What do you think?
Rate this book
Pantere parfumate
Un cuplu de îndrăgostiţi români traversează Rusia lui Putin, de la Moscova spre Marea Caspică, în jos pe Volga, apoi prin Daghestan, Cecenia şi Georgia, pînă la Marea Neagră, pe urmele lui Alexandre Dumas. El, naratorul, se străduieşte să facă un film documentar care să reconstituie puţin cunoscuta călătorie a lui Dumas prin Rusia şi Caucaz; Eva, artistă conceptuală bucureşteană, îşi tîrîie după el sexualitatea neînfrînată, curioasă de orice experienţe. Pantere parfumate este un road-novel baroc prin Rusia şi Caucaz, pe un fundal geopolitic mustind a sex, moarte şi sumedenie de detalii culturale, istorice şi etnografice. Romanul ne duce în Kalmîkia mongolilor budişti, ne face să simţim duhoarea de petrol a Mării Caspice şi ne aruncă fără menajamente în atrocele război al guvernului pro-moscovit din Groznîi împotriva islamiştilor ceceni de la munte. Delicata ţesătură a cuplului nu rezistă însă rigorilor călătoriei, degradării relaţiei afective şi nici fluviilor de alcool pe care cei doi trebuie să le ingurgiteze împreună cu protectorii lor din mafia cecenă.
304 pages, Paperback
First published December 1, 2017
2 people are currently reading
89 people want to read
About the author
Dan Alexe
11 books93 followersDan Alexe (n. 23 ianuarie 1961) este un scriitor, lingvist, cineast, jurnalist și traducător român stabilit în Belgia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
May 31, 2018
Prea puțin pentru o carte de aventuri, prea puțin pentru o carte despre obiceiurile și dictatorii din Caucaz, prea puțin pentru o carte despre Dumas (dar oricum acesta este doar pretextul scrierii), prea puțin pentru o carte care analizează dragostea sau disoluția iubirii sau sexualitatea. Cartea are câte puțin din toate, dar după ce am terminat-o parcă am simțit că ceva este incomplet. Aș fi vrut mai mult. Poate în următoarea carte.
Dacă ar fi avut mai puține scene de sex (oricum inutile pentru firul narațiunii) și mai multe scene de actiune, ar fi fost poate chiar bună de citit de copii de 13 ani+ și, cine știe, poate s-ar fi dat și la Bac.
Cartea ar merita tradusă și în alte limbi, poate chiar de autor :)
Dacă ar fi avut mai puține scene de sex (oricum inutile pentru firul narațiunii) și mai multe scene de actiune, ar fi fost poate chiar bună de citit de copii de 13 ani+ și, cine știe, poate s-ar fi dat și la Bac.
Cartea ar merita tradusă și în alte limbi, poate chiar de autor :)
May 19, 2022
Dan Alexe e un dement incurabil. Arțăgos, pervers, frustrat și extrem de erudit. Cum se pupă lingvistul care a scris Dacopatia cu romancierul? Păi se pupă! N-are de ales, pentru că altfel și-o ia / dă în freză, se automutilează ca Tyler Durden din Fight Club. Demult n-am mai citit o combinație atât de nenaturală care totuși să funcționeze. E o chestiune de gust, până la urmă. Până și fascinantele referințe culturale sunt presărate cu perversiuni fără perdea. Cel mai șocant, de fapt, în cartea asta este că la un moment dat am citit o succesiune de vreo 20 pagini fără scene porno sau vulgarități. Coincidență sau nu, acelea au fost și paginile cele mai plicticoase.
February 13, 2021
Dacă-l urmărești pe Dan Alexe pe FB ori ai mai citit ceva de el, știi la ce să te aștepți - un amestec provocator de umor, erudiție, egocentrism, iar în cazul de față și mult, mult sex.
Naratorul se pornește cu iubita lui Eva într-o călătorie din Rusia spre Caucaz, pe urmele voiajului lui Alexandre Dumas tatăl, ca să facă un film documentar. Aceste două călătorii mai sînt încîlcite și cu amintirile naratorului dintr-o călătorie de-a sa mai veche prin Caucaz, cînd și-a cunoscut prietenii ceceni care-l ajută pe durata cărții.
