What do you think?
Rate this book
Metamorfoze
Lupi care se transformă în oameni sau oameni care se transformă în lupi?… Demoni, spirite sau fantasme?… Legende despre bărbați blestemați și despre frumoase fără milă străbat negura vremurilor, luând forme înfricoșătoare și fascinante sub pana unor scriitori de excepție. Însoțește-ne din America în India, din Londra în Africa, din Franța în Arras ori în Voss, printre minuni și tenebre.
Este lună plină… și tu CITEȘTI.
***
Autori străini de o valoare inestimabilă, titani ai literaturii și părinți ai generației de scriitori contemporani, invocați laolaltă între paginile unui volum ce vă va da fiori pe șira spinării de frică și de… încântare. Metamorfoze cuprinde texte puțin cunoscute publicului larg semnate de clasici ai fantasticului, toate tratând, mai mult sau mai puțin subtil, tema licantropiei. Castele medievale, păduri întunecate, fiare cu chip de om și oameni ce se transformă în fiare, într-un recital de excepție cum numai Robert E. Howard, H. P. Lovecraft sau Sir Arthur Conan Doyle puteau să scrie. Printre ei, doi autori români contemporani ce se pot cu ușurință ridica la nivelul maeștrilor lor: Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu.
***
Algernon Blackwood – Lup-Nomad
Oliviu Crâznic – Lenore Arras
Sir Arthur Conan Doyle – Barrington Cowles
Robert E Howard – Proscrisul
Rudyard Kipling – Stigmatul bestiei
H. P. Lovecraft – Inspirație pentru Pickman
George Macdonald – Sură, lupoaica
Guy de Maupassant – Fiara
Șerban Andrei Mazilu – Crimele din Sparktower
Saki – Gabriel-Ernest
Horace Walpole – Tarnhelm, sau Cum a murit unchiul Robert
Este lună plină… și tu CITEȘTI.
***
Autori străini de o valoare inestimabilă, titani ai literaturii și părinți ai generației de scriitori contemporani, invocați laolaltă între paginile unui volum ce vă va da fiori pe șira spinării de frică și de… încântare. Metamorfoze cuprinde texte puțin cunoscute publicului larg semnate de clasici ai fantasticului, toate tratând, mai mult sau mai puțin subtil, tema licantropiei. Castele medievale, păduri întunecate, fiare cu chip de om și oameni ce se transformă în fiare, într-un recital de excepție cum numai Robert E. Howard, H. P. Lovecraft sau Sir Arthur Conan Doyle puteau să scrie. Printre ei, doi autori români contemporani ce se pot cu ușurință ridica la nivelul maeștrilor lor: Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu.
***
Algernon Blackwood – Lup-Nomad
Oliviu Crâznic – Lenore Arras
Sir Arthur Conan Doyle – Barrington Cowles
Robert E Howard – Proscrisul
Rudyard Kipling – Stigmatul bestiei
H. P. Lovecraft – Inspirație pentru Pickman
George Macdonald – Sură, lupoaica
Guy de Maupassant – Fiara
Șerban Andrei Mazilu – Crimele din Sparktower
Saki – Gabriel-Ernest
Horace Walpole – Tarnhelm, sau Cum a murit unchiul Robert
- GenresFantasy
Unknown Binding
First published November 1, 2015
1 person is currently reading
69 people want to read
About the author
Andreea Sterea
10 books8 followersAndreea Sterea (n. 10 iunie 1982) este copywriter într-o agenție de marketing digital din București, mai degrabă cunoscută cititorilor Crux ca persoana din spatele editurii: co-fondatoare și editor șef. De-a lungul timpului, Andreea a publicat articole de opinie, prezentări de carte și critică literară pentru reviste ca Suspans, Gazeta SF, Galileo, Cronica Veche, platforma AIVI Media Hub etc.), având o rubrică permanentă – #traiestefantastic – în revista EgoPHobia.
A coordonat antologia Metamorfoze (Crux Publishing, 2015), alături de Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu, traducând împreună cu cei doi scriitori opt dintre cele unsprezece povestiri și nuvele din colecție. De asemenea, a tradus nuvela Conan Barbarul – O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, 2016). Romanul Confesiunile domnului Freejoy este titlul ei de debut și un proiect literar foarte drag.
