What do you think?
Rate this book
Hoodoo
Premiul „Tânărul Prozator al Anului 2018”, acordat în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ediția a IX-a.
Înainte să împlinească 18 ani, Sofia află că a rămas însărcinată cu Knopf, un om foarte influent, aflat în plină ascensiune. Sarcina fetei nu are cum să rămână fără urmări, așa că Albert este trimis să o ucidă. În scenă intră Paul, un bărbat misterios și tăcut, care o salvează pe Sofia și apoi o ia cu el într-o călătorie spre Vest și spre libertate, încercând să pună cât mai mulți kilometri între ei și necruțătorul Albert. Pe urmele lor pornește și Anton, fratele geamăn al fetei, hotărât să își recupereze cu orice preț sora pe care o crede răpită. În paralel, Isabela se luptă cu dragostea ei împărțită în două, cu sentimentele de vinovăție și cu alegerea pe care trebuie să o facă în curând. Dumnezeu își face apariția, în carne și oase. Are buzunarele pline cu secrete, iar agenda lui este cel puțin sinistră. Toți sunt legați prin nenumărate fire invizibile și, fără să știe, se îndreaptă cu viteză în aceeași direcție, spre o întâlnire – și un personaj – care le va schimba viețile pentru totdeauna.
„Cartea este un roman inedit pentru spațiul cultural românesc din cel puțin trei motive. În primul rând, romanul se constituie ca un fel de replică la seria nesfârșită de ego-proze cu care se identifică literatura tânără de mai bine de un deceniu. Mai mult, pentru că acest roman are curajul să mimeze și să mixeze diverse forme ale literaturii de consum pe care apoi le subminează, iar de aici rezultă al treilea argument: aș zice că reprezintă un alt tip de curaj, din nou, rar întâlnit în proza tânără românească, acela de a stabili o relație foarte tensionată cu cititorul. Orizonturile sale de așteptare sunt pas cu pas încălcate și chiar răsturnate dur în partea finală a acestei cărți. În acest roman, plasat într-un viitorul nu foarte îndepărtat, scenarii de thriller detectivistic, erotic, psihologic, ba chiar metafizic se îngână și își răspund pentru a da seama de un absurd al unei lumi în care pragmatismul cinic și obsesia pentru control devin noile religii. O carte nerecomandată cititorilor comozi sau cititorilor fanatizați în diverse moduri. O carte care experimentează foarte mult și arată potențialul prozei tinere de a surprinde și de a trece de clișeele cu care o bună parte a criticii o întâmpină astăzi.”
COSMIN BORZA, în discursul de acordare al Premiului „Tânărul Prozator al Anului 2018”
Înainte să împlinească 18 ani, Sofia află că a rămas însărcinată cu Knopf, un om foarte influent, aflat în plină ascensiune. Sarcina fetei nu are cum să rămână fără urmări, așa că Albert este trimis să o ucidă. În scenă intră Paul, un bărbat misterios și tăcut, care o salvează pe Sofia și apoi o ia cu el într-o călătorie spre Vest și spre libertate, încercând să pună cât mai mulți kilometri între ei și necruțătorul Albert. Pe urmele lor pornește și Anton, fratele geamăn al fetei, hotărât să își recupereze cu orice preț sora pe care o crede răpită. În paralel, Isabela se luptă cu dragostea ei împărțită în două, cu sentimentele de vinovăție și cu alegerea pe care trebuie să o facă în curând. Dumnezeu își face apariția, în carne și oase. Are buzunarele pline cu secrete, iar agenda lui este cel puțin sinistră. Toți sunt legați prin nenumărate fire invizibile și, fără să știe, se îndreaptă cu viteză în aceeași direcție, spre o întâlnire – și un personaj – care le va schimba viețile pentru totdeauna.
„Cartea este un roman inedit pentru spațiul cultural românesc din cel puțin trei motive. În primul rând, romanul se constituie ca un fel de replică la seria nesfârșită de ego-proze cu care se identifică literatura tânără de mai bine de un deceniu. Mai mult, pentru că acest roman are curajul să mimeze și să mixeze diverse forme ale literaturii de consum pe care apoi le subminează, iar de aici rezultă al treilea argument: aș zice că reprezintă un alt tip de curaj, din nou, rar întâlnit în proza tânără românească, acela de a stabili o relație foarte tensionată cu cititorul. Orizonturile sale de așteptare sunt pas cu pas încălcate și chiar răsturnate dur în partea finală a acestei cărți. În acest roman, plasat într-un viitorul nu foarte îndepărtat, scenarii de thriller detectivistic, erotic, psihologic, ba chiar metafizic se îngână și își răspund pentru a da seama de un absurd al unei lumi în care pragmatismul cinic și obsesia pentru control devin noile religii. O carte nerecomandată cititorilor comozi sau cititorilor fanatizați în diverse moduri. O carte care experimentează foarte mult și arată potențialul prozei tinere de a surprinde și de a trece de clișeele cu care o bună parte a criticii o întâmpină astăzi.”
COSMIN BORZA, în discursul de acordare al Premiului „Tânărul Prozator al Anului 2018”
480 pages, ebook
First published March 1, 2018
2 people are currently reading
239 people want to read
About the author
Cosmin Leucuța
13 books735 followersCosmin Leucuța s-a născut la Arad și a început să scrie povești la vârsta de 14 ani.
2013
Laptele negru al mamei (Adenium) - roman, câștigătorul primului concurs de debut al editurii
2017
Numele altora (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă
2018
Hoodoo (Polirom) - roman, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2020
Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2022
Cerul ca oțelul (Humanitas) - roman, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi” și Premiul FILIT 2023
2024
Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (Humanitas) - proză scurtă, nominalizare la Premiul „Mihai Giugariu” - ARCCA
Big in Japan (Paralela 45) - roman
Locuiește lângă Timișoara împreună cu cele șase pisici ale sale.
2013
Laptele negru al mamei (Adenium) - roman, câștigătorul primului concurs de debut al editurii
2017
Numele altora (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă
2018
Hoodoo (Polirom) - roman, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2020
Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (Casa de Pariuri Literare) - proză scurtă, Premiul „Tânărul Prozator al Anului” la Gala Tinerilor Scriitori
2022
Cerul ca oțelul (Humanitas) - roman, nominalizare la Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi” și Premiul FILIT 2023
2024
Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (Humanitas) - proză scurtă, nominalizare la Premiul „Mihai Giugariu” - ARCCA
Big in Japan (Paralela 45) - roman
Locuiește lângă Timișoara împreună cu cele șase pisici ale sale.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 48 reviews
October 31, 2022
Dacă ai folosit Goodreads măcar vreo doi ani, e foarte posibil să fi dat de Leucuța sau să fi dat el de tine. Mi-au plăcut și îmi plac mult evaluările lui la cărți, iar acest proces al lui m-a inspirat la rându-mi să fac mai mult, să incerc să sintetizez cât mai bine o carte în 10-15 rânduri.
În cazul de față, Cosmin a reușit să creeze o acțiune la fel de incitantă precum American Dirt (unde toți se îndreaptă spre nord, în SUA, în timp ce în Hoodoo toți se îndreaptă spre vest), o altă carte pe care am citit-o cu sufletul la gura. Totul este foarte vizual, îmi pare mai degrabă ca un script de film, rămas neecranizat.
Sofia, Isabela, Anton, Paul, Albert, Knopf și dumnezeu se urmăresc unii pe ceilalți într-o acțiune ce creste în intensitate, aducându-i la final pe toți la un loc. N-am să dau spoilere, dar o să spun totuși că unii mor pentru ca viața oamenilor să revină pe calea corecta setată încă demult înainte se apariția oamenilor.
Mi-a plăcut și abia aștept să trec și la Cerul ca oțelul.
În cazul de față, Cosmin a reușit să creeze o acțiune la fel de incitantă precum American Dirt (unde toți se îndreaptă spre nord, în SUA, în timp ce în Hoodoo toți se îndreaptă spre vest), o altă carte pe care am citit-o cu sufletul la gura. Totul este foarte vizual, îmi pare mai degrabă ca un script de film, rămas neecranizat.
Sofia, Isabela, Anton, Paul, Albert, Knopf și dumnezeu se urmăresc unii pe ceilalți într-o acțiune ce creste în intensitate, aducându-i la final pe toți la un loc. N-am să dau spoilere, dar o să spun totuși că unii mor pentru ca viața oamenilor să revină pe calea corecta setată încă demult înainte se apariția oamenilor.
Mi-a plăcut și abia aștept să trec și la Cerul ca oțelul.
May 22, 2018
Din când în când, literatura românească mai produce și romane care să iasă din tiparul mizerabilului post-decembrist. Cel puțin, din ce citesc eu, am nevoie de o evadare din tipare.
Aici suntem într-un viitor necunoscut, în care există cipuri implantate, pseudo-dictatori, dar și dumnezeu venit pe Pământ mai mult să urmărească îndeaproape pe oameni. Dar nu acestea sunt ingredientele principale, ci o călătorie inițiatică a doi oameni care par total diferiți - el evadat din închisoare, ea purtătoare a unui copil conceput de un om foarte important -, dar care își descoperă treptat compatibilitățile și dorința de a evada din singurătate. Un roman bine scris, cu multe planuri întrepătrunse, cu muzică faină (Bob Dylan and more) în fundal, un thriller psihologic (gen') care schimbă un pic fața literaturii de la noi (dar nici aici nu lipsesc, de exemplu, sexul și aventurile extraconjugale).
Aici suntem într-un viitor necunoscut, în care există cipuri implantate, pseudo-dictatori, dar și dumnezeu venit pe Pământ mai mult să urmărească îndeaproape pe oameni. Dar nu acestea sunt ingredientele principale, ci o călătorie inițiatică a doi oameni care par total diferiți - el evadat din închisoare, ea purtătoare a unui copil conceput de un om foarte important -, dar care își descoperă treptat compatibilitățile și dorința de a evada din singurătate. Un roman bine scris, cu multe planuri întrepătrunse, cu muzică faină (Bob Dylan and more) în fundal, un thriller psihologic (gen') care schimbă un pic fața literaturii de la noi (dar nici aici nu lipsesc, de exemplu, sexul și aventurile extraconjugale).
