemistry), the book is quite boring. I only laughed / smiled once. In almost half of the book, the author takes some stupid "research" article published as a very important discovery and comments over it. I can understand the appalement of the author concerning the healers on TV, the convincted corrupted business/sportsmen who write science papers in prison to shorten their sentence, the fact that newspapers will publish bullshit studies, but this is no literature. It is of course a cry at the nowadays Romania (not only - so fake studies are published everywhere in the world - think Men's Health, Cosmo...) and at the nowadays human race which is transforming into walking zombies - we are connected to the whole internet / wikipedia / science more than ever, but i don't think that made us more intelligent - i mean in the subway the people use their handys to 1.facebook, 2.instagram, 3.candy crush saga. Still, the book didn't convince me. The only thing i share is the common thought that the humanity is getting stupider every day, and the media si bullshiting us more and more with each day.
În situația în care căutați încă o carte pentru zilele astea libere, una care să vă binedispună și să vă relaxeze, Radu Paraschivescu și cea mai recentă carte a sa reprezintă alegerea potrivită. De-a lungul timpului, fiecare din noi s-a amuzat de cercetările și cercetătorii britanici, care au stabilit, de exemplu, că ciocolata nu îngrașă, că băutura prelungește viața sau că învățatul de cuvinte noi produce același efect precum orgasmul. Parachivescu a luat și a analizat, cu mare atenție și umor, aceste cercetări, mai ales britanice, trecând în același timp și prin lipsa de miză și de substanță a cercetătorilor români, determinată de istorie (marea cercetătoare Elena Ceaușescu și foarte mulții doctori și masteranzi, plagiatori sau nu, din politica și sportul românesc). Delicios ca întotdeauna.
M-a binedispus prima jumatate, ma trezeam razand singura citind ceea ce rar mi se intampla la carti. Prostia n-ar trebui sa fie amuzanta dar uite ca asa cum o descrie Radu devine haioasa in tristetea ei. E un haz de necaz aceasta carte. Ce bine ar fi sa fi ca personajele care apar din cand in cand in carte sa fie doar schite de pamflet si nu chiar oameni care exista sau au existat. In a doua jumatate m-am cam plictisit insa merita lectura pentru descretire garantata de frunti incruntate.
N-am pornit cu nicio asteptare cand am inceput cartea, fiind la prima interactiune cu autorul. Am trecut prin ea in doua zile, e scrisa intr-un ton hotarat si savuros, de satira jurnalistica. Am fost un pic dezamagit ca nu am ramas cu mare lucru, doar cateva ore petrecute semi-placut - pentru ca pana la urma radem de nivelul la care poate ajunge aberatia escrocheriilor bazate pe pseudo-stiinta, si e o mare tristete in fenomenul de a profita pe scara larga de pe urma prostiei si a ignorantei.
Cata rabdare a avut scriitorul sa adune intr-un volum toate nazbatiile cu pretentii de studii stiintifice enuntate aici. Dar si micul tratat de impostura cu diploma de "doctor" (incepand cu defuncta "savanta de larga recunoastere internationala", si continuand in anii nostri cu doctoratele batjocura ale unora ca Gabriel Oprea, Victor Ponta, Florentin Pandele si alti (multi) altii) face deliciul, simultan cu dezgustul unui cititor onest
E prima interactiune cu Radu Paraschivescu si mi-a plăcut maxim umorul autorului. Cartea in sine nu aduce in lumina revelatii, doar cateva cercetari care sunt de-a rasu-plansu. Inca ma minunez ce fel de studii e in stare lumea sa finanteze. Ne sunt prezentati "cercetatori" atat romani cat si straini, care iti ofera o doza de umor trist, prin tampeniile pe care le "descopera" ei.
Cartea este amuzanta, usor de parcurs, o satira in ceea ce priveste domeniul cercetarii stiintifice si o demonstratie ca oricine poate fi cercetator.
Un roman care povestește despre așa-zise studii științifice, din toată lumea. Fiecare din ele făcându-te să te gândești dacă acei oameni care le conduc nu au altceva mai bun de făcut. Autorul comentează pe marginea fiecăruia cu o ironie fină.
This entire review has been hidden because of spoilers.
It's funny cause it's true. But, for the same reason, it's pretty sad. A collection of "researches" is nicely analysed by the author, with plenty of wit and humour.
O carte pentru descrețirea frunților, presărată cu umor subtil, poante bunicele și plină de sarcasm. Nota e mai mult pentru limba română exemplară și pentru bogăția vocabularului.
Cartea este o colecție de articole - despre și cu cercetă(to)ri, care mai de care mai ... dubioase - comentate într-un mod haios și inteligent, în stilul caracteristic lui Radu Paraschivescu. Introducerea mi s-a părut cam lungă pentru scopul cărții, iar comentariile mai previzibile după jumătatea ei. Este o lectură lejeră și haioasă, utilă pentru a te menține în formă până la următoarea lectură semnată de același autor.