A coordonat antologia Metamorfoze (Crux Publishing, 2015), alături de Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu, traducând împreună cu cei doi scriitori opt dintre cele unsprezece povestiri și nuvele din colecție. De asemenea, a tradus nuvela Conan Barbarul – O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, 2016). Romanul Confesiunile domnului Freejoy este titlul ei de debut și un proiect literar foarte drag.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
June 7, 2023
O antologie de povestiri interesanta si foarte frumos alcatuita.
April 24, 2022
Miturile despre metamorfi, sau schimbători de formă, merg până departe, în negura timpurilor. Cele mai multe astfel de schimbări de formă se consideră că au loc între om și un animal anume, de obicei același. În funcție de mulți factori, inclusiv culturali, animalul cu pricina poate fi lup, vulpe, bursuc, sau chiar pumă, leopard etc. Anumiți metamorfi devin păsări, de regulă prădătoare, cum ar fi vulturul sau corbul. De unde au generat aceste istorisiri, e greu de zis. Poate șamanismul de odinioară, influențele animalelor-totem, cine știe. Cert e că aceste povești există de foarte mult timp, iar ele au constituit o sursă foarte apreciată de inspirație pentru mulți autori.
Foarte inspirată s-a dovedit și Andreea Sterea, editorul Crux Publishing, atunci când, alături de Oliviu Crâznic și Andrei Mazilu, gând la gând cu bucurie și, probabil, la drum de seară, s-au adunat și au adunat, în antologia de față, numită emblematic Metamorfoze, unele dintre cele mai faine povestiri scrise pe acest subiect de autori cu greutate în lumea scrisului. Ca să vedeți de ce spun asta, o să le iau la rând și o să scriu câteva cuvinte despre fiecare, cu mențiunea că numitorul comun este faptul că stau sub semnul lupului, licantropia fiind poate cea mai cunoscută formă de metamorfoză în spațiul european, începând cu legenda lui Lycaon și mergând spre eresurile medievale sau miturile scandinave și slave.
Mai multe, aici: https://adropofinspiration.wordpress....
Foarte inspirată s-a dovedit și Andreea Sterea, editorul Crux Publishing, atunci când, alături de Oliviu Crâznic și Andrei Mazilu, gând la gând cu bucurie și, probabil, la drum de seară, s-au adunat și au adunat, în antologia de față, numită emblematic Metamorfoze, unele dintre cele mai faine povestiri scrise pe acest subiect de autori cu greutate în lumea scrisului. Ca să vedeți de ce spun asta, o să le iau la rând și o să scriu câteva cuvinte despre fiecare, cu mențiunea că numitorul comun este faptul că stau sub semnul lupului, licantropia fiind poate cea mai cunoscută formă de metamorfoză în spațiul european, începând cu legenda lui Lycaon și mergând spre eresurile medievale sau miturile scandinave și slave.
Mai multe, aici: https://adropofinspiration.wordpress....
July 22, 2023
Foarte rar citesc o antologie din care să-mi placă toate poveștile. O selecție la sprânceană care a pornit din start cu o bilă albă, dat fiind că-l include pe obraznicul de Gabriel-Ernest, al lui Saki, una dintre preferatele mele. Ca idee, povestea menționată a fost selectată și de Neil Gaiman într-o antologie la fel de bună, așa că "Metamorfoze" n-avea cum să nu fie top notch. Foarte bune și traducerile, fidele originalelor.
Cât despre poveștile lui Crâznic și a lui Mazilu, châpeau, loved them! Stau bine alături de celelalte.
Aaa, și desigur, povestea lui Lovecraft e cea care apare în Cabinet of Curiosities, a lui del Torro.
Cât despre poveștile lui Crâznic și a lui Mazilu, châpeau, loved them! Stau bine alături de celelalte.
Aaa, și desigur, povestea lui Lovecraft e cea care apare în Cabinet of Curiosities, a lui del Torro.
November 26, 2015
1) Povestiri mai putin cunoscute ale unor scriitori clasici.
2) O povestire a scriitorului Andrei Serban Mazilu (Crimele din Spartower), cu nimic mai prejos decat cele ale clasicilor.
3) Lenore Arras, o povestire-bijuterie marca Oliviu Craznic.
Iata trei motive pentru care antologia Metamorfoze de la Crux Publishing merita 5 stele.
2) O povestire a scriitorului Andrei Serban Mazilu (Crimele din Spartower), cu nimic mai prejos decat cele ale clasicilor.
3) Lenore Arras, o povestire-bijuterie marca Oliviu Craznic.