Tărîmuri exotice, vodcă, sex, mafioți - acest periplu e totuși plin mai degrabă de aventuri eșuate, naratorul promite Evei și cititorului răsfățuri care nu se adeveresc. Aici dialogurile dintre el și Eva oferă o dimensiune meta cărții, în care Alexe pare să-și comenteze textul și apucăturile sale.
Pînă la urmă, atu-ul autorului rămîne scriitura sa care scoate din limba română o vioiciune modernă pe care n-am întîlnit-o, cel puțin nu la fel de expresivă și de șlefuită, în altă părți.
Naratorul se pornește cu iubita lui Eva într-o călătorie din Rusia spre Caucaz, pe urmele voiajului lui Alexandre Dumas tatăl, ca să facă un film documentar. Aceste două călătorii mai sînt încîlcite și cu amintirile naratorului dintr-o călătorie de-a sa mai veche prin Caucaz, cînd și-a cunoscut prietenii ceceni care-l ajută pe durata cărții.
Tărîmuri exotice, vodcă, sex, mafioți - acest periplu e totuși plin mai degrabă de aventuri eșuate, naratorul promite Evei și cititorului răsfățuri care nu se adeveresc. Aici dialogurile dintre el și Eva oferă o dimensiune meta cărții, în care Alexe pare să-și comenteze textul și apucăturile sale.
Pînă la urmă, atu-ul autorului rămîne scriitura sa care scoate din limba română o vioiciune modernă pe care n-am întîlnit-o, cel puțin nu la fel de expresivă și de șlefuită, în altă părți.
May 25, 2018
Nu neapărat o recenzie,
dar nevoia de a scrie câteva cuvinte la cald se impune (un jurnal de după carte, despre experienţa D.A., dacă doriţi).
L-am descoperit pe Dan Alexe în primul an de facultate, când un profesor de seminar de medievală mi-a fluturat prin faţa ochilor Dacopatiile. Am citit pasaje, după care am început să-l urmăresc pe Dan Alexe cu religiozitate pe Facebook. Nu ratam ocazia de a-i da follow de fiecare dată când îşi relua câte un cont în persistenţa sa de a sfida talibanismele facebook-ului. Printre repetate postări ale dumei cu Sharapova şi celularul lui Putin, a început să posteze fragmente din carte (cum târziu am aflat). O serie de texte isteţe, artificiale, mizantrope, simpatice de-a dreptul prin simplitatea lor mascată de un limbaj baroc.
Am aflat că vine astăzi la Cluj (doamne-ajută!), şi am considerat necesar să acord o şansă Panterelor înainte să mă înfăţişez la ceea ce îmi închipui că va fi o discuţie pestriţată de vulgarităţi şi replici isteţe, urmată de o coadă la autografe (n-am mai fost la un turneu de carte).
Hărţuită de lipsa de timp şi de examenele finale, mi-am petrecut câteva ore cu întreruperi grosolane lecturând. Cartea se citeşte uşor, se desfăşoară alert, educativ, mistic, Dan Alexe ne postează pe evenimentul turneului filmuleţe cu ce descrie prin carte (ce drăguţ din partea lui!). Personajele nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât ceea ce ai putea întâlni pe stradă în fiecare zi. Eva mi-a repugnat de la primele câteva zeci de pagini prin naturaleţea sa de pisi de mahala, prin dorinţa de a avea alături un cocalar mistic, cititor de gânduri, dar care se abate de la drumul ei natural încercând cu degetul pişatul unui intelectual cu vulgarităţi artificiale. Cu toţii am fost cel puţin o dată Eva şi cel puţin de două ori naratorul, al cărui filtru de gândire se deturnează spre penis din când în când (înţelegem).
Dan Alexe construieşte o carte pe cinste din multe puncte de vedere - chiar nu poţi spune că te plictiseşti citind sau că te îneci în seama de detalii de fond caucazian, ba ele chiar oferă un farmec de documentar cărţii, n-ai cum să nu cazi pradă farmecelor lor. Cu toate astea, am vrut să dau cărţii 4 stele. Sau, mă rog, 4 stele jumate. În cele din urmă, cuceritorul Salman m-a forţat s-o punctez maxim graţie scenelor pline de erotism şi dramatism prin care m-a purtat, într-o mare de stângăcii omeneşti şi episoade de romanţă românească răzgâiată. Pantere Parfumate, hehe.
