What do you think?
Împăratul ghețurilor
A sosit o noua glaciatiune, iar orasele, izolate unele de altele, sunt prinse in gheturi peste care numai vanatorii nomazi mai au curajul sa se aventureze.
Pentru tanara Sich, viata oricum nu a fost niciodata prea usoara, caci parintii ei, clarvazatori din organizatia Viitaz, au fost facuti sa dispara de sinistra politie secreta a Ospitalierilor.
Acum, cand trecutul ei pare sa fi fost definitiv lasat in urma, un vartej enorm distruge cladiri, cautand parca sa-i dea de urma tinerei.
Si daca tornada ar fi controlata de o persoana cu puteri supranaturale? In razboiul secret dintre concernuri si factiuni, Sich e singura care poate gasi sursa vartejului inainte ca orasul sa fie devastat...
Pentru tanara Sich, viata oricum nu a fost niciodata prea usoara, caci parintii ei, clarvazatori din organizatia Viitaz, au fost facuti sa dispara de sinistra politie secreta a Ospitalierilor.
Acum, cand trecutul ei pare sa fi fost definitiv lasat in urma, un vartej enorm distruge cladiri, cautand parca sa-i dea de urma tinerei.
Si daca tornada ar fi controlata de o persoana cu puteri supranaturale? In razboiul secret dintre concernuri si factiuni, Sich e singura care poate gasi sursa vartejului inainte ca orasul sa fie devastat...
365 pages, Paperback
First published January 1, 2006
About the author
Ana-Maria Negrilă
27 books264 followersAna-Maria Negrilă a debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF. Prozele ei au obţinut numeroase premii la concursurile de profil (printre care Premiul Vladimir Colin pentru roman, 2008). A publicat mai multe romane și culegeri de povestiri: „Oraşul ascuns” (2004), Împăratul gheţurilor (2005, reeditare 2018) pentru care a obținut premiul Vladimir Colin în 2008, iar în 2015, alte doua cărți în format ebook, „Cântecul zorilor” şi „Când lumile se prăbuşesc”.
În 2016, i-a apărut primul volum al seriei Stellarium, „Regatul sufletelor pierdute”, urmat la câteva luni de volumul al doilea, „Ascensiunea stelară”. Seria se încheie cu volumul „Agenții haosului” (Crux Publishing, 2019). Tot în 2019, „Împăratul ghețurilor” a fost tradus în limba maghiară și a apărut la editura Metropolis Media.
În 2020, a publicat primul volum al romanului fantasy „Stăpânul umbrelor”, iar în 2021, un roman de ficțiune istorică, „Cele patru oglinzi ale adevărului” (editura Hyperliteratura). În 2023, publică o continuare a acestuia, „Cronica barbară”, cu o acțiune de sine stătătoare, preluând însă și unele dintre personajele primului volum.
În 2025, apare ediția a doua a seriei Stellarium (editura Crux Publishing) și ,,Grădina alchimiștilor", (editura Hyperliteratura) ultima parte a trilogiei care include și volumele ,,Cele patru oglinzi ale adevărului (ediția a doua 2025) și ,,Cronica barbară".
În 2016, i-a apărut primul volum al seriei Stellarium, „Regatul sufletelor pierdute”, urmat la câteva luni de volumul al doilea, „Ascensiunea stelară”. Seria se încheie cu volumul „Agenții haosului” (Crux Publishing, 2019). Tot în 2019, „Împăratul ghețurilor” a fost tradus în limba maghiară și a apărut la editura Metropolis Media.
În 2020, a publicat primul volum al romanului fantasy „Stăpânul umbrelor”, iar în 2021, un roman de ficțiune istorică, „Cele patru oglinzi ale adevărului” (editura Hyperliteratura). În 2023, publică o continuare a acestuia, „Cronica barbară”, cu o acțiune de sine stătătoare, preluând însă și unele dintre personajele primului volum.
În 2025, apare ediția a doua a seriei Stellarium (editura Crux Publishing) și ,,Grădina alchimiștilor", (editura Hyperliteratura) ultima parte a trilogiei care include și volumele ,,Cele patru oglinzi ale adevărului (ediția a doua 2025) și ,,Cronica barbară".