July 26, 2024
“Lumea din jurul nostru vorbește. Pretutindeni sunt mesaje ce așteaptă să fie citite. Trebuie doar să fim atenți. Apa poartă în scurgerea ei o înțelepciune nebănuită. Vântul care rostogolește hârtiile și împrăștie praful știe și el multe. Ploaia care udă și uneori distruge, și ea aduce luminare.”
Pe Cosmin Leucuța l-am descoperit întâmplător citind ,,Cerul ca oțelul” și întrucât mi-a plăcut foarte mult stilul lui de scriere, am vrut să îi descopăr mai multe povești.
În Hoodoo, acțiunea are loc într-un viitor nu foarte îndepărtat, și relatează o călătorie inițiatică a mai multor personaje, a căror destinație, în final, va fi aceeași. Punctul de plecare este adolescenta Sofia, însărcinată cu un om influent, care dorește să o nimicească, însă Paul, un evadat de la închisoare o ia sub aripa sa și pornesc împreună într-o călătorie spre vest.
Nu vreau să vă știrbesc satisfacția lecturii, este un roman cu de toate: mister, suspans, iubire, trădare, violență, sex, muzică bună și filosofie de viață. Un roman care îmbină elemente de thriller, cu elemente distopice și de sf, în care chiar și Dumnezeu devine un personaj.
Am apreciat foarte mult profunzimea scrierii, faptul că a fost antrenant și l-am citit cu entuziasm, însă nu am rezonat absolut deloc cu limbajul obscen și vulgar și cred că aveam mai multe așteptări la final.
3,5 ⭐️
“Te-ai născut să alegi. Așa că fă bine și alege. Dar ține minte că timpul tace și trece. “
“Cu cât viața ta e mai frumoasă, cu atât moartea e mai greu de suportat. Un preț scump de plătit.”
“După ce mori îți doresc să ai parte de un minut în Rai, înainte ca diavolul să afle că ai murit.”
Pe Cosmin Leucuța l-am descoperit întâmplător citind ,,Cerul ca oțelul” și întrucât mi-a plăcut foarte mult stilul lui de scriere, am vrut să îi descopăr mai multe povești.
În Hoodoo, acțiunea are loc într-un viitor nu foarte îndepărtat, și relatează o călătorie inițiatică a mai multor personaje, a căror destinație, în final, va fi aceeași. Punctul de plecare este adolescenta Sofia, însărcinată cu un om influent, care dorește să o nimicească, însă Paul, un evadat de la închisoare o ia sub aripa sa și pornesc împreună într-o călătorie spre vest.
Nu vreau să vă știrbesc satisfacția lecturii, este un roman cu de toate: mister, suspans, iubire, trădare, violență, sex, muzică bună și filosofie de viață. Un roman care îmbină elemente de thriller, cu elemente distopice și de sf, în care chiar și Dumnezeu devine un personaj.
Am apreciat foarte mult profunzimea scrierii, faptul că a fost antrenant și l-am citit cu entuziasm, însă nu am rezonat absolut deloc cu limbajul obscen și vulgar și cred că aveam mai multe așteptări la final.
3,5 ⭐️
“Te-ai născut să alegi. Așa că fă bine și alege. Dar ține minte că timpul tace și trece. “
“Cu cât viața ta e mai frumoasă, cu atât moartea e mai greu de suportat. Un preț scump de plătit.”
“După ce mori îți doresc să ai parte de un minut în Rai, înainte ca diavolul să afle că ai murit.”
August 9, 2018
Vai mie, nu-mi vine să cred că în sfârșit termin de citit acest monstruleț de carte! :)) „Hoodoo” e un roman cu adevărat complex, cu mai multe fire narative, ce se întinde ca o pânză de păianjen peste mintea cititorului, ținându-l captiv acolo pe tot parcursul lecturii.
Voi începe acest scurt review spunând că mi-a plăcut foarte mult cum e scris, într-un stil occidental, dar cumva filozofico-meditativ. Există violență, sex, iubire, trădare, mister, acțiune, dar și un dumnezeu cu „d” mic care s-a pogorât pe Pământ printre oameni. Probabil tocmai din cauza acestui aspect „Hoodoo” mi-a adus puternic aminte de „Zei americani” a lui Neil Gaiman. Atmosfera e cam la fel, majoritar dark, cu câteva sclipiri de amuzament pe ici, pe colo.
Nu există propriu-zis un singur personaj principal, ci povestea se împarte între viețile mai multor personaje, toate legate între ele într-un mod misterios care se dezvăluie abia la sfârșitul cărții. Însă aș putea spune că totul pornește de la Sofia, o fată de 18 ani, care află că este însărcinată cu copilul lui Knopf, un bărbat cam de 3 ori vârsta ei, ce are foarte mare influență pe glob. Cum era de așteptat, Knopf dorește ca Sofia și copilul să dispară din peisaj, și astfel trimite un asasin pe urmele ei. Însă în ajutorul ei sare Paul, un tip misterios, care o scapă din ghearele urmăritorului și pe care ea îl urmează într-un road trip de 2 săptămâni de-a lungul și de-a latul ținutului deșertic al acelei țări.
E ciudat cum a gândit Cosmin Leucuța acest roman... Nu pare plasat nicăieri anume, pare a fi un fel de no-man's-land, în care dumnezeu e puterea supremă, iar Knopf aterizează pe un surprinzător loc al doilea. Nu-mi pare o poveste adevărată, ci mai mult o metaforă pentru direcția în care se îndreaptă omenirea în prezent. S-ar putea să mă înșel, dar eu așa l-am văzut. Apoi, mai există acel timp nespecificat, dar pe care îl putem bănui din titlurile articolelor de ziar care apar în secvențele de interludiu dintre părțile romanului. Ținând cont că ani precum 2043 sau 2062 sunt momente din trecut, e clar că toată acțiunea din „Hoodoo” e plasată într-un viitor destul de îndepărtat și cam incert. Mi-a plăcut mult treaba asta, deși s-a citit ca un roman plasat în contemporaneitate.
Acum, ca să justific totuși steaua pe care am scăzut-o, zic așa: romanul putea fi ceva mai scurt și ceva mai la obiect. În plus, pentru că a încercat să acopere atât de mult „teren” (a se înțelege „teme de discuție”), mi s-a părut că esența a fost mult diluată. Sinceră să fiu, am prins frânturi de mesaj, dar nu am putut să cuprind un mesaj întreg. Ceva s-a pierdut printre rânduri, iar asta s-a simțit și în lectură. De pe la pagina 300 spre sfârșit, efectiv am tras de mine să termin cartea. Abia ultimele 50 de pagini au fost mai captivante și mi-au stârnit din nou interesul pentru a afla cum se termină totul. Cartea putea fi mai concentrată, zic eu. Dar asta e doar părerea mea, evident.
Un alt aspect care nu mi-a picat tocmai bine a fost rolul anti-culminant jucat de dumnezeu în toată povestea asta. Am simțit că partea lui a fost mult diluată, iar destul de multe întrebări au rămas fără răspuns. Ceea ce e valabil și pentru alte personaje. Am putut să intuiesc ce și cum în cazul unora dintre ele, dar în alte situații, am rămas pur și simplu confuză. Și iată de ce am scăzut o stea... Ar fi fost mai bine să nu o fac, dar asta e concluzia mea.
În încheiere, dacă vă plac romanele care într-adevăr au potențialul de a vă pune neuronii pe bigudiuri, în cel mai bun sens cu putință, dacă vă plac poveștile cu acțiune, mister din plin, violență, sex și meditații filozofice asupra vieții, morții, existenței și divinității, atunci „Hoodoo” e cartea potrivită pentru voi! Pentru voi ceilalți, nu cred că aveți ceva de pierdut dacă îi acordați măcar o șansă. :D Se citește repede, este antrenantă, personajele sunt fascinante, iar legăturile misterioase dintre ele sunt, ei bine, imprevizibile. Lectură faină!
Voi începe acest scurt review spunând că mi-a plăcut foarte mult cum e scris, într-un stil occidental, dar cumva filozofico-meditativ. Există violență, sex, iubire, trădare, mister, acțiune, dar și un dumnezeu cu „d” mic care s-a pogorât pe Pământ printre oameni. Probabil tocmai din cauza acestui aspect „Hoodoo” mi-a adus puternic aminte de „Zei americani” a lui Neil Gaiman. Atmosfera e cam la fel, majoritar dark, cu câteva sclipiri de amuzament pe ici, pe colo.
Nu există propriu-zis un singur personaj principal, ci povestea se împarte între viețile mai multor personaje, toate legate între ele într-un mod misterios care se dezvăluie abia la sfârșitul cărții. Însă aș putea spune că totul pornește de la Sofia, o fată de 18 ani, care află că este însărcinată cu copilul lui Knopf, un bărbat cam de 3 ori vârsta ei, ce are foarte mare influență pe glob. Cum era de așteptat, Knopf dorește ca Sofia și copilul să dispară din peisaj, și astfel trimite un asasin pe urmele ei. Însă în ajutorul ei sare Paul, un tip misterios, care o scapă din ghearele urmăritorului și pe care ea îl urmează într-un road trip de 2 săptămâni de-a lungul și de-a latul ținutului deșertic al acelei țări.
E ciudat cum a gândit Cosmin Leucuța acest roman... Nu pare plasat nicăieri anume, pare a fi un fel de no-man's-land, în care dumnezeu e puterea supremă, iar Knopf aterizează pe un surprinzător loc al doilea. Nu-mi pare o poveste adevărată, ci mai mult o metaforă pentru direcția în care se îndreaptă omenirea în prezent. S-ar putea să mă înșel, dar eu așa l-am văzut. Apoi, mai există acel timp nespecificat, dar pe care îl putem bănui din titlurile articolelor de ziar care apar în secvențele de interludiu dintre părțile romanului. Ținând cont că ani precum 2043 sau 2062 sunt momente din trecut, e clar că toată acțiunea din „Hoodoo” e plasată într-un viitor destul de îndepărtat și cam incert. Mi-a plăcut mult treaba asta, deși s-a citit ca un roman plasat în contemporaneitate.
