Nenorocirea secolului: despre comunism, nazism şi unicitatea „Şoah“-ului

by Alain Besançon, Mona Antohi (trad.)

„După publicarea Cărții negre a comunismului, un ziarist a declarat că cele 85 de milioane de victime nu afectau prin nimic idealul comunist, fiind doar o regretabilă rătăcire... După Auschwitz, a continuat el, nu mai poți fi nazist; dar după lagărele sovietice poți rămâne comunist. Acest om, care vorbea cu sinceritate, nu realiza că ideea comunistă pervertise până într-atât principiul realității și principiul moral, încât putea într-adevăr supraviețui celor 85 de milioane de cadavre, în vreme ce ideea nazistă se prăbușise sub povara victimelor sale. Crezând că vorbește ca un om onest, idealist și intransigent, rostise o frază monstruoasă. Comunismul este mai pervers decât nazismul pentru că nu-i cere omului să facă în mod conștient pasul moral al criminalului și pentru că se servește de spiritul de justiție și de bunătate, prezent pe întregul glob, ca să răspândească peste tot răul.“ (ALAIN BESANÇON)

Genres: History, Nonfiction, Philosophy, Political Science, Politics, France

140 pages, Paperback

First published September 1, 1998

About the author

Un historien français, membre de l'Institut, directeur d'études à l'EHESS, à l'Institut d'histoire sociale et à la Nouvelle Initiative Atlantique. Ancien communiste à la fin de l'époque stalinienne, il est rapidement passé à une position d'analyse critique de l'idéologie communiste et, plus généralement, de la question du totalitarisme.

Reviews

[Sabin · Rating 3 out of 5]

Prima carte citită din colecția Humanitas, 12 cărți de citit într-o viață, mi s-a părut mai degrabă o lectură destinată unei persoane care deja a studiat îndeaproape subiectele pe care le abordează.

Eseul oferă în prima parte o analiză asupra asemănărilor și deosebirilor dintre regimurile totalitare care au lăsat cicatrici adânci în istoria secolului al XX-lea, iar în a doua parte vorbește despre memoria “Șoah” și atitudinile asupra acestuia (cele demne de luat în seamă). Autorul pornește prin a face un rezumat al distrugerilor produse de ideologiile totalitare asupra populațiilor care au trăit sub aceste regimuri. Rezumatul acesta nu are rolul unui manual de istorie, ci este folosit ca suport pentru o analiză detaliată, pe baza cunoștințelor proprii ale autorului, a efectelor produse asupra culturii, asupra politicului și în final asupra credințelor și a psihologiei indivizilor afectați.

Cititorul care face o lectură atentă și care e dispus să facă multiple pauze pentru informare suplimentară presupun că va dobândi multe cunoștințe în plus despre condițiile de viață, natura ideologiilor și a conflictelor care n-au fost niciodată realitate pentru mai mult de o treime din populație. Ideea e că autorul nu se obosește să ofere și o narațiune coerentă, ci se mulțumește să schițeze doar frânturi și cadre singulare care îl ajută pe el în analiza comparativă. Și asta îngreunează lectura pentru neinițiați. Spre exemplu, eu nu eram familiar cu termenul Soah, iar după ce am citit primele câteva pagini în care autorul îl tot menționează am fost nevoit să întrerup lectura pentru a afla că acest termen („catastrofă” în ebraică) face referire la același eveniment ca Holocaustul. Spre finalul cărții autorul face în sfârșit comparația între cei doi termeni și motivează indirect alegerea pe care a făcut-o în subtitlu.

Scopul acestei lucrări este unul extrem de important. Autorul oferă argumente definitive pentru a cere prezervarea în istorie a cele două ideologii drept echivalente în distrugerile provocate și în atitudinea antidemocratică. Iar autorul explică, cu accent pe atitudinea generală din Franța, de ce în momentul 1999 cele două ideologii sunt tratate diferit: nazismul este denunțat cu o ferocitate extremă, pe când comunismul și crimele făcute în numele comunismului sunt tratate mai indulgent și date încet încet uitării. Autorul explică cum marile puteri democratice au permis extinderea comunismului și s-au mulțumit să-l izoleze, cum a ademenit creștini și evrei deopotrivă (cu toate că scopul său final era, ca și al nazismului, să elimine credința iudeo-creștină), cum aceștia au ajuns să săvârșească crime în numele ideologiei și cum, spre deosebire de nazism ideologie care nu putea să domine decât doborând adversarii într-un conflict armat, comunismul a putut crea un bloc unic fără să modifice granițele statale.