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
April 7, 2018
Am citit editia noua din 2018 de la Crux Publishing. Absolut exceptionala. Finalul a fost foarte reusit dupa parerea mea. Personaje vii, remarcabile. Povestea nu contine nici macar unul din nesfarsitele si obositoarele clisee ale genului. Recomand cu caldura acest mix inspirat de cyberpunk si sf social.
May 23, 2018
Clar un nivel peste ce-am citit anul acesta la Blogosferă. E o poveste apăsătoare, rece atât ca mediu, cât și social, dar cu o protagonistă care mie mi-a displăcut.
Însă per total, mi-a plăcut cartea și o recomand. Mai multe am scris pe blog | Jurnalul unei cititoare.
Însă per total, mi-a plăcut cartea și o recomand. Mai multe am scris pe blog | Jurnalul unei cititoare.
December 29, 2013
A memorable blend of cyberpunk and eco-thriller with undertones of social criticism. Highly recommended.
April 17, 2018
Împăratul Ghețurilor este un roman complex și dinamic, care oferă cititorilor o călătorie excepțională în lumea creionată de autoare. Imaginația este la ea acasă, complexitatea poveștii atingând cele mai înalte culmi ale genurilor întâlnite de-a lungul cărții: SF, distopie, thriller, biopunk. Facem o călătorie în spațiu acolo unde aflăm adevărata poveste din spatele intereselor politice, acolo unde dăm piept cu cele mai halucinante transformări și mutații genetice, trecem din orașul înghețat (nu numai de atingerea naturii, dar și de conflictele facțiunilor) în sălașul căptușit cu blănuri al vânătorilor de demult, acolo unde suntem martorii unor legende minunate. Facem cunoștință cu trei personaje ofertante și înțelegem, prin primsa lor, ce înseamnă sacrificiul, ambiția, iubirea și cum aceste sentimente pot fi înălțătoare, dar și distrugătoare.
Recenzie: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...
Recenzie: http://twistinmysobriety-alexa.blogsp...
April 11, 2018
Prima mea carte cu autograf! Uau! Multumesc autoarei pe aceasta cale. Impersonal autograful, dar tot e ceva. "Ceva" insa nu e si continutul. Cel putin nu pentru mine.
De la prima pagina am avut dificultati. Foarte greu de inteles ambientul, contextul care se tot modifica, nazuintele personajelor, intriga. Cuvintele imi par ca sunt unele peste altele. Paginile imi par lipite. Foarte greu mi-a fost sa le intorc. Am luat chiar si o pauza in care am incercat altceva, crezand ca e "de la mine". Poate nu-s eu in starea necesara acestui roman. Nu. Chiar si reluat dupa o pauza a trebuit sa ma dau batut. Pur si simplu nu e "pentru mine".
De la prima pagina am avut dificultati. Foarte greu de inteles ambientul, contextul care se tot modifica, nazuintele personajelor, intriga. Cuvintele imi par ca sunt unele peste altele. Paginile imi par lipite. Foarte greu mi-a fost sa le intorc. Am luat chiar si o pauza in care am incercat altceva, crezand ca e "de la mine". Poate nu-s eu in starea necesara acestui roman. Nu. Chiar si reluat dupa o pauza a trebuit sa ma dau batut. Pur si simplu nu e "pentru mine".
April 17, 2018
Este al treilea roman al autoarei pe care l-am citit și dacă ar publica mâine unul l-aș lua imediat. Am avut ceva emoții cu acesta pentru că nu era din Stelarium și m-am temut că nu o să îmi placă. Este diferit de Stelarium, cu o structură mai simplă, pe două planuri, prezent și trecut, și cu mai puține personaje. Asta nu înseamnă că nu este o carte complexă. Aș vrea să îmi dau seama de unde vine complexitatea, poate din psihologia personajelor, poate din construcția lumii. Personaje extraordinar de vii, intrigă interesantă, un oraș al viitorului deosebit de ce am citit până acum în SF, un stil foarte cursiv și antrenant. Și așa cum am spus și la volumele din Stelarium, nici aici nu am găsit clișee. Nu știu ce aș mai vrea de la o carte!
