Un dar de care să te bucuri în tihnă, în așteptarea sărbătorii cu dulciuri și fulgi de zăpadă. S-au adunat aici comori de altădată pentru copii, părinți și bunici. Din ținuturi de vis sau din orașe adevărate, din păduri îndepărtate sau din case primitoare vin întâmplări și personaje ce povestesc Crăciunul cu un farmec cuceritor. Așa că oprește timpul în loc, dragă cititorule, și citește cartea unei sărbători pentru a cărei magie depun mărturie, printre alții, Charles Dickens, Mark Twain, Oscar Wilde sau Arthur Conan Doyle!
Spiridușii Crăciunului de Charles Dickens
Uriașul cel egoist de Oscar Wilde
Crăciunul în Pognac de Harriet Beecher Stowe
Scrisoare de la Moș Crăciun de Mark Twain
Granatul albastru de Sir Arthur Conan Doyle
Darrul magilor de O. Henry
Viscol și soare de Crăciun de Elizabeth Gaskell
Dar de Crăciun de la indianul Pete de Herbert W. Collingwood
Copii care merg la luptă în cinstea divinității, conflicte religioase, oameni care se ceartă, soldați morți, bețivi, copii bolnavi. Ho, ho, ho! Unele povești nu au absolut nicio legătură cu această perioadă, nici măcar nu e menționată. Marketingul și-a îndeplinit scopul: a păcălit oamenii. Majoritatea au o tentă religioasă care trece de credință și se îndreaptă spre fanatism, din punctul meu de vedere. În plus, mă deranjează foarte tare când bunătatea este asociată automat cu religia. Pentru mine faptele bune făcute de dragul religiei, care vin din Biblie, nu din suflet, nu sunt decât ipocrizii productive.
Cea mai mare dezamăgire a fost povestirea Uriașul egoist, de Oscar Wilde, pentru că aveam alte pretenții. În grădina uriașului tot intrau copii și se jucau pe acolo. Stricând-o, bănuiesc. El a ridicat un gard pentru ca ei să nu mai intre, dar natura l-a pedepsit să fie mereu iarnă în grădina lui. Anotimpurile au început să se schimbe și păsările să ciripească doar când copiii au sărit gardul și au început iar să se joace acolo. Oh, și el și-a dat seama ce minunați sunt copiii! În special cei lipsiți de respect, care îți invadează și distrug proprietatea. E minunat să intri cu forța în curtea omului și să îi calci tot ce are pe acolo în picioare! La fel e și să intri în curtea unui necunoscut. Awww!
Nu recomand nimănui. Sub nicio formă copiilor.
,,Se zice că atunci când te gândești prea mult la morți e semn că au venit să te ia. Parcă n-aș vrea să mor chiar acum - mai ales că mâine avem o bunătate de curcan la masă!"
Cateva povestiri cu talc de Craciun, scrise de autori cunoscuti sau mai putin cunoscuti♥️ O carte pe care am devorat-o! Povestirea care mi-a placut enorm se numeste “Darul magilor” si a fost scrisa de O. Henry♥️
Cu siguranță că acest volum poate cu ușurință să treacă drept altceva decât ceea ce reprezintă el, de fapt, datorită strategiilor de marketing de tot felul și al aspectului plăcut. Cu toate că nu sunt neapărat adepta poveștilor clasice de Crăciun, pline de farmec și de magie, nu le găsesc potrivite a fi numite "cele mai frumoase povestiri" nici pe cele doldora de elemente macabre, dominate de tematici religioase și sociale profunde, asemenea celor selectate în acestă carte. Mai ales atunci când, ghidându-ne după descrierea cărții, ele sunt adresate și copiilor.
În altă ordine de idei și cu respect față de diversitatea literară, aruncați o privire mai atentă asupra conținutului ei înainte de a o achiziționa, în ideea în care povestirile cuprinse în paginile volumului (cu excepția a două dintre ele, ca să spunem așa) sunt unele pe cât de complexe, pe atât de realiste/morbide și de incapabile de a aduce vreun aport pozitiv atmosferii de sărbătoare, din punctul meu de vedere.
Colecția de povestiri a început promițător, transmițând câteva mesaje frumoase despre sărbătoare, indulgență și spiritul Crăciunului. Povestea mea preferată a fost ”Viscol și soare de Crăciun” de Elizabeth Gaskell, mi s-a părut că reușește să transmită anumite învățări despre relația dintre oameni, dar deși unele povestiri mi s-au părut simpatice și nimic deosebit, au fost și cazuri în care s-ar fi putut elimina unele povești care nu au îndeplinit sarcina de a transmite liniște, bucurie de sărbători. Nu pot să afirm că sunt oribile sau că nu ar merita citite, dar nu cred că se încadrează unele în tema festivității, ținut de vis, et (cum se afirmă conform descrierii). Per total a fost o lectură ok, nimic excepțional, dar aș sugera căutarea altor povestiri dacă doriți o carte festivă, îmbucurătoare.
