Având la bază o documentare întinsă pe zece ani, inclusiv în arhive din ţară şi din străinătate sau în presa vremii, cartea istoricului vienez Oliver Jens Schmitt este prima biografie fundamentată ştiinţific a conducătorului mişcării legionare. Cu acest volum, Schmitt umple un gol important în istoriografia românească. Dar o face într-un fel care nu îl pierde nici o clipă din vedere pe cititorul nespecializat: istoria autoproclamatului mântuitor al neamului românesc se desfăşoară în faţa ochilor noştri cu o fluenţă şi naturaleţe ce integrează parcă fără efort minuţioasa cercetare a istoricului. Ascensiunea şi căderea lui Corneliu Zelea Codreanu devin pe deplin inteligibile abia pe fondul unui climat social-politic tumultuos, în care intrigile elitei politice bucureştene se conjugă, la celălalt capăt al spectrului, cu fenomene de masă precum cel declanşat de „minunea“ de la Maglavit.
„Rolul lui Codreanu în istoria României nu a fost niciodată evaluat cu luciditate, nici în context cultural, nici istoriografic. Biografia lui Oliver Jens Schmitt este un pas important în această direcție, dar doar în măsura în care… va declanșa o dezbatere onestă, lipsită de patos naționalist.“ (Irina Nastasă-Matei)
„Oliver Jens Schmitt așază evoluția acestui personaj complex în contextul mai larg al istoriei României între primul și al doilea război mondial, într-o analiză penetrantă și comprehensivă. Profesorul Schmitt îl redescoperă pe Zelea Codreanu nu doar în contextul istoriei interbelice românești, ci și în cel al evoluțiilor europene.” (Emil Hurezeanu)
O impresionanta lucrare academica. Autorul e elvețian, profesor la universitatea din Viena, a lucrat 10 ani la aceasta monografie, s-a documentat enorm si a învățat si românește pentru a putea aprofunda subiectul.
Corneliu Zelea Codreanu e un personaj legendar, despre care știm doar din prisma propagandei comuniste si din articolele, in general subiective, apărute după căderea comunismului. Cu o carisma rar întâlnita, a condus o grupare terorista in anii de studenție, înainte de 1920, grupare care s-a dezvoltat într-o mișcare de masa cu un număr de aderenți mult mai mare decât al partidelor din acea vreme si care a produs schimbări dramatice in istoria României, atât in timpul vieții lui, cit si după ce a fost asasinat in 1938.
Succesul lui a fost posibil in contextul social-politic al României Mari, care îngloba un număr mare de naționalități, era amenințata de comunismul sovietic si de revizionismul ungar/bulgar/sovietic, cu o elita culturala xenofoba si mai ales antisemita (începând cu Eminescu, Iorga, care a fost un timp aliat politic cu Codreanu, Goga si, din nefericire, prea mulți alții), cu un sistem politic in care democrația era simulata de o clasa politica depravata si in care marea majoritate a populației, săraca si nesigura de viitorul economic era ușor atrasa de personaje carismatice care promiteau o salvare, uneori mistica. Mulți oameni disperați ii atribuiau lui Codreanu calitățile care lipseau celor mai mulți dintre politicieni: credibilitatea si verticalitatea si, de aceea, i-au acceptat fanatismul.
Mișcarea lui fascist – ortodoxa a fost susținuta de clasa politica si culturala, care a încercat sa o folosească pentru interese si alianțe de moment, începând cu susținerea incredibila pe care a avut-o in timpul procesului care i-a fost intentat după ce l-a ucis pe prefectului Poliției din Iași ( „președintele completului de judecata s-a arătat părtinitor. Văduva lui Manciu a fost jignita, in timp ce numeroși avocați se înscriau ca apărători ai lui Codreanu. Jurații, toți cu svastica la rever, i-au achitat in unanimitate pe acuzați. Primarul a dispus arborarea drapelelor pe clădirea primăriei. Au urmat manifestații antisemite.” p.83) si continuând cu încercările de atragere a lui Codreanu si mișcării sale in diverse alianțe, culminând in februarie 1937 cu oferta lui Carol II de a-l numi pe Codreanu prim-ministru cu condiția ca acesta sa ii fi încredințat conducerea Legiunii.