Iata trei motive pentru care antologia Metamorfoze de la Crux Publishing merita 5 stele.
January 14, 2016
O colectie de povestiri bine alcătuită. Mi-a placut sa vad un Howard si un Doyle, dar nici ai nostri nu sunt mai prejos.
May 2, 2017
Metamorfoze
Un volum de o calitate excepțională. O scriitură absolut superbă, fie că vorbim de autori străini sau autohtoni, fie că vorbim de povestiri închegate sau de episoade tumultoase, absolut fiecare fragment este scris într-un mod excelent.
Nu aș avea nimic de comentat negativ legat de volum, nu a fost nimic să nu îmi placă sau vreo povestire pe care să nu o ”devorez”, așadar am încercat o ierarhizare a lor în funcție de cît de rău m-au speriat.
Unul din frisoanele înghețate a fost provocat de ”Inspirație pentru Pickman”, de H.P. Lovecraft. O senzație de sufocare constantă, mereu în expectativă și cu un final scos din cele mai negre coșmaruri. Deși bănuiam sfârșitul poveștii, autorul a reușit cu adevărat să mă îngrozească, tocmai prin simplitatea prin care relatează, fără a împodobi inutil, chiar și atunci când descrie tablourile speciale ținute în secret de pictorul Pickman.
”Inspirație pentru Pickman” este urmat îndeaproape de „Crimele din Sparktower”, scris de Șerban Andrei Mazilu. De la descrierea industrială la ultima scenă, pur și simplu tușele sunt de o întunecime sinistră. Îmi imaginam lesne o lume în care soarele refuza să mai strălucească. Probabil povestirea aceasta m-a făcut să doresc să citesc și Anotimpul pumnalelor și Jocul Necromanților. Ca o precizare, am admirat modul în care autorul a reușit să nu dezvăluie mare lucru din „Cronicile din Voss”, chiar dacă povestirea de față e o punte de legătură între primele două volume ale seriei.
Am recitit cu mare drag „Lenore Arras”. Chiar dacă unele scene descrise sunt brutale, povestirea nu mi-a inspirat atâta teamă cât senzația aceea de ”unde este continuarea?” Am fost fermecată de Ferrin. Deși am resimțit atmonsfera încărcată și sufocantă din povestirile antemenționate, sentimentul acela de răzbunare din dragoste și ferocitatea personajului principal m-au făcut să îndrăgesc (într-un mod bizar) povestea.
Gabriel Ernest, de Saki, mi s-a părut șocantă. Deși este o povestire foarte scurtă, tumultul l-am resimțit din plin, iar senzația de teamă a reușit să se înfiripe în timp ce citeam. Aici nu vorbim despre răzbunători cu un scop precis în minte, nici despre pictori nebuni, nici măcar despre ticăloși fără scrupule, ci vorbim de o inocență mânjită. (nu știu cum altfel să exprim senzația pe care ți-o lasă povestirea cu micul și drăgălașul Gabriel Ernest). O palmă literară de excepție, din care te întrebi doar ”ce tren m-a lovit?”
Barrington Cowles, Sir Arthur Conan Doyle. Sir Conan Doyle ne aduce în prim plan o povestioară întunecată în care încâlcește cu mare meșesug și ițele iubirii. Bărbați fermecați de o domnișoară misterioasă ce nu par a ține seama de zvonurile întunecate ce o încojoară.
Stigmatul Bestiei de Rudyard Kiplyng. Așa defectă cum sunt, e singura povestire la care am râs. Aplaud geniul omului ce mi-a fermecat copilăria cu ale sale Cărți ale junglei, aplaud și atmonsfera de altfel încărcată pe care a trasat-o în tușe fine de gri și de Asia, dar nu m-am putut abține să nu izbucnesc de câteva ori într-un râs, de altfel isteric. Sunt convinsă că poate ceilalți cititori nu vor găsi nimic amuzant aici.
Volumul de față studiază licantropia la nivel literar și o face extrem de fin, adunând povestiri din mai multe colțuri ale lumii, punând între aceleași coperți semnăturile unor scriitori de excepție.
Restul povestirilor, deși excepțional scrise, nu au reușit să îmi insufle teama celor menționate până acum. Poate pentru că am început să citesc clasici, după ce am fost mult prea mult timp bombardată de vampiri și oameni-lup tehnologizați și debordând de sex-appeal. Poate pentru că acum romanele ”Frankenstein” și ”Dracula” ni se par o glumă a unui alt secol. Dar voi recomanda mai departe poveștile care au dat lumii literare adevăratele frisoane de gheață pe șira spinării.
Un volum de o calitate excepțională. O scriitură absolut superbă, fie că vorbim de autori străini sau autohtoni, fie că vorbim de povestiri închegate sau de episoade tumultoase, absolut fiecare fragment este scris într-un mod excelent.
Nu aș avea nimic de comentat negativ legat de volum, nu a fost nimic să nu îmi placă sau vreo povestire pe care să nu o ”devorez”, așadar am încercat o ierarhizare a lor în funcție de cît de rău m-au speriat.
Unul din frisoanele înghețate a fost provocat de ”Inspirație pentru Pickman”, de H.P. Lovecraft. O senzație de sufocare constantă, mereu în expectativă și cu un final scos din cele mai negre coșmaruri. Deși bănuiam sfârșitul poveștii, autorul a reușit cu adevărat să mă îngrozească, tocmai prin simplitatea prin care relatează, fără a împodobi inutil, chiar și atunci când descrie tablourile speciale ținute în secret de pictorul Pickman.
”Inspirație pentru Pickman” este urmat îndeaproape de „Crimele din Sparktower”, scris de Șerban Andrei Mazilu. De la descrierea industrială la ultima scenă, pur și simplu tușele sunt de o întunecime sinistră. Îmi imaginam lesne o lume în care soarele refuza să mai strălucească. Probabil povestirea aceasta m-a făcut să doresc să citesc și Anotimpul pumnalelor și Jocul Necromanților. Ca o precizare, am admirat modul în care autorul a reușit să nu dezvăluie mare lucru din „Cronicile din Voss”, chiar dacă povestirea de față e o punte de legătură între primele două volume ale seriei.
Am recitit cu mare drag „Lenore Arras”. Chiar dacă unele scene descrise sunt brutale, povestirea nu mi-a inspirat atâta teamă cât senzația aceea de ”unde este continuarea?” Am fost fermecată de Ferrin. Deși am resimțit atmonsfera încărcată și sufocantă din povestirile antemenționate, sentimentul acela de răzbunare din dragoste și ferocitatea personajului principal m-au făcut să îndrăgesc (într-un mod bizar) povestea.
Gabriel Ernest, de Saki, mi s-a părut șocantă. Deși este o povestire foarte scurtă, tumultul l-am resimțit din plin, iar senzația de teamă a reușit să se înfiripe în timp ce citeam. Aici nu vorbim despre răzbunători cu un scop precis în minte, nici despre pictori nebuni, nici măcar despre ticăloși fără scrupule, ci vorbim de o inocență mânjită. (nu știu cum altfel să exprim senzația pe care ți-o lasă povestirea cu micul și drăgălașul Gabriel Ernest). O palmă literară de excepție, din care te întrebi doar ”ce tren m-a lovit?”
Barrington Cowles, Sir Arthur Conan Doyle. Sir Conan Doyle ne aduce în prim plan o povestioară întunecată în care încâlcește cu mare meșesug și ițele iubirii. Bărbați fermecați de o domnișoară misterioasă ce nu par a ține seama de zvonurile întunecate ce o încojoară.
Stigmatul Bestiei de Rudyard Kiplyng. Așa defectă cum sunt, e singura povestire la care am râs. Aplaud geniul omului ce mi-a fermecat copilăria cu ale sale Cărți ale junglei, aplaud și atmonsfera de altfel încărcată pe care a trasat-o în tușe fine de gri și de Asia, dar nu m-am putut abține să nu izbucnesc de câteva ori într-un râs, de altfel isteric. Sunt convinsă că poate ceilalți cititori nu vor găsi nimic amuzant aici.
Volumul de față studiază licantropia la nivel literar și o face extrem de fin, adunând povestiri din mai multe colțuri ale lumii, punând între aceleași coperți semnăturile unor scriitori de excepție.
Restul povestirilor, deși excepțional scrise, nu au reușit să îmi insufle teama celor menționate până acum. Poate pentru că am început să citesc clasici, după ce am fost mult prea mult timp bombardată de vampiri și oameni-lup tehnologizați și debordând de sex-appeal. Poate pentru că acum romanele ”Frankenstein” și ”Dracula” ni se par o glumă a unui alt secol. Dar voi recomanda mai departe poveștile care au dat lumii literare adevăratele frisoane de gheață pe șira spinării.
October 1, 2021
„Metamorfoze” este o antologie de proză scurtă fantastică axată pe tema transformării licantropului/vârcolacului din om în lup sau invers, în funcție de gradul de umanitate întâlnit în fiara din fiecare povestire-caz.
Majoritatea semnăturilor scriitoricești cuprinse în volum sunt și ele ale unor monștri… monștri sacri ai literaturii ca: Sir Arthur Conan Doyle, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant sau Robert E. Howard. Nume titanice, unele dintre ele pe care nu le-ai asocia în primul rând cu beletristica supranaturalului, descoperirea lor și în această ipostază constituindu-se într-o savuroasă surpriză...
https://analogiiantologii.com/2021/09...
Majoritatea semnăturilor scriitoricești cuprinse în volum sunt și ele ale unor monștri… monștri sacri ai literaturii ca: Sir Arthur Conan Doyle, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, Guy de Maupassant sau Robert E. Howard. Nume titanice, unele dintre ele pe care nu le-ai asocia în primul rând cu beletristica supranaturalului, descoperirea lor și în această ipostază constituindu-se într-o savuroasă surpriză...
https://analogiiantologii.com/2021/09...
January 13, 2018
O colectie fantastica, povestile sunt savuroase, pur si simplu le devorezi - sunt intunecate, pline de tensiune (care creste incet incet incet si pune stapanire pe tine..mmmm), extrem de bine scrise, te (a)trag in atmosfera de nu mai stii de nimeni si de nimic din jur pana nu le termini (nu este deci cartea potrivita pentru cine prefera imaginea varcolacului de tinerel sexy la bustul gol care ravaseste noaptea domnite - nu gasiti asta in aceasta antologie). Nu sunt in mod uzual fan varcolaci, vampiri etc (experienta rezumandu-se la primul volum din Twilight si cateva filme) - dar aceasta carte, pe langa placerea cititului, mi-a starnit interesul pentru aceste creaturi si interesul pentru autorii prezenti in ea - in mod cert o sa caut mai multe scrise de ei (si nu stiam ca avem autori romani atat de buni, cei 2 prezenti in aceasta antologie mi-au placut la culme). Am recumparat deja cartea si am facut-o cadou si presimt ca multi din sarbatoritii din acest an o vor primi :) - pentru ca este *atat* de buna. Mii de multumiri editurii Crux si autorilor pentru aceasta bucurie.
February 16, 2021
Îi dau doar 4 steluţe pentru că m-a scos din minţi formatul cărţii: scris mic şi îngramădit pe pagina. Înteleg că este greu când eşti o editură mică dar totuşi costul cărţii putea garanta câteva pagini în plus.
June 15, 2023
Formidabilă antologie, povestiri pline de atmosferă, alese pe sprânceană.
September 21, 2023
O antologie originala si ofertanta, cu traduceri foarte reusite din scriitori clasici, dar si povestiri a doi scriitori romani.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 12, 2018
În primul rând, trebuie să menționez că eu nu m-aș considera un fan al poveștilor cu vârcolaci, pentru mine însemnau oameni care se transformau în lupi când era lună plină. Dar, cum în volumul ăsta se afla și o poveste din universul creat în Anotimpul pumnalelor nu am putut să nu cumpăr cartea asta, și dacă tot o aveam mi s-ar fi părut păcat să nu încerc măcar să o citesc pe toată. Și mă bucur că am făcut-o pentru că poveștile de aici nu sunt deloc ceea ce m-aș fi așteptat să fie, ceea ce e un lucru bun.
Practic, volumul conține povestiri scurte, toate pe tema vârcolacilor, fiecare autor închipuindu-și aceste ființe în moduri destul de diferite. Nu cred că sunt două care să semene, în afară de ceea ce este evident, faptul că într-un fel sau altul vârcolacii sunt prezenți. Un lucru bun din punctul meu de vedere aici, este că poveștile nu au fost chiar horror, și e un lucru bun pentru că eu cu genul ăsta nu mă împac.
Mi-am notat impresiile imediate după ce am terminat de citit fiecare povestire, dar cum sunt scurte, nu voi vorbi despre fiecare în parte, plus că ar ieși o postare cam lungă, ci voi vorbi despre volum în general.
