MARIUS ALBERT NEGUȚ (n. 1976) este scriitor premiat, apreciat de cititori și publicat de edituri mari, prolific fără a renunța la seriozitatea subiectelor abordate. Personajele sale sunt oameni în aparență obișnuiți, aruncați de vârtejul vieții în împrejurări situate în afara banalului cotidian, împrejurări adesea tragice, care îi forțează să își găsească resurse de supraviețuire (trupească ori sufletească) în propria fire: bun prilej de autoanaliză (și autocritică) psihică, dar și de analiză socială. Putem spune că circumstanțele modelează, în mare măsură, caracterul (anti)eroilor lui Neguț; în aceeași măsură, însă, caracterul acestora modelează circumstanțele. Fortuna labilis? Fără îndoială, dar schimbările sunt, de cele mai multe ori, urmări directe ale unor decizii umane; nu doar norocul, ci și ghinionul „și-l face omul”. Cu cât este omul mai puternic, cu atât mai semnificativ va schimba – în bine sau în rău – soarta sa ... și soarta altora. Această „ieșire din banal” – trebuie precizat – este nu doar realistă (în sensul de nonfantastică), ci, mai mult, verosimilă: poate principalul atu al autorului îl constituie vasta (și neașteptata, la vârsta sa...) experiență de viață, care îi permite să contureze cu mână sigură reacții în momente tensionate. Nu ezităm, prin urmare, să îl includem pe Marius Albert Neguț în categoria nu foarte numeroșilor scriitori cărora merită să le urmărești îndeaproape opera, adăugând în bibliotecă fiecare nou titlu publicat.
Mă numesc Marius Albert Neguț și m-am născut pe 22 ianuarie 1976. Sunt (printre altele) romancier și am debutat în anul 2016 la editura Libris cu romanul „Îngeri rătăciți”, care a fost distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. „Inocența păcatului”, al doilea roman pe care l-am scris, a fost publicat în 2017 la aceeași editură. În 2018, am publicat primul volum din seria „Din altă viață”, numit „Jurnal de copil”. În momentul de față, seria numără patru volume, la primul adăugându-se: „C.V. de golan” (2019), „Teleleu” (2020) și „Servesc patria” (2022). În 2020 am lansat, la editura Polirom, romanul „Cerberus” - o ficțiune psihologică cu accente de thriller, care explorează traficul de ființe umane, limitele moralității și ale loialității într-un context tensionat, dominat de dileme etice. În 2021, la editura Univers, am publicat romanul „1877: Portretul unei iubiri desăvârșite”. În 2024 a apărut, tot sub oblăduirea editurii Univers, romanul „Chipurile lui Ahriman”, o ficțiune socială cu accente de roman polițist, care explorează o temă dureroasă și stringentă: abuzul asupra copiilor. „Șoaptele urii”- roman publicat în 2025 la Editura pentru Artă și Literatură - s-a născut din succesul a două povestiri premiate la Concursul Național de Literatură SF & Fantasy „Renașterea Buzoiană”: „Hulita” (2022) și „Biruitorul lumii” (2024). Romanul este o ficțiune istorică cu o pregnantă tușă fantastică. Sunt membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune, Filiala Brașov. Fiecare dintre romanele mele are o pagină dedicată pe Goodreads, unde poți descoperi o multitudine de recenzii din partea celor care le-au citit deja. Mai mult, numeroși bloggeri, cărora le mulțumesc, au scris despre cărțile mele, prin urmare, o simplă căutare pe internet îți va oferi o perspectivă cuprinzătoare. Din păcate, majoritatea romanelor mele nu se mai găsesc în librării. De aceea, dacă dorești să obții un exemplar, te invit să mă contactezi direct prin intermediul rețelelor sociale. Nu ezita să o faci, nu mă vei deranja! Pentru tine scriu și doar cu ajutorul tău pot continua pe drumul acesta.
Translation widget on The blog!!! O carte superba! Bine scrisă, care servește cititorului o porție de realitate cruda, dură. O lecție de viața condimentata cu bucățele de istorie. O carte despre vicii și efectele lor asupra oamenilor. Recenzia mea completa o găsiți aici: https://www.delicateseliterare.ro/ino...
Marius Albert Neguț este scriitorul despre care ar trebui să vorbim mai des. Despre care ar trebui să auzim mai des. Nu credeam că un om, aparent normal, poate scoate din mizeriile unei societăți infecte trandafiri care să mai și înflorească pe deasupra. Nu credeam că o poveste inspirată de mediul vicios și nociv al ghetourilor bucureștene îmi poate stârni atâtea emoții. Când am văzut că Marius a ales pentru noul să roman tot două planuri narative, trecut-prezent, și că acțiunea este situată tot în anii de dinainte și după revoluție, am zis că ori e curaj … ori e nebunie. Nu e niciuna. Este talent. https://ancasicartile.wordpress.com/2...
