Jurnal de ghetou

by Miriam Korber-Bercovici

În octombrie 1941, la doar 18 ani, Miriam Korber-Bercovici a fost deportată alături de familia sa şi de întreaga populație evreiască din Câmpulung Moldovenesc în Transnistria, în cadrul operațiunii de „curățare a terenului” decisă de regimul Antonescu, ce-i viza pe evreii din Bucovina de est. Miriam va ajunge în ghetoul Djurin, unde va rămâne până în mai 1944.
Jurnalul său este o mărturie despre acele timpuri îngrozitoare — o descriere a jafului, a foametei, a frigului şi a sărăciei, a incertitudinii permanente şi a dezumanizării, a deznădejdii şi a fricii pe care le-a îndurat. Tragismul acestor mărturisiri personale le transformă într-un document de interes public.

Genres: Audiobook, Holocaust

128 pages, Paperback

Published January 1, 2017

About the author

Miriam Korber-Bercovici s-a născut în 1923 într-o familie de meseriaşi din Câmpulung. Numele tatălui, absolvent al şcolii de tinichigerie din Viena, se găseşte şi astăzi înscris pe acoperişul a două biserici din Câmpulung. În octombrie 1941 este deportată împreună cu familia sa în Transnistria (lagărul Djurin). Experienţă traumatică, perioada petrecută în Transnistria a fost redată în paginile unui jurnal primit în dar de la un prieten cu câteva zile înaintea deportării. Evenimentele cutremurătoare, care au marcat viaţa familiei sale, nu pot fi nicicum uitate, imaginile legate de cei doi bunici paterni, morţi în lagărul de la Moghilev, reveninind şi acum obsesiv în memoria sa.

Reviews

[Gabriela Pistol · Rating 5 out of 5]

Dincolo de ororile lagărelor stă rutina innebunitoare a ghetoului. Mizeria zilelor în care prizonierii se mint singuri că vor fi din nou oameni. Miriam Korber-Bercovici descrie cu autenticitate, fără a se menaja pe sine, un iad aproape casnic, un iad cu care te obișnuiești.

"Zilnic alte griji, zilnic alte noutăți care ne biciuiesc nervii. Se apropie salvarea, se apropie scăparea, se depărtează, totul e numai un miraj pe care-l dorim și ca orice miraj se depărtează pe zi ce trece. Fata morgana a vieții noastre de-acum: casa. De câte ori se zvonește că vom fi grațiați (pentru ce vină nu știm, doar pentru simplul motiv că suntem evrei) apoi totul se transformă în fum și regrete. Abia acum simt că mi-e dor de patrie. Nu socoteam România sau mai bine zis Câmpulung, drept patrie. Cauza era că eram veșnic obidiți și dați la o parte de români. Dar azi când suntem departe, când sute de kilometri ne despart de micul nostru Câmpulung, simt cât de dor și cât de aproape mi-e patria. (...) De ce suntem atât de păcătoși să n-avem și noi o patrie care să ne iubească? Pe noi patria ne-a izgonit în pustiu printre străini și printre cuvintele de prigoană mă urmărește veșnicul: mai departe, jidove rătăcitor".

[Valentin Derevlean · Rating 4 out of 5]

Cinstit, simplu, uneori chiar scris cu talent - jurnalul unei fete de 18 ani obligată să părăsească orașul Câmpulung Moldovenesc alături de multe ale mii de evrei și de familia sa pentru a fi trimisă înspre o locație necunoscută. Unii au nimerit orășele din Republica Moldova sau din Transnistria, alții ghetouri dedicate morții. Bolile, foametea, ura militarilor și a locuitorilor români sau ucraineni - tot atâtea prilejuri de a sfârși departe de casă.

Recomand oricui vrea să afle mai multe despre soarta evreilor din Bucovina în preajma celui de-al doilea război mondial.

[Alex Pintea · Rating 5 out of 5]

Great book.

[Adriana Dat · Rating 4 out of 5]

3.5⭐️