Tăierea fecioarelor este povestea unei fetițe care se pregătește pentru ritualul interzis al exciziei genitale. Ritualul are loc pe ascuns și e condus exclusiv de femei. Romanul a fost scris în urma unei călătorii a autoarei în Africa. Potrivit unui raport ONU din 2016, în jur de două sute de milioane de fete și femei au fost supuse mutilării genitale în 27 de țări africane, precum și în Yemen, Irak și Indonezia. În fiecare an, în jur de trei milioane de fete sunt excizate (aproximativ șase pe minut), în timp ce, în clinici occidentale private și la prețuri exorbitante, femei excentrice aleg de bunăvoie excizia din rațiuni de estetică erotică.
Tatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Relatata din mai multe perspective, de la copii care provin din doua lumi diferite dar gasesc copilaria ca legatura universala, la adulti cu diferite preocupari, la oameni in varsta care se refugiaza in traditii, Taierea fecioarelor expune o lume in care traditiile, dureroase sau nu, sunt litera de lege.
Lumea afarilor este guvernata de traditia exciziei genitale, o procedura care omoara, tortureaza si traumatizeaza. Unul dintre personajele cartii urmeaza sa treaca prin acest ritual, putandu-se observa cum o fetita de sub 10 ani priveste aceasta procedura ca pe un ritual nobil, de trecere in lumea femeilor. Pe langa ea, adultii isi expun opinia, prin actiunile lor, cu privire la acest ritual: rudele incuranjand fetita, oamenii politici nestiind cum sa se comporte, femeile europene blamand.
Ce a lipsit acestei carti a fost o alta abordare a modului de a expune povestea, care a fost cam greu de deslusit datorita multitudinilor de perspectiva. Datele exclusive cu privire la acest ritual se puteau rezuma la 5 pagini😅.
În Cornul Africii, tribul afarilor practică încă, aproape fără secrete, circumcizia atât la bărbați, cât și la femei. Problema este că, la femei, tăierea clitorisului și coaserea ulterioară, pe lângă funcția de castitate pentru fetele mari, care își așteaptă astfel viitorul soț, cauzează și infecții grave, depresie, uneori și moartea. Tatiana Niculescu surprinde în acest roman această lume, din mai multe perspective (fiecare capitol dezvăluie gândurile unui personaj), o lume în care se împletește civilizația franceză ”civilizatoare”, lumea piraților din Golful Aden și Marea Roșie și tradițiile unor triburi ce doresc păstrarea credințelor ancestrale, chiar dacă inumane. Căci pentru ei „un om care nu-şi clădeşte viaţa pe credinţă e sortit tuturor rătăcirilor.”
Un roman șocant începând cu titlul acestuia, mai ales pentru cineva care nu a mai auzit despre ritualul de mutilare genitală și înfibulare pentru păstrarea castității. Este drama fetelor și femeilor preponderent din Africa, dar nu numai, care nu prea au de ales, și care de multe ori rezultă în infecții grave, infertilitate și chiar moarte. Este ceva poate greu de imaginat pentru societatea noastră modernă, dar acest lucru încă se întâmplă, deși a fost interzis la nivel internațional.
Romanul este scris la persoana întâi, pe mai multe voci, aflând cum stau lucrurile din perspectiva fiecărui personaj în parte. Laurent este un consilier francez într-o țară din Africa, unde locuiește cu soția sa și este vizitat de fiul său André, din prima căsătorie, care își va petrece vacanța de vara cu tatăl său. André se împrietenește aici cu Hani, o fetiță africană de varsta lui. Însă Hani face parte dintr-o altă cultură, a fost educată total diferit și ea va urma să treacă prin ritualul "tăierii". Deși romanul începe lejer, diferențele culturale sunt tot mai evidente pe parcurs și totul ajunge să se precipite în final și ne aflăm într-o cursă contra cronometru pentru a o salva pe Hani de la mutilare.
O carte interesantă și frunstrantă în același timp, o carte eye-opening și de raise awareness despre acest ritual, unde autoarea încearcă să aducă în vizorul nostru o temă controvesată, despre care nu prea se vorbește la noi, dar care rămâne o problemă care afectează milioane de femei, fără drept de apel.
