Le mariage de plaisir

by Tahar Ben Jelloun

Dans l'islam, il est permis à un homme qui part en voyage de contracter un mariage à durée déterminée pour ne pas être tenté de fréquenter les prostituées. On le nomme "mariage de plaisir".

C’est dans ces conditions qu’Amir, un commerçant prospère de Fès, épouse temporairement Nabou, une Peule de Dakar, où il vient s’approvisionner chaque année en marchandises. Mais voilà qu’Amir se découvre amoureux de Nabou et lui propose de la ramener à Fès avec lui. Nabou accepte, devient sa seconde épouse et donne bientôt naissance à des jumeaux. L’un blanc, l’autre noir. Elle doit affronter dès lors la terrible jalousie de la première épouse blanche et le racisme quotidien.

Quelques décennies après, les jumeaux, devenus adultes, ont suivi des chemins très différents. Le Blanc est parfaitement intégré. Le Noir vit beaucoup moins bien sa condition et ne parvient pas à offrir à son fils Salim un meilleur horizon. Salim sera bientôt, à son tour, victime de sa couleur de peau.

Genres: Fiction, Morocco, France, Africa, Novels, Contemporary, Literary Fiction

272 pages, Pocket Book

First published January 1, 2012

About the author

Tahar Ben Jelloun (Arabic: الطاهر بن جلون) is a Moroccan writer. The entirety of his work is written in French, although his first language is Arabic. He became known for his 1985 novel L’Enfant de Sable (The Sand Child). Today he lives in Paris and continues to write. He has been short-listed for the Nobel Prize in Literature.

Reviews

[Ahmed · Rating 3 out of 5]

زواج المتعة......الطاهر بنجلون

الناس الأشرار يعيشون أكثر من الآخرين، ببساطة لأنهم لا يتأثرون بشئ، تحميهم أنانيتهم وعدم حساسيتهم. أجسادهم تقاوم، لأنهم لا يعرفون خيبات أمل ولا مضايقات. هم يضرون ولا يخشون شيئا بالمقابل. تكمن قوتهم في لا مبالاتهم ولاإنسايتهم. لا رحمة ولا شفقة ولا طيبة. هم حذرون جدا، يستبقون ويتصرفون قبل أن يتمكن الآخر من الوصول إليهم. بالطبع هم أناس يتبنون مظهرا متحضرا ، لكن يجب ألا ننخدع بذلك. غالبا يموتون خلال نومهم، بعد أن يهرموا. الشر يحفظ في صحة جيدة، كما لو أن الفيروسات والأمراض تتجنب لحمهم غير المضياف.


هناك مرحلة ما في قراءاتك لكاتب معين، وهي براعته في ربطك بما يكتب، ينجح في أن يجعلك عاجز عن الحكم على كتاباته إلا بعد الانتهاء منها، فيضمن ولاء منك وحكم مبني على قراءة متأنية، بنجلون من هؤلاء، كاتب نستطيع أن نطلق عليه لقب(أسطى كتابة متمرس محترف) ورغم تشابه مجتمعاته إلا إنك من النادر أن تجد تكرار فيها، دائما ناجح في الدخول إلى ثغرة ما يسلط عليها ضوء قلمه فيكشفها لنا، ورغم اعتراضي الشخصي على ما يمكن تسميته عند بنجلون ب(الانبطاح الثقافي لغير مجتمعه) إلا إنك لا تستطيع إنكار حرفية كتابته واكتمال البناء الروائي عنده.


دائما ما تعجبني الكتابة المباشرة الماكرة، يقدم لك الكاتب عمل تقليدي وفي وسط هذا العمل التقليدي جموح وصدمة مفاجئة تشعل خلايا عقلك في التفكير فيها.


هي رواية عن الحب، والعنصرية، والجنس في حياة العربي، هي رواية عن المغرب، عن فاس وطنجة، عن الثورة والملك، عن الأبيض والأسود، رواية عن الجذور والأصول، والصدمات الحضارية.


ترجمة العمل شابها بعض الخلل، ولكنها تبقى ترجمة سلسة جيدة، ولابد من شكر القائمين على نشر هذا العمل لسرعة ترجمته ونشره، النسخة الفرنسية من العمل نشرت في 2016 وهانحن ذا نطالعها في 2017 بصورتها العربية.


أنا بحب الطاهر بنجلون وكتاباته وأراه من أهم الروائيين حاليا.

[Narcisa Chiric · Rating 3 out of 5]

O poveste aparent de dragoste între un musulman alb și o femeie de culoare, africană. În realitate, o istorisire dură despre rasism, practicarea nefastă a religiei musulmane prost înțeleasă și nu în ultimul rând, încercarea de depășire a condiției umane pe care nu o alegem ci doar o moștenim fără voie.