Cartea este importantă și nu îmi pare rău că am citit-o. De asemenea înțeleg că formatul colecției propune cărți mici care tratează probleme importante. Însă nu pot s-o recomand cuiva care vrea să înțeleagă această “nenorocire” dacă nu are cunoștințe prealabile în domeniu. Concluziile sunt clare și importante, dar, fără informații suplimentare, cititorul se poate pierde pe drum.

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

Care a fost răul mai mare, nazismul sau comunismul? De ce propovăduirea nazismului este interzisă prin lege, în vreme ce pentru comunism aceasta este permisă, ba există și (prea mulți) nostalgic? Cum au fost raporturile dintre religie și cele două mari rele ale sec. 20? Cum a influențat Holocaustul lumea postbelică?
Sunt doar câteva dintre întrebările la care Alain Besançon a încercat să răspundă în acest volum sau măcar să ridice o minge la fileu pentru ca fiecare din noi să răspundă după o analiză atentă. O carte mereu actuală despre felul în care grozăviile secolului au distrus omenirea din punct de vedere fizic, moral și politic.

[Razvan Zamfirescu · Rating 5 out of 5]

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu



..........................................
Așa cum și-a obișnuit cititorii, Besancon și de această dată construiește un discurs foarte bine argumentat, un discurs care arată, daca mai era cazul, că omenirea are în momentul de față o foarte mare problemă: nu a pedepsit, și nici nu dă semne că are de gând să o facă, comunismul așa cum a făcut-o cu nazismul.

Motivul pentru care autorul a purces la scrierea eseului de față este unul extrem de banal și trist: la doar câteva luni de la publicarea Cărții negre a comunismului ecourile respectivei apariții se stingeau rapid, senzația fiind că lucrarea și reacțiile la adresa acesteia nu a fost decât un firav foc de paie. De ce? Se întreabă Besancon? De ce? Ar trebui să se întrebe întreaga lume. De ce nazismul a fost atât de repede și ușor de condamnat, liderii acestuia atârnând cu limbile de-un cot nu doar la câteva luni de la sfârșitul războiului, ci chiar la câțiva zeci de ani de la cucerirea Berlinului, pe când conducători, ucigași și torționari comuniști încă-și văd de viață liniștiți chiar dacă toată populația le cunoaște crimele?

Nazismul a durat 12 ani, iar comunismul 70. Besancon pune lipsa de condamnări la adresa comunismul pe seama amneziei de care umanitatea se face vinovată datorită modului în care comunismul a reușit să se considere științific cu ample elemente fantastice, acțiuni care au provocat adesea involuntar o uitare programatică. Deși chiar și nazismul s-a considerat științific și a cochetat cu elemente fantastice de ordin religios, nu a avut parte de o filosofie utopică bine construită și atrăgătoare lipsindu-i lucrări intelectuale de greutatea Capitalului, de exemplu. Tot Besancon a observat că, totuși, comunismul nu a reușit să atragă și să fascineze inteligențe redutabile, nazismul dimpotrivă, s-a bucurat de afinități din partea unor minți mari precum Heidegger.

Dacă comunismul a avut parte de o amnezie din parte umanității, nazismul s-a bucurat de hipermnezie, în primul rând datorită Șoah-ului. Culmea, evreii nu sunt singurii care pot da un nume înfiorător unei catastrofe, ucrainenii având și ei Holodomor-ul pus la cale de Stalin care a ucis cel puțin 3.5 milioane de oameni (am luat cea mai ″optimistă″ estimare), golod însemnând foamete, iar mor e năpastă. Abia în 2003 a fost recunoscută de marile puteri această catastrofă drept un genocid… Unii istorici, din punctul meu de vedere, de-a dreptul frivoli insistă că Holodomor-ul nu este genocid deoarece oamenii care au murit (lucrarea lui Davies și Wheatcroft propune cifra totală de 5,5 până la 6,5 milioane de ucraineni morți în urma Marii Foamete) au murit la sat, nu în orașe, ceea ce înseamnă că nu este corect să se vorbească despre un genocid. Asta ca să nu mai spunem despre istoricii care susțin faptul că Marea Foamete a avut cauze, în principal, naturale…
.......................................