Acum, ca să justific totuși steaua pe care am scăzut-o, zic așa: romanul putea fi ceva mai scurt și ceva mai la obiect. În plus, pentru că a încercat să acopere atât de mult „teren” (a se înțelege „teme de discuție”), mi s-a părut că esența a fost mult diluată. Sinceră să fiu, am prins frânturi de mesaj, dar nu am putut să cuprind un mesaj întreg. Ceva s-a pierdut printre rânduri, iar asta s-a simțit și în lectură. De pe la pagina 300 spre sfârșit, efectiv am tras de mine să termin cartea. Abia ultimele 50 de pagini au fost mai captivante și mi-au stârnit din nou interesul pentru a afla cum se termină totul. Cartea putea fi mai concentrată, zic eu. Dar asta e doar părerea mea, evident.
Un alt aspect care nu mi-a picat tocmai bine a fost rolul anti-culminant jucat de dumnezeu în toată povestea asta. Am simțit că partea lui a fost mult diluată, iar destul de multe întrebări au rămas fără răspuns. Ceea ce e valabil și pentru alte personaje. Am putut să intuiesc ce și cum în cazul unora dintre ele, dar în alte situații, am rămas pur și simplu confuză. Și iată de ce am scăzut o stea... Ar fi fost mai bine să nu o fac, dar asta e concluzia mea.
În încheiere, dacă vă plac romanele care într-adevăr au potențialul de a vă pune neuronii pe bigudiuri, în cel mai bun sens cu putință, dacă vă plac poveștile cu acțiune, mister din plin, violență, sex și meditații filozofice asupra vieții, morții, existenței și divinității, atunci „Hoodoo” e cartea potrivită pentru voi! Pentru voi ceilalți, nu cred că aveți ceva de pierdut dacă îi acordați măcar o șansă. :D Se citește repede, este antrenantă, personajele sunt fascinante, iar legăturile misterioase dintre ele sunt, ei bine, imprevizibile. Lectură faină!
January 30, 2021
Cosmine Cosmine. Ce ai făcut cu mine pe parcursul a 480 de pagini..?
Asta e arta curata. Cu atata nesaț am savurat fiecare pagina din cartea ta. Mulțumesc pentru toate senzațiile trăite, de la frica și ură pana la hohote de râs.
Nici nu știu în ce categorie sa o clasez, cartea asta are de toate. E și dulce și picanta și Amara pe alocuri.
Oameni buni, asta e carte contemporana, nu Irina Binder sau Andreea Rusu (sa ma scuze doamnele).
Mulțumiri Cosmine ❤️
Asta e arta curata. Cu atata nesaț am savurat fiecare pagina din cartea ta. Mulțumesc pentru toate senzațiile trăite, de la frica și ură pana la hohote de râs.
Nici nu știu în ce categorie sa o clasez, cartea asta are de toate. E și dulce și picanta și Amara pe alocuri.
Oameni buni, asta e carte contemporana, nu Irina Binder sau Andreea Rusu (sa ma scuze doamnele).
Mulțumiri Cosmine ❤️
April 5, 2018
American gods fara all the gods si mult mai profund. Sex si rock'n'roll, filozofie si road trips - mi-a placut foarte mult. Ar iesi o adaptare de film excelenta dupa cartea asta.
August 4, 2018
O carte impresionanta, amuzanta pe alocuri, excitanta, trista, optimista. Citind aceasta carte treci prin mai multe stari de spirit, ceea ce nu gasesti in multe alte carti.
November 14, 2023
Iată-mă ajunsă și la prima carte marca Cosmin Leucuța. Cumva se cerea această descoperire de mult timp, însă n-a fost să fie. Dar bine că s-a produs evenimetul, căci cu siguranță nu mă opresc aici (deja mai sunt două cărți care ajung în curând la mine).
Acțiunea se desfășoară pe patru planuri care la anumite etape se intersectează între ele, iar la final chiar ajung toate într-un punct comun. De-asemenea toate planurile au și un stil al scrierii diferit ceea ce demostrează universalitatea și originalitatea autorului.
Sofia, o tânăra de 17 ani rămâne însărcinată de la senatorul Knopf, un om foarte influent. Când acesta află de sarcina fetei își trimite omul de serviciu, Albert, s-o ucidă. Și chiar când Albert este pe punctul de a o răpi pe Sofia de nicăieri apare Paul, un bărbat misterios care o salvează și care o ia cu el pe un drum necunoscut. Albert pornește pe urmele lor. Însă el nu este singurul care dorește s-o găsescă pe Sofia. Fratele geamăn al Sofiei, Anton, pornește și el în căutarea surorii lui.
De altă parte o avem pe Isabela, o femeie căsătorită care își înșeală soțul de ceva timp și care simte că a venit momentul să facă o alegere. “Două relații: una născută din dorință și cealaltă din curiozitate, dar ambele susținute de contradicții.” Și în sfârșit, veți fi surprinși, căci în cel din urmă plan se află dumnezeu (minuscula folosită cu un scop) ale cărui acțiuni și mod de a vorbi sunt cel puțin stranii.
Un thriller cu elemente fantasy bogat în acțiune. Stil alert și captivant. Personaje bine conturate și foarte diferite. Mi-a plăcut istoria, ritmul acțiunii, cât și stilul autorului. Dacă aș avea ceva de reproșat ar fi extra realismul folosit pe-alocuri, unele detalii care nu-și au locul. În rest, îmi pare bine că am descoperit un nou autor contemporan cu potențial. Și ard de nerăbdare să-i citesc și celelalte cărți.
“-De unde atâta durere pe lume? Durere infinită! Tot ce facem pe lumea asta, zi de zi, facem ca să mai amorțit durerea, să uităm de ea. Durerea din jurul nostru și din interiorul nostru definește alegerile pe care le facem.”
“Hoodoo” de Cosmin Leucuţa
Acțiunea se desfășoară pe patru planuri care la anumite etape se intersectează între ele, iar la final chiar ajung toate într-un punct comun. De-asemenea toate planurile au și un stil al scrierii diferit ceea ce demostrează universalitatea și originalitatea autorului.
Sofia, o tânăra de 17 ani rămâne însărcinată de la senatorul Knopf, un om foarte influent. Când acesta află de sarcina fetei își trimite omul de serviciu, Albert, s-o ucidă. Și chiar când Albert este pe punctul de a o răpi pe Sofia de nicăieri apare Paul, un bărbat misterios care o salvează și care o ia cu el pe un drum necunoscut. Albert pornește pe urmele lor. Însă el nu este singurul care dorește s-o găsescă pe Sofia. Fratele geamăn al Sofiei, Anton, pornește și el în căutarea surorii lui.
De altă parte o avem pe Isabela, o femeie căsătorită care își înșeală soțul de ceva timp și care simte că a venit momentul să facă o alegere. “Două relații: una născută din dorință și cealaltă din curiozitate, dar ambele susținute de contradicții.” Și în sfârșit, veți fi surprinși, căci în cel din urmă plan se află dumnezeu (minuscula folosită cu un scop) ale cărui acțiuni și mod de a vorbi sunt cel puțin stranii.
Un thriller cu elemente fantasy bogat în acțiune. Stil alert și captivant. Personaje bine conturate și foarte diferite. Mi-a plăcut istoria, ritmul acțiunii, cât și stilul autorului. Dacă aș avea ceva de reproșat ar fi extra realismul folosit pe-alocuri, unele detalii care nu-și au locul. În rest, îmi pare bine că am descoperit un nou autor contemporan cu potențial. Și ard de nerăbdare să-i citesc și celelalte cărți.
“-De unde atâta durere pe lume? Durere infinită! Tot ce facem pe lumea asta, zi de zi, facem ca să mai amorțit durerea, să uităm de ea. Durerea din jurul nostru și din interiorul nostru definește alegerile pe care le facem.”
“Hoodoo” de Cosmin Leucuţa
November 20, 2024
Rating: ⭐⭐
DNF 27%
~
Hoodoo sau cartea pe care am început-o de două ori, în doi ani diferiți și pe care nu am terminat-o niciodată. Doamne, cât de mult aș fi vrut să-mi placă.
~
Pentru cei care nu știu asta deja, sunt probabil una dintre cele mai mari fane ale romanului "Cerul ca oțelul". Atât de mult am iubit acest roman încât Cosmin Leucuța a fost primul autor român de la care mi-am propus să citesc tot ce a scris el vreodată.
~
Așa se face că, undeva la începutul anului trecut am început și Hoodoo, odată cu anul dar m-am oprit undeva la pagina 30. Deși eram curioasă de Sofia și povestea ei, prezența multitudinii de alte personaje m-a făcut să las cartea și să nu o mai ating până în acest an.
~
Încă nu mi se făcuse suficient dor de conglomerația aia de personaje. Totuși, parcă eram curioasă de povestea Sofiei și fiindcă maratonul "Descopăr autori români" avea acest titlu în vizor, m-am alăturat lor.
~
Mi-a plăcut enorm că am avut cu cine să citesc și să dezbat de această dată cartea dar nici de acum nu am făcut prea mare progres cu ea. Compania plăcută nu a tăiat din cantitatea uriașă de informații pe care le primeam și care par în mare parte doar de umplutură. Sunt convinsă că o parte dintre ele sunt relevante pentru poveste dar faptul că am citit abia 130 de pagini într-o săptămână în condițiile în care eu pot citi undeva la 200 pag in one sitting dacă îmi place cartea e chiar de rău.
~
Atmosfera e frumos creată, personajele sunt complexe și, fiindcă tot îmi doream să fac progres cu cartea am zis să citesc niște recenzii la ea ca să mă motivez.
Uneori, când știu că urmează să se întâmple ceva grozav, pot să devin mai captivată de carte.