Ideea de la baza romanului este interesanta și mă așteptam să îmi placă mult mai mult. Însă cu 9 perspective, și-a cam pierdut farmecul și am simțit-o haotică. Nu a reușit să îmi trezească niciun sentiment puternic, stilul de scriere nu e tocmai pe gustul meu, nu am simțit-o ca fiind autentică. Dar se citește repede și este ceva diferit.
După Recviemul lui Radu Paraschivescu, mi-am dorit o poveste frumoasă și tot un autor român.
Am nimerit într-o poveste superbă, un amestec de Khaled Hosseini, Eli Shafak și Chimamanda Ngozi Adichie. Dacă v-au plăcut cele o mie și una de nopți, sigur o să vă placă și Tăierea fecioarelor. Dacă nu, o veți abandona fără să-i descoperiți savoarea.
A rămas cu mine un citat: "Adevărații pereți ai oricărei case sunt cei nevăzuți, făcuți din amintiri."
“Și, pe măsură ce va crește, copilul ăsta va deveni din ce în ce mai prezent în viața lui. E normal să fie așa, îmi dau seama, dar aș vrea să pot să plâng și să jelesc în poala Arafei, că sufăr din dragoste, de una singură. Simt că Laurent se îndepărtează de mine pe zi ce trece.”
“Lumina va umple treptat întunericul spaimei din inima ei, își zise bunicul, așa cum eu, Kamil, voi umple smochinii cu rod, ca să trezesc războinicul din André. “
“Nimeni n-a învățat de la mine arta trasului cu arcul fără să facă din mine țintă vie.”
“viața e una singură și tot chinuitoare”
“Din moși strămoși, toate fetele trebuie să treacă prin asta și n-oi fi eu cea mai proastă și mai fricoasă. - Hani, să te porți după rangul tău -, mi-a zis bunica. Așa am să fac.”
Vânt alb Vânt roşu Vânt negru Vânt tropical Vânt de dimineață Vânt de seară Un djin te-mpinge de la spate...
Dacă ești djin, descântecul vântului și coborârea serii să-ți fie veșminte vrăjite! Acoperit de ele, să ne călăuzești în lumea aceasta! Dacă ești parfumul vorbelor care au fost spuse ori vălul gândurilor care le-au spus, atunci să-ți găsești liniștea în inimile noastre, să nu tremuri și să nu plângi soarta care te-a adus pe aceste meleaguri!
Până să fie tăiată, era zglobie, se juca, țopăia, făcea tot felul de șotii și de comedii și n-avea stare o clipă! Dacă ar fi fost o vietate din pădure s-ar fi împerecheat pe dată și-ar fi puit imediat. Copilă, ce să-i faci, nu suntem așa toate? Când mă uit la Hani câteodată, parcă o văd pe ea! Pe urmă, Gassira s-a schimbat. Nici la minte nu mai era așa ageră. Un timp, aproape că nici n-a mai vorbit. Vedeam că încearcă avea bunăvoință, dar nu-şi găsea cuvintele, nu ne mai știa, le uitase, nu știu ce-o fi fost. Parcă era înapoiată. Trebuia să spui de mai multe ori același lucru până înțelegea și făcea ce-i spuneai. Dar cu greu, ca prin somn. O fi visând ceva?
Acest roman a fost scris in urma unei calatorii a autoarei in Africa. Citind sinopsisul, m-as fi asteptat sa gasesc intre pagini o altfel de poveste, care sa se axeze exclusiv pe procedeul de excizie genitala, care este prezentat drept laitmotiv.
Am fost placut surprinsa sa descopar ca aceasta carte este structurata sub forma de capitole axate pe povestea fiecarui personaj, chiar daca unele personaje nu aveau relevanta foarte mare pentru povestea in sine.
Am ramas socata in urma lecturii, pentru ca nu-mi inchipuiam ca, in secolul 21, inca se mai practica asemenea barbarii. Mi-a fost extrem de greu sa citesc pasajele in care aceasta mutilare a copilelor este pusa pe seama credintei. Ce entitate poate "trimite" asemenea asuprire asupra unor copii?
