„Aveţi în mână cartea unui Romeo onest şi talentat. Julieta lui se numeşte Poli Timişoara, pe care nu numai că o iubeşte, dar o şi caută. Printre rebusuri birocratice, printre druckeri şi porumbei, printre năluci îmbrăcate în violet, printre eroi de-o zi şi escroci de-un deceniu, dar mai ales printre amintiri. Ştefan Cârpanu scrie la temperatura suporterului pasionat şi exigent, ceea ce nu e atât de simplu cum s-ar putea crede. Fiindcă Poli e o alcătuire care inspiră şi consumă, care înalţă şi prăbuşeşte, care entuziasmează şi deprimă. O zână cu zile proaste sau o maşteră cu clipe de mărinimie. O tirană care te supune şi-ţi ascultă pulsul cu cizma pe ceafă. O mireasă costumată mereu în culoarea nobleţei, chiar când tivul e deşirat şi gulerul începe să se rărească. Politehnica lui Ştefan Cârpanu se plimbă întruna pe graniţa dintre vis şi coşmar, parcă pentru a vedea cine o însoţeşte până la capăt şi cine se lasă păgubaş. Citiţi paginile strânse între copertele acestea şi deprindeţi sau redeprindeţi cele două lecţii ale suporterului netrucat: identitatea şi apartenenţa. Dincolo de măsluiri, înfieri discutabile sau coţcării politice. Dincolo de o înfrângere nedreaptă sau o mârşăvie de arbitraj. Dincolo de toate şi de tot.”
Ștefan Cârpanu s-a născut în 1987, la Timișoara, în aceeași zi în care, la peste 11.000 km distanță, se năștea Luis Suárez. A fost purtat de impresarul vieții în Anglia, unde a studiat management și sisteme informaționale la Imperial College London şi la London School of Economics. Nu a trecut trialul de selecție nici la echipa universitară de fotbal, nici la cea de tenis. A debutat și s-a consacrat între găini, la o fermă din Bocșa, județul Caraș-Severin. Scrie săptămânal despre fotbal pe Cronica Violetă și aproape tot săptămânal despre filme, pe Tributary Stu. Are trei tricouri de joc nesemnate ale lui Marco Di Vaio.
O cronică violetă este o lectură captivantă, chiar și pentru cei care nu sunt fani ai fotbalului. Autorul a reușit să transmită pasiunea pentru această echipă într-un mod care te va face să te simți aproape de jocurile lor.
Limbajul folosit în carte este fluent și plin de viață, iar felul în care autorul descrie momentele cheie din istoria clubului te va face să te simți ca și cum ai fi fost acolo.
Această carte nu este doar o istorie a echipei de fotbal, ci și o poveste despre pasiune.
Dacă ești interesat să afli mai multe despre Poli Timișoara și istoria clubului, atunci cu siguranță trebuie să citești această carte.
Am abordat această carte cu anumite rețineri, fiindcă nu sunt pasionat de fotbal. Ce mai, nu sunt nici interesat, dar intotdeuna am fost curios să înțeleg fenomenul deoarece mă număr printre cei care au fost pe stadion atunci când Poli pierdea crunt în fața Stelei, dar tribuna cânta fără oprire în ploaie. N-am uitat acea experiență și m-a lovit puțin nostalgia regăsind-o aici. Per total m-a surprins lectura, fiind o carte inventivă, scrisă cu multă ironie, la capătul căreia am putut aprecia și înțelege puțin mai bine suferințele celor care trăiesc alături de acest sport bizar.