~
Și uite așa am văzut recenzii care comparau Hoodoo cu un scenariu de film. Nu le contrazic absolut deloc. Eu doar aștept filmul de această dată.
~
O altă recenzie menționa ceva legat de ultimile 50 de pagini ale cărții și îmi doream să ajung la ele dar nu am putut. Simt că "am pierdut" o săptămână întreagă de citit doar fiindcă am vrut neapărat să mă prindă Hoodoo și să-mi placă.
~
Am mai zis și în trecut, Cosmin Leucuța nu-i pentru oricine. Acest titlu pur și simplu s-a întâmplat să nu fie nici măcar pentru mine.
~
Accept toate spoilerele tho. Oricine a citit până la final cartea și vrea să-mi povestească fără toate detaliile extra, sunt numai ochi și urechi pentru voi.
DNF 27%
~
Hoodoo sau cartea pe care am început-o de două ori, în doi ani diferiți și pe care nu am terminat-o niciodată. Doamne, cât de mult aș fi vrut să-mi placă.
~
Pentru cei care nu știu asta deja, sunt probabil una dintre cele mai mari fane ale romanului "Cerul ca oțelul". Atât de mult am iubit acest roman încât Cosmin Leucuța a fost primul autor român de la care mi-am propus să citesc tot ce a scris el vreodată.
~
Așa se face că, undeva la începutul anului trecut am început și Hoodoo, odată cu anul dar m-am oprit undeva la pagina 30. Deși eram curioasă de Sofia și povestea ei, prezența multitudinii de alte personaje m-a făcut să las cartea și să nu o mai ating până în acest an.
~
Încă nu mi se făcuse suficient dor de conglomerația aia de personaje. Totuși, parcă eram curioasă de povestea Sofiei și fiindcă maratonul "Descopăr autori români" avea acest titlu în vizor, m-am alăturat lor.
~
Mi-a plăcut enorm că am avut cu cine să citesc și să dezbat de această dată cartea dar nici de acum nu am făcut prea mare progres cu ea. Compania plăcută nu a tăiat din cantitatea uriașă de informații pe care le primeam și care par în mare parte doar de umplutură. Sunt convinsă că o parte dintre ele sunt relevante pentru poveste dar faptul că am citit abia 130 de pagini într-o săptămână în condițiile în care eu pot citi undeva la 200 pag in one sitting dacă îmi place cartea e chiar de rău.
~
Atmosfera e frumos creată, personajele sunt complexe și, fiindcă tot îmi doream să fac progres cu cartea am zis să citesc niște recenzii la ea ca să mă motivez.
Uneori, când știu că urmează să se întâmple ceva grozav, pot să devin mai captivată de carte.
~
Și uite așa am văzut recenzii care comparau Hoodoo cu un scenariu de film. Nu le contrazic absolut deloc. Eu doar aștept filmul de această dată.
~
O altă recenzie menționa ceva legat de ultimile 50 de pagini ale cărții și îmi doream să ajung la ele dar nu am putut. Simt că "am pierdut" o săptămână întreagă de citit doar fiindcă am vrut neapărat să mă prindă Hoodoo și să-mi placă.
~
Am mai zis și în trecut, Cosmin Leucuța nu-i pentru oricine. Acest titlu pur și simplu s-a întâmplat să nu fie nici măcar pentru mine.
~
Accept toate spoilerele tho. Oricine a citit până la final cartea și vrea să-mi povestească fără toate detaliile extra, sunt numai ochi și urechi pentru voi.
November 26, 2020
#Cronică
Volumul "Hoodoo" de Cosmin Leucuța 📖 (colecția #EgoProza de la Editura Polirom)
Oh, cât am așteptat cartea asta, cât am vânat-o și... A meritat din plin 😃
Doamnelor și domnilor, iată dovada faptului că #EcceProza 😃Da, avem o proză contemporană sănătoasă, viguroasă, demnă de atenția celor mai pretențioși cititori.
"Hoodoo" nu e un simplu roman, e o discuție între cititor-scriitor-dumnezeu (da, e intenționată această minusculă). Este o reflecție asupra unei societăți care se scufundă în propria sa depravare, devenind un loc perfect pentru diferite personaje ciudate.
Sofia este o adolescentă în prag de majorat, care rămâne însărcinată dintr-o relație clandestină cu un atare Knopf, om de afaceri, un soi de demiurg negativ, omnipotent și meschin. Sofia dispare... Din acest moment, istoria devine amestecată, densă.
Cosmin Leucuţa este un original, genul de scriitor care exploatează sfârșitul lumii pe note din The Killers sau Fever Ray. Trebuie să recunosc că am tot pornit YouTube-ul de-a lungul lecturii și mi-am salvat tot acel amalgam muzical, pe care l-a impregnat autorul în istoria "Hoodoo".
Merg până la a afirma că Leucuţa îl despoaie pe Dumnezeu de supranatural, îi pune un costum de drumeție și-l trimite în lume, iar călătoria asta este un amestec de imaginație, sex, răzbunare, vis și trezire.
Trebuie să recunosc că acest volum mi-a depășit așteptările și mi-a confirmat că o narațiune bună este despre simplitatea trăirilor noastre. Adăugând emoție pură, validând speranțe sau deziluzii, autorul devine astfel un cronicar.
În cazul "Hoodoo", avem de a face cu o altfel de cronică sarcastică, francă, pe care un bun prieten ți-o spune la o bere rece, într-un bar vechi, pe fundalul unei muzici bune. Un altfel de Sin City ☢️
#FataCuCartea recomandă #CărțiBuneDeCitit 🤗
Volumul "Hoodoo" de Cosmin Leucuța 📖 (colecția #EgoProza de la Editura Polirom)
Oh, cât am așteptat cartea asta, cât am vânat-o și... A meritat din plin 😃
Doamnelor și domnilor, iată dovada faptului că #EcceProza 😃Da, avem o proză contemporană sănătoasă, viguroasă, demnă de atenția celor mai pretențioși cititori.
"Hoodoo" nu e un simplu roman, e o discuție între cititor-scriitor-dumnezeu (da, e intenționată această minusculă). Este o reflecție asupra unei societăți care se scufundă în propria sa depravare, devenind un loc perfect pentru diferite personaje ciudate.
Sofia este o adolescentă în prag de majorat, care rămâne însărcinată dintr-o relație clandestină cu un atare Knopf, om de afaceri, un soi de demiurg negativ, omnipotent și meschin. Sofia dispare... Din acest moment, istoria devine amestecată, densă.
Cosmin Leucuţa este un original, genul de scriitor care exploatează sfârșitul lumii pe note din The Killers sau Fever Ray. Trebuie să recunosc că am tot pornit YouTube-ul de-a lungul lecturii și mi-am salvat tot acel amalgam muzical, pe care l-a impregnat autorul în istoria "Hoodoo".
Merg până la a afirma că Leucuţa îl despoaie pe Dumnezeu de supranatural, îi pune un costum de drumeție și-l trimite în lume, iar călătoria asta este un amestec de imaginație, sex, răzbunare, vis și trezire.
Trebuie să recunosc că acest volum mi-a depășit așteptările și mi-a confirmat că o narațiune bună este despre simplitatea trăirilor noastre. Adăugând emoție pură, validând speranțe sau deziluzii, autorul devine astfel un cronicar.
În cazul "Hoodoo", avem de a face cu o altfel de cronică sarcastică, francă, pe care un bun prieten ți-o spune la o bere rece, într-un bar vechi, pe fundalul unei muzici bune. Un altfel de Sin City ☢️
#FataCuCartea recomandă #CărțiBuneDeCitit 🤗
December 11, 2018
Sunt foarte judgemental cand vine vorba de autori romani.
Asa ca am fost foarte prudenta cand am primit cartea asta si am zis din start ca voi fi obiectiva.
Long story short: mi-a placut mai mult decat m-am asteptat pentru ca tot timpul mi-e teama ca voi citi (din nou) despre comunism. Asa ca o poveste out of the box, care ma ia prin surprindere, reprezinta o surpriza placuta intotdeauna, chiar daca romanul nu e neaparat genul meu sau ceva ce as alege de la raft fara sa fiu puternic influentata de cineva.
Cam greu de rezumat Hoodoo, dar o sa incerc in cateva cuvinte: in doua planuri paralele avem o minora insarcinata cu un barbat puternic si bogat pe de o parte, iar pe de alta avem o tanara sotie care are o relatie extraconjugala de durata cu un tip din cercul de prieteni al ei si al sotului. Ambele decid sa plece. Unde?
Oh well, aici devine interesant. Una vrea sa se salveze pe sine si sa isi salveze copilul nenascut, cealalta vrea sa se ascunda. Intr-un final, drumurile lor se intersecteaza, legatura din ele si insotitorii lor (nu sunt singure pe drum...) devine evidenta, in scena apare si dumnezeu (cu d mic!), cu un rol atat de actual (nu stiu daca asta e cuvantul potrivit) si trivial pentru directia in care o ia societatea in care traim. Ceea ce nu trebuie sa mire, pentru ca si actiunea are loc intr-un viitor relativ apropiat (fata lui Steve Jobs ingroapa imperiul tatalui, nepoata lui Lady Gaga profita de cele 15 minute de faima).
Incheierea? Prefer sa nu o spun. Am sa spun ca mi-a placut, dar i-am dat 4 stele cartii pentru ca mi s-a parut ca actiunea putea fi ceva mai comprimata.
Sansele sa mai citesc ceva de Cosmin Leucuta? Peste 50%, ma bucura sa dau peste autori romani care, cum spuneam si mai sus, nu se cramponeaza de comunism.
Asa ca am fost foarte prudenta cand am primit cartea asta si am zis din start ca voi fi obiectiva.
Long story short: mi-a placut mai mult decat m-am asteptat pentru ca tot timpul mi-e teama ca voi citi (din nou) despre comunism. Asa ca o poveste out of the box, care ma ia prin surprindere, reprezinta o surpriza placuta intotdeauna, chiar daca romanul nu e neaparat genul meu sau ceva ce as alege de la raft fara sa fiu puternic influentata de cineva.