Nu pot spune că mi-a plăcut în mod deosebit sau m-a impresionat. Stilul autorului nu e chiar pe gustul meu.

[Emma Subțirelu · Rating 3 out of 5]

Sunt unele cărți pe care după ce le citesc nu pot sa îmi expun o părere despre ele și aceasta este una dintre ele. Simplu pot spune că este o carte ce include la general tema familiei, iubirii și în mare parte a rasismului.
Un roman dur chiar prin veridicitatea poveștii, despre cum poate culoarea pielii să îți trateze destinul.
Titlul cărții pe lângă semnificația lui evidentă, adică povestea casătoriei dintre Amir și Nabu (două din personajele principale), este ironic și are referință la felul în care se formează legăturile dintre oameni de culturi și rase diferite.

[Claudia Șerbănescu · Rating 2 out of 5]

Romanul abordează rasismul agresiv al marocanilor îndreptat împotriva africanilor negri, sub-saharieni, dar și ipocrizia, ura și dramele care clocotesc în familiile poligame, cu atât mai mult în cele inter-rasiale. De asemenea, pune în discuție și alte tabuuri ale societăților islamice: căsătoriile aranjate, căsătoriile de “plăcere” (un eufemism care permite bărbaților musulmani să plătească pentru sex cu alte femei decât soția legitimă), lipsa drepturilor pentru femei și copii, plasați de Coran sub autoritatea absurdă și de multe ori atroce a bărbaților, lipsa de educație și fundamentalismul religios.
O saga de familie, care începe promițător, dar de pe la jumătate începe să se deruleze pe repede-înainte, de parcă autorului fie îi scapă cartea de sub control, fie se plictisește de propria creație și caută să scape de ea, fie trebuie să se încadreze într-un număr exact de pagini. Astfel, literatura e abandonată, narațiunea deșirată, personajele își pierd firescul și sunt abandonate brusc, iar povestea șchioapătă în ritm alert spre un final însăilat dezamăgitor.

[Irina · Rating 5 out of 5]

Pătrundem intr-o cultură exotică, pe care o cunoaștem din basme, cu ajutorul unui povestitor înțelept cu care începe primul capitol. Drumul prin deșert, precum si fascinația unei povești de dragoste, descoperirea plăcerilor, dar și aura de poveste a unor obiceiuri, viziuni fantastice, misterioase, totul apare apoi in contrast cu problemele legate de rasism și ură față de cei care sunt altfel.

Citate:

Hotărârile tatălui nu se discutau. Aceasta era
tradiția. Nu ridicai glasul când te adresai părinților, le sărutai mâna și
umărul și coborai privirea când le vorbeai. Așa se făcea.
***
***
De puțină vreme, în cursul călătoriilor în Senegal, Amir își luase
obiceiul să încheie o căsătorie „de plăcere“ cu Nabu, o tânără fulani
superbă, de un metru optzeci. Venea în fiecare an în aceeași perioadă, își
lăsa lucrurile la Moh, reînnoia contractul de căsătorie cu Nabu, se instala
în casa pe care i-o construise și trăia cu ea ca un stăpân mulțumit și iubit.
[...] Pentru el, Nabu era o magiciană, un pic
vrăjitoare și, mai ales, de o mare frumusețe și senzualitate.
***
În brațele ei, tatăl lui Karim își pierdea capul. […]Însă nu existau doar momente de plăcere trupească; Amir se lăsa
uneori purtat de un oarecare romantism, deprins de la poeții arabi și
persani.
***
Priveam cerul și nu zăream nimic liniștitor. Înainte,
albastrul său îmi trezea pofta de dans.
***
Bunica mi-a destăinuit ceva. Mi-a spus că sunt făcută din aceeași
materie ca visele, că ochii mei sunt deja în altă parte; mi-a spus și că
visele nu sunt nimic altceva decât mesaje pe care moartea ni le trimite ca
să ne obișnuim cu existența ei. Dar, în ciuda a toate, mă însuflețește
speranța de a-l revedea pe bărbatul meu alb, cel care mă vizitează o dată
pe an. E un om bun. Dă-i forța să mă facă fericită… El știe, bănuiește că
nu sunt o femeie fidelă, cum să fii când te-ai născut cu o dorință mai
puternică decât rațiunea, nu-i niciun rău în asta; nu discutăm, el știe, dar
nu zice nimic. La drept vorbind, habar n-am.
***
Dintotdeauna oamenii au avut nevoie
să-și potolească temerile. Mă gândesc că au creat religiile ca să suporte
viața și misterele ei, moartea fiind principala enigmă pe care n-a
dezlegat-o nimeni niciodată.
***
– Dar cum faci să alungi visele?
– Trebuie doar să-l trezesc pe om. E foarte simplu. Acum te las, simt o
mică tulburare înspre nord-est. Adio!

