O carte despre drumurile vieţii lui Lucian Blaga se constituie, implicit, într- o monografie a existenţei poetului şi filosofului. O astfel de biografie trebuie să fie, de asemenea, „un film”, în care personajul e văzut în mers, în mişcare. Prezentarea „epică”, pe diverse etape, a vieţii lui Blaga are, în mod firesc, un caracter preponderent expozitiv, utilizând citatul expresiv şi pagini semnificative ale corespondenţei scriitorului.
Biografia gravitează în jurul simbolului vetrei. Drumurile iradiază din acest focar, spre a reveni la el. Relaţia vatră-drum e analizată atât în spaţiul real, geografico-istoric, cât şi în cel poetic, al ficţiunii creatoare. În acest sens, biografia şi opera se completează reciproc. Călătoria şi reflexul ei în conştiinţa creatorului sunt aspecte esenţiale ale cercetării. Fără a duce la extrem aplicarea criteriului cronologic, îmbinându-l şi alternându-l cu cel sistematic (al locului, al călătoriei, al diverselor momente biografice distincte etc.), pe parcursul a unsprezece capitole am urmărit peregrinările în spaţiu şi timp ale poetului, ca şi unele seisme lăuntrice sesizabile în eul scriitorului şi în structura operei.