[Michelle · Rating 5 out of 5]

I am in the midst of this work by French historian & culture critic Alain Besancon. It is a terrifying read, for the shear numbers of lives stolen by these regimes is unthinkable. But, if we turn away and don't allow ourselves to delve into this history now and again, we will lose our way, and the shameful actions of mankind forgotten. A scant 118 pages. From the jacket:

"Alain Besancon's A Century of Horrors shows that, contrary to the opinion of most Western intellectuals, communism as much as Nazism is an ideology whose logic inevitably leads to mass murder, plus cultural and spiritual suicide. He argues persuasively that both communism and Nazism, as systems of secular salvation, can only be cogently countered by an affirmation of the very God these two systems came to displace."

An easy read, and not limited to the intellectual crowd. Simply but eloquently written. I'd recommend for secondary home school students, book groups, (yes, really), history buffs, and those who are clueless about all that bad stuff that went down last century.

[Constantin Vasilescu · Rating 3 out of 5]

Despre "amnezia comunismului şi hipermnezia naţional-socialismului". Despre universalism, naţionalism, ură de clasă şi rasism. Concis, la obiect şi, în acelaşi timp, profund. Mai ales un exerciţiu de gândire lămuritor în privinţa fascinaţiei fără de sfârşit a comunismului: "În ideologie, partea de adevăr care concentrează puterea de seducţie este însuşi locul falsificării şi tot ce poate fi mai fals".

[Ianis Ilinescu · Rating 5 out of 5]

O carte la care trebuie obligatoriu să ai un caiet și un pix pentru notițe.

[Constantin C. · Rating 5 out of 5]

.

[Bruce · Rating 4 out of 5]

In this short 1998 work, French academic Alain Besancon examines Western society's different treatments and memories of the carnage and evil of the Nazi regime versus Communist regimes over the last half century, focusing in particular on the USSR, with brief references to China, Viet Nam, and others. The killing continues today in China and North Korea.

His theory is that the Nazi catastrophe was marked by several characteristics not held by the Communist murderous disasters: a constrained time frame, a targeted ethnic group, the presence of survivors motivated to make public the horrors they experienced, a public tribunal of the Eichmann` Trial to bring to justice key surviving members of the regime, and other factors. Until Solzhenitsyn's The Gulag Archipelago was published in 1973, the West was largely ignorant of the extent of the murders and killing infrastructure built under Soviet Russia. The 1997 work "The Black Book of Communism" estimates the death toll under the glorious utopian Communist regimes at 85-100 million people, from executions, labor camps, genocides, and especially famine, both planned (Ukraine in 1932-33) and inadvertent.

Both National Socialism and its close cousin, Communism (a kind of socialism), were borne of attempts to overthrow the course of history to bring about a 'golden age'. Nazism focused on eliminating targeted ethnic groups-- primarily the Jews, but also other problem children - Gypsies, the disabled, homosexuals, among others. Communism posited that Capitalism was the great evil that needed to be overthrown, bringing about a Utopian era of equality and justice. Therefore, the enemy was primarily defined by class rather than skin color, although the identity of the enemy conveniently morphed to fit the regime's needs - Cossacks, kulaks, etc. Pierre Chaunu coined the phrase 'heterozygous twins' for these two blood-soaked brothers.

Each regime abhorred religion because authoritarianism inserts itself as the agent of man's salvation. "This 'new morality' required one to drive out the remnants of the old morality, which 'class enemies' advanced in order to perpetuate their rule. " "The goal was to create the most humane regime history had every known, the first regime in which everyone could achieve humanity' (Raymond Aron). That is, in both Nazism and Communism, God is replaced by the State as the agent of a kind of salvation - not that defined by Christianity, but defined by the regime itself as being of the highest good, with the highest justice.

Eerie parallels abound to today's Western leftist movements. For example, Corporate and Media America has adopted a "Woke" approach to implementing "Social Justice", as only it is allowed to define. (Although it is a deliberate feature that it is rarely if ever defined or quantified, as that would create some level of accountability and allow for the beginning of reasoned debate). This snowball becomes impossible to resist without monetary and reputational consequences, so it is perpetuated through fear and following the path of least resistance. The founder of BLM referred to herself as a 'trained Marxist' and at one point one of that organization's professed goals was the elimination of the nuclear family, but those inconvenient items are overlooked out of conformity and fear when a professional sports team, family, or local church adorns its property with a BLM banner.