Vrei o carte care să îți zguduie universul, care să te arunce în brațele trecutului, un trecut mult prea dureros pentru unii din noi, poate pentru o țară întreagă? Atunci e musai să citești această carte. Am crezut că doar Cerberus îmi va da atâtea stări, dar pe parcursul lecturii acestei cărți, m-au încercat mii de sentimente : de revoltă, de frustrare, de neputință dar și de speranță. Poate pentru unii limbajul întâlnit în carte va fi revoltător și injurios, pe mine m-a purtat iar printre oamenii din cartierul în care am crescut, oameni cu povești asemănătoare personajelor din carte. Omul are tendința mereu de a judeca pe celălalt fără a ști ce l-a împins pe respectivul să aibă un anumit comportament, o anumită viață. Cartea ne poartă prin perioada anilor 1983-1992, dezvăluind-ne viața Amaliei, a lui Mihai Carp, a lui Peti și a altor personaje care își au locul lor în poveste. Amalia duce o viață extrem de grea alături de părinți, cu o mamă care nu o credea când îi spunea că tatăl o abuzează și care ulterior, după ce află adevărul, o părăsește, lăsând-o cu monstrul care îi este tată .Singura ei alinare este bunica, alături de care va crește până la un moment al vieții, moartea ei aruncând-o pe Amalia în brațele drogurilor. Mihai Carp este profesorul și dirigintele Amaliei, un diriginte care reușește să se impună în fața elevilor prin prietenie și înțelegere. Acesta, după o viață nu foarte bună, simte că îl prinde pe Dumnezeu de picioare în momentul în care o întâlnește pe Andra și relația lor evoluează într-un mod frumos și neașteptat. Cum în viață necazul te lovește în cel mai parșiv mod posibil, Mihai rămâne văduv și se aruncă în brațele alcoolului. Peti, un țigănuș fugit din șatră și ajuns în familia Briliantului, face tot ce poate să intre în grațiile acestuia din urmă. Cu o inteligență necaracteristică mediului din care face parte, se apropie de Amalia, aceștia doi devenind buni prieteni. Însă viața îi desparte într-un mod brutal, Amalia pierzând în același timp și prietenia cu el și sprijinul moral dat de Mihai. Perioada petrecută în închisoare îl face pe Peti să devină mai puternic, să nu își schimbe sufletul,încă să spere că își va îndeplini visele. Pe Mihai închisoarea nu mi se pare că l-a învățat prea multe, tot naiv mi s-a părut și după aia. Societatea comunistă și nedreptățile din acea perioadă te izbesc în moalele capului, chiar dacă nu ai trăit în acele vremuri. Ororile petrecute în acea perioadă , felul în care erau tratați cei ce ajungeau în arest, te umplu de revoltă și îți vine să urli, chiar dacă știi că nu ajută la nimic. Din păcate, ceea ce se întâmpla în închisori atunci, sunt sigură că se mai întâmplă și acum, aceeași soartă o au și acum nefericiții care au ajuns nevinovați acolo. Dacă în Cerberus am văzut dragostea unui tată și tot ce este în stare un tată să facă pentru fata lui, aici vedem cea mai urâtă față a unui om, violatorul propriului copil. Am citit acele pasaje cu lacrimi în ochi, conștientă că lucrurile astea încă se întâmplă și nimeni nu face nimic să le oprească. Am avut parte de o lecție de istorie pe parcursul acestei cărți, am văzut toate fețele urâte ale acelor ani, dar nu am înțeles cum de oamenii puteau să fie atât de nepăsători totuși. Îmi place cum creionează autorul fiecare personaj, cum te face să îl înțelegi și să îl iubești. Mi-a plăcut foarte mult de Peti și de aceea am fost revoltată când am văzut sfârșitul lui din închisoare(asta i-a umplut sigur autorului frigiderul, cât să mă țină minte). Nu mi-a plăcut că a lăsat finalul deschis, că eram curioasă să văd ce s-a ales de Mihai și Amalia, dacă au reușit împreună să își schimbe viețile în bine.
" Era conștient că dictatorii își meritaseră soarta, chiar îi urâse, dar, câteodată se întreba dacă democrația se potrivea firii românului. Prea se alesese praful de tot în anii ce urmează revoluției. Dacă se gândea mai bine, întreaga țară avusese soarta acestui parc - dezmembrată bucată cu bucată și vândută la fier vechi. " - pagina 40 " În România comunistă, Crăciunul, ca mai tot ce amintea de trecut, fusese aruncat în temniță. Tovarăș de celulă, fratele său, Paștele. " - pagina 53 " Orice noutate se învechește și intră în cotidian odată cu trecerea inexorabilă a timpului. " - pagina 70 " Nu frângeți aripile sufletului-visele! Fără vise nu veți mai putea zbura! Din păsări vă veți transforma în cârtițe speriate de lumină, așa cum suntem noi! " - pagina 106 " Vă mai asigur de ceva : nu accept sub nici o formă violența - nici fizică, nici de limbaj! E argumentul omului prost, care se bazează pe pumn pentru că nu-l ajută capul! "-pagina 120 " Și viermii își depășesc uneori condiția de târâtoare, preschimbându-se în fluturi superbi. "- pagina 120 " Răul ținut sub tăcere nu doar că nu moare, dar se dezvoltă malefic, până când el este cel care te suprimă pe tine. "- pagina 186 " De gânduri nu poți fugi. Oriunde te-ai ascunde, ele te găsesc. " - pagina 190 " Orice speranță la mai bine naște dezamăgire. " - pagina 249 " În viață, totul se leagă. Răul trage la rău, binele la bine, iar viața e influențată de atitudinea ta, mai mult decât de cei care te înconjoară." - pagina 271 " Nu avea milă de nimeni! În pușcărie, milă e ca sângele ce ți se scurge dintr-o rană deschisă în mijlocul unei haite de lupi. " - pagina 273 " Să nu ignori niciodată șoaptele sufletului, chiar dacă ele contrazic spusele oamenilor! " - pagina 350 " La sărac să-i găurești lingura cu care mănâncă! Să nu-l lași niciodată să se sature că, odată sătul, se ridică de la masă și-ți dă-n cap!" - pagina 359
Capodoperă! Marius este un maestru al poveștilor, te ține captiv între paginile cărților lui și nu-ți mai dă drumul decât în momentul în care se termină, dorindu-ți să mai citești și să mai descoperi lumea aceea pe care a zugrăvit-o. Este a doua carte pe care o citesc, dar știu deja că este unul dintre autorii mei preferați! Am să-i citesc toate cărțile, vă promit că merită! Legat de carte pot să vă spun doar că este vorba despre perioada comunistă și postcomunistă, despre dependenții de alcool și droguri, povești în paralel care captivează și subjugă, îți taie respirația, nu ai cum să nu plângi, să nu oftezi, să nu empatizezi cu personajele. O adevărată lecție de viață!
❤️"Păsările care se nasc în colivie au impresia ca a zbura este o boala"- Alejandro Jodorowski ❤️"La răscruce de viata nu exista indicatoare"- Charlie Chaplin ❤️În primul rand vreau sa spun ca o recomand! ❤️În al doilea rand vreau sa spun ca regret ca am citit atât de târziu aceasta carte. ❤️Subiectul ei NU este unul frumos, nu vei citi despre unicorni și prințese, nu vei avea un final ca în basme, dar vei citi despre "speranța de mai bine" cu siguranță! ❤️Am simțit tristețe și furie pe întreg parcursul lecturii, pentru ca trairile personajelor nu au fost unele frumoase, viata lor nu a fost "presărată cu praf de zane", suferinta lor a fost de nedescris, nedreptatea fata de ei mi s-a părut de "neiertat"! ❤️Dacă vreți sa citiți despre floricele pe câmpii, curcubeie, despre cum salvează printul printesa la sfârșit, aceasta carte nu este alegerea potrivita. Dar dacă vreți sa citiți despre puterea de a te ridica atunci când simți ca ai atins fundul prăpastiei, despre cum sa speri din toată inima ca mâine va fi mai bine, ca meriți și ceva frumos după atâta "urat" în viața ta, atunci este alegerea perfecta! ❤️Atât de ușor este sa te atașezi de cei trei eroi ai poveștii: Mihai Carp, Amalia și Peti, încât te simți frustrat ca tot ce este "mai rau" în viața, ei au avut parte. ❤️Atât de ușor este sa ii indragesti încât vei vrea "sa te certi" cu autorul cărții pentru tot ce "le-a scos în cale" deși cu ce au greșit în viața, nu știi. ❤️Și în ultimul rand vreau sa spun ca oficial am devenit fana a cărților lui Marius Albert Neguț! 🌟🌟🌟🌟🌟
This entire review has been hidden because of spoilers.
M-a întors pe toate părțile cartea asta. Nu intru în subiectul ei, ca să nu mă acuzați de spoiler. Vă spun doar atât: E dură, dar sub duritatea asta stau pitite adevărul și istoria României. Dacă vă cade în mână, nu ezitați să o citiți. Vă va îmbogăți semnificativ nu doar cunoștințele despre istorie ci și vocabularul. Eu una, am învățat țigănească și toate argourile anumitor grupuri sociale. Dincolo de duritatea situațiilor, de dezolantele peisaje bucureștene ante și post revoluția din '89, dincolo de mizeria unor oameni, trebuie să recunosc faptul că autorul are un talent narativ dureros de realist. Felicitări! ⭐⭐⭐⭐⭐ de la mine. 😃 Cartea o gășiți pe Libris.ro, acum cu 20% reducere. https://goo.gl/TfNM3b
M-am apucat acum ceva vreme de aceasta carte, dar am abandonat-o după pagina 3 nu știu din ce motive.
Am reluat-o zilele trecute și nu îmi pare deloc rău. A fost o carte care mi-a dat mult de gândit, m-a inspirat chiar. Mi-au plăcut personajele, în special modul în care a reușit să îl construiască pe căldărarul Peti, care e umanizat prin dorința lui de a-și depăși condiția. O carte cu substrat, în care perioada de imediat de înainte de revoluție și felul în care acea perioadă sumbră au schimbat destine.
O carte cu coloană vertebrală care, nu fără frisoane m-a catapultat la coada kilometrică pentru cașcaval( delicatesă!) din spatele Alimentării aflate in Teiul Doamnei din București! Depinde acum și cărei categorii aparțineți.Cei care plâng perioada comunistă( turnau sau furau pe silențios) sau cei care detestă dictatura anilor de gratie(că stăteau la cozi și primeau pâine pe cartelă) Indiferent din ce categorie faci parte( nu e nevoie să recunoști!) să citești cartea din scoarță în scoarță și să pricepi mesajul îți trebuie sânge rece. Doar pentru a închide ochii la sfârșit și a vizualiza adevărul crunt dintre pagini. Cu limbaj cu tot! Am convingerea că toți am avut( sau încă mai avem!)un profesor Carp, puțin nonconformist, băgat in perfuzii cu suferința pentru vina de a fi om. O Amalia cu un potențial extraordinar mâzgălită psihic și fizic de propriul tată și abandonată de mamă, căutând uitarea in vicii. Un Briliant cu o putere nedreaptă dată de valoarea înșelăciunilor. Un Pati, om, care întâmplarea face să fie țigan, sugrumat de societate și prejudecăți care dovedește într-un final că legea junglei este uneori cea mai dreaptă. O lectură tulburătoare, fascinantă, curajoasă și înduioșătoare in același timp.
,,La răscruce de viață nu există indicatoare.”C.Chaplin Recomand spre lecturare! ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ Nu știu care-i maximul de stele, eu i le-aș da pe toate.
Recomand această carte celor ce au trăit în comunism și acum plâng după acele vremuri; recomand această carte celor ce nu au trăit în acei ani dar îndrăznesc să spună "atunci era mai bine"; recomand această carte tuturor, indiferent de vârstă și păreri! Mihai Carp este un tânăr profesor de română ce îndrăznețe, în anii '80, să iasă din tipare, să ajungă și la sufletul copiilor nu doar la mintea lor, îndrăznea să îi însemne să aibă vise și nu ridica osanale "conducătorului iubit". Într-o lume în care trebuia să stai drepți acest lucru îi aduce numai necazuri din partea securității. Amalia, în anii '80, era o tânără, o copilă mai bine zis, acuzată de tată; mama, care ar fi trebuit să o apere, nu o crede, apoi o părăsește. Salvarea ei vine de la bunica paternă și profesorul Carp. Apoi profesorul dispare din școală și din viața elevilor săi. Anii '90 nu sunt cu nimic mai buni pentru profesor și Amalia cei doi fiind pe marginea prăpastiei; reîntâlnirea lor poate fi un pas spre o nouă viață.
Pe lângă o poveste impresionanta, o frântură de istorie, de realitate, de trecut și prezent... Aceasta carte va rămâne aproape de sufletul meu, cred ca este mai bună decât multe dintre besteller-urile internaționale citite în ultima vreme și o recomand oricui cu toată încrederea, e imposibil sa nu găsești in ea ceva care sa îți placa, care sa te îndemne sa o citești pana la capăt.
Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este o mărturie sinceră, o filă de jurnal, o scrisoare în care un suflet se eliberează, își cere iertare față de sine și față de cei cărora simte că le-a greșit, acelor suflete pe care nu a putut să le salveze de la piere.
Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este povestea care schimbă piesele puzzle-ului interior, astfel încât, după cunoașterea, simțirea și trăirea ei, să se schimbe totul în tine, în modul în care percepi lumea și vezi oamenii din jur.
Inocența păcatului de Marius Albert Neguț este biletul tău spre schimbare, căci și TU poți fi schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Recomand Inocența păcatului, recomand oricând lectura ei. Și oricând vrei o poți și reciti, ori de câte ori vrei să înveți ceva noi, să simți ceva nou, să trăiești, să simți și atunci când vrei să știi neapărat pentru ce anume trebuie să fii recunoscător.
In inocența păcatului, autorul ne aduce in față povestea lui Mihai Carp, profesor de limba română și a Amaliei una din elevele sale. Acțiunea se petrece atât în timpul "iubitului" tovarăș Ceaușescu cât și imediat după revoluție. Mihai Carp este un profesor foarte iubit de elevii săi, un om dedicat meseriei lui care la rândul lui isi iubește elevii. Amalia este o fata care duce o viață chinuita alături de un tata alcoolic, singura ei raza de soare fiind bunica ei. Anii trec și aduc cu ei multe suferințe pentru amândoi protagoniști. Autorul reușește și de această dată să facă un tablou in ceea ce a însemnat comunismul, un regim care părea perfect la suprafață dar care în adâncimea ascundea multe neajunsuri. Amândoi protagoniști au trecut prin iad, clipele de fericire fiind prea puține, luptand mereu cu ei înșiși și demonii interiori, încercând să iasă la lumină, o lumină ce pare îndepărtată, într-un tunel ce parca nu se mai sfârșește. Mi-a plăcut realitatea acestei cărți, sunt sigură că sunt oameni ce au trăit cu adevărat poveștile celor doi. O carte pe care o recomand din suflet, așa cum recomand toate cărți autorului.
Numai titlu romanului te intrigă. De ce Inocența păcatului și nu altfel? E vorba despre viața unei adolescente, Amalia. O adolescentă abuzată de tatăl ei. Mama nu o crede până în momentul în care îl surprinde beat, pe jumătate dezbrăcat alături de Amalia. Ce face mama? Fuge. Culmea e că mama pleacă. Astfel de abuzuri pot avea urmări psihologice grave în ceea ce privește o adolescentă. Un roman foarte bine scris. Într-o seară am stat până noaptea târziu. Ca să văd cum evoluează lucrurile. De citit!
Chiar dacă în romanul de debut, autorul și-a demonstrat potențialul în ale scrisului, de data aceasta a reușit să se mențină la același nivel superior, creând astfel un stil propriu inconfundabil și incontestabil. Cu o măiestrie de nedescris, reușește să creeze adevărate povești de suflet, având ca protagoniști personaje din diverse medii sociale, cu trăiri puternice și cu suferințe cauzate de perioada în care trăiesc și de locul unde își duc traiul. https://randurileevei.wordpress.com/2...
Daca este comunism si post comunism este clar Marius Albert Negut. Mereu originalitatea si autenticitatea sunt definitorii in romanele sale. Inocenta Pacatului merge pe trei planuri paralele in care regasim povestea profesorului Mihai Carp, povestea Amaliei si a lui Peti, povesti sculptate de inertiile comunismului si perioadei confuze de dupa 1990. Fiecare cade in ispita pacatului, inconjurati de saracie, droguri si violenta. Mi a lasat impresia ca finalul este unul deschis, fiecare dintre noi avand optiunea de a alege.
Luptăm împotriva inexistenței, iar pentru asta trebuie să plângem, sa ne zbatem, sa ne adaptăm si să facem compromisuri... Viața pe care o trăim este făurită de alții, iar noi doar încercăm să învățăm ritmul în care se dansează. Este dificil, însă durererea ne face să devenim ceea ce nici în coșmaruri nu ne vedeam. Avem impresia că alcoolul ne amorțește durerea, însă nu face doar asta, ci ne ia familia, prietenii și pune monopol peste gânduri. Drogurile chiar dacă par inofensive la început, ne cer mai mult și mai mult... Până la dependență nu e decât un pas, iar aici tu nu mai contezi. Doza necesară primează. Trebuie sa te vinzi? Asta e... Drogul îți va absorbi mustrările de conștiință. E necesar să furi? Nimic mai ușor când teama a fost înghițită de sevraj. Deși la început părea un păcat nevinovat, se dovedește că nu e chiar așa, acesta este Inocența păcatului. Acest roman vorbește despre aceste lucruri aducând în fața noastră trei destine ciudate care se întrepătrund. Mihai este un profesor de limba română, sensibil și timid care cunoaște pentru scurtă vreme fericirea. Amalia este una din elevele profesorului cu o viață cutremurătoare, nedreaptă și parcă fără speranță. Peti este un tigan căldărar care sătul de viața grea din șatră, fuge între străini crezând că aceștia sunt mai buni decât familia, însă dezamăgirea nu ezită să apară... Cei trei sunt urmăriți în paralel. Îi cunoaștem și suntem alături de ei la fiecare răscruce a vieții. Autorul folosește un limbaj adaptat mediului social în care se învârt aceste personaje. Elevat în cazul profesorului, argotic sau chiar cuvinte în limba țigănească, pentru Amalia și Peti. O experiență interesantă într-un singur roman care abundă în scene dramatice, emoții extreme, iubire și speranță. Marius are un stil de a scrie care nu te plictisește. Te poartă prin viața de la periferia societății cu o veridicitatea dezarmantă, te provoacă să admiți că viața nu e plină doar de frumusețe, ci are tenebre hulpave menite să aducă moarte. Mihai își împlinește visul de a deveni profesor de limba română și prin romantismul său reușește să o cucerească pe viitoare lui sotie, Andra, profesoară de muzică la același liceu. Totul decurge perfect până când securitatea statului comunist intră în viața lor determinandu-i să se schimbe. Totuși, speranța mijește in orizont prin copilul ce ar urma să apară... Amalia este o copilă care trăiește o dramă de neconceput. Părintele ei care ar trebui să o protejeze nu face asta, ci îi bântuie existența și visele prin comportamentul său deviant. Mihai, dirigintele fetei, află totul și încearcă să repare ceva, însă totul decurge rău și decesul unui om apasă pe conștiința profesorului... Drama din viața profesorului se întrepătrunde cu cea din viața Amaliei și vor intra într-un impas... Personal mi s-a părut foarte interesantă viața descrisă de autor în închisoare. Nu înțelegeam foarte bine unele noțiuni, însă acum sunt lămurit cum stau lucrurile în pușcărie și care sunt ierarhiile. Am fost alaturi de Peti in incercarea lui de a supraviețui și mi-a plăcut izbânda lui. Romanul este fascinant și cu siguranță vi-l recomand. Veti descoperi o lume despre care nu prea se vorbește, chinuită, tristă... Felicitări și pentru această minunată carte și...Marius, eu unul mi-aș dori o continuare pentru acest roman!
"Creierul nu e o tablă de pe care să ștergi cu buretele creta amintirilor."
Cartea este o incursiune halucinantă în lumea drogurilor și a alcoolului, într-o perioadă de zbucium a țării noastre, în mijlocul și la marginea Bucureștiului anilor pre și post-revoluție.
Realismul copleșitor și dramatismul acut sfâșie cititorul pagină cu pagină. Pare o mărturie amplă despre comportamente surprinse în câteva dintre straturile națiunii noastre, în momentele unei prăbușiri de sistem și ale unui viitor incert.
Autorul oferă cu dezinvoltură și spontaneitate o imagine aproape de realitatea acelor vremuri dând la o parte rogojina cu minciuni sau denaturări a multor acțiuni despre care nu știm amănunte.
Alături de poveștile personajelor sale care curg cu naturalețe se împletesc fragmente de istorie menite să facă lumină noilor generații de cititori.
Mi-a plăcut mult povestea țiganilor șătrari. Am citit foarte puțin despre obiceiurile, îndeletnicirile și viața lor atipică, iar integrarea lor în roman nu doar că m-a surprins, ci m-a făcut dornică de noi descoperiri. Iar felul cum i-a descris autorul, i-a făcut atât de reali! Și nu, nu au fost personaje simple, ci dintre cele mai complexe.
Nu o să vorbesc despre acțiunea cărții deoarece mulți dintre voi ați citit-o, dar pentru cei care nu au făcut-o vreau să spun că fiecare personaj are o poveste care doare. Povești care revoltă, povești care stârnesc compasiune, povești conspirative, povești din închisori, povești de cartier... Cu toate că toleranța, umanitatea și solidaritatea aparțin firescului și normalității, aici nu se întrevăd. Minciuna, frica, abuzul, intoleranța și duplicitatea se întâlnesc la tot pasul sub diferite forme.
Amalia, Mihai și Peti luptă. Curajul se regăsește sub nenumărate forme în ei.
"...un om simplu, dar altruist, e de preferat unuia educat, dar egoist."
Recunosc că nu am fost pregătită pentru acel sfârșit. Mă obișnuisem foarte mult cu duritatea romanului...
Marius Albert Neguț, autorul pe care l-am descoperit în 2020 și pe care îl voi recomanda de câte ori voi avea ocazia, a reușit din nou să mă încânte.
Atât de documentată această carte și atât de multe teme împletite cu URSS si România modernă, teme actuale și până în prezent, care demonstrează că timpul e ca o spirală. Droguri, țigani, școlarizare, viol, incest, abuz sexual, pușcărie, dezintoxicare, sărăcie, depresie, renaștere ca pasărea Pheonix și speranța la o viață mai bună, toate se găsesc în acest roman. În unele rânduri mi-am văzut copilăria si adolescența, pentru că am apucat și eu din URSS, când era tot deficit și trebuia să stai la coadă la pâine sau pentru obiecte de uz casnic, trebuia să te pui pe lista și îți luai chiar și lenjeria pentru pat când îți venea rândul. Sau ziua de muncă de 6 zile, am apucat-o și pe aia, mergeam și sâmbetele la școală, abia prin 1995 am trecut la 5 zile. E un roman care pe tot parcursul lui te face să înghiți noduri și te întrebi oare ce s-ar fi întâmplat dacă.... Eu de obicei nu dau stele niciunei cărți, pentru că fiecare carte își are cititorul ei, aici dau 10 stele+ și o recomand cu mare drag.
Inocenta pacatului, o poveste dintr-un univers dur in care Dumnezeu e cateodata prea ocupat. As incepe spunand ca romanul isi merita din plin cele 5 stele. Te prinde in mrejele lui inca de la primele pagini, te captiveaza, te bulverseaza, te intriga, te raneste si te elibereaza de abia la ultimul rand. Scriitorul, un maestru abil al cuvintelor reuseste sa creioneze cu succes o poveste de dragoste superba, pura intr-un univers dur, comunist. O lume in care Dumnezeu e cateodata prea ocupat ca sa mai faca dreptate. O lume intunecata de cuvintele dure si faptele violente. Un univers ostil in care totusi înflorește speranta. Inocenta pacatului este o carte de citit, de recitit si mai ales de daruit si prietenilor dragi.
“Un om se poate consuma fara flacara,ca un lemn ce arde mocnit si abia imprastie caldura,Iar lumina lui nu penetreaza intunericul”. Un citat mic care mi-a ramas in minte si suflet.Un roman superb ce merita sa fie citit.A urcat in topul cartilor favorite ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️🔝
O carte pe care am citit-o cu sufletul la gura! Am ras si am plans, de suparare si tristete dar si de fericire. O recomand tuturor indiferent de ce gen de carte preferati.
This entire review has been hidden because of spoilers.
O carte neașteptat de buna. Mi-a plăcut enorm. Deși, m-a prins in poveste de la început, nu credeam sa imi placa atat de mult. Pe langa faptul ca este o poveste frumoasa, captivanta si care te agata, de la început pana la sfarsit, am aflat multe lucruri din vremea comunismului si mi-am reamintit de acea perioada. Personajul meu preferat rămâne Peti, iar viețile trăite de Amalia si de Mihai reprezinta o dovada clară ca întotdeauna exista un nou început.
Inocenta pacatului- 366 pagini Oare cât de inocent poate fi un păcat?! Dacă iei o decizie proasta este deja pacat? De pe băncile scolii stim ca minus cu minus face plus, asta a facut si Marius, a luat cele mai defecte personaje, le-a învârtit, le-a sucit si le-a unit creionand romanul de fata intr-un singur tot. Subiectul cartii vine ca o palma după cap, iti ridica semne de întrebare, si iti arata lumea cu alti ochi, iti stoarce trecutul in fata si parca vrei sa inchizi ochii sa nu îl mai vezi. Din pacate, si cel mai bun om poate fi distrus de circumstanțe, cel mai blajin înger are langa el un demon, omul cu cele mai corecte principii poate fi distrus tot de ele. Sunt un pic revoltata pentru ca autorul a distrus toate personajele bune, daca nu le-a transformat în ingrate( Mihai, Amalia), atunci le-a omorât ( bunica Amaliei, Andra). Asta a fost josnic. Stiu ca viata e o c***a si nu ne servește cand ne asteptam cel mai puțin, dar chiar nici unul bun sa nu fie sănătos la cap și viu( dar sa nu facă struguri😅)?! Cele doua probleme esențiale atinse de autor sunt foarte bine dezbătute, frumos creionate. Perioada actiunei descrisă foarte realist. Personajele au fiecare aura lui si nici nu poti sa le urăști, darrr... e bineînțeles un dar ca nu mă pot abține🙈, sunt prea multe defecte ( personaje) in carte, cand simti o raza de lumina vine autorul si o omoara, daca nu ii oferă un viciu ii da cu ceva in cap si trece mai departe. Din punct de vedere gramatical, editorial, tehnoredactare si etc, cartea este foarte bine scrisa, doar o singura neconcordanta( mai mare in text) personajele isi desfășoară actiunea în 1990, iar autorul ne spune cât au încasat revoluționarii României în 2016... aici a dat cu virgula si mi-a si dat una in frunte😅. Desi e a doua carte a autorului cu final deschis, aici chiar am ramas dezamagita. Sunt prea multe lucruri nedefinite. Am avut impresia ca autorul doar a pus stiloul jos și a luat o pauza, sau poate ar fi mai potrivit o continuare. Eu nu sunt multumita cu acest final. Per total: recomand cu drag cartea. Obiecțiile mele se pot sari foarte ușor cu vederea, iar subiectul cartii iti face pielea de gaina.