Cam greu de rezumat Hoodoo, dar o sa incerc in cateva cuvinte: in doua planuri paralele avem o minora insarcinata cu un barbat puternic si bogat pe de o parte, iar pe de alta avem o tanara sotie care are o relatie extraconjugala de durata cu un tip din cercul de prieteni al ei si al sotului. Ambele decid sa plece. Unde?
Oh well, aici devine interesant. Una vrea sa se salveze pe sine si sa isi salveze copilul nenascut, cealalta vrea sa se ascunda. Intr-un final, drumurile lor se intersecteaza, legatura din ele si insotitorii lor (nu sunt singure pe drum...) devine evidenta, in scena apare si dumnezeu (cu d mic!), cu un rol atat de actual (nu stiu daca asta e cuvantul potrivit) si trivial pentru directia in care o ia societatea in care traim. Ceea ce nu trebuie sa mire, pentru ca si actiunea are loc intr-un viitor relativ apropiat (fata lui Steve Jobs ingroapa imperiul tatalui, nepoata lui Lady Gaga profita de cele 15 minute de faima).
Incheierea? Prefer sa nu o spun. Am sa spun ca mi-a placut, dar i-am dat 4 stele cartii pentru ca mi s-a parut ca actiunea putea fi ceva mai comprimata.
Sansele sa mai citesc ceva de Cosmin Leucuta? Peste 50%, ma bucura sa dau peste autori romani care, cum spuneam si mai sus, nu se cramponeaza de comunism.
July 10, 2018
Această carte, oameni buni, este pulp fiction-ul leucuțian
June 23, 2022
Cosmin scrie ca si cand n-ar fi român. Iar in Hoodoo este cel mai evident. Efectiv, citind-o, am avut senzatia mereu ca e o traducere din engleza. Cred ca Hoodoo si Cerul ca Oțelul sunt cele mai traductibile si internationale carti scrise de Leucuta so far, dar preferata mea tot „Laptele negru al mamei” ramane. Si este un autor care abia a inceput sa publice. Are zeci de romane in cap, in sertare, in foldere pe hard-diskuri. Recomand sa il urmariti si sa il cititi. Hoodoo a fost comparat, pe buna dreptate, cu „Catcher in the Rye”, si numit un roman-calatorie, coming-of-age novel, pe alocuri SF, pe alocuri vintage. O combinatie rară, originală, marca Leucuța.
January 2, 2019
O bijuterie de roman, multifatetat și fascinant. Plin ochi de referințe, de la marii clasici la Comic Book-uri celebre și nu numai. Deși mărișoară, este greu de lăsat din mâna, și am savurat-o cât am putut de mult pana sa ajung la un final absolut genial.
De obicei, cel mai mare compliment pe care îl poți face unei cărți este sa regreți ca nu ai scris-o tu. Dar lui Cosmin nu pot decât sa-i mulțumesc: pare ca a fost scrisă pentru mine.
De obicei, cel mai mare compliment pe care îl poți face unei cărți este sa regreți ca nu ai scris-o tu. Dar lui Cosmin nu pot decât sa-i mulțumesc: pare ca a fost scrisă pentru mine.
August 18, 2024
Până la „Hoodoo”, experiența mea cu opera lui Cosmin Leucuța s-a limitat la proză scurtă, astfel că nu am știut exact la ce să mă aștept.
Avem acest mix de stiluri și teme care uneori a funcționat, alteori m-a lăsat confuză și mi-a oferit momente de privit în gol sau de consternare. Suntem într-un oarecare viitor, într-un spațiu geografic nedefinit (parcă românesc), în care Sofia, o adolescentă de 17 ani, rămâne gravidă cu un puternic om de afaceri ce trage sforile în politică și încearcă să readucă lumea la o stare de fapt care să contracareze efectele unui capitalism ce scapă din frâu. Knopf - căci așa îl cheamă pe domn - nu e foarte încântat de sarcina Sofiei și trimite un asasin pe urmele ei. Sofia, ajutată de misteriosul Paul, evadat din închisoare, el însuși victimă a lui Knopf, fuge spre un nedefinit vest, cu asasinul pe urmele ei. Lista de personaje îi mai include pe Anton fratele geamăn al Sofiei, pe Isabela, o tânără prinsă între două iubiri, dar și pe un Dumnezeu care s-a hotărât să trăiască printre oameni.
Toate aceste personaje se vor întâlni la un moment dat, deși legăturile dintre ele nu sunt imediat vizibile. De Isabela, mai ales, m-am legat greu, mai ales că povestea ei nu e una cu relevanță imediată sau care să mă atragă în vreun fel (adulterul e o temă pe care nu o diger, indiferent în ce context apare, iar nesfârșitele ei dileme m-au obosit destul de repede). Pe de altă parte, Sofia și Paul mi-au părut bine conturați, am putut empatiza cu frământările lor - pe Sofia, mai ales, am înțeles-o și mi-a fost dragă chiar și în momentele în care părea că nu înțelege gravitatea situației și se gândea doar la următoarea sticlă de Cola și la cum să-și omoare plictiseala (până la urmă, e o adolescentă și se comportă ca atare!).
A rezultat un thriller cu neașteptate elemente sci-fi și (puțin prea) mult erotism, presărat cu niște metaficțiune al cărei sens uneori l-am văzut, uneori nu. Mixtul acesta de stiluri m-a ținut în priză și mereu cu acea dorință de a afla ce se întâmplă și a înțelege cum se leagă lucrurile și care e logica lor, dar a făcut lectura destul de greoaie pe alocuri - nu pot spune că am citit romanul dintr-o răsuflare. Mi-a plăcut originalitatea scriiturii, temele dezbătute, ideea de destin și puterea de a schimba cursul lucrurilor prin voință personală. Ritmul este alert și în continuare mi se pare că Leucuța e unul dintre cei mai cinematografici scriitori din peisajul contemporan. M-a surprins plăcut rolul anti-eroic acordat lui dumnezeu, o divinitate altfel decât cea din imaginarul creștin, dezbrăcată de misticism și umanizată.
De asemenea, referința la „Dune” - I see what you did there! În plus, orice carte ce vine cu un playlist de rock clasic e un win in my book.
Ce nu mi-a plăcut - au fost câteva momente de WTF cărora nu le-am văzut alt rol decât acela de a șoca, uneori la limita îngrețoșării. Nu am apreciat modul în care Sofia vorbește despre avort ca despre o ucidere. Și per total, cred că romanul ar fi putut fi mai scurt. Avem multă repetiție, mai ales în fragmentele Isabelei, și unele momente (lungi) de teorie unde mi s-a părut că autorul supra-explică pentru a susține motivația personajelor, dar se duce în extrema cealaltă.
Avem acest mix de stiluri și teme care uneori a funcționat, alteori m-a lăsat confuză și mi-a oferit momente de privit în gol sau de consternare. Suntem într-un oarecare viitor, într-un spațiu geografic nedefinit (parcă românesc), în care Sofia, o adolescentă de 17 ani, rămâne gravidă cu un puternic om de afaceri ce trage sforile în politică și încearcă să readucă lumea la o stare de fapt care să contracareze efectele unui capitalism ce scapă din frâu. Knopf - căci așa îl cheamă pe domn - nu e foarte încântat de sarcina Sofiei și trimite un asasin pe urmele ei. Sofia, ajutată de misteriosul Paul, evadat din închisoare, el însuși victimă a lui Knopf, fuge spre un nedefinit vest, cu asasinul pe urmele ei. Lista de personaje îi mai include pe Anton fratele geamăn al Sofiei, pe Isabela, o tânără prinsă între două iubiri, dar și pe un Dumnezeu care s-a hotărât să trăiască printre oameni.
Toate aceste personaje se vor întâlni la un moment dat, deși legăturile dintre ele nu sunt imediat vizibile. De Isabela, mai ales, m-am legat greu, mai ales că povestea ei nu e una cu relevanță imediată sau care să mă atragă în vreun fel (adulterul e o temă pe care nu o diger, indiferent în ce context apare, iar nesfârșitele ei dileme m-au obosit destul de repede). Pe de altă parte, Sofia și Paul mi-au părut bine conturați, am putut empatiza cu frământările lor - pe Sofia, mai ales, am înțeles-o și mi-a fost dragă chiar și în momentele în care părea că nu înțelege gravitatea situației și se gândea doar la următoarea sticlă de Cola și la cum să-și omoare plictiseala (până la urmă, e o adolescentă și se comportă ca atare!).
A rezultat un thriller cu neașteptate elemente sci-fi și (puțin prea) mult erotism, presărat cu niște metaficțiune al cărei sens uneori l-am văzut, uneori nu. Mixtul acesta de stiluri m-a ținut în priză și mereu cu acea dorință de a afla ce se întâmplă și a înțelege cum se leagă lucrurile și care e logica lor, dar a făcut lectura destul de greoaie pe alocuri - nu pot spune că am citit romanul dintr-o răsuflare. Mi-a plăcut originalitatea scriiturii, temele dezbătute, ideea de destin și puterea de a schimba cursul lucrurilor prin voință personală. Ritmul este alert și în continuare mi se pare că Leucuța e unul dintre cei mai cinematografici scriitori din peisajul contemporan. M-a surprins plăcut rolul anti-eroic acordat lui dumnezeu, o divinitate altfel decât cea din imaginarul creștin, dezbrăcată de misticism și umanizată.
De asemenea, referința la „Dune” - I see what you did there! În plus, orice carte ce vine cu un playlist de rock clasic e un win in my book.
Ce nu mi-a plăcut - au fost câteva momente de WTF cărora nu le-am văzut alt rol decât acela de a șoca, uneori la limita îngrețoșării. Nu am apreciat modul în care Sofia vorbește despre avort ca despre o ucidere. Și per total, cred că romanul ar fi putut fi mai scurt. Avem multă repetiție, mai ales în fragmentele Isabelei, și unele momente (lungi) de teorie unde mi s-a părut că autorul supra-explică pentru a susține motivația personajelor, dar se duce în extrema cealaltă.