Returning to Besancon, on 'races': "(Nazi and Communist thinking) saw classes or races as engaged in a dualistic struggle. The definition of these classes or races makes sense only within the system, with the result that any objectivity that could exist within the notion of classes or races vanishes. These notions gone awry explain the nature of the struggle; they justify it, and in the mind of the ideologist, guide the actions of enemies and allies".

Of course, the dialogue between new 'reform' ideas and the status quo is the nature of all political systems, and it would be a mistake to reject an idea just because it is meant to be progressive, or 'Progressive'. But this 20-year-old book does highlight how political ideas and structures can metastasize by their proponents assuming that they alone have the right answer and that any challenges are against the 'right side of history', to quote Mr. Obama.

Specifically in today's West, there is a dangerous combination of a general ignorance of history and civics (especially among young people), a declining adherence to traditional religion, and a leftward lean in the Academy, the administrative state, and popular culture that thinks it is the moral obligation of the state to ensure their vision of 'justice'. A bulwark against a runaway ideology in a liberal society should be a free press, but the traditional and new media are also dominated by the Left and have shown in the last 10 years that they are willing to put political gains before objective truth. It is America's obligation to ensure that these forces stay contained within our Constitutional framework of reasoned and respectful debate.

[Urey Patrick · Rating 5 out of 5]

The 20th Century gave rise to the two most destructive and inherently evil ideologies arguably in human history – Nazism and communism. Both were utopian in their goals – Nazism envisioned the purification of humanity racially by eliminating Jews, gypsies and the handicapped (as a first step) to be followed by others. Communism planned to purify humanity politically and economically across racial and religious lines. The methods used were essentially identical, as were the horrendous results and thus as Besançon points out there is no valid difference between them. The differences are matters of scale, reach and longevity.

For example, in Nazi Germany the targeted groups were Jews, gypsies and the handicapped and mentally deficient. If you were not one of those readily identifiable victim pools, you need not fear being classified an enemy and thus marked for extermination. This of course was a temporary condition as Nazism could not rest with elimination of those initial enemy groups – Christians were next , as were other cultural and ethnic groups... Slavs, Balts, et al. to come. So the great bulk of people under the Nazi dominion in and out of Germany were not subjected to the randomness of selection for extermination... unlike those under communist domination. In Soviet Russia, there was no readily identifiable racial or cultural enemy. Enemies of the people were identified by political and economic labels. The selection process was thus largely random, encompassing everyone within the population including communists and party members. Anybody could be declared an enemy of the people at any time – there was no mental or intellectual haven in knowing what your race, culture, religion, social class or political beliefs were, unlike those under Nazism who might take solace in the knowledge they were not Jewish, or gypsy. And yet the methods and results were the same – endless and wanton killing.

Besançon writes with clarity, and extensive knowledge and perception, of these two historically despicable and lethal ideologies and how they functioned, how they are similar and the differences in style and effect that are the only significant distinctions between them. Both arise out of the socialist ideals that underlay their intellectual underpinnings. Besançon dissects them deftly and convincingly. He does not condescend to rank one over the other as the worst – rather he finds them equal in the evil and destruction they wreaked on humanity.

The anomaly that he explores is that whereas the evils of Nazism have been so widely discredit and vilified in the popular conscience that mere mention raises unquestioning revulsion and aversion, such is not true of popular conscience regarding communism. Communism is viewed almost benignly in retrospect, even affectionately among academic an intellectual fields. Large segments of the popular conscience seem to think it a good idea imperfectly implemented, and yet communism killed five to ten times as many people as Nazism did (depending on the sources counting the bodies - I would strongly recommend The Black Book Of Communism as a necessary adjunct to this work). It doomed huge populations to lives lived under an atmosphere of endless dread, depression and lack of liberty permeating every aspect of society, not to mention the abysmal availability of basic needs such as food, health care, education exacerbated by the ever present uncertainty of sudden denouncement as the most recent enemy of the people. It is a dreadful record that has been largely forgotten, if not forgiven.

Besançon argues forcefully that should not be – and I agree. That makes this not just an invaluable book, but a necessary one that should be widely read. It is a small book – 103 pages to be exact – but an incredibly important one. It is true there is a moral imperative to never forget the evils of Nazism. It is even more imperative that we recognize and never forget the equivalent, wider spread and longer lasting evils of communism, still with us today although in diminished form.

