Ces enfants malades de leurs parents

by Anne Ancelin Schützenberger, Ghislain Devroede

"Garder un secret pour le "bien" de ses enfants, c'est souvent leur faire grand tort."

Sans qu'ils le veuillent, sans qu'ils le sachent, et bien malgré nous, nos parents, nos grands-parents, nos aïeux nous laissent en héritage leurs deuils non faits, leurs traumatismes non "digérés", leurs secrets. Or, si les choses ne sont pas dites, le corps, lui, les exprime parfois : c'est la somatisation. Le corps de l'enfant, du petit-enfant, de l'arrière-petit-enfant, quel que soit son âge, devient alors le langage de l'ancêtre blessé. Il est donc nécessaire de décoder et de soigner les plaies non refermées. Pour se libérer - enfin - du "froid" que l'on portait en soi.

Genres: Psychology

240 pages, Pocket Book

First published January 1, 2006

About the author

Anne Ancelin Schützenberger, PhD, TEP, 1919 is French, raised and educated in Paris (France). She lives in Paris and is Professor Emeritus, University of Nice. She was a Professor of Clinical Social Psychology there since 1967 (actually professor emeritus, still giving some lectures on clinical socio-psychology, non verbal communication, trangenerational links). She was trained in psychodrama by J. L. Moreno from 1951 and also by Jim Enneis (St Elisabeth's Hospital, Washington DC); in group-dynamics and psycho-sociology at the University of Michigan (Ann Arbor, 1950-52) and also at the National Training Laboratories (NTL, Bethel, Maine) with Kurt Lewin’s group, Leon Festinger, Ronald Lippitt, Alvin Zander. She was the first European to be trained at N.T.L. (1951). She worked with Carl Rogers, Margaret Mead, Gregory Bateson, Leon Festinger, the Palo Alto group and their non-verbal communication research group.

Professor Anne Schützenberger was also a student of Elisabeth Kubler-Ross; and a visitor in Moshe Feldenkrais’ Body Work training for 2 years in USA and Paris. She is a co-founder with J.L. Moreno of IAGP (International Association of Group Psychotherapy), and organized the First International Congress of Psychodrama in Paris, (1964), and also the First European Congress of Humanistic Psychology and Psychotherapy in Paris in 1971.

At 92 years, she is still working, running groups, lecturing, and training in psychodrama, non verbal-communication, group-psychotherapy, unfinished tasks [Zeigarnik Effect], unfinished mourning of various losses, and transgenerational links.

She is one of the main pioneers in the field of transgenerational therapy (genosociogram, encompassing five to seven generation and "coined" the term "psychogenealogy") and had become a best seller.

Professor Anne Schützenberger is an expert on Psychodrama (certified T.E.P.) for the United Nations (Europe) since 1970, and is an International trainer and supervisor in Psychodrama (T.E.P.), working on 5 continents for 40 years. She has received many awards, especially, the Prix de l'Aide Alliée à la Resistance (1948) for her work in the French Underground, (during World War II), the Soroptimist International Award(1950) and an honorary fellowship from the International Association for Group-psychotherapy (IAGP) (2002) She was one of the co-foundators and pioneers in 1950.

She has become a best-seller at 80 with her books on transgenerational links [The Ancestor Syndrome] translates in seven languages, and has written many books and chapters in many books in French and English, in Europe and USA.

Reviews

[Aura · Rating 1 out of 5]

Cartea asta ar fi trebuit sa se numeasca 'Cauzele psihologice ale constipatiei'. Este 90% despre problemele de genul acesta. Nu e despre ce ne lasa prezentarea cartii si coperta a 4-a sa credem ca e.

[Loredana R · Rating 2 out of 5]

Dacă aș fi știut că primele 160 pagini din 200 sunt doar despre probleme digestive nu as fi cumparat-o. Dar nu scrie pe coperta nimic. Fac un rezumat pentru cine ar vrea sa o citească: abuzurile sexuale asupra ta sau asupra părinților tăi te pot face sa ai probleme digestive, mai ales constipație sau anism. The end, aceasta e cartea. Am dat două steluțe și nu una pentru că spre final am citit câteva idei interesante despre sindromul de aniversare, dar cam atât.

[Natalia · Rating 3 out of 5]

Update: Aflu acum că, de fapt, cartea nu ȘI-A PROPUS să fie una științifică respectiv, se bazează pe presupuneri, teorii ne cercetate și concluzii la care s-a ajuns prin practica terapeutică, observații și constatări personale. Sunt, de fapt, niște idei/teorii a unor psihologi care, prin analiza mai multor factori, ar putea fi adevărate sau nu. Având (cel puțin pentru mine) efectul unor semințe aruncate în mintea cititorului și cu care faci ce vrei. Sunt curioasa de direcția pe care o va lua în viitor psihologia generatională întrucât, rădăcinile ei se întind hăt până la Socrate, Platon și mult înainte.

"Suntem, de fapt, mai puțin liberi decât credem." Este afirmația cu care începe ultimul aliniat din carte, făcând referire la moștenirile generaționale pe care le purtam cu noi (și în noi) fără să știm, uneori, și care ne afectează mai mult decât credem.

Nu știu cât de des stăm să ne gândim la cât din ceea ce suntem, gândim, simțim, chiar la cât din ceea ce considerăm a fi boală este datorat acțiunilor și deciziilor luate de părinții și bunicii noștri. Și nu știu cât de credibil ar părea mai ales în contextul în care se promovează tot mai mult că noi "suntem ceea ce mâncăm, bem, alegem, învățăm, citim, etc." . Și nu știu cât stam și ne gândim la câte din ceea ce facem sau nu facem noi va impacta generațiile de după.

Personal găsesc psihologia generatională prea împletită cu misticismul, astrologia, numerologia. Studiind psihologie în facultate și apoi, orientând-mă spre teorii bazate pe date științifice care POT FI MASURABILE și OBSERVABILE, găsesc că unele lucruri din domeniul menționat sunt prea orientate spre spiritualitate (nu mă refer la religie cât la acea tendință de a duce lucrurile spre mistic și mitologie). Mai e și chestia cu legatura dintre psihic și somatic care, în această carte, este putin dusă cam la extremă (după prea puțina informată părere a mea). M-am confruntat cu bariera asta si cand am citit "Când corpul spune nu" de Mate. Diferența e că in psihologia generațională se dă șansa eliberării. Prefer să aleg să cred că totuși, intro mai mică sau mai mare măsură, avem liber arbitru, avem șansa de a alege cum ne tratăm corpul și mintea și, respectiv, să controlăm, oarecum, modul în care ne simțim. Poate că asta e una dintre probleme pe care le am cu genu de teorii: ori ți se ia orice putere de control ori ți se aruncă pe umeri prea multă responsabilitate (cum ar fi ideea că a avea cancer este o reacție 100/100 psihosomatică- gasesc ideile de genu prea dure).
Prezentându-se astfel, se ridică în mine întrebare "ce este psihologia?". Unde se începe și se termină? Unde se trasează linia între știință, spirit și credință? Cât de "psihologie" e psihologia și cât e fizică cuantică (e foarte tare chestia asta prezentată, cel puțin, în cartea de față), cât e astrologie și matematică, cât e misticism și spiritualitate?

Cam atât am reușit să încheg, cu restul gândurilor nesortate poate revin da poate le las pentru mine.

[Gabriela Pistol · Rating 3 out of 5]

Cred că autorii ar fi trebuit să înceapă cu concluziile, în felul acesta cititorii nu s-ar mai fi așteptat să găsească, după zeci de povești despre cazuri expediate cam rapid, și niște argumente științifice. Nici măcar o teorie, nu mai vorbesc despre dovezi.
Dar dacă reușești să accepți că nu e o lucrare științifică - și nici nu și-a propus asta, deși disclaimerul vine tardiv - atunci poți să te "bucuri" de câțiva germeni pentru reflecție. Zic "bucuri" în ghilimele pentru că mare parte din carte e povestirea unor episoade traumatizante cu psihosomatizările aferente și descrierea foarte grafică a efectelor medicale/fizice ale acestora.

[dianaschaos · Rating 3 out of 5]

As someone who picked up this book with high expectations of delving into complex traumas narratives, I found myself on a different journey altogether. This book, while not as intricate as anticipated, offers a raw and honest portrayal of the struggles faced by parents dealing with their children's illnesses - the authors claiming these illnesses (particularly related to digestion issues like constipation) that can’t be treated by any medicine, might come up because their parents were not able to talk about their traumas (related mostly to sexual abuse), hence some of them cure as a miracle after the parents start revealing their past traumas.
Despite not finding the depth I sought, I appreciated the practical lessons acquired from the stories shared within the book.
In conclusion, it may not have been the profound read I expected, but it certainly served its purpose in revealing some key subjects, making me analyze the bonds between generations and showing me their importance.

[Carmen Sveduneac · Rating 3 out of 5]

Evaluarea acestei carti ar fi fost imposibila fara experienta psihoterapiei, motiv pentru care o recomand doar ca parte indiviza si integratoare a procesului psihoterapeutic. Autoarea isi dezvolta asertiunea in jurul descifrarii mesajului ascuns al bolilor si ofera, prin numeroase exemple, cheia unor patologii dobandite in urma somatizarii unor traume personale sau transgenerationale. Decesele timpurii, tragediile din trecut, doliurile neincheiate, abuzurile fizice sau sexuale reprimate sunt exprimate fizic prin boli, somatizarea traumelor fiind transmisa genetic mai multe generatii la rand. O mare parte a lucrarii (prima jumatate, in opinia mea destul de redundanta) se axeaza pe disfunctiile colonului si abuzurile sexuale. Cea de-a doua jumatate a lucrarii ofera insa multiple piste de reflexie: amprenta perioadei intrauterine, manifestarea traumelor din razboi generatii mai tarziu, blocajele parintilor in patologia copiilor si invers, parentizarea copiilor care isi inverseaza rolurile cu cele ale parintilor sunt cateva dintre temele de interes pentru care recomand lectura. Boala ca sansa a lui Ruediger Dahlke poate fi o lectura complementara.

[Cristina · Rating 4 out of 5]

Cartea am primit-o cadou si pot spune ca este interesat de a o avea in mica biblioteca.
Este o carte diferita, are legatura cu traumele genetice si psihologia somatica, cu exemple mai putin fericite, cum ar fi violenta domestica cat si viol.
Este destul de dura, dar daca o privesti in ansamblu, te face sa intelegi ca psihogenealogia este destul importanta cand te confrunti cu niste probleme adanci :)

[❀ Diana ❀ · Rating 4 out of 5]

Psihogenealogia ne ajută să ne identificăm traumele și suferințele transgeneraționale, fiind o modalitate care ne provoacă la introspecție și cercetări profunde în propriul arbore genealogic. O lectură bună pentru cei interesați de domeniu. :)

[Leyah · Rating 4 out of 5]

Exemples souvent centrés sur des traumatismes sexuels. Introduction très directe au concept de traumatismes hérités.

[Lilianad · Rating 4 out of 5]

I was hoping for more info on psychogenealogy but it focuses psychosomatics of sexually abused children.
The last chapter, on suffering across generations, is by far the most interesting.

[Alexandra Maria · Rating 1 out of 5]

Cea mai dezamăgitoare carte din ultimul timp. Chiar ca doar despre constipație a fost.

[Daniel Oancea · Rating 4 out of 5]

Interesting book. Repetitive at times but I guess it has some useful ideas about how the psyche can affect the body.

[Oana Strugariu · Rating 1 out of 5]

Nu a fost ce așteptam.

[Lavinia Bordei · Rating 4 out of 5]

O carte nu tocmai ușor de citit! Pentru mine, profesionist in domeniul medical, a fost o carte interesanta! Problemele din interiorul familiei se reflectă și în sănătatea noastră fizica!

[Emna · Rating 1 out of 5]

This book refers mainly to the cases of constipation / pains in the stomach as a major somatization of psychological unresolved issues related to the child-parents relationship: several examples of rape at childhood are provided to explain stomachaches appearing at adulthood. Hence, very specific and narrow theme is covered by this book and does not seem as what the title leads the potential reader to expect.

[Sandrine · Rating 5 out of 5]

Des exemples, nombreux qui viennent étayer une théorie...je ne suis pas particulièrement convaincue....le bagage théorique analytique est un peu trop léger ou trop bien digéré.