November 19, 2019
Eroina cărţii „Împăratul gheţurilor” de Ana-Maria Negrilă este cu siguranţă un caracter puternic ale cărui drame sunt cumva anulate de spiritul de supravieţuire, de dorinţa de a afla adevărul ascuns în exteriorul şi interiorul ei, de necesitatea de a se ancora în prezent pentru a-şi duce la îndeplinire propriul scop.
SF-ul distopic conturat de autoare este relatat la persoana I, aşa că vedem atât acţiunea cât şi celelalte personaje prin ochii lui Sich, protagonista care are grijă să ne ţină cu sufletul la gură pe tot parcursul romanului. Încă din primele pagini intrăm într-un ritm alert, când Vârtejul Maelstorm distruge nu doar micul magazin de antichităţi al fetei, ci devastează întreg oraşul, semănând spaimă în rândul locuitorilor. Părând a fi stăpână pe situaţia incontrolabilă, Sich porneşte la un drum periculos, decisă în descifrarea misterului.
SF-ul distopic conturat de autoare este relatat la persoana I, aşa că vedem atât acţiunea cât şi celelalte personaje prin ochii lui Sich, protagonista care are grijă să ne ţină cu sufletul la gură pe tot parcursul romanului. Încă din primele pagini intrăm într-un ritm alert, când Vârtejul Maelstorm distruge nu doar micul magazin de antichităţi al fetei, ci devastează întreg oraşul, semănând spaimă în rândul locuitorilor. Părând a fi stăpână pe situaţia incontrolabilă, Sich porneşte la un drum periculos, decisă în descifrarea misterului.
April 17, 2018
Un SF care s-a construit in mintea mea ca Varotej.
March 17, 2018
Inceputul mi-a placut foarte mult. De asemenea, mi-a placut si orasul in care se desfăsoara actiunea. Flashback-urile, în schimb, nu m-au încantat. Stiu ca erau necesare, dar pe mine m-au rupt de cateva ori de poveste.
April 30, 2020
As vrea sa zic ca mi-a placut, tare mult as vrea. Aveam asteptari foarte mari pentru ca citisem numai recenzii bune si multi oameni o recomandau. A castigat chiar si premii. M-am gandit eu asa ca o sa citesc un SF fain, insa am citit o carticica inghesuita MAXIM (mergeau vreo 3 volume lejer, dar atunci chiar nu o mai citeam), din care am ramas cu 0 sentimente si un mare WTF?
Acum, pe partea cealalta, eu nu sunt critic literar si nici de film. Tocmai asta e si unul din motivele pentru care nu pricep de ce castiga Oscarul unele filme sau iau premii unele carti.
Am spus ca e inghesuita pentru ca nu o sa mai termin cu lista lucrurilor dosite in ea, neexplicate, puse acolo si nefolosite, etc. Cand vorbim de serii intinse pe mai mult de 3 carti e ok sa tot adaugi elemente, pentru ca le poti trata ca autor, si implicit citi in calitate de cititor, mai pe indelete, mai usor, mai clar, mai explicat. Insa cand ai la dispozitie 360 de pagini si bagi acolo ca intr-o debara, adica de toate pentru toti, chiar daca le organizezi tot o debara ramane. Nu se transforma intr-o sufragerie.
Si poate ca as da cu laude pentru structura cartii, insa aici nu mi s-a parut un plus ci o necesitate. Pentru ca avem de-a face cu diverse timpuri, intr-o lume distopica si daca nu erau leagate putin, chiar iesea o mare tocanita.
Aici e SPOILER ALERT - pentru cei care vor sa citeasca partea in care vorbesc despre carte... intrati pe blog.
https://dwarfyunna.blogspot.com/2020/...
Pana la final, eu am ajuns sa tin cu personaju rau (relativ rau). Team Velmer. All the way.
Si e ciudat, ca nici nu pare un personaj rau. Ce face este total intemeiat si nu mai rau decat ce face Stich. Am ramas indoita de "bunatatea" si corectitudinea actiunilor fatucii. Sincer, nu sunt sigura acum, cred ca asta a si intentionat autoarea. Stich poate fi the bad guy in the story. Doar ca citind din perspectiva ei povestea, tinzi sa tii cu ea, pana cand iti dai seama ca rationamentele ei sunt egoiste si ca a facut mai mult rau. Nevrand sa faca ceva bine neaparat.