Diseară am să încerc să mă bag în seamă cu Dan Alexe. Uraţi-mi noroc.
dar nevoia de a scrie câteva cuvinte la cald se impune (un jurnal de după carte, despre experienţa D.A., dacă doriţi).
L-am descoperit pe Dan Alexe în primul an de facultate, când un profesor de seminar de medievală mi-a fluturat prin faţa ochilor Dacopatiile. Am citit pasaje, după care am început să-l urmăresc pe Dan Alexe cu religiozitate pe Facebook. Nu ratam ocazia de a-i da follow de fiecare dată când îşi relua câte un cont în persistenţa sa de a sfida talibanismele facebook-ului. Printre repetate postări ale dumei cu Sharapova şi celularul lui Putin, a început să posteze fragmente din carte (cum târziu am aflat). O serie de texte isteţe, artificiale, mizantrope, simpatice de-a dreptul prin simplitatea lor mascată de un limbaj baroc.
Am aflat că vine astăzi la Cluj (doamne-ajută!), şi am considerat necesar să acord o şansă Panterelor înainte să mă înfăţişez la ceea ce îmi închipui că va fi o discuţie pestriţată de vulgarităţi şi replici isteţe, urmată de o coadă la autografe (n-am mai fost la un turneu de carte).
Hărţuită de lipsa de timp şi de examenele finale, mi-am petrecut câteva ore cu întreruperi grosolane lecturând. Cartea se citeşte uşor, se desfăşoară alert, educativ, mistic, Dan Alexe ne postează pe evenimentul turneului filmuleţe cu ce descrie prin carte (ce drăguţ din partea lui!). Personajele nu sunt nici mai mult, nici mai puţin decât ceea ce ai putea întâlni pe stradă în fiecare zi. Eva mi-a repugnat de la primele câteva zeci de pagini prin naturaleţea sa de pisi de mahala, prin dorinţa de a avea alături un cocalar mistic, cititor de gânduri, dar care se abate de la drumul ei natural încercând cu degetul pişatul unui intelectual cu vulgarităţi artificiale. Cu toţii am fost cel puţin o dată Eva şi cel puţin de două ori naratorul, al cărui filtru de gândire se deturnează spre penis din când în când (înţelegem).
Dan Alexe construieşte o carte pe cinste din multe puncte de vedere - chiar nu poţi spune că te plictiseşti citind sau că te îneci în seama de detalii de fond caucazian, ba ele chiar oferă un farmec de documentar cărţii, n-ai cum să nu cazi pradă farmecelor lor. Cu toate astea, am vrut să dau cărţii 4 stele. Sau, mă rog, 4 stele jumate. În cele din urmă, cuceritorul Salman m-a forţat s-o punctez maxim graţie scenelor pline de erotism şi dramatism prin care m-a purtat, într-o mare de stângăcii omeneşti şi episoade de romanţă românească răzgâiată. Pantere Parfumate, hehe.
Diseară am să încerc să mă bag în seamă cu Dan Alexe. Uraţi-mi noroc.
January 11, 2020
O carte care încearcă să facă prea multe așa că le face pe toate slab. Spre deosebire de articolele concentrate ale autorului, în această carte naratorul sare de la o idee la alta, tratând astfel cu superficialitate toate aspectele pe care încearcă să le acopere - acțiune, dragoste, istorie, personaje șamd.
Poate că aș fi trecut peste aceste probleme mai ușor dacă n-ar fi fost vocea lui Dan Alexe prezentă în toată cartea. Ca de obicei, Dan Alexe scrie foarte serios despre un personaj Dan Alexe, pentru un cititor Dan Alexe, și toți trei cred că Dan Alexe e miiinunat. Dacă s-ar fi vrut o comedie ar fi putut fi o poveste savuroasă a la Munchausen, din păcate a fost serioasă și, astfel, de neterminat.
Poate că aș fi trecut peste aceste probleme mai ușor dacă n-ar fi fost vocea lui Dan Alexe prezentă în toată cartea. Ca de obicei, Dan Alexe scrie foarte serios despre un personaj Dan Alexe, pentru un cititor Dan Alexe, și toți trei cred că Dan Alexe e miiinunat. Dacă s-ar fi vrut o comedie ar fi putut fi o poveste savuroasă a la Munchausen, din păcate a fost serioasă și, astfel, de neterminat.
April 20, 2019
Din alea spirituale sunt călătorii și... călătorii. În fond, o idee nebunească să mergi în una în care să pierzi totul. Ceea ce, în cele din urmă, tot, oarecum, te înalță. Mai ales când nu e nimic de pierdut.
May 13, 2018
O călătorie în stilul lui Dumas. Un cuplu excentric, scufundat în desfrâu și în frici impulsive. Totul pe un fundal caucazian desăvârșit.
July 4, 2019
Iar eu, iar eu... impresionată!
June 15, 2018
Scrisă la persoana întâi, cu naratorul tot un fel de Dan Alexe mai sanguin și chinuit malițios de autor: un jurnalist fără succes, cu datorii, mizantrop și plin de frustrări, dar erudit și cu un mic regat pe facebook. Pleacă într-o călătorie prost organizată prin Rusia și Caucaz cu speranța de a da lovitura cu un documentar a cărui temă a ieșit din interesul publicului de cel puțin un secol. Bineînțeles că ratează mai tot, ajunge în pericol de moarte și fuge înapoi doar cu hainele de pe el. Nu există bine sau rău în poveste, totul este foarte relativ, rusesc. Scăparea este tot timpul în alcool, misticism și prietenie.
April 14, 2020
Dupa Miros de roșcată amară, eram sigură că omul ăsta iar mă va aiuri cu niște povești erotice prin locuri destinate spălării de pacat, dar la celalalat capăt era Dacopatia, care la fel de aiuritoare este, doar că în cartea a doua, stors de vlagă e cuvantul, pe care-l învârte, despică și întoarce sprinten pe toate părțile, “imperechind” cuvantul limbii române prin ștampila de neam cu cel albanez.
Dar să revin la Pantere. Fără sex nu se putea. Asta e pata lui Alexe. N-o fi el însuși dacă ar lipsi scenele erotice, aproape pornografice uneori, violente, setoase, transpirate, epatand total fix în momentul când în capul tau bubuie bombe de la scena precendenta, iar carnea se desprinde de oase, nu tocmai din cauza unui orgasm.
Îl ascultam acum niște ani povestid cu mult fast despre marile beții prin Caucaz cu liderii ceceni, sau daghestanezi. Aici, apropo, povestește și despre președintele georgian Gamsahurdia, pe care-l mai prinde în viața. L-am ascultat altă data mai întâi admirativ, apoi, la urmatoarele interviuri deja, cu un soi de iritare. Eu, născută în URSS, unde în anumite perioade la știri auzeam doar despre conflictele dintre aceste multe și arțăgoase neamuri care populează acest butoi de pulbere, aveam senzatia absolut nejustificată ca i-ași cunoaște mai bine, că am fi mai neamuri, dacă am tot împărțit o Uniune, și in vremurile bune am consumat o groază de povești despre tradiția bautului, sau bucataria lor, sau discursurile de pahar. Și de ce să faci bravadă că știi cum beau cenenii, georgienii sau alte nemuri capabile să inghită tăria ca pe apa de izvor... că noi mai bine știm. Aha. Știam. Fix o brânză.