April 3, 2018
Hoodoo este probabil prima carte complet matura a lui Cosmin Leucuta. Desi reia teme din Laptele Negru a Mamei, actualul "roman" incearca sa schimbe optica naratiunii si sa puna sub reflector alte trairi ale unor personaje prinse in vartejul vietii care in fapt nu le mai apartine demult.
Stilul este un extrem de viguros, de o cursivitate uimitoare. Cosmin este un maestru al povestii, al unei naratiuni, care departe de a fi eleganta, este una perfect cursiva.
Ceea ce uimeste si mai mult, lucru deja anuntat din "Laptele" si "Numele Altora", este extraodinara intuitie a gandurilor feminine, pe care un autor masculin rareori reuseste sa le prinda intr-o astfel de profunzime.
Personajele din Hoodoo sunt constiente de ele, dar in acelasi timp se pierd pe ele in detalii. Totul pentru a se regasi definitiv si a redeveni umane.
Hoodoo este una din revelatiile inceputului de an 2018, intr-un peisaj literar din ce in ce mai efervescent in Romania. Ceea ce este de bun augur!
Stilul este un extrem de viguros, de o cursivitate uimitoare. Cosmin este un maestru al povestii, al unei naratiuni, care departe de a fi eleganta, este una perfect cursiva.
Ceea ce uimeste si mai mult, lucru deja anuntat din "Laptele" si "Numele Altora", este extraodinara intuitie a gandurilor feminine, pe care un autor masculin rareori reuseste sa le prinda intr-o astfel de profunzime.
Personajele din Hoodoo sunt constiente de ele, dar in acelasi timp se pierd pe ele in detalii. Totul pentru a se regasi definitiv si a redeveni umane.
Hoodoo este una din revelatiile inceputului de an 2018, intr-un peisaj literar din ce in ce mai efervescent in Romania. Ceea ce este de bun augur!
February 17, 2022
Desi mi-a amintit putin de atmosfera din Apocalipsul lui S. King, este diferita - intr-un mod pozitiv, fata de ce am mai citit :).
Apreciez ca fiecare perspectiva narativa se deosebeste si prin stilul de scriere - actiunea este foarte dinamica, iar personajele foarte bine conturate - un mare-mare plus pentru referintele muzicale :).
Ca si minus, pot spune ca nu mi-au placut in mod deosebit conversatiile prea siropoase dintre Isabela si Eugen si uneori rasfateniile Sofiei :D.
Mi-a ramas in cap si romanul Sticla - tare mult mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat cu Clara, iar interludiile au fost savuroase :).
Cine stie, poate la un moment dat, o sa avem si un film/serial inspirat de Hoodoo :)
Apreciez ca fiecare perspectiva narativa se deosebeste si prin stilul de scriere - actiunea este foarte dinamica, iar personajele foarte bine conturate - un mare-mare plus pentru referintele muzicale :).
Ca si minus, pot spune ca nu mi-au placut in mod deosebit conversatiile prea siropoase dintre Isabela si Eugen si uneori rasfateniile Sofiei :D.
Mi-a ramas in cap si romanul Sticla - tare mult mi-ar placea sa stiu ce s-a intamplat cu Clara, iar interludiile au fost savuroase :).
Cine stie, poate la un moment dat, o sa avem si un film/serial inspirat de Hoodoo :)
August 1, 2024
Hoodoo este un roman alert, vizual, captivant, un thriller cu elemente SF si distopice, cu personaje care pot fi încadrate cu ușurință în categoria "anti-erou", dar care sunt atat de vii, umane, încât empatizam cu ele, urmărindu-le cu interes parcursul.
Acțiunea se construieste pe două planuri narative, aflate în antiteza, unul al acțiunii, al fugii, al călătoriei inițiatice prin care personajele se regăsesc pe ele însele ��n cursa supravietuirii și a cunoasterii de sine, iar cel de-al doilea static, psihologic, al zbuciumului sufletesc al celui aflat la o răscruce, al întrebărilor retorice și asteptarii, autorul dovedind o fina cunoaștere a naturii umane.
Un roman despre Dumnezeu, liber-arbitru, dar si despre salvarea care vine inevitabil din dragoste, sacrificiu, iertare și dăruire.
Acțiunea se construieste pe două planuri narative, aflate în antiteza, unul al acțiunii, al fugii, al călătoriei inițiatice prin care personajele se regăsesc pe ele însele ��n cursa supravietuirii și a cunoasterii de sine, iar cel de-al doilea static, psihologic, al zbuciumului sufletesc al celui aflat la o răscruce, al întrebărilor retorice și asteptarii, autorul dovedind o fina cunoaștere a naturii umane.
Un roman despre Dumnezeu, liber-arbitru, dar si despre salvarea care vine inevitabil din dragoste, sacrificiu, iertare și dăruire.
August 15, 2020
"Hoodoo"
Cosmin Leucuţa
"Toate lucrurile mărețe au începuturi neînsemnate, murmură dumnezeu, apoi se întoarse pe călcâie și o luă spre ieșire.
Zâmbind.
Nenorocitul."
475 de pagini în care am auzit constant muzica din filmele lui Tarantino.
Generația mea, film pe 475 de pagini, care a fost atât de intens, amuzant, melancolic, psihotic, adolescentin, preistoric, plin de aventură, booooooom! Dintr-o extremă în alta!
Leucuță!!! Grand merci pentru stilul multilateral condimentat, nu te-ai condus de unul singur.
Tu nu vrei să stai pe aceeași scenă cu ceilalți contemporani, și nici nu o să îți reușească! Tu o să stai cu cântăreții și o să-ți faci de cap, lăsând petrecerea plictisitoare pentru conservatori și iubitorii de liniște 😁. Azi, după ce am citit ultima pagină, pentru prima dată în istoria vieții mele am regretat că nu am numărul de telefon al lui Quentin 😎.
Deci, Sofia, roșcata de 17 ani, adolescenta atipică rămâne însărcinată de la un bărbat cu mult mai în vârstă decât ea, un bărbat care ar putea să o scape de probleme sau să i le înmulțească! Detalii nu mai dau, mai zic doar un sigur gand, deciziile pe care le ia, oamenii care o înconjoară, personalitatea ei și, desigur dumnezeu, vă vor oferi o istorie captivantă de cursă lungă.
Am apreciat subiectul, personajele cu personalități bine definite, până și numele lor, de la banale până la cele stranii, firele narative, jocul de cuvinte și expresiile culese din cele mai bune istorii sau filme de cult. Am rezonat cu fiecare pagină!
Bun, singurul minus al cărții e că s-a terminat 😬
#citimpentruschimbare #stamacasasicitim #cosminleucuta #Hoodoo
Cosmin Leucuţa
"Toate lucrurile mărețe au începuturi neînsemnate, murmură dumnezeu, apoi se întoarse pe călcâie și o luă spre ieșire.
Zâmbind.
Nenorocitul."
475 de pagini în care am auzit constant muzica din filmele lui Tarantino.
Generația mea, film pe 475 de pagini, care a fost atât de intens, amuzant, melancolic, psihotic, adolescentin, preistoric, plin de aventură, booooooom! Dintr-o extremă în alta!
Leucuță!!! Grand merci pentru stilul multilateral condimentat, nu te-ai condus de unul singur.
Tu nu vrei să stai pe aceeași scenă cu ceilalți contemporani, și nici nu o să îți reușească! Tu o să stai cu cântăreții și o să-ți faci de cap, lăsând petrecerea plictisitoare pentru conservatori și iubitorii de liniște 😁. Azi, după ce am citit ultima pagină, pentru prima dată în istoria vieții mele am regretat că nu am numărul de telefon al lui Quentin 😎.
Deci, Sofia, roșcata de 17 ani, adolescenta atipică rămâne însărcinată de la un bărbat cu mult mai în vârstă decât ea, un bărbat care ar putea să o scape de probleme sau să i le înmulțească! Detalii nu mai dau, mai zic doar un sigur gand, deciziile pe care le ia, oamenii care o înconjoară, personalitatea ei și, desigur dumnezeu, vă vor oferi o istorie captivantă de cursă lungă.
Am apreciat subiectul, personajele cu personalități bine definite, până și numele lor, de la banale până la cele stranii, firele narative, jocul de cuvinte și expresiile culese din cele mai bune istorii sau filme de cult. Am rezonat cu fiecare pagină!
Bun, singurul minus al cărții e că s-a terminat 😬
#citimpentruschimbare #stamacasasicitim #cosminleucuta #Hoodoo
July 3, 2019
Hoodoo e o carte captivantă. Deși are multe side stories, am reușit să nu pierd firul.
Preferata mea e povestirea despre Clara, speram să mai apară până în final. E intensă și fiind un personaj curajos cu o personalitate atât de puternică eram curioasă ce s-a mai întâmplat cu ea.
Citind Hoodoo mi s-a întâmplat să merg mai mult cu autobuzul decât trebuia.
Mi-a dat totuși o ușoară senzație de prea multe elemente narate...
Preferata mea e povestirea despre Clara, speram să mai apară până în final. E intensă și fiind un personaj curajos cu o personalitate atât de puternică eram curioasă ce s-a mai întâmplat cu ea.
Citind Hoodoo mi s-a întâmplat să merg mai mult cu autobuzul decât trebuia.
Mi-a dat totuși o ușoară senzație de prea multe elemente narate...
October 25, 2020
M-a ținut strâns romanul ăsta, de parcă l-am regăsit pe Haruki Murakami în pagini românești. O carte despre multe, de-a dreptul fascinantă...amuzantă pe alocuri, filozofică pe altele. La un moment dat am avut impresia că am dat nas în nas și cu Ted Bundy. O carte ce poate fi citită dar și ‘văzută’ ca o ecranizare de film. Cu siguranță m-a convins să îl mai caut pe Cosmin Leucuță!!
