53 de poeme de dragoste, proaspete și actuale, scrise de Radu Andriescu, Șerban Axinte, Cătălina Bălan, Lavinia Bălulescu, Dana Banu, Ilinca Bernea, Ruxandra Cesereanu, Rita Chirian, Marius Chivu, Dan Ciupureanu, Teodora Coman, Cristian Cotarcea, Sorin Despot, Anastasia Gavrilovici, Diana Geacăr, Irina-Roxana Georgescu, Silvia Grădinaru, Hutopilă Hutopilă, Dan Iancu, Diana Iepure, Claudiu Komartin, Ciprian Măceșaru, Ștefan Manasia, Mihók Tamás, Iulia Militaru, Iulia Modiga, Oana Moisil, Cosmina Moroșan, Mihaela Moscaliuc, Simona Năstac, Radu Nițescu, Andrei Novac, Iris Nuțu, Deniz Otay, Florin Partene, Cosmin Perța, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Robert Șerban, Codruța Simina, Krista Szöcs, Octavian Soviany, Bogdan-Alexandru Stănescu, Grigore Șoitu, Olga Ștefan, Alexandra Turcu, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Alex Văsieș, Nina Vasile, Lucian Vasilescu, Paul Vinicius, Ioana Vintilă, Viku Zenescu
Greu mă mai împac eu cu poezia asta contemporană, modernă, postmodernă etc. Îmi place poezia clasică, cu rimă sau fără, dar în care dragostea - tema antologiei - să fie sinceră și directă, fără prea multă metafizică. Deși am citit volumul cu atenție, din cei 53 (sau 54?) de autori, mi-au atras atenția mie, cititorului ”necititor obișnuit de poezie”, doar câțiva, pe care îi enumăr aici: Șerban Axinte, Marius Chivu, Dan Ciupureanu, Silvia Grădinaru, Diana Iepure, Ciprian Măceșaru (versurile cele mai apropiate sufletului meu), Florin Partene, Cosmin Perța, Robert Șerban, Octavian Soviany, Bogdan-Alexandru Stănescu, Alexandra Turcu, Radu Vancu, Paul Vinicius. Despre restul...
mi-au plăcut tare mult majoritatea poemelor din cartea asta. am (re)descoperit scriitori & am avut parte de-un timp armonios alături de rândurile, emoțiile și sentimentele lor.
iată câteva dintre rândurile preferate de mine:
,,pe pielea ta e noaptea o spumă tot mai fină. sub ea, sufletul meu lucește ca un gând. nu poți ști când luminea e-ntr-adevăr lumină. absența ta se face din ce în ce mai plină.” -Radu Vancu
,,nu știu să îți explic de ce mă gândesc din ce în ce mai mult la vizuina-ți caldă ca la o hibernare definitivă ca la o viață ulterioară în relieful abrupt al orgasmelor tale din care țâșnesc păsări pești prăpăstii cer” -Paul Vinicius