Pe cat de tulburatoare este aceasta carte, pe atat de interesanta! Am aflat multe lucruri pe care nu le stiam despre cultura, religia si istoria acelor locuri.
Poate as fi savurat si mai mult toate aceste detalii, daca povestea s-ar fi axat mai mult pe experientele si marturiile victimelor acestui obicei barbar.
Doamne, că am închis cartea asta cu un nod în gât, cu inima strânsă într-o sârmă ghimpată, cu răsuflarea tăiată!
Știam din alte cărți ce înseamnă circumcizia faraonică, înfibularea și alte atrocități comise asupra fetițelor musulmance, însă Tatiana Niculescu te face să iubești fetița care se bucură, fără să știe exact ce o așteaptă, că "va deveni fată mare" și este cu atât mai greu de îndurat ce citești!
Tăierea fecioarelor este o carte "spusă" pe mai multe voci, fiecare personaj își exprimă gândurile, intimitățile....iar într-o lume plină de djini, alahi și dumnezei, crezuri, religii și sărăcie, violență și idei duse la extrem...ce poate ieși bun?
Și dacă părinții sunt în stare să facă propriilor copii asemenea mutilări...nu aș vrea să aflu ce se întâmplă când în mâinile lor cad niște străini... Omul...cel mai rău animal de pe planetă!
Minunat a scris Tatiana Niculescu! A lăsat în urma ei o carte care mă va bântui, căci te face să trăiești, să vezi și să respiri poveștile din rândurile scrise.
Cine sunt eu să pot să fac ceva? N-am nici o putere, nici o autoritate, nici o pricepere, îi răspund din ochi,(…) ... Fiecare vorbă a mea e o rugăminte: pleacă, te rog, pleacă, dispari, nu mai spune nimic, nu mai vreau nici un detaliu, da, sunt femeie, pleacă, din suflet te rog!
———
... Să mă prezint, pe nepusă masă, la Târgul Internațional de la Paris și să mă expun pe mine însumi între trofeele exotice aduse din colonii, să nu mă recunoască nimeni și nimeni să nu-mi vorbească despre literatură. Literatură și poezie! (…) Ei bine, nu mai cred și nu mai disprețuiesc și nu mă mai interesează decât lucrurile adevărate si precise, carnea lor o caut și vreau s-o cunosc, de-ar fi să rătăcesc pâna la capătul lumii! Sau, mai bine, să nu...?
Un roman şocant, ce pare la limita dintre basm şi realitatea brutală, cu-n subiect greu de digerat: excizia femeilor, ca practică şi tradiție ancestrală în societatea africană. Tradițiile lor sunt impregnate de cutume inumane, de atrocități ale unor practici smulse dintr-o Africă mistică şi exotică, căci cum altfel să numeşti mutilarea genitală şi infibularea? Practici pe care le consider anacronice, barbare şi împotriva oricăror concepții sănătoase despre statutul femeii în societate. Sunt legi nescrise, ilegale...şi totuşi îşi urmează imperturbabil cursul.
Tatiana Niculescu abordeaza un subiect greu de digerat: excizia femeilor, ca practica si traditie in societatea africana. Volumul este sustinut de mai multe voci: masculine, feminine, ale membrilor comunitatii africane si ale strainilor, juvenile, naive. Desi autoarea descrie vivid fenomenul, imi pare ca nu a reusit sa surprinda cu adevarat mutilarea fizica si psihica la care sunt supuse femeile ale caror comunitati inca imbratiseaza o cutuma veche de cand Pamantul.