July 31, 2024
Am terminat aseară această carte (și ce carte! 😱), dar nu am știut imediat ce să scriu despre ea. Am lăsat-o să se așeze peste noapte. Mi s-a părut foarte interesantă și intrigantă în același timp. Clar, Cosmin Leucuță este un scriitor original.
Cartea este structurată în trei părți, separate de câte un interludiu din care aflăm știri ale vremii. Acțiunea este plasată în viitor, undeva după anul 2031 (anul în care se prăbușește Facebook 😁, sper că nu citește nenea Mark😅), dar și după 2043, menționat ca an din trecut. Ar putea fi vorba despre anul 2044, deoarece este precizată moartea lui Nick Cave (n. 1957) la vârsta de 87 de ani, dar nici asta nu e sigur. Timpul este relativ și se pare că a fost dat peste cap de a doua venire a lui Dumnezeu pe Pământ.( Iartă-mă, Cosmin, dar nu pot să scriu cu "d" așa cum apare în carte! 🙈)
Nici locul în care se desfășoară acțiunea nu este foarte clar. Ceea ce știm e că o parte dintre personaje parcurg un drum lung, spre vest, pe autostrăzi nesfârșite, care străbat deșertul, iar asta ne poate duce cu gândul la America.
Personajele, Sofia, Anton, Paul, Isabela, Eugen, Marcel, Albert, Clara, au nume alese cu iscusință, astfel încât poți să le plasezi în orice spațiu geografic.
Acțiunea este construită pe mai multe planuri, având personaje diferite, care par să nu aibă legătură între ele și care evoluează independent, în paralel, până aproape de sfârșitul cărții, când toate misterele sunt dezlegate. (asta m-a dus cu gândul la cărțile lui Anthony Doerr).
Îmi este foarte greu să spun despre ce este vorba în "Hoodoo" și cred că sunt edificatoare cuvintele autorului de pe ultima copertă.
Îmi place stilul de scriere al lui Cosmin Leucuță, este în mare parte accesibil, astfel încât înfuleci pagină după pagină cu o viteză amețitoare, până te lovești de un pasaj filosofico-meditativ care te trezește, asemenea unui duș rece, și îți dă prilejul să îți tragi sufletul și să reflectezi la ceea ce tocmai ai citit.
Mi s-a părut interesantă inițiativa autorului de a asocia aproape fiecărui capitol câte o melodie veche, adecvată evenimentelor și atmosferei din acel capitol. (în majoritatea cazurilor reinterpretări ale cântecelor lui Bob Dylan). Încă nu le-am ascultat pe toate, dar mai e timp.😊
Finalul cărții a fost pentru mine neașteptat și tulburător. Cel mai mult m-au îngrijorat cuvintele pe care le-a spus unul dintre personaje despre Dumnezeu. Oare așa va fi? 🤔
Una peste alta, am apreciat subiectul cărții, personajele cu personalități bine definite, firele narative, momentele de suspans, întorsăturile de situație și chiar puținele momente de amuzament din final.
V-am spus umila mea părere de cititor amator și sper că v-am stârnit curiozitatea și veți adăuga această carte în wishlist.
Eu i-am acordat 4,5⭐.
Cartea este structurată în trei părți, separate de câte un interludiu din care aflăm știri ale vremii. Acțiunea este plasată în viitor, undeva după anul 2031 (anul în care se prăbușește Facebook 😁, sper că nu citește nenea Mark😅), dar și după 2043, menționat ca an din trecut. Ar putea fi vorba despre anul 2044, deoarece este precizată moartea lui Nick Cave (n. 1957) la vârsta de 87 de ani, dar nici asta nu e sigur. Timpul este relativ și se pare că a fost dat peste cap de a doua venire a lui Dumnezeu pe Pământ.( Iartă-mă, Cosmin, dar nu pot să scriu cu "d" așa cum apare în carte! 🙈)
Nici locul în care se desfășoară acțiunea nu este foarte clar. Ceea ce știm e că o parte dintre personaje parcurg un drum lung, spre vest, pe autostrăzi nesfârșite, care străbat deșertul, iar asta ne poate duce cu gândul la America.
Personajele, Sofia, Anton, Paul, Isabela, Eugen, Marcel, Albert, Clara, au nume alese cu iscusință, astfel încât poți să le plasezi în orice spațiu geografic.
Acțiunea este construită pe mai multe planuri, având personaje diferite, care par să nu aibă legătură între ele și care evoluează independent, în paralel, până aproape de sfârșitul cărții, când toate misterele sunt dezlegate. (asta m-a dus cu gândul la cărțile lui Anthony Doerr).
Îmi este foarte greu să spun despre ce este vorba în "Hoodoo" și cred că sunt edificatoare cuvintele autorului de pe ultima copertă.
Îmi place stilul de scriere al lui Cosmin Leucuță, este în mare parte accesibil, astfel încât înfuleci pagină după pagină cu o viteză amețitoare, până te lovești de un pasaj filosofico-meditativ care te trezește, asemenea unui duș rece, și îți dă prilejul să îți tragi sufletul și să reflectezi la ceea ce tocmai ai citit.
Mi s-a părut interesantă inițiativa autorului de a asocia aproape fiecărui capitol câte o melodie veche, adecvată evenimentelor și atmosferei din acel capitol. (în majoritatea cazurilor reinterpretări ale cântecelor lui Bob Dylan). Încă nu le-am ascultat pe toate, dar mai e timp.😊
Finalul cărții a fost pentru mine neașteptat și tulburător. Cel mai mult m-au îngrijorat cuvintele pe care le-a spus unul dintre personaje despre Dumnezeu. Oare așa va fi? 🤔
Una peste alta, am apreciat subiectul cărții, personajele cu personalități bine definite, firele narative, momentele de suspans, întorsăturile de situație și chiar puținele momente de amuzament din final.
V-am spus umila mea părere de cititor amator și sper că v-am stârnit curiozitatea și veți adăuga această carte în wishlist.
Eu i-am acordat 4,5⭐.
March 27, 2019
Cosmin Leucuța a apărut de nicăieri în peisajul literar românesc odată cu romanul-debut Laptele negru al mamei, publicat în urma unui concurs de manuscrise organizat de editura Adenium din Iași. Dovadă că drumul lung și chinuitor pe sub furcile caudine ale cenaclului sau ale cluburilor elitiste de lectură nu e imperios necesar. Pe modelul scriitorilor americani de succes care apar peste noapte, el a rupt gura târgului (de carte) în 2013 cu acest debut și a confirmat în 2018 cu al doilea roman, Hoodoo, publicat de o editură la care nu mulți au acces și unde marja de eroare a rătăcirii pseudoautorilor și a grafomanilor e extrem de mică. E vorba de Polirom. Între romane publică un volum de proză scurtă, Numele altora, la Casa de Pariuri Literare, pe care nu l-am citit.
Hodoo e un roman cu nume bizar și cu ambiții mari, adunând aproape 500 de pagini. Aparent are de toate: muzică, filme, sex, violență, suspans, mister, trădare, young adult story, road trip, ritualuri oculte, personaje mitice, benzi desenate, relații extraconjugale, thriller psihologic, povești în ramă, filozofie de viață, metaficțiune, câte și mai câte. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri și paginile cărții par să fi fost unse cu lipici, efectiv îți vine să nu o mai lași din mână. Nivelul scriiturii e însă sub cel din Laptele negru al mamei, dar lectura – în mod paradoxal – mai captivantă. Unul din minusurile romanului ar fi anumite pasaje îmbibate de clișee ce ar fi trebuit mai atent periate și senzația pregnantă că uneori nu ții în mână o carte, ci un scenariu hollywoodian în care prea forțat se leagă toate. Unul dintre planuri ar fi putut lipsi, cel al relației adultere cu iz telenovelistic, a femeii pusă în situația imposibilă de a alege între doi bărbați. Poate prinde foarte bine la adolescenți și gospodine, nu e tocmai rău scris, dar știrbește din calitățile volumului ca întreg. Depinde ce public țintește autorul.
Când scriitorul arădean își va perfecționa nivelul de scriitură din Laptele negru al mamei și va adăuga acestuia cursivitatea și lipiciul care fac din Hoodoo un roman atât de captivant, Cosmin Leucuța va fi un prozator desăvârșit. Până atunci, nu pot decât să mă bucur că sunt contemporan cu un concitadin care a intuit rețeta succesului și care, cu siguranță, e gustat de o masă mare de cititori :)
Hodoo e un roman cu nume bizar și cu ambiții mari, adunând aproape 500 de pagini. Aparent are de toate: muzică, filme, sex, violență, suspans, mister, trădare, young adult story, road trip, ritualuri oculte, personaje mitice, benzi desenate, relații extraconjugale, thriller psihologic, povești în ramă, filozofie de viață, metaficțiune, câte și mai câte. Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri și paginile cărții par să fi fost unse cu lipici, efectiv îți vine să nu o mai lași din mână. Nivelul scriiturii e însă sub cel din Laptele negru al mamei, dar lectura – în mod paradoxal – mai captivantă. Unul din minusurile romanului ar fi anumite pasaje îmbibate de clișee ce ar fi trebuit mai atent periate și senzația pregnantă că uneori nu ții în mână o carte, ci un scenariu hollywoodian în care prea forțat se leagă toate. Unul dintre planuri ar fi putut lipsi, cel al relației adultere cu iz telenovelistic, a femeii pusă în situația imposibilă de a alege între doi bărbați. Poate prinde foarte bine la adolescenți și gospodine, nu e tocmai rău scris, dar știrbește din calitățile volumului ca întreg. Depinde ce public țintește autorul.