Nu vă așteptați să fie numai magie, iubire și armonie, pentru că o poveste bună nu poate avea fericire de la un capăt la celălalt. Cartea nu e un "mood", ci o selecție de povești despre oameni din diverse timpuri, contexte, pături sociale, fiecare cu lecția ei și având ca element comun Crăciunul, Nașterea lui Iisus. Are război, are sacrificiu, are inocență, are speranță și lecții despre oameni. Mie mi s-a părut chiar wholesome și mai bună decât mă așteptam, pentru că e marketată tocmai ca fiind holiday entertainment, iar asta nu îmi doream neapărat. Pentru asta există Hallmark.
Nu toate povestirile m-au dus cu gândul la Crăciun, dar au fost câteva care m-au cucerit. M-a impresionat, în mod deosebit, 'Uriașul cel egoist' a lui Oscar Wilde - foarte puternic mesajul din final 🤍 Și 'Scrisoare de la Moș Crăciun' a lui Mark Twain a fost tare simpatică ❤️
Am dat 3 ☆ ,pentru cele 3 povesti care mi au placut , din totalul de 10,si anume : Spiridusii Craciunului, Sapte drumeti sarmani- ambele scrise de Dickens si Darul Magilor de O Henry, toate 3 simbolizand esenta Craciunului: iubirea, recunostinta, iertarea, bunatatea. Desi am zis ca e o carte de Craciun pentru copii, nu a fost asa ,celelalte 7 povestioare, au fost mai putin interesante .
“Omul își poate face datoria în orice stare s-ar afla, i-a spus tânărul căpitan, și așa își recâștigă respectul de sine, chiar dacă e într-o situație din cale-afară de nefericită și nu poate câștiga respectul altcuiva.”
Poate că sunt frumoase povestirile (nu cele mai frumoase, așa cum spune titlul), și cu siguranță nu sunt de Crăciun.
Este firesc ca o colecție de povestiri să trezească reacții diverse. Luate separat, unele povești vorbesc direct sufletului nostru, în timp ce altele rămân mai îndepărtate. O modalitate de a judeca această colecție este prin capacitatea sa de a transpune spiritul Crăciunului în paginile alb-negru. Varietatea interpretărilor atribuite Crăciunului reflectă, în esență, diversitatea infinită a umanității.
A considera o poveste „nepotrivită“ pentru Crăciun, doar pentru că se abate de la propria noastră viziune asupra sărbătorii, poate deveni un act limitat de judecată. A reproșa existența conflictelor în povestiri (chiar dacă acestea se rezolvă prin împăcare sau armonie) înseamnă a nega umbra umană – o umbră esențială pe drumul către lumină. Utopia unui drum lipsit de provocări, de greutăți sau de rău este departe de adevărul uman și cu atât mai departe de calea spre Rai. Critica, la rândul său, este inevitabil modelată nu doar de contextul cultural, ci și de propriile noastre traume și experiențe.
Poveștile de început, „Spiridușii Crăciunului“ de Charles Dickens și „Uriașul cel egoist“ de Oscar Wilde, mi-au rămas aproape de suflet. Ambele surprind esența Crăciunului, fiind scrise cu frumusețe și o profundă înțelegere a bunătății umane.
Pe de altă parte, „Crăciunul în Poganuc“ de Harriet Beecher Stowe a fost mai degrabă mediocră. Deși abundă în fraze meșteșugite, îi lipsește acea structură invizibilă, acel fir conductor care să ofere coerență și să convergă spre un mesaj semnificativ despre natura umană.
Cât despre „Scrisoare de la Moș Crăciun“, nu cred că este una dintre reușitele lui Mark Twain.
M-am bucurat, în schimb, de incursiunea în universul Sherlock Holmes, chiar dacă legătura cu Crăciunul a fost una marginală, mai degrabă temporală decât tematică.
„Darul magilor“ de O. Henry este o poveste frumoasă și memorabilă, ce evocă sacrificiul și dragostea.
Deosebită mi s-a părut și scriitura lui Henry van Dyke în „Primul pom de Crăciun“. Descrierile peisajelor sale sunt de o frumusețe excepțională, transformând lectura într-o adevărată delectare.
În ansamblu, colecția reușește să surprindă, în feluri variate, spiritul sărbătorii și complexitatea umanității. Unele povești se apropie mai mult de această esență, altele mai puțin, dar tocmai această diversitate le face interesante și pline de viață. Totodată, prezentul volum atinge laturile emoționale esențiale primirii sărbătorii creștine, explorând atât fragilitatea umană, cât și potențialul nostru pentru compasiune, împăcare și speranță.