Nu ma intelegeti gresit. Autoarea e ok. Scrie foarte bine. Doar ca a incercat sa adune cat mai multe aici si nu a avut timp sa le descrie, dezvolte, explice ca lumea pe niciunul dintre ele.
Am sa va zic ce mi-a placut fara spoilere. Are niste scene descrise foarte fain... iti ruleaza in minte efectele speciale. Cred ca asa a vazut si ea cand a scris: movie style - slow motion. Iar faptul ca “vocea” si trairile lui Stich sunt diferite in copilarie, adolescenta si maturitate este un mega plus.
Va las si un citat care mi-a placut mie:
“Cere-mi ce vrei si dorinta ti se va indeplini. Fii insa cu socoteala pentru ca bunatatile lumii sunt putine si orice lucru ce pare minunat poate ajunge sa-ti fie mormantul.”
Acum, pe partea cealalta, eu nu sunt critic literar si nici de film. Tocmai asta e si unul din motivele pentru care nu pricep de ce castiga Oscarul unele filme sau iau premii unele carti.
Am spus ca e inghesuita pentru ca nu o sa mai termin cu lista lucrurilor dosite in ea, neexplicate, puse acolo si nefolosite, etc. Cand vorbim de serii intinse pe mai mult de 3 carti e ok sa tot adaugi elemente, pentru ca le poti trata ca autor, si implicit citi in calitate de cititor, mai pe indelete, mai usor, mai clar, mai explicat. Insa cand ai la dispozitie 360 de pagini si bagi acolo ca intr-o debara, adica de toate pentru toti, chiar daca le organizezi tot o debara ramane. Nu se transforma intr-o sufragerie.
Si poate ca as da cu laude pentru structura cartii, insa aici nu mi s-a parut un plus ci o necesitate. Pentru ca avem de-a face cu diverse timpuri, intr-o lume distopica si daca nu erau leagate putin, chiar iesea o mare tocanita.
Aici e SPOILER ALERT - pentru cei care vor sa citeasca partea in care vorbesc despre carte... intrati pe blog.
https://dwarfyunna.blogspot.com/2020/...
Pana la final, eu am ajuns sa tin cu personaju rau (relativ rau). Team Velmer. All the way.
Si e ciudat, ca nici nu pare un personaj rau. Ce face este total intemeiat si nu mai rau decat ce face Stich. Am ramas indoita de "bunatatea" si corectitudinea actiunilor fatucii. Sincer, nu sunt sigura acum, cred ca asta a si intentionat autoarea. Stich poate fi the bad guy in the story. Doar ca citind din perspectiva ei povestea, tinzi sa tii cu ea, pana cand iti dai seama ca rationamentele ei sunt egoiste si ca a facut mai mult rau. Nevrand sa faca ceva bine neaparat.
Nu ma intelegeti gresit. Autoarea e ok. Scrie foarte bine. Doar ca a incercat sa adune cat mai multe aici si nu a avut timp sa le descrie, dezvolte, explice ca lumea pe niciunul dintre ele.
Am sa va zic ce mi-a placut fara spoilere. Are niste scene descrise foarte fain... iti ruleaza in minte efectele speciale. Cred ca asa a vazut si ea cand a scris: movie style - slow motion. Iar faptul ca “vocea” si trairile lui Stich sunt diferite in copilarie, adolescenta si maturitate este un mega plus.
Va las si un citat care mi-a placut mie:
“Cere-mi ce vrei si dorinta ti se va indeplini. Fii insa cu socoteala pentru ca bunatatile lumii sunt putine si orice lucru ce pare minunat poate ajunge sa-ti fie mormantul.”
January 10, 2019
Cinci steluțe pentru o carte deosebită. Nu seamănă cu nimic din ce am mai citit, iar finalul mi s-a părut cutremurător.
May 28, 2026
Citită la recomandarea unui prieten. O alegere foarte bună! Mi-a plăcut mult.