In afara de alianța temporara cu partidul antisemit al lui AC Cuza, Codreanu si-a menținut mișcarea independenta, atât fata de forțele politice interne cit si fata de fascismul italian sau german. Codreanu considera legionarismul un fenomen paralel, independent de fascismul italian si național-socialismul german si dorea ca Legiunea sa fie înțeleasa drept o comunitate de viată si credința destinata creării Omului Nou. Aceasta nu e singura similaritate cu „religia” comunista, Garda își propaga ideile sub umbrela unui „socialism național -creștin” si unul din sloganele ei era „Muncitori de același sânge, uniți-va in sindicatele naționale”.
Mistica lui Codreanu a avut un efect neobișnuit asupra unei mari parți a populației care spera in conturarea acestei mistici îndreptate spre un tel politic, cu făgăduința clara a mântuirii si, mai ales, cu un vestitor si izbăvitor bine definit dar nici el nici susținătorii lui nu aveau o imagine clara a viitorului. Codreanu nu era un teoretician. El ii ataca pe Lenin si Troțki fără sa fi citit vreodată un rând scris de aceștia. Codreanu s-a lăsat călăuzit de convingerea ca urmează Drumul Crucii.
In cadrul politiei si jandarmeriei romanești in epoca respectiva, violenta împotriva cetățenilor era mai degrabă regula decât excepția. Codreanu era el însuși un om violent, organizator si conducător de revolte si crime. Statul pe care-l combătea se purta autoritar si adesea brutal, nu doar restabilind ordinea, ci escaladând, prin violenta ilegala, o spirala ce n-a mai putut fi întrerupta pana in 1941. Ca si in ziua de azi, presa era partizana si mulți au ajuns sa creadă doar ceea ce justifica alegerile politice pe care le făcuseră. Mulți i-au iertat crimele, care uneori nu au fost decât răzbunări barbare împotriva unor opozanți politici care acționaseră si ei in afara legii.
Odată cu înaintarea in vârsta, activistul fanatic al violentei devenise un om care oscila intre acțiune politica si contemplație mistica si care, in momente tensionate, se retrăgea in lumi mistice. Codreanu n-a putut armoniza cele doua roluri, de mântuitor al României si de politician fascist opus sistemului si, de aceea, a eșuat.
Zdrobirea Legiunii lui Codreanu de către dictatura regala si tabuizarea ei in comunism au ascuns multa vreme acțiunea pe termen lung a ascensiunii legionare. Din perspectiva istorica însă, nimeni n-a bulversat societatea românească așa cum au făcut-o la timpul lor, Căpitanul si adepții săi.
In concluzie, lucrarea este o analiza fascinanta a unei perioade de derapare a României in negura extremei drepte si a unuia din personajele cheie care au condus-o pe acest drum.
Pentru mine a fost o carte revelatoare și deși toate lucrurile enumerate s-au întâmplat in urma cu aproape 100 de ani, sunt la fel de relevante și astăzi. Pare că n-am învățat nimic din ultranaționalismul și extremismul interbelic și simt cumva, pe baza urii, temerilor și fricilor pe care le vedem la televizor sau in comentariile de pe Facebook, ca ne îndreptam într-o direcție greșită. Pandemia ar fi putut fi un moment in care să scădem din ura asta și să ne respectam mai mulți vecinii, conaționalii sau străinii de pretutindeni. Dar multă lume a ales să adauge și mai multă ura. O vedem îndreptată către politicieni, Europa, unguri, evrei, rromi sau presupusele guverne mondiale din umbra. Soluția este o educație adevarata, care să ne reamintească/facă să înțelegem cine suntem, încotro ne îndreptam, prin ce terori am trecut in trecut și cum să nu mai repetam asta.