Mai bine zis: Crăciunul în cele mai odios-religio-infectate povestiri. Nu doar asta e un motiv al dezgustului meu pentru această carte neoficială; acest Frankenstein cărturăresc — o carte de editură care adună niște povestiri cu tematica Crăciunului și formează un întreg. Am o veste: e un eșec inutil.
Pe scurt, sunt aici vreo 7 povestiri care — mai mult sau mai puțin — vorbesc sau amintesc despre iarnă, frig și Crăciun. Problema e alta: multe vorbesc mai mult despre biserici și zei. Iar eu nu pentru asta dau banii pe cărți. Propaganda religioasă în formă literară e cea de care eu fug. De asta, fără să fie ceva surprinzător, singura poveste bună de aici e acel episod al lui Conan Doyle despre un caz al lui Sherlock Holmes și Watson — nota 3.5.
În rest, numai caricaturi literare goale. Chiar și cele două povestiri dezamăgitoare și plictisitoare ale lui Dickens — pe care îl descopăr acum, prin ele, după luni de promisiuni că o să citesc „A Christmas Carol”. Și nici anul asta nu o voi mai face, căci am consumat deja Dickens și mă cam sperii de cum l-am descoperit aici, iar decembrie e deja la final.
O serie de povești cu și despre Crăciun. Părerile mele sunt foarte mixte, unele povești sunt mai captivante și scrise bine, iar prin altele m-am simțit mai târâtă. Norocul este că măcar toate sunt scurte. Are câte puțin pentru fiecare, e un fel de ”party mix”, încercând să ofere câte ceva fiecărei vârste - începe cu povești mai potrivite pentru vârste mici spre foarte mici, și urmează povești accesibile tuturor vârstelor. Depinde mult de autor și stilul de scriere. Mi-au plăcut în special povestea cu Sherlock Holmes și cele scrise de Dickens, despre restul...destul de neutru.
cea mai proasta carte de Craciun pe care am citit-o vreodata. nu are nicio treaba cu Craciunul, prea multa religie, fanatism religios, nu te face deloc sa simti spiritul Craciunului, unele dintre ele sunt plictisitoare si n au niciun fir narativ, niciun scop, nu stiu daca e traducerea dar majoritatea par fara inceput si fara sfarsit, fara structura, zici ca sunt scrise de un copil de clasa a5a. super dezamagitor!
Selectie cel putin controversata. In nici un caz nu sunt povestiri frumoase.
Cel mai enervant este ca pe masura ce avansezi in carte, traducerile sunt din ce in ce mai proaste (facute in graba) si apar greseli - de la cele de tipar la referinte culturale lipsa si tradus mot-a-mot din engleza, pierzand sensul pe parcurs.
Dezamagitoare, coperta o ajuta sa se vanda, dar continutul e sub orice critica.
O carte primita in dar, pe care am devorat-o! Aceasta mica bijuterie contine un numar de 10 povestioare, toate centrandu-se in jurul Craciunului. Preferata mea este "Darul magilor" de O. Henry. O carte atat pentru adulti, cat si pentru copii. O voi aseza la loc de cinste in biblioteca mea si o voi citi si fetitei mele cand va mai creste.
Povestiri plăcute, nu neapărat pentru copii; Nu înțeleg de ce lumea se cramponeaza de faptul ca nu ar fi adecvate pentru copii; unde scrie ca ar trebui sa fie pentru copii?! Mie, adult, mi-a făcut placere sa le citesc între Crăciun și Anul Nou...in vacanta fiind. Scurte, fără pretenții, doar plăcute.
O cărticică simaptică cu poevești emoționante și lecții de cum să vezi viața mai frumos indiferent de situație. Atmosfera și spiritul de Crăciun se simte ca un parfum peste fiecare povestire din care rămâi cu ceva frumos în minte
O carte perfecta pentru perioada sarbatorilor, in care scriitori celebri precum Charles Dickens, sir Arthur Conan Doyle, Oscar Wilde, Mark Twain, își dau întâlnire. Dau 4 steluțe și nu 5 pentru că nu toate povestirile mi-au plăcut.
Au fost destul de simpatice poveștiile din această carte , deși pe alocuri unele s-au dovedit a fi extrem de plictisitoare . Dacă sunteți în căutare de o carte care să conțină mai multe povești , atunci " Crăciunul în cele mai frumoase povestiri " este alegerea perfectă pentru voi .
Unele nu au fost atat de rele, dar sunt atat de vechi incat nu mai au decat foarte putina legatura cu Craciunul la care ma gandesc eu in prezent. Cea care mi-a ramas in minte in mod placut este cea a unui cuplu care isi daruiesc cadouri de Craciun, cu dragoste si sacrificiu.
Au fost povești care chiar mi-au plăcut, însă la ultimele două nu am rezistat. Am încercat să citesc jumătate din fiecare dintre cele două, însă am renunțat într-un final. Mi-a plăcut cel mai mult cea scrisă de Arthur Conan Doyle.