[Monica · Rating 4 out of 5]

It reminded me a lot of Marquez and Rushdie. Brilliant story teller. Just brilliant. The style makes you feel in one of the Arabian Nights stories. Its hard to say anything about this book. You need to read it and love every word of it. If it wasn't for the obvious, right in your face preferred thesis, the book would have been perfect. Splendid characters (Lalla Fatma, my favourite), a way with words (one sentence, sometimes even one word tells an entire story), magic realism atmosphere... Simply delicious!

[Oana · Rating 2 out of 5]

Not my cup of tea. Subiectul in sine a fost Interesant insa nu mi-a placut stilul autorului si nici personajele.
Amir, un negustor marocan, ajunge in Dakar pentru a-si desfășura afacerile, unde o intalneste pe Nabou, o tanara negresa de care se îndrăgostește si pe care hotaraste sa o ia de nevasta desi acesta are deja o soție.
Desi tradiția islamica permite poligamia, acesta se trezeste captiv intr-un triunghi amoros complicat si aparent fara iesire.

[Raluca Elena · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut aceasta carte! Pe langa povestea de dragoste autorul introduce si o tema importantă rasismul . Am privit aceasta carte ca pe o lectie ; nu trebuie sa diferențiem oamenii dupa culoarea pielii sau religie, in fond toți suntem oameni, alb sau negru fiecare meritam respect .

[Ibtissam · Rating 4 out of 5]

It was a good read, i enjoyed every page of the book, racism is something not really talked about or taken seriously in Morocco, and this book describes perfectly the struggle that sub-sahara Africans or even Moroccans with a dark skin have to deal with here, of course i am not saying all Moroccans are racist but racism does exist in Morocco.

[Victor Morosoff · Rating 4 out of 5]

Mi-ar fi placut ca Ben Jelloun sa fie mai constant de-a lungul cartii - subiect de amploare, cu numeroase mize, sociale si estetice. Romanul serveste si drept manifest impotriva rasismului si a urii, pe langa conturarea unui Maroc care strabate, in ritmul lumii, deceniile. 3,7/5

[Readingfunclub · Rating 3 out of 5]

Dacă viața îți este deja hotărâtă de culoarea pielii, mai poți alege felul în care vrei să ți-o trăiești?

O dată pe an, Amir, un comerciant prosper din Fez, merge în Senegal pentru a cumpăra marfă. Fiind un credincios fervent și mare evlavios, Amir nu dorește să frecventeze prostituate în timpul șederii sale acolo. Astfel contractează ceea ce este autorizat în Islam sub numele de căsătorie de plăcere, o căsătorie pe termen determinat cu Nabou, o tânără fulani din Dakar. Alături de Nabou, Amir trăiește pasiunea carnală care treptat lasă loc iubirii adevărate, ceea ce îl determină pe bărbat să o ia drept a doua soție și să o aducă înapoi acasă la Fez. Astfel începe pentru ei și urmașii lor o lungă poveste generațională marcată de rasism. Căsătoria nu va împiedica demonstrațiile rasiste împotriva lui Nabou și cu atât mai puțin împotriva copiilor ei când aceștia vor veni pe lume. Deși aflați în Africa, marocanii nu s-au simțit deloc apropiați de vecinii lor subsaharieni, pe care îi numeau „africani”, ca și cum ar fi vrut să se distingă de ei. Africanii de culoare pentru ei nu erau mai mult decât niște sclavi puși la diverse munci în jurul casei.

Tahar Ben Jelloun subliniază elegant rasismul care se manifestă în Marocul anilor '50 față de oamenii de culoare. Un rasism fizic care se metamorfozează în rasism social, rasismul mizeriei și al sărăciei care adesea este asociat cu culoarea pielii. Autorul suprinde detaliat ipocrizia religiilor de care unele personaje abuzează pentru a-și păstra bunăstarea și poziția în societate. Scriitorul nuanțează atât prin intrigă, cât și prin complexitatea și resorturile interne fragile ale personajelor, că de cele mai multe ori, chiar și în timpul nostru, culoarea pielii condiționează viața și destinul, adesea într-un mod tragic.

[Cititor Necunoscut · Rating 5 out of 5]

Căsătoria de plăcere este o fațadă pentru a expune o societate divizată din Nordul Africii, în care a avea pielea închisă la culoare era un defect, iar practicile sociale, atribuite generic religiei, sunt departe de a fi islamice ori morale.

Autorul descrie viața a două generații – negustorul de condimente, Amir, și a fiilor săi rezultați din căsătoria de plăcere a acestuia cu Nabou, o africancă din Dakkar. Cartea începe plină de erotism, cu întâlnirile dintre Amir și Nabou, o poveste de dragoste exotică, ce îl face pe Amir să o ia cu el pe Nabou în Maroc, contrar obiceiului celorlalți negustori, care se bucurau de aceste soții de ocazie doar în timpul călătoriei.

Recenzia mea completa o puteti citi aici https://cititornecunoscut.ro/2017/10/...

[Freedom Breath · Rating 1 out of 5]

رواية ضعيفة ومبعثرة التفاصيل وتفقد للتسلسل الزمني الواقعي خلال السرد كانت تجربة غير موفقة

[Fulguța Sărătilă · Rating 3 out of 5]

Am dat doar 3 stele pentru ca nu m-a acaparat intru totul. Simteam ca uneori eram cu gândul in alta parte și nu trăiam intensitatea povestirii. Este o carte despre iubire, despre faptul ca din și cu iubire se pot rezolva toate. Cu toate astea, diferențele rasiale par mai accentuate intr-o țara creștina. Fie ca e vorba de musulmani sau ortodocși. Oricine nu e ca ei/ noi este blamat și sa fii diferit este un păcat.
"Va trebui sa aflam candva de ce culoarea pielii determina in asemena măsura destinul oamenilor, de ce pe unii ii salvează iar pe alții ii trimite direct in iad."

[Eva Lavrikova · Rating 3 out of 5]

Po navsteve Maroka ma kniha uplne inu prichut… nie vsak uplne lahodnu. Nesedi mi tento svet. Zrejme preto sa don nedokazem uplne ponorit a uzit si citatelsky zazitok naplno.

[Oana Strugariu · Rating 3 out of 5]

Nu mi-a plăcut trecerea de la o generație la alta. Pe acolo m-a pierdut.
Un Tahar Ben Jelloun mai timid decât in Azilul... la capitolul fantastic. Mult mai timid, din păcate.

[Denisa Arsene · Rating 5 out of 5]

O poveste scoasa din raftul celor 1001 nopti si asezata pe un raft in care sentimentele se amesteca, se intrepatrund, se amalgameaza intr-un rezultat care iti lasa un gust pe care nu stii daca sa il descrii ca profund, placut, amar sau, poate, cate putin din toate...
Calatorind, impreuna cu Amir, personajul principal, prin Marocul din zorii independentei, intalnim obiceiuri, cutume, impresii care, pe alocuri, sunt inca prezente in Marocul cotidian. Intalnim casatoria, ca datina, datorie, atat pentru inaintasi, cat si pentru urmasi, datorie fata de religie. O casatorie contractuala, in care sentimentele sunt de un oarecare respect si, daca esti norocos, gasesti iubirea. Amir nu face parte dintre norocosi. Asa incat, in calatoriile de afaceri, in Senegal, se indragaosteste de frumoasa si senzuala Nabu, cu pielea neagra ca abanosul. Fiind un musulman practicant si un om de bun simt, Amir se casatoreste, de fiecare data cu Nabu, alaturi de care descopera tandretea, senzualitatea, iubirea. Se hotaraste sa o aduca cu el acasa, ceea ce deschide drumul problemelor in viata lui, dar, pe care, datorita firii lui si a lui Nabu, reusesc sa le faca fata intr-un mod cu totul onorabil.
Am sentimente contradictorii fata de acest personaj, desi, imi pare ca cele de intelegere, acceptare si respect capata intaietate.
Ben Jelloun povesteste cu talc despre iubire, religie, respect, rasism si handicap intr-o carte care te vrajeste si te tine prizonier pana la sfarsit si care, odata terminata, te intoarce catre ea din cand in cand, sa ii mai arunci cate o privire, ca unei vechi iubiri.
"-Acest copil este un noroc, un semn de la Dumnezeu, un bine pe care Dumnezeu vi l-a trimis. Sunt copii care nu cunosc raul si e peste puterile lor sa se abata de la calea binelui. Trebuie iubiti, caci afectiunea pe care o poarta ei este infinita. " - si asa va ramane mereu Karim, fiul cel mic din casatoria de cutuma, pentru Amir.
"-E momentul sa imbratisezi aceasta religie care, daca este bine inteleasa, poate fi de mare ajutor. Dintotdeauna oamenii au avut nevoie sa-si potoleasca temerile. Ma gandesc ca au creat religiile ca sa suporