Am crescut ascultând Maria Tănase și vocea ei m-a atins și pe mine încă de când eram copil, iar figura ei mi se părea, încă de atunci, de o frumusețe ireală.
Mi-am amintit că am învățat foarte multe despre autenticitate, bunătate, frumusețe și talent, precum și despre exploatarea acestor atribute, în mod altruist, de la o fată din mahalaua Bucureștilor de altă dată - Maria Tănase.
De la importanța majoră pe care ea a avut-o pentru societatea românească, la felul în care a fascinat oamenii (de la cei mai simpli, la cei mai bogați), bunătatea față de semeni care a schimbat destine, modul în care a schimbat lumea cu originalitatea și harul ei, iubirea pentru portul național românesc, recunoașterea națională și internațională de care s-a bucurat și care persistă până și astăzi, aventurile amoroase ale Mariei Tănase, totul mi se pare fascinant.
Cartea de față este rezultatul unor documentări prețioase și se bucură de contribuția importantă a soțului Mariei Tănase - Clery Sachelarie. Foarte frumos scrisă, cuprinzând fotografii (unele foarte rare), articole scrise despre ea de către scriitori celebri (contemporani cu aceasta), cu dialoguri interesante, cu întâmplări remarcabile din viața artistei, precum și tot parcursul vieții ei până când, răpusă de boală, la doar 49 de ani, lasă în urmă aproape un milion de oameni îndurerați care au însoțit-o pe ultimul drum, chiar în ziua de 25 iunie 1963.
Ar fi foarte multe de scris despre Maria Tănase, cel puțin ca rezultat al lecturării acestei cărți și cred că e inspirațională din multe puncte de vedere, astfel că nu pot decât să o recomand amatorilor de cărți biografice, dar și româncelor, în general, pentru a conștientiza "din ce suntem făcute", la un anumit nivel.
Octavian Goga despre Maria Tănase (fragment din carte) : "Maria Tănase nu are fericirea să placă Conservatorului. Le va părea, poate, unora rău. Nimeni însă nu se va mira. Nu are școală? Atât mai bine! Nici să nu aibă! Își îngăduie să se miște fără a fi învățat regulile și să ne farmece fără să știe cum! Să-i iertăm și asta! Fiindcă ea nu a fost lăsată printre noi să se mai ostenească pe vechile făgașuri bătute de oameni, ci să aline, să răcorească și să cânte ca izvoarele de munte, ori ca vântul de vară care apleacă spicele seara pe Bărăgan. Adică tocmai așa cum trebuia să fie și cum o așteptam! "