Cred că prima povestire din volum, Lup Nomad de Algernon Blackwood, e foarte bine aleasă, pentru că practic mie mi-a distrus toate prejudecățile pe care le aveam legate de vârcolaci, și nefiind horror ci mai degrabă o poveste mai tristă, mi-am dat seama că de fapt cartea s-ar putea să îmi placă.
Fiind în total unsprezece povestiri, bineînțeles că au fost unele care mi-au plăcut mai mult decât altele, și au fost trei care nu m-au impresionat prea mult. Printre preferatele mele se numără: Barrington Cowles a lui Conan Doyle, mai ales datorită modului în care a fost construit misterul în toată povestea, dar și a modului în care a fost scrisă; Inspirație pentru Pickman a lui H.P Lovecraft, ceea ce e suprinzător pentru mine, din ce am auzit până acum, eu știam că poveștile lui sunt horror, dar nici nu am studiat mai în detaliu problema. Și, da, a fost ușor creepy toată povestea, mai ales spre final, dar mie mi-a plăcut destul de mult, atât ideea în sine, cât și modul cum a fost spusă povestea și cumva Pickman mi s-a părut un personaj interesant. Mi-ar fi plăcut să aflu ce s-ar fi întâmplat în continuare, dacă ar mai fi urmat ceva. Și Misterele din Sparktower de Șerban Andrei Mazilu mi-a plăcut, iar acum sunt și mai curioasă să aflu cum va continua povestea în volumul doi, și ce rol va avea personajul din această povestire acolo. Mai e un pic până la Gaudeamus, yay!
Nu știu dacă aș fi de acum încolo mai tentată să citesc cărți care au ca subiect vârcolacii, dar mă bucur totuși că am citit volumul ăsta, măcar pentru faptul că mi-a arătat că se pot crea povești foarte interesante pornind de la această idee.
Practic, volumul conține povestiri scurte, toate pe tema vârcolacilor, fiecare autor închipuindu-și aceste ființe în moduri destul de diferite. Nu cred că sunt două care să semene, în afară de ceea ce este evident, faptul că într-un fel sau altul vârcolacii sunt prezenți. Un lucru bun din punctul meu de vedere aici, este că poveștile nu au fost chiar horror, și e un lucru bun pentru că eu cu genul ăsta nu mă împac.
Mi-am notat impresiile imediate după ce am terminat de citit fiecare povestire, dar cum sunt scurte, nu voi vorbi despre fiecare în parte, plus că ar ieși o postare cam lungă, ci voi vorbi despre volum în general.
Cred că prima povestire din volum, Lup Nomad de Algernon Blackwood, e foarte bine aleasă, pentru că practic mie mi-a distrus toate prejudecățile pe care le aveam legate de vârcolaci, și nefiind horror ci mai degrabă o poveste mai tristă, mi-am dat seama că de fapt cartea s-ar putea să îmi placă.
Fiind în total unsprezece povestiri, bineînțeles că au fost unele care mi-au plăcut mai mult decât altele, și au fost trei care nu m-au impresionat prea mult. Printre preferatele mele se numără: Barrington Cowles a lui Conan Doyle, mai ales datorită modului în care a fost construit misterul în toată povestea, dar și a modului în care a fost scrisă; Inspirație pentru Pickman a lui H.P Lovecraft, ceea ce e suprinzător pentru mine, din ce am auzit până acum, eu știam că poveștile lui sunt horror, dar nici nu am studiat mai în detaliu problema. Și, da, a fost ușor creepy toată povestea, mai ales spre final, dar mie mi-a plăcut destul de mult, atât ideea în sine, cât și modul cum a fost spusă povestea și cumva Pickman mi s-a părut un personaj interesant. Mi-ar fi plăcut să aflu ce s-ar fi întâmplat în continuare, dacă ar mai fi urmat ceva. Și Misterele din Sparktower de Șerban Andrei Mazilu mi-a plăcut, iar acum sunt și mai curioasă să aflu cum va continua povestea în volumul doi, și ce rol va avea personajul din această povestire acolo. Mai e un pic până la Gaudeamus, yay!
Nu știu dacă aș fi de acum încolo mai tentată să citesc cărți care au ca subiect vârcolacii, dar mă bucur totuși că am citit volumul ăsta, măcar pentru faptul că mi-a arătat că se pot crea povești foarte interesante pornind de la această idee.
April 17, 2017
I want more!!
Displaying 1 - 13 of 13 reviews