[ralucasnd]

pe departe cea mai bună analiză asupra comunismului stalinist și nazismului hitlerist (cu nuanța Șhoah-ului) pe care am citit-o până acum.

[Dan Draghici · Rating 5 out of 5]

Excellent comparative study.
Particularly appreciated the Theology chapter.

[Sandra Szombati · Rating 3 out of 5]

Subiecte cam mari pentru creierul meu mic

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Înaintea oricărei apropieri între experienţa comunistă şi experienţa nazistă, trebuie rostite şase nume: Auschwitz, Belzec, Chelmno, Majdanek, Sobibor, Treblinka. Sunt cele şase centre de exterminare pe scară industrială a evreilor. Secvenţă-tip: transport; triere la coborârea din tren; tatuare; camera de gazare sau groapa comună imediată pentru femei, copii, indivizii inapţi de muncă. După câte ştiu, această secvenţă nu se regăseşte în lumea comunistă. Nu putem pronunţa aceste şase nume fără să ne revină în memorie documentele, mărturiile, studiile, reflecţiile, poemele, cântecele, rugăciunde care au încercat să comunice incomunicabilul. Numai pornind de la acest absolut, şi, dacă-mi este îngăduit să mă exprim metaforic, de la acest zero absolut luat ca terminus a quo al oricărei măsuri ulterioare, putem încerca să evaluăm distrugerea fizică înfăptuită de regimul comunist.
Raul Hilberg este autorul unui compendiu extraordinar de documentat, scrupulos şi controlat: The Destruction of the European Jews. I-a venit la fel de greu ca şi lui Primo Levi să-şi găsească un editor, şi nu şi-a publicat cartea decât în 1985. Nu există în prezent, şi nici nu va putea exista multă vreme de-aici încolo o lucrare atât de sigură şi de detaliată privitoare la distrugerile comuniste. Am să-i împrumut planul.
Distrugerea evreilor din Europa, potrivit lui Hilberg, a avut loc în cinci etape:
— exproprierea;
— concentrarea;
— „operaţiunile mobile de ucidere”;
— deportarea;
— centrele de exterminare.
Conform aceluiaşi scenariu, constatăm că distrugerea comunistă cunoaşte primele patru mijloace, deşi intervin diferite variante care ţin de natura sa şi de proiectul său. Ea a omis al cincilea mijloc. A adăugat în schimb altele două, de care nazismul nu a avut nevoie: execuţia judiciară şi foametea.

[Chase Parsley · Rating 2 out of 5]

I didn’t like it. The idea of Besancon’s “Century of Horrors” is certainly promising enough - a comparison and analysis of the evils of communism, Nazi Germany, and the Holocaust, but this is one of the driest books about these topics I can recall.

Overall it just isn’t that readable. There is a lot of name dropping, Latin phrases to sound intelligent, and a huge section on how theology plays a major role. I think the theology part was way overblown and at one point the Catholic Church is even defended! The Church and Pope Pius supported fascist Italy and were quick to recognize the Nazis. Plus it is said on multiple occasions that the Nazis were anti-Christianity but they were in fact nominal Christians. At least this should have been mentioned but it wasn’t.

Let’s all study these important events but if you want my recommendation I would go elsewhere. For the Nazis I loved Richard Evans’ trilogy, for Communism I loved Richard Pipes’ Modern Library book, and there is a lot out there about the Holocaust.

[Gruia · Rating 2 out of 5]

Același Besançon argumentat și fluid când descrie decepția comunistă, devine anevoios când își mută privirea spre câmpul religiilor. Poate pentru că spre deosebire de comunism, tot un fel de religie, perceptele iudeo-creștine sună mult mai bizar și cer o oarecare afinitate pentru a le putea procesa. Cel puțin în cazul meu.

În prima parte a cărții se uită la greșita lipsă de echivalență în memoria comună dintre două sisteme totalitare extrem de similare. La final decelează diferențele de raportare la Holocaust/Șoah ale creștinismului și iudaismului, plus o privire asupra elementelor antisemitice din teologia creștină.

[Roxana · Rating 2 out of 5]

I'm either too stupid, or this is just a collection of big words.

The topic is interesting and worth discussing but I'm not sure who is the intended public for this book. I'm sure there's nothing new in it for scholars, and I think it's too hard to follow by your average novel reader....