Cu câtă savoare îți povestete Dan Alexe despre aceste popoare, urmand traseul lui Dumas. Si il urmezi cuvânt cu cuvânt de-a lungul Volgai, apoi prin drumuri ascunse de munți. Constată că multe nu s-au schimbat nici de la Dumas, nici de la ultima sa vizita în aceste locuri 20 de ani mai devreme. Te năucește purtandu-te prin religia fiecărui neam, dar și a tradițiilor care depășesc imaginația unui creștin exemplar. Îți încearcă răbdarea aruncandu-te în păienjenișul limbilor vorbite și totalitatea dialectelor invocate, la fel precum îți explică religiile care determină caracterul, comportamentul și modul de viata și gandire a acestor popoare caucaziene. Pornit pe urmele lui Dumas, pentru a crea un documentar în baza cărții acestuia En Russie. Si nu. El nu e un doct care sta să-ți explice în termeni acadaemici cum stă treaba pe acolo. El e, fără să vrea, participant la situații la care spera doar să asiste. Moartea pare la fel de vibrantă și prezentă ca pâinea pe masă, ca orgasmul după sex, ca vacile pe culmile muntoase. Moartea e un soi de expresie a artificiilor - spectaculoasă. Adică în cartea asta nimeni nu moare cu lumanarea la cap, dar cam toți, in cam același fel precum eroul lui Tolstoi - Hadji Murat.
Intreaga carte e un val vartej de senzații tari. Ca un fel de simfonie unde piano nu se cântă niciodată. De la forte la fortissimo și în sus până nervul nu mai rezistă decibelilor.
Nu vă voi strica plăcerea eventualii lecturi. Puneți mâna pe carte. O să vă Țină bine!
Dar să revin la Pantere. Fără sex nu se putea. Asta e pata lui Alexe. N-o fi el însuși dacă ar lipsi scenele erotice, aproape pornografice uneori, violente, setoase, transpirate, epatand total fix în momentul când în capul tau bubuie bombe de la scena precendenta, iar carnea se desprinde de oase, nu tocmai din cauza unui orgasm.
Îl ascultam acum niște ani povestid cu mult fast despre marile beții prin Caucaz cu liderii ceceni, sau daghestanezi. Aici, apropo, povestește și despre președintele georgian Gamsahurdia, pe care-l mai prinde în viața. L-am ascultat altă data mai întâi admirativ, apoi, la urmatoarele interviuri deja, cu un soi de iritare. Eu, născută în URSS, unde în anumite perioade la știri auzeam doar despre conflictele dintre aceste multe și arțăgoase neamuri care populează acest butoi de pulbere, aveam senzatia absolut nejustificată ca i-ași cunoaște mai bine, că am fi mai neamuri, dacă am tot împărțit o Uniune, și in vremurile bune am consumat o groază de povești despre tradiția bautului, sau bucataria lor, sau discursurile de pahar. Și de ce să faci bravadă că știi cum beau cenenii, georgienii sau alte nemuri capabile să inghită tăria ca pe apa de izvor... că noi mai bine știm. Aha. Știam. Fix o brânză.
Cu câtă savoare îți povestete Dan Alexe despre aceste popoare, urmand traseul lui Dumas. Si il urmezi cuvânt cu cuvânt de-a lungul Volgai, apoi prin drumuri ascunse de munți. Constată că multe nu s-au schimbat nici de la Dumas, nici de la ultima sa vizita în aceste locuri 20 de ani mai devreme. Te năucește purtandu-te prin religia fiecărui neam, dar și a tradițiilor care depășesc imaginația unui creștin exemplar. Îți încearcă răbdarea aruncandu-te în păienjenișul limbilor vorbite și totalitatea dialectelor invocate, la fel precum îți explică religiile care determină caracterul, comportamentul și modul de viata și gandire a acestor popoare caucaziene. Pornit pe urmele lui Dumas, pentru a crea un documentar în baza cărții acestuia En Russie. Si nu. El nu e un doct care sta să-ți explice în termeni acadaemici cum stă treaba pe acolo. El e, fără să vrea, participant la situații la care spera doar să asiste. Moartea pare la fel de vibrantă și prezentă ca pâinea pe masă, ca orgasmul după sex, ca vacile pe culmile muntoase. Moartea e un soi de expresie a artificiilor - spectaculoasă. Adică în cartea asta nimeni nu moare cu lumanarea la cap, dar cam toți, in cam același fel precum eroul lui Tolstoi - Hadji Murat.
Intreaga carte e un val vartej de senzații tari. Ca un fel de simfonie unde piano nu se cântă niciodată. De la forte la fortissimo și în sus până nervul nu mai rezistă decibelilor.
