Alergam in fiecare zi pentru a castiga mai mult si pentru a ne simti mai multumiti. Avem sute sau mii de prieteni pe Facebook, casa, masina, serviciu, dar nu suntem multumiti. Iar nemultumirea ne imbolnaveste, sufleteste si trupeste. Dar cum sa fim multumiti? Anselm Grun, cel mai iubit autor de literatura spirituala din Germania, ne arata calea cea mai usoara, invatandu-ne cum sa abordam problemele vietii cotidiene pentru a fi mai senini, mai putin stresati, mai sanatosi, mai multumiti si, desigur, fericiti.
„Pentru a descoperi ce este esential avem nevoie de discretio, de darul de a separa ceea ce este cu adevarat important de ceea ce stim sigur ca putem da deoparte. Multi isi pierd aceasta capacitate de a decide. Lasa totul sa se intample de la sine, accepta tot ce vine din afara. Dar nu trebuie sa stim tot. Nu avem nevoie de toate informatiile care se gasesc pe internet. Multe informatii care ne invadeaza nu fac altceva decat sa ne sece sufletul, si nu ne mai dau posibilitate sa gandim cu mintea noastra si sa ne dezvoltam propriile idei.“
Anselm Grün terminated his school years in 1964 with the A-level equivalent Abitur at the grammar school in Würzburg, Germany. In the same year he began as a novice at the nearby Benedictine Münsterschwarzach Abbey. From 1965 to 1971 he studied philosophy and theology at St. Ottilien Archabbey and in Rome. In 1974 he completed his PhD in theology on Karl Rahner. From 1974 to 1976 Anselm Grün studied Business in Nuremberg. Then he became the Cellerar of Münsterschwarzach Abbey and is thus responsible for the economic administration of the abbey with its over 280 employees and 20 businesses.
,,Daniel Hell,psihiatru elvețian: depresia este adesea un strigăt de ajutor al sufletului pus în fața lipsei de măsură a persoanei care se supraapreciază. Sufletul simte că imaginea asta e prea mare pentru el, că nu se potrivește ființei proprii. Prin urmare, sufletul se revoltă. Depresia este așadar o invitație la înțelegerea faptului că trebuie să renunțăm la astfel de imagini supraapreciative, care nu fac decât să ne ajute să cădem în negarea de sine. O invitație care ne cere să acceptăm cine suntem cu adevărat."
Ce mă face bogat?
Isus ne-a lăsat două parabole prin care ne arată unde se găsește adevărata bogăție.Un om descoperă o comoară în țarina unde lucra , așa că vinde tot ce are, pentru a cumpăra pământul.Iar un comerciant află de o perlă neprețuită, așa că vinde totul ca să cumpere perla.
Dar adevărata comoară stă în țarina sufletului nostru. Trebuie să găsim curajul să căutăm în acest pământ.Trebuie să coborâm până la condiția noastră pământeană.Asta înseamnă smerenie, comoara o găsește numai acel care caută în propriile adâncuri,în propria necurăție.Perla crește din leziunile scoicii.Descoperim în noi cea mai prețioasă perlă numai atunci când avem curajul sa privim propriile răni.Aceste răni ne ard. Ele ne forțează să coborâm în noi și acolo, în adâncurile sufletului, să descoperim perla cea mai de preț.
Ceea ce ne face cu adevărat bogați este calitatea de a fi umani, care e alcătuită întotdeauna din două laturi:puterile și slăbiciunile,bunăstarea și suferința,strălucirea și necurăția din noi. Trebuie să acceptăm ambele laturi.Abia apoi vom descoperi în noi bogăția interioară, cea pe care nu ne-o poate lua nimeni.Există în noi o demnitate de neatins,pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia.Ea este întărită de experiența noastră de viață.Viața noastră ,cu toate cele trăite,cu bucurii și tristeți,cu reușite și nereușite,face să crească această bogăție din sufletul nostru.Adăpostim în noi o adevărată comoară de experiențe și amintiri.Și trebuie să studiem această comoară fără să ne temem că ne-ar putea fi luată.
Numai atunci cînd în noi se află o bogăție, ceva princiar, regesc, putem fi noi înșine. Și numai atunci când avem în noi ceva sfânt, separat de lume,ajungem să ne bucurăm de liniștea interioară.Acesta este cel mai sfânt loc din noi,în care suntem sănătoși pe de-a-ntregul și suntem în armonie cu noi înșine.În acest spațiu pășim în liniștea sabatică a lui Dumnezeu, despre care ni se povestește:,,Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea sa ,pe care a făcut-o;iar în ziua a șaptea s-a odihnit de toate lucrările sale ,pe care le-a făcut.Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa s-a odihnit de toate lucrurile sale.”
Mă bucur că am avut șansa de a mă întâlni cu această carte. Ea mi-a spus că arta de a găsi dreapta măsură nu înseamnă a schimba datul tău, dacă el nu are măsura bună, ci de a găsi bunul și măsura bună în datul tău. (Rog îngăduință - aceasta este o reflecție peraonală)