Un text ușor și săltăreț cu note ironice care s-ar potrivi lui Umberto Eco (dac-ar fi ținut cont de rezultatele cercetărilor poate mai era printre noi). Mă refeream la “Cum să călătorești cu un somon” nu la “Numele trandafirului” firește. Revenind la Paraschivescu, e și prostia umană un domeniu demn de cercetare, iar antidotul se conține pe paginile cărții, căci na, tot mai bine e să râzi decât să te enervezi. Și am râs în hohote (pe la mijlocul cărții).
Aceasta este prima recenzie pe care o fac, tocmai pentru a evidenția cât de slabă este această carte. Menționez că toate cele scrise mai jos reprezintă opiniile mele ca urmare a lecturării cărții.
În primul rând, umorul scriitorului Radu Paraschivescu seamănă cu umorul lui Alexandru Arșinel în zilele lui proaste. Sau cu ale lui Doru Octavian Dumitru în zilele lui proaste. Zic asta pentru că, în materie de glume, niciunul dintre ei nu a avut zile prea bune. ”Poantele” sunt previzibile, iar multe dintre ele circulă de multă vreme în folclorul nostru. Să numim această carte ”delicioasă” ar fi prea mult.
În al doilea rând, trebuie să recunoaștem părțile bune ale acesteia, și anume că scoate la iveală câteva personaje până acum nu foarte cunoscute, tocmai cu scopul de a le satiriza. Problema e că unele din aceste personaje au devenit atât de irelevante pentru cultura noastră (vezi cei cu medicamentele naturiste, canalele unde erau difuzați nici nu cred că mai există în grilele companiilor de cablu), ori sunt trimiși prin închisori (vezi pe cei din Dosarul Transferurilor).
În al treilea rând, și lucrul care a cântărit cel mai mult la opinia legată de carte, a fost faptul că autorul practic ia la mișto cam toate potențialele aplicații ale descoperirilor recente. Din punctul meu de vedere, dar și al lui Jeff Bezos (momentan cel mai bogat om din lume), dronele chiar vor reprezenta viitorul în materie de livrări. De asemenea, tot din punctul meu de vedere, dar și al lui Elon Musk (tipul care a inventat Pay Pal, SpaceX, Tesla și altele), hyperloops vor reprezenta următorul pas în evoluția în materie de transport între orașe. Și da, este mult mai eficient pentru toată lumea să ai dispozitive de urmărire pe oi, pentru că oferă control mult mai mare asupra animalelor din partea păstorilor și proprietarilor, fie că vorbim de cei din Țara Galilor, Noua Zeelandă sau România.
În al patrulea rând, nu știu dacă femeile cu șolduri mari sunt mai inteligente sau mai sănătoase, dar ele sunt mai dorite de către bărbați pentru că, antropologic vorbind, în preistorie ele erau cele mai capabile să protejeze fătul cel mai bine în timpul nașterii, oferind siguranță în plus și ajuta foarte mult la perpetuarea speciei.
În final, trebuie să apreciez faptul că adunarea acestor texte a luat ceva timp.
Cu toate acestea, nu aș recomanda cartea vreunui prieten sau vreunui coleg de-al meu, pentru că nu consider că ar avea ceva de învățat de aici, așa cum nici eu nu am rămas cu mare lucru. Poate dacă aș auzi că cineva are nevoie să ”omoare” câteva ore pe tren, sau cât timp așteaptă să fie spălate rufele în mașină, le-aș recomanda această operă.
Pe scurt, scriere de duzină, nu va trece testul timpului. Voi returna cartea la librărie.
Am ras pana am ragusit la povestea cu vienezii. E o carte cu subiect potrivit pentru vacanta sau pentru calatorie. De ce 4 stele totusi? Pentru o limba romana exemplara. Pentru savoarea si bogatia vocabularului. Pentru poantele atat de bune. Si repet: pentru limba romana exemplara. “In lumea lui Gigi, Nelu si Cristi, cartea nu se citeste, se joaca.”
O carte simpatica as zice, e foarte buna de citit intr o duminica si te binedispune. Umorul e la locul lui prin comentariile si jocul de cuvinte al scriitorului. Este o carte despre "savanti" si despre noile lor "descoperiri". Mai multe va las pe voi sa descoepriti. :)
O carte slabuta, in mare parte plictisitoare in care autorul comenteaza tot felul de situatii (din Romania) si studii (din strainatate) aberante. Poantele sunt asa... intre cometariile despre fotbal de la televizor si ironii, umor de limbaj de la o bere. Nu merita timpul.
Din pacate nu am gasit nimic amuzant, sarcastic da, poate chiar si putin informativ (nu stiam de acea prevedere a Codului Penal sau de cati sarlatanj televizati Sunt in Romania). Amuzant? Deloc! Chiar foarte trist.
"Dacă stai și citești toate năzbâtiile din ziare, conchizi - fără să-ți ia foarte mult - că mediul optim al imposturii nu mai este arta, ca până în urmă cu două decenii, ci știința."
I was amazed about the patience of the author in collecting so many examples of pseudo-science. The most amusing part was that at a certain moment the reader could not distinguish between the stories he made up and the ones published by scientists and then disseminated to the public. It is an easy and fun read, that can make a fun conversation subject at a dinner party...