May 15, 2018
Am terminat cartea asta acum o săptămână și... tot am oareșce dificultăți în a scrie recenzia asta. Prin comparație cu cele două volume din seria Stelarium scrise de autoare, asta s-a dovedit a fi o dezamăgire. Dar este totuși o reeditare, deci cumva are o explicație dezamăgirea asta. Iar prin comparație cu ultimele cărți din cadrul acestui proiect, asta cred că este mult peste. Totuși, ea în sine mi s-a părut la final doar ok. Și de aceea nu prea știu ce să scriu despre ea. Dar să o iau cu începutul.
Acțiunea se petrece într-un viitor al Pământului, în care acesta a trecut printr-o nouă glaciațiune, iar personajul principal este pre-văzătoarea Sich. Ea este angajată, cumva, în lipsa unui cuvânt mai bun, să afle cine este pre-văzătorul care distruge clădiri ale orașului folosind niște vârtejuri. Și cam de aici începe întreaga poveste.
Am avut niște așteptări destul de mari, după ce am citit seria Stelarium, iar cartea asta nu le-a atins. Nu este o carte rea, doar că nu e nici genul de carte care mă așteptam să fie. În esență, povestea este destul de simplă: o avem pe Sich, care se ocupă de cazul ăsta al vârtejului, într-o societate din viitor.
Apoi cartea mai conține și flashbackuri din copilăria lui Sich, de unde aflăm cam cum a ajuns ea în situația actuală. Părțile alea mi-au plăcut la început, dar apoi au ajuns să mă scoată din povestea aproape de fiecare dată, cu câteva excepții. Nu aș putea spune de ce, nu cred că e nimic greșit cu părțile alea, cred că pur și simplu nu am fost eu mare fan al modului în care erau introduse între capitolele din prezent.
Ancheta în sine nu e cine știe ce chestie spectaculoasă, dar nici nu mă pot plânge prea tare. Singurul lucru care nu m-a încântat a fost că mi s-a părut destul de previzibilă toată chestia în ceea ce privește identitatea celui care crea vârtejurile. Cred că m-am prins pe undeva pe la jumătate cine este persoana, mi s-a părut extrem de evident. Au fost vreo două lucruri la care nu m-am așteptat, dar în mare da, m-am prins cine era responsabil de toată chestia.
Scria pe spatele cărții că are niște surprize pentru cei care au citit Stelarium și, da, sunt câteva referințe, a fost cumva interesant, dar în punctul ăla deja eram un pic plictisită de poveste. A avut câteva părți cartea asta care chiar m-au prins, dar cel mai des așteptam să se prindă și Sich de cine tot crea vârtejurile și cumva mă sâcâia că îi lua atât de mult. Îmi piere răbdarea când ceva e atât de evident pentru mine ca cititor, dar personajele se tot învârt în jurul misterului.
Ce mi se pare cel mai frustrant e că de fapt nu prea pot să spun că ar fi o carte rea, că nu cred că e, doar că am avut așteptări mari și am crezut că va fi la fel ca Stelarium, asta deși știam că e o reeditare.
Nu mai am alte lucruri de spus. A fost ok, nimic extraordinar, totuși o carte mai bună față de ultimele cărți din cadrul Bogosferei SF&F. Dar cred că nu o să mai citesc reeditări prea curând, din experiența proprie romanele mai recente au fost mai bune.
Acțiunea se petrece într-un viitor al Pământului, în care acesta a trecut printr-o nouă glaciațiune, iar personajul principal este pre-văzătoarea Sich. Ea este angajată, cumva, în lipsa unui cuvânt mai bun, să afle cine este pre-văzătorul care distruge clădiri ale orașului folosind niște vârtejuri. Și cam de aici începe întreaga poveste.
Am avut niște așteptări destul de mari, după ce am citit seria Stelarium, iar cartea asta nu le-a atins. Nu este o carte rea, doar că nu e nici genul de carte care mă așteptam să fie. În esență, povestea este destul de simplă: o avem pe Sich, care se ocupă de cazul ăsta al vârtejului, într-o societate din viitor.