Nu vă voi strica plăcerea eventualii lecturi. Puneți mâna pe carte. O să vă Țină bine!
May 24, 2021
O carte atat de socant de proasta de la primele cuvinte!
Mi-am propus sa o citesc din ambitie, dar am renuntat dupa mai putini de 30 de pagini in care a trebuit sa suport referinte sexuale scarboase si glume la nivel de grupuri de meme-uri.
Dan Alexe reuseste (cred ca din greseala) sa surprinda perfect spiritul unui aplaudac USR-Plus aflat la Noaptea Muzeelor, surprins ca a mai gasit pe altcineva pe acolo. Incercand sa o citesc ca pe o comedie, raman totusi cu impresia ca autorul s-a luat mult prea in serios.
Fragmente notabile:
"Odata, intr-o lunga noapte de sex violent, urinasem pe fata ei"
"Ma intrebam daca m-as putea vreodata culca cu o asa incarnare a rautatii bourdeliene, sau bourdivine, daca facand amor i-as vari, de pilda, doua degete in anus, sau ea mie"
"Alungati muste?
Nu. Dirijez o orchestra de pitici invizibili"
"Apoi, pe langa aur si brocarturi, ortodoxia homoofoba mai e obsedata si de sex"
Mi-am propus sa o citesc din ambitie, dar am renuntat dupa mai putini de 30 de pagini in care a trebuit sa suport referinte sexuale scarboase si glume la nivel de grupuri de meme-uri.
Dan Alexe reuseste (cred ca din greseala) sa surprinda perfect spiritul unui aplaudac USR-Plus aflat la Noaptea Muzeelor, surprins ca a mai gasit pe altcineva pe acolo. Incercand sa o citesc ca pe o comedie, raman totusi cu impresia ca autorul s-a luat mult prea in serios.
Fragmente notabile:
"Odata, intr-o lunga noapte de sex violent, urinasem pe fata ei"
"Ma intrebam daca m-as putea vreodata culca cu o asa incarnare a rautatii bourdeliene, sau bourdivine, daca facand amor i-as vari, de pilda, doua degete in anus, sau ea mie"
"Alungati muste?
Nu. Dirijez o orchestra de pitici invizibili"
"Apoi, pe langa aur si brocarturi, ortodoxia homoofoba mai e obsedata si de sex"
January 15, 2023
În care aflăm cum se scrie de fapt o carte bună. Un exercițiu de literatură reușit.
O aducere aminte că naratorul nu e totuna cu autorul - aviz tembelilor care s-au ofticat că personajul-narator face mai mult sex decât ei.
Dar cartea e și o alegorie a vieții de cuplu, în care vedem începutul pasional, urmat de semnele vădite ale plictiselii și închistării care vine odată cu trecerea timpului, și un final care nu spune altceva decât că, într-un fel sau altul, trebuie să trecem peste și să privim în continuare la orizont.
O aducere aminte că naratorul nu e totuna cu autorul - aviz tembelilor care s-au ofticat că personajul-narator face mai mult sex decât ei.
Dar cartea e și o alegorie a vieții de cuplu, în care vedem începutul pasional, urmat de semnele vădite ale plictiselii și închistării care vine odată cu trecerea timpului, și un final care nu spune altceva decât că, într-un fel sau altul, trebuie să trecem peste și să privim în continuare la orizont.
April 22, 2022
O carte absolut dementiala. Scrisa cumva sa redea parte din istoria Asiei Centrale (autorul, un traitor si cunoscator al zonei), cartea abunda in situatii uneori comice alteori periculoase, dar si intr-un erotism bruknerian bine redat.
Cu greu poti sa-ti imaginezi ca paginile se succed alert si ca la un momentdat, povestea se si termina.
O carte excelenta!
Cu greu poti sa-ti imaginezi ca paginile se succed alert si ca la un momentdat, povestea se si termina.
O carte excelenta!
October 23, 2018
Absolutely incredible! Dan Alexe is probably the best Romanian writer alive :)
August 19, 2020
Oh, da!
June 8, 2025
Captivant de la prima pagină!
Displaying 1 - 17 of 17 reviews