[Robert · Rating 5 out of 5]

How do you address the profundity of the Holocaust's evil and ideologies -- secular religions, more precisely -- that call for mass murder ? Besancon does a better job than most at analyzing the phenomenon of totalitarianism in the 2oth century.

[Lore · Rating 5 out of 5]

O lectura putin greoaie, mai ales capitolul despre teologie (recunosc ca nu este punctul meu forte), dar per ansamblu foarte informativa. O analiza scurta si la obiect, dar in acelasi timp destul de profunda.

[Jan Kubiznak · Rating 4 out of 5]

Intelektuálně poctivá esej srovnává komunismus a nacismus, překvapivé shody i rozdíly. V závěru, když se soustředí na holocaust, podle mě, ztrácí tempo a je více teoretická, čímž ztrácí přesvědčivosti.

[George Cocu · Rating 4 out of 5]

A very good essay on how the communism was just as bad as the nazism. Not a surprise for people living in Eastern Europe, but hopefully an eye opener for the ones in the ones in Western democracies.

[Daria Maxim · Rating 4 out of 5]

INTRIGUING. Do I recommend it? Yes, especially to those who have a very shallow image/ no clue about these ideologies. Great beginner historical study!!!

[Jackson Cho · Rating 5 out of 5]

Extremely readable, this very short booklet soberly and without exaggeration analyzes the two ideologies that wreaked havoc in the 20th century and our different perceptions nowadays of it. The author also helps us to understand more deeply the underlying ideology and the logical ends that these ideologies led to.

Often Communism is seen as having less crimes than Nazism and therefore more excusable. Only the fringe call themselves Nazis today while anyone who has been in college knows an open Communist. Besancon notes that part of that difference is that Communists did not take as extensive records as to the deaths they caused compared to the Nazis who kept meticulous records. Gulags were so isolated and forgotten that sometimes the guards would all die alongside the prisoners. Even today, nobody knows how many died in the Holodomor, with estimates ranging from 2 million to 7 million. This is a massive gap, and also creates a level of impersonality and lack of specificity that means the deaths under Communism can always be debated with debates whether it was in the low millions or up to a hundred million or more. The lower estimate can always be picked, and the individual lives that were snuffed out merely placed into one amorphous blob for the history books to skim through and forget.

Perhaps it also has to do with the West's steadfast and constant challenging of the Nazis compared to the Soviets where we allied with them. The excesses of the Cold War and the Soviets collapsing meant crimes of the Soviet Union could be deemed as "exaggerated" even as men like Solzhenitsyn warned that it was far worse than we could imagine (and recall that Solzhenitsyn was in one of the nicer gulags). The book warns we really should not forgot the full horrors of the totalitarianism of the 20th century, whether it be Nazism nor Communism.

[Ionicescu Alexandru · Rating 5 out of 5]

Atractiva si necesara. Lucrarea scrisa de Alain Besancon arunca o lumina indreptatita asupra diferentelor de tratament aplicate in cazul celor mai criminale ideologii ale secolului al XX-lea: nazismul si comunismul. Aparentei amnezii care ii este aplicata comunismului, ii este suprapusa "hipermnezia" orientata spre nazism. Incursiunea autorului in ceea ce priveste distrugerile morale, umane si spirituale reprezinta extraordinare campuri de reflectie. In ceea ce priveste Shoahul (catastrofa), autorul propune o formula inedita de intelegere a unicitatii genocidului comis impotriva evreilor europeni din secolul trecut. Pe scurt: o carte buna!

[Cristina Turcanu · Rating 5 out of 5]

,,Comunismul este mai pervers decât nazismul pentru că nu-i cere omului să facă în mod conștient pasul moral al criminalului și pentru că se servește de spiritul de justiție și de bunătate, prezent pe întregul glob,ca să răspândească peste tot răul.Fiecare experiență comunistă reîncepe în inocență.,,

[Stephen Schutt · Rating 5 out of 5]

So good!

An honest look at the most horrific tragedies of the 20th century: communism & nazism, with a renewed emphasis on the collective amnesia of the former. Very sobering, but excellent.

I was surprised at the theological angle the book came at, analyzing the anti-Christian stance of communism and nazism. Highly recommended!

[daria bobo · Rating 2 out of 5]

this book makes you feel like a moron