Cunosc scrierile autorului și eram sigură că nu mă va dezamăgi. Ca de obicei, bine documentat, cu o scriitură impecabilă, de această dată a ales un subiect dur, pe care poate mulți nu îl vor putea digera, însă reflectă realitatea și încearcă să arate consecințele grave ale unor fapte care nu ar trebui să existe niciodată. Pot spune, cu sinceritate, că este o carte care mi-a rămas adânc în suflet. Am simțit-o nu doar ca pe o poveste, ci ca pe o oglindă a unei epoci care a frânt destine, comunismul. O perioadă în care nu aveai voie să alegi ce e drept și ce e greșit, în care frica și supunerea erau lege. Și e dureros să realizezi că azi, când avem acest drept, uneori îl ignorăm și ajungem să plângem după acele vremuri. Ceea ce m-a impresionat cel mai tare este întrebarea profesorului Mihai Carp: „Ce vreți să fiți în viață? Vulturi sau viermi?”. O întrebare care trece dincolo de pagini și ajunge direct la tine, ca un ecou care nu se stinge. Aceste cuvinte au o semnificație profundă, alegerea fiecăruia dintre noi de a trăi în demnitate sau în umilință. Romanul m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. Păcatul e prezent în fiecare poveste: denunțul fals al profesorului, abuzul tatălui Amaliei, povestea lui Peti, teroarea maiorului Datcu, care reprezenta frica ce înăbușea vieți. Dar dincolo de toate, te întrebi: care dintre aceste păcate poate fi numit inocent? Am apreciat mult și felul în care autorul reușește să alterneze planurile, între epoca dictaturii și anii tulburi care au urmat, între lumea profesorului, a Amaliei și a lui Peti. Limbajul e autentic, chiar și cu accente argotice, iar notele de subsol dau viață unor realități de care mulți au uitat. Pentru mine, această carte nu a fost doar o lectură, ci o experiență. M-a făcut să simt durerea, să trăiesc tensiunea și să îmi pun întrebări despre libertate, vină și speranță. E o poveste grea, dar necesară. Iar întrebarea rămâne deschisă, pentru fiecare dintre noi: vrem să fim vulturi sau viermi?
Desi aceasta carte mi s-a parut ca seamana cu o poezie, nu inseamna ca nu mi-a placut. Personajele au fost construite atat de gingas, chiar daca crescute in ghetou, in greutati, durere, tristete, parca erau altfel. Aici ii compar cu personajele din “Ingeri rataciti”. Desi pastreaza acelasi registru al melancoliei, stilul de scriere parca apartine altcuiva. Acelasi eu, dar diferit. Poate pentru ca personajul principal e profesor de romana si de aici il asociez poeziei, dar toata cartea are o alta mina. Te poarta prin viata, iti arata cum fiecare actiune se intoarce, intocmai cum se invarte roata vietii... E dureroasa, foarte trista, dar te indeamna la meditatie si te tine in mrejele ei mult dupa ce ai terminat lectura...
După Îngerașii, Inocența Păcatului, citindu-le una după alta, mi au rupt sufletul! O sa iau o pauză, să " diger" ce am citit în aceste ultime doua carti. Mi au plăcut mult. As fi vrut un happy-end și în Inocența 🥲, sa nu mi rămână gustul asta amar al neputinței. Lia, Ursul, Peti, Amalia, Andra, Mihai...Doamne! Ce destine a putut sa le creeze autorul...atât de reale și totuși greu de imaginat pentru un om care deși a copilărit în vremea comunistă, nu a trăit niciodată dramele altora mai puțin fericiți. Încă un roman must read intr o viață. Mulțumesc Marius pentru inspirație, determinarea ta și pentru ocazia de a te citi! 5 🌟
"Sa nu ignori niciodată șoaptele sufletului, chiar daca ele contrazic spusele oamenilor!" Povești de viață. Sentimente. Speranțe. Dezamăgiri. Dorința de a nu ceda. Inimi frânte. Cartea are de toate, chiar si momente amuzante pe alocuri. Autorul are un stil care nu te poate ține departe de carte. Mi-a plăcut foarte mult, este total diferită de ce am citit pana acum.
Nu pot sa spun decât ca dincolo de duritatea cu care e relatata povestea.. Stârnește o mie și una de emoții.. Nu mai este cazul sa spun ca o recomand pentru ca se înțelege de la sine...