Apoi cartea mai conține și flashbackuri din copilăria lui Sich, de unde aflăm cam cum a ajuns ea în situația actuală. Părțile alea mi-au plăcut la început, dar apoi au ajuns să mă scoată din povestea aproape de fiecare dată, cu câteva excepții. Nu aș putea spune de ce, nu cred că e nimic greșit cu părțile alea, cred că pur și simplu nu am fost eu mare fan al modului în care erau introduse între capitolele din prezent.
Ancheta în sine nu e cine știe ce chestie spectaculoasă, dar nici nu mă pot plânge prea tare. Singurul lucru care nu m-a încântat a fost că mi s-a părut destul de previzibilă toată chestia în ceea ce privește identitatea celui care crea vârtejurile. Cred că m-am prins pe undeva pe la jumătate cine este persoana, mi s-a părut extrem de evident. Au fost vreo două lucruri la care nu m-am așteptat, dar în mare da, m-am prins cine era responsabil de toată chestia.
Scria pe spatele cărții că are niște surprize pentru cei care au citit Stelarium și, da, sunt câteva referințe, a fost cumva interesant, dar în punctul ăla deja eram un pic plictisită de poveste. A avut câteva părți cartea asta care chiar m-au prins, dar cel mai des așteptam să se prindă și Sich de cine tot crea vârtejurile și cumva mă sâcâia că îi lua atât de mult. Îmi piere răbdarea când ceva e atât de evident pentru mine ca cititor, dar personajele se tot învârt în jurul misterului.
Ce mi se pare cel mai frustrant e că de fapt nu prea pot să spun că ar fi o carte rea, că nu cred că e, doar că am avut așteptări mari și am crezut că va fi la fel ca Stelarium, asta deși știam că e o reeditare.
Nu mai am alte lucruri de spus. A fost ok, nimic extraordinar, totuși o carte mai bună față de ultimele cărți din cadrul Bogosferei SF&F. Dar cred că nu o să mai citesc reeditări prea curând, din experiența proprie romanele mai recente au fost mai bune.
November 11, 2023
Pentru iubitorii de fantasy și de SF, aventura asta într-o lume distopică, în care un fel de Securitate pândește la tot pasul iar preștiența e pedepsită, e undeva la granița dintre ele, acolo unde știința lăsă loc efectului magic.
Acțiunea sare din prezent în trecut într-un vârtej de flashbackuri, iar senzația de amețeală arareori părăsește cititorul, silit de curiozitate chinuitoare să încerce să pună cap la cap fapte și nume ce adesea par că nu converg către niciun sens, însă totul devine din ce în ce mai limpede pe măsură ce se apropie finalul.
Scrisă alert în ciuda trecerii constante între prezent și trecut, cu o sumedenie de piste false și descrieri care creează scena, povestea devine copleșitoare, întunecată și cathartică, într-o lume înghețată, în care nici greșelile din afara memoriei nu rămân fără consecințe.
Ediția Crux, 2018.
Acțiunea sare din prezent în trecut într-un vârtej de flashbackuri, iar senzația de amețeală arareori părăsește cititorul, silit de curiozitate chinuitoare să încerce să pună cap la cap fapte și nume ce adesea par că nu converg către niciun sens, însă totul devine din ce în ce mai limpede pe măsură ce se apropie finalul.
Scrisă alert în ciuda trecerii constante între prezent și trecut, cu o sumedenie de piste false și descrieri care creează scena, povestea devine copleșitoare, întunecată și cathartică, într-o lume înghețată, în care nici greșelile din afara memoriei nu rămân fără consecințe.
Ediția Crux, 2018.
Read
January 12, 2014Cand am deschis prima oara Imparatul gheturilor nu ma asteptam sa dau peste o supa exotica de ghicitoare, telepati, balciuri, profetii, vanatori imbracati in blanuri, mutatii generice controlate, distopie si afaceri de familie. Iar asta ca sa enumar numai cateva dintre elementele ce construiesc povestea lui Sich, eroina romanului Anei Maria Negrila, care, incercand sa-si salveze propria viata, dar si a fratelui ei, colaboreaza cu factiunile politice care i-au distrus familia, incercand sa afle cine manevreaza un soi de tornada ce este pe cale sa distruga orasul. (continuarea recenziei: http://bookaholic.ro/imparatul-ghetur...)
Displaying 1 - 15 of 15 reviews