Sunt patru tipuri de excizii, care se practică de către triburile africane, dar și aborigene:
Tipul I – Sunnah= îndepărtarea prepuțului și a unei părți din clitoris. Este singura operațiune de acest fel care poate fi asemănată din punct de vedere medical cu circumcizia. Tipul II – Clitoridectomia= implică excizarea clitorisului și de multe ori a labiilor minore. Este cea mai comună operație de acest gen care este practicată în Africa, Asia, Orientul Mijlociu sau Peninsula Arabică. Tipul III – Infibularea sau circumcizia faraonică= este una dintre cele mai severe tipuri de excizie constând din excizia clitorisului, labiilor mici și părților interne ale labiilor mari urmând apoi ca acele două părți laterale ale vulvei să fie cusute, până ce se cicatrizează. Este lăsat un orificiu foarte mic pentru a se permite scurgerea urinei sau a sângelui menstrual. Tipul IV – Introcizia= această formă de mutilare este practicată în special de aborigenii Pitta-Patta din Australia: Când o fată ajunge la pubertate tot tribul se adună cu femeile și bărbații laolaltă. Cel care urmează să facă această operațiune este un om în vârstă care lărgește orificiul vaginal al fetei folosind trei degete. În alte zone perineul este tăiat cu un cuțit de piatră, după aceea urmând ca fata să aibă mai multe relații sexuale cu un număr oarecare de bărbați tineri. Introcizia este practicată de asemenea și în Peru, unde fata este intoxicată apoi operată de o femeie în vârstă folosind un cuțit din bambus
Cartea este foarte bine scrisă, mi-a plăcut cum a segmentat actiunea și povestea pe capitole dedicate personajelor. Din păcate nu știam prea multe despre acest subiect și cartea mi-a stărnit interesul să fiu mai informată.
Citate: În fiecare an, în jur de trei milioane de fete sunt excizate (aproximativ şase pe minut), în timp ce, în clinici occidentale private şi 1a preţuri exorbitante, femei excentrice aleg de bunăvoie excizia din raţiuni de estetică erotică.
Te naşti femeie? Atunci să trăieşti şi să mori ca o femeie! Îi spun adesea proverbul ăsta Gassirei, ca să ştie rostul ei pe lume. Doamna Marie zice că nu uiţi niciodată prima dragoste, când ai fost cu un băiat şi te-ai iubit cu el. La ei aşa o ii, dar eu o învăţ de pe-acum pe fata mea să uite. Nu trebuie să zăboveşti prea mult cu gândul la noaptea nunţii. Totul e să nu laşi durerea să te doboare şi să nu plângi până nu vine soacra să vadă cearceaful cu sânge pe el. Atunci ai arătat că eşti fecioară şi că ai stat departe de ispitele trupului. Soacra te va binecuvânta şi vei aduce cinste în casa părinţilor tăi. După ce pleacă bărbatul de la tine, te speli, te ingrijesti cu Herturi de ierburi şi cu uleiuri, până se închide rana şi nu te mai doare aşa rău. Apoi, te obişnuieşti. La prima naştere e iar un hop de trecut, dar te ajută Moaşa. Te mai taie odată şi gata! Şi aşa mai departe.
Eu deplâng soarta femeilor musulmane, dar în prezenţa lor mă simt ocrotită. Corpul lor emană o forţă şi o stăpânire de sine pe care nu ştiu cum să 1e impac cu religia lor atât de dură şi de necruţăto are cu femeile. Mă uit la ele, mă uit la mine şi mă întreb de ce eu sunt aşa slabă de înger şi ele îmi par neînfricate.
Știți genul ala de cărți care ne lasă fără cuvinte și cu o multitudine de sentimente amestecate atunci când le terminam de citit? Prima data cand citesc despre subiectul exciziei genitale al fetițelor. Mi se pare inadmisibil ca se întâmplă asta în unele zone ale lumii...mai ales ca explicațiile sunt de-a dreptul ridicole, în mare parte de natura religioasă sau politică. Nu îmi pot da seama daca oamenii care au practicat ritualuri de genul acesta sunt inculți sau răi (am folosit cuvinte blânde) sau ambele la un loc... Am citit mai mult despre subiect pe internet, e strigător la cer. Durerea fizica este bineînțeles insuportabila dar nici ce urmează după procesiune nu ajuta.... Fetelor li se spune ca nu au voie sa plângă și sunt puse sa danseze. Dacă nu fac asta, sunt certate și umilite, ca s-au făcut de râs! Pentru ca... "oricum nu a durut asa tare!" 😑
The entire book I had the feeling the author just created artificial conflict so she can share facts she learned while on her trip in Africa, or from history. None of the characters talked or thought... freely, naturally. They just had the dialogue so that they can say what the author and topic of the book needed them to say.
Plus, there are plenty of cliches and stereotypes in this book.