Când scriitorul arădean își va perfecționa nivelul de scriitură din Laptele negru al mamei și va adăuga acestuia cursivitatea și lipiciul care fac din Hoodoo un roman atât de captivant, Cosmin Leucuța va fi un prozator desăvârșit. Până atunci, nu pot decât să mă bucur că sunt contemporan cu un concitadin care a intuit rețeta succesului și care, cu siguranță, e gustat de o masă mare de cititori :)
August 6, 2018
Am perceput cartea cam ciudățică. Este un stil pe care nu l-am mai întâlnit și pe care nu știu cu ce să-l compar: un pic de thriller, o tentă de S.F., un pic de romance… Mărturisesc că la început, mi-a fost cam greu să țin pasul: totul îmi părea dezlânat, fără o logică aparentă. Pe la jumătatea cărții a început să-mi placă, probabil unde a devenit mai palpitant, iar Sofia dezvăluie mai multe lucruri despre misterul ce-i înconjoară familia. Atunci am apăsat și eu pe accelerație cu cititul, la fel cum făcea Paul pe șosea. https://literaturapetocuri.ro/hoodoo-...
April 22, 2021
Da...
Pff...
Ce sa mai si zic?
Mi s.a facut pofta de un road trip de nu va pot zice! Si de tineretea aia in care le stii pe toate exact asa cum sunt si ai raspuns la orice si crezi ca ai suferit deja prea mult... nestiind cat cacat te mai asteapta :))
Mi.am reimprospatat si playlistul datorita acestei carti.
Mi se pare interesant felul cum e scrisa de parca ar fi tradusa din engleza. Probabil asa gandim multi dintre noi. Probabil asa gandesc cateva generatii - intr.o limba romana care suna ca traducerile filmelor americane.
All in all, a good book. Merita citita. Ceva misto o sa gaseasca fiecare in ea.
Pff...
Ce sa mai si zic?
Mi s.a facut pofta de un road trip de nu va pot zice! Si de tineretea aia in care le stii pe toate exact asa cum sunt si ai raspuns la orice si crezi ca ai suferit deja prea mult... nestiind cat cacat te mai asteapta :))
Mi.am reimprospatat si playlistul datorita acestei carti.
Mi se pare interesant felul cum e scrisa de parca ar fi tradusa din engleza. Probabil asa gandim multi dintre noi. Probabil asa gandesc cateva generatii - intr.o limba romana care suna ca traducerile filmelor americane.
All in all, a good book. Merita citita. Ceva misto o sa gaseasca fiecare in ea.
June 22, 2020
Some good, some not so good. De multe ori am avut senzația că citesc o carte de benzi desenate sau că mă uit la un serial ca American Gods sau The Preacher. Cred că romanul ar fi ieșit în câștig, ca valoare, dacă se renunța la cel puțin 30-40% din conținut. Acord 3 stele pentru părțile bune din carte.
August 19, 2019
O carte superba care m-a surprins fantastic de tare...
O recomand cu tot sufletul!
O recomand cu tot sufletul!
August 5, 2020
Un roman bun, plin, inedit, cu potențial de bestseller internațional (din cele bune). Stil, structură, cadență, personaje, dialog proprii romanului american. Ar suna excelent în limba engleză.
July 14, 2024
Mi-a plăcut mult până după jumătate, însă apoi n-am mai reușit să mă conectez cu romanul.
Gânduri despre lectură:
- m-a prins povestea de la început pentru mi-a dat vibe de film american vechi, dar și pentru că am găsit personaje tare interesante, mai atipice și cu personalități puternice (au fost construite și complex, cu atenție la detalii)
- ce m-a fascinat cel mai tare a fost profunzimea scrierii (am găsit multe aspecte de psihologie a omului și nu numai, motiv pentru care am colorat mult mai multe paragrafe decât am prevăzut)
- nu am anticipat încotro se îndreaptă acțiunea, deci am fost destul de surprinsă (aspect pe care-l ador)
- un prim aspect care m-a deranjat a fost vulgaritatea, chit că se potrivea cu circumstanțele; s-au tot repetat anumite cuvinte din sfera organelor genitale ce chiar nu aduc vreun plus
- după cum am menționat, după jumătate m-a cam pierdut. De ce? Pentru că a fost mult prea lungă pentru ce oferă; puteau fi tăiate lejer măcar o sută de pagini și cred că era perfect
- până pe la ultimele o sută de pagini, am crezut că citesc o dramă, apoi totul a trecut la un scenariu science-fiction și cred că era nevoie ca cititorul să fie pregătit înainte, eventual să îi fie lăsate niște indicii pe parcurs; de acolo am avut impresia că intru în cu totul altă poveste, una care nu-și prea are sensul prin raportare la tot ce s-a scris vreo 300 de pagini, și una cu care n-am mai reușit deloc să mă conectez.
În concluzie, chiar dacă nu am avut experiența la care mă așteptam cu romanul, cu siguranță voi citi și alte titluri de ale autorului.
Gânduri despre lectură:
- m-a prins povestea de la început pentru mi-a dat vibe de film american vechi, dar și pentru că am găsit personaje tare interesante, mai atipice și cu personalități puternice (au fost construite și complex, cu atenție la detalii)
- ce m-a fascinat cel mai tare a fost profunzimea scrierii (am găsit multe aspecte de psihologie a omului și nu numai, motiv pentru care am colorat mult mai multe paragrafe decât am prevăzut)
- nu am anticipat încotro se îndreaptă acțiunea, deci am fost destul de surprinsă (aspect pe care-l ador)
- un prim aspect care m-a deranjat a fost vulgaritatea, chit că se potrivea cu circumstanțele; s-au tot repetat anumite cuvinte din sfera organelor genitale ce chiar nu aduc vreun plus
- după cum am menționat, după jumătate m-a cam pierdut. De ce? Pentru că a fost mult prea lungă pentru ce oferă; puteau fi tăiate lejer măcar o sută de pagini și cred că era perfect
- până pe la ultimele o sută de pagini, am crezut că citesc o dramă, apoi totul a trecut la un scenariu science-fiction și cred că era nevoie ca cititorul să fie pregătit înainte, eventual să îi fie lăsate niște indicii pe parcurs; de acolo am avut impresia că intru în cu totul altă poveste, una care nu-și prea are sensul prin raportare la tot ce s-a scris vreo 300 de pagini, și una cu care n-am mai reușit deloc să mă conectez.
În concluzie, chiar dacă nu am avut experiența la care mă așteptam cu romanul, cu siguranță voi citi și alte titluri de ale autorului.
August 24, 2024
DNF ~50%
In general eu nu dau rating la cărțile pe care nu le-am terminat, dar aceasta mi-a dat vibe de 2✨ și știu clar că dacă aș fi continuat-o acesta i-ar fi fost ratingul.
Am încercat, zău de nu, dar nu am reușit să mă conectez nicicum cu ea. Nu am început-o cu așteptări legate de plot, dar mi s-a părut că modul de scriere nu este al autorului care a scris "Cerul ca Oțelul". Am fost curioasă de povestea Sofiei, de cum a ajuns să se "încurce" cu Knopf, de cum va supraviețui (dacă o va face), de cum va încerca fratele ei să o salveze, dar și de ce va face Izabela cu "pretendenții" ei. Am avut și câteva pagini despre o anumită Clara, care la final va avea legătură cu povestea, din ce am înțeles, dar au rămas numai cuvinte în carte (cine a citit, sau a ajuns măcar până la partea aceea va înțelege ce spun).
De ce am dat DNF?
- de la început unele pasaje păreau scrise în stilul Wattpad 2016;
- mult, dar mult prea multe descrieri "inutile" după părerea mea;
- din 200 de pagini citite cred că cel puțin 50-70 puteau fi lejer scoase fără să afecteze cu ceva povestea;
- repetiții? Oh da, de la cuvinte la întregi fraze care ajungeau să mă scoată din poveste;
- multe personaje descrise, care nu participă la acțiune mai mult de 2-3 pagini.
Mi-am dorit să îmi placă. Credeam că va fi o lectură de cel puțin 3✨, dacă nu chiar 4✨, mai ales că avea atât de mult potențial. Age gap-ul dintre personaje putea fi exploatat mai mult și chiar să primim un "flashback" în care să ni se fi prezentat cum s-au cunoscut cei doi. Aștept următorul roman al autorului, poate acela îmi va plăcea mai mult. Una bună (Cerul ca Oțelul), una mai puțin bună (Hoodoo), vedem ce ne așteaptă la următoarea.
In general eu nu dau rating la cărțile pe care nu le-am terminat, dar aceasta mi-a dat vibe de 2✨ și știu clar că dacă aș fi continuat-o acesta i-ar fi fost ratingul.
Am încercat, zău de nu, dar nu am reușit să mă conectez nicicum cu ea. Nu am început-o cu așteptări legate de plot, dar mi s-a părut că modul de scriere nu este al autorului care a scris "Cerul ca Oțelul". Am fost curioasă de povestea Sofiei, de cum a ajuns să se "încurce" cu Knopf, de cum va supraviețui (dacă o va face), de cum va încerca fratele ei să o salveze, dar și de ce va face Izabela cu "pretendenții" ei. Am avut și câteva pagini despre o anumită Clara, care la final va avea legătură cu povestea, din ce am înțeles, dar au rămas numai cuvinte în carte (cine a citit, sau a ajuns măcar până la partea aceea va înțelege ce spun).
De ce am dat DNF?
- de la început unele pasaje păreau scrise în stilul Wattpad 2016;
- mult, dar mult prea multe descrieri "inutile" după părerea mea;
- din 200 de pagini citite cred că cel puțin 50-70 puteau fi lejer scoase fără să afecteze cu ceva povestea;
- repetiții? Oh da, de la cuvinte la întregi fraze care ajungeau să mă scoată din poveste;
- multe personaje descrise, care nu participă la acțiune mai mult de 2-3 pagini.
Mi-am dorit să îmi placă. Credeam că va fi o lectură de cel puțin 3✨, dacă nu chiar 4✨, mai ales că avea atât de mult potențial. Age gap-ul dintre personaje putea fi exploatat mai mult și chiar să primim un "flashback" în care să ni se fi prezentat cum s-au cunoscut cei doi. Aștept următorul roman al autorului, poate acela îmi va plăcea mai mult. Una bună (Cerul ca Oțelul), una mai puțin bună (Hoodoo), vedem ce ne așteaptă la următoarea.
Displaying 1 - 30 of 48 reviews