De obicei evit cărțile voluminoase, deoarece au prea multă informație inutilă. Însă această carte s-a dovedit a fi peste cele mai mari așteptări ale mele. O analiză, cum nu am mai citit despre mediul social din perioada interbelică. Codreanu s-a dezvoltat pe lângă un tată antisemit, profund religios și naționalist și într-un mediu, unde țăranii doreau o schimbare și un lider, care să le rezolva toate problemele. Surprinzător de actual! Contribuția lui Codreanu la ideile tatălui său a fost autoritarismul și violența. Codreanu și-a început cariera de legionar printre studenți, când îi bătea pe studenții evrei și îi amenința pe profesorii stângiști. Statul l-a susținut, până la asasinarea premierului liberal Ion Gheorghe Duca, deoarece Codreanu, A.C Cuza și Iorga reprezentau alternativa la bolșevismul rusesc. Însă Codreanu a iești din partidul lui A.C Cuza (de la el a preluat majoritatea ideilor despre antisemitism) după ce i-a criticat pe liderii acestuia că nu sunt destui de violenți. Apoi și-a format propria organizație, în competiție cu Legiunea Apărării Naționale Creștine a lui A.C. Cuza, Legiunea Arhanghelului Mihail. Dacă vreți să știți mai multe vă recomand să citiți cartea. :)
O carte foarte buna pentru intelegerea perioadei interbelice si istoriei actuale. Codreanu, un subiect tabu in perioada comunista, este redescoperit dupa 1990 si interpretat ori ca un erou national, ori ca un simplu exponent al terorismului fascist in Romania, fara niciun fel de nuanta. Oliver Jens Schmitt reuseste cu detasare sa explice motivele cresterii miscarii legionare, motive care tineau de cultura poporului roman, de frica de bolsevism si nu in ultimul rand de dorinta de renastere nationala care domina Romania in special in anii 30, odata cu marea criza mondiala. De asemenea mi se pare interesant ca o parte din ideologia legionara avea sa reapara, metamorfozata in national comunismul ceausist, o data cu reabiltarea unor scriitori antisemiti precum Goga.
O carte care e deopotrivă foarte bine documentată și foarte "clinică", în sensul în care Schmitt prezintă evenimentele cu detașarea celui care privește din exterior (nu e părtinitor, ci echilibrat), dar în același timp fără să se raporteze la România cu superioritatea vesticului față de estic (always an added bonus). O carte pe care niciunul dintre istoricii noștri nu ar fi putut-o scrie, din păcate, dar din care am aflat și învățat multe.
O lucrare completă și obiectivă cu privire la legionarism (mai degrabă decât Zelea Codreanu). Pune în lumină diferitele facțiuni și schimbări de orientare ale mișcării precum și relația exactă cu establishment-ul românesc, cu hitlerismul și Germania nazistă. Deși deseori sunt prezentați drept aliații de bază ai Germaniei în realitate lucrurile nu stăteau tocmai așa, hitlerismul având adepți mai apropiați în România. De asemenea, mișcarea fusese folosită ocazional de establishment, de alte dăți reprimată, în funcție de interesele imediate. Astfel lucrarea lui Schmitt ne relevă nu doar superficialitatea sau ignoranța istoricilor români când ne vorbesc despre legionarism dar și efectele propagandei comuniste de extrapolare a faptelor acestora pentru a justifica represiunea politică.
Am tot amânat să citesc cartea asta, pentru că Oliver Jens Schmitt scrie un pic cam greoi pentru gustul meu (am aceeași problemă și cu Robert Kaplan, deși cărțile tratează subiecte foarte interesante). Cu toate astea, în lumina unor evenimente recente, am mușcat glonțul și am început să o citesc.
După cum am bănuit, scrisul e un pic neobișnuit pentru o "biografie". Nu este o istorisire cronologică a vieții lui Codreanu, ci mai degrabă capitole separate pe diverse aspecte ale personalității lui și a Legiunii - spre ex. există un capitol separat pentru aura lui mistică, pentru relația cu clasa politică etc. Mi-a luat un pic de timp să mă obișnuiesc cu acest stil, dar în final m-am acomodat.
Corneliu Zelea Codreanu a fost în același timp și idolatrizat și ostracizat. Concluzia mea personală este că i se dă mai mult credit decât merită. Codreanu a pornit într-adevăr mișcarea legionară, prin discursurile lui ultra-naționaliste și antisemite, prin valul de violență la care s-a dedat pe când era încă student, dar la un moment dat a căzut victimă a ceea ce a creat, dovadă fiind și faptul că Horia Sima și-a început seria de atentate în ciuda ordinului dat de Codreanu din închisoare de a "fi liniște". Legiunea a prins repede viață de una singură, Codreanu fiind într-adevăr un liant, dar din păcate singurul. Aura lui mistică și charisma au fost singurele lucruri care au ținut legiunea legată, iar în momentul în care el a dispărut, ea s-a spart în fel de fel de facțiuni care nu prea se înțelegeau între ele.
Într-un final, pe Codreanu putem să-l considerăm responsabil pentru faptul că a pus în România o bază de la care au pornit trei ideologii distincte: dictatura regală, dictatura lui Antonescu și dictatura comunistă. Nu putem spera decât că nu va apărea și o a patra.
O biografie a lui Corneliu Zelea Codreanu trebuie sa explice cum se face ca fiul unui profesor de germana din partea rasariteana a Romaniei, crescut la granita cu Imperiul Tarist, a reusit, ca nici un alt conducator politic de dinainte sau de dupa el, sa mobilizeze societatea romaneasca de la tarani pana la boieri si de la studenti pana la muncitori, dar si sa polarizeze societatea prin misionarismul lui charismatic, prin „credinta legionara", prin fagaduinta nu doar a unei bunastari pamantesti, ci a unui Om Nou care trebuia sa dobandeasca, dincolo de o „paine mai alba" si un „pat mai moale", „mantuirea" si „invierea", si asta nu in chip metaforic, ci ca promisiune concreta in sensul traditiei crestine, care imbratisa nu numai individul, ci comunitatea credinciosilor ca intreg. Codreanu si societatea care i-a primit cu piosenie misionarismul charismatic ori l-a respins hotarat sau chiar l-a dispretuit se afla astfel in centrul unei biografii care isi propune sa lege laolalta oameni, locuri si idei.
Am mai citit pe tema, dar fara prea mult succes - ori mi se parea ca citesc un tabloid, ori ma trezeam cu cineva care incerca sa spele imaginea ”capitanului”. Lucrarea de fata e una stiintifica, detaliata, care reuseste sa nu cada in aceste capcane. Pe langa partea biografica, explica si contextul social si politic care a facut ca un om relativ mediocru sa ajunga un pol al puterii intr-o tara profund instabila. De asemenea, imi place ca aceasta carte arata falsitatea mitului Romaniei interbelice infloritoare din toate punctele de vedere. Per total, nu se citeste ca o carte de actiune, dar e necesara pentru intelegerea unui tip de discurs care inca ne bantuie bine sanatos.
A good biography of Corneliu Codreanu, albeit sometimes difficult to read especially for someone who is not familiar with the personalities and factions of the time. From my perspective, knowing that the interwar years were tumultuous I was expecting the author to dwelve more into the events of the time and not so much into Codreanu's personality and inner self. It focuses a lot on his spirituality and mysticism, sometimes becoming slighlty repetitive. All in all, a good effort put into researching, interesting perspectives and images. One can only do so much in the absence of more archives.
Am citit cartea in Ian 2025, mi s a parut extraordinara. Plina de informatii despre care nu stiam nimic, despre miscarea legionara informatiile mele se limitau la cartea de istorie predata pana in 1989, adica doar minciuni. O recomand tuturor care vor sa afle mai multe despre perioada interbelica, despre politicienii romani la fel de corupti ca in prezent. M a ajutat sa ii inteleg pe cei care voteaza partide extremiste in RO si mai ales pe cei care spera ca va veni un personaj mesianic sa ii salvez, o mare prostie in esenta dar credulitatea e la fel de raspandita ca prostia.
Eine komplexe biographische Studie und auch Zeitstudie des (politischen) Rumäniens zwischen dem ersten und zweiten Weltkriegs. Die Ausführungen sind unterlegt durch umfangreiche Recherchen und Quellen. Das Buch liefert auch Einsichten in die Dynamik und das Entstehung faschistischen Bewegungen, obwohl die von Codreanu angeführte Bewegung, wie der Autor herausstellt, einige wichtige Unterschiede zu anderen Bewegungen dieser Zeit aufweist, insbesondere durch die starke, zum Teil widerspruchlich wirkende, Verquickung von christlicher Mystik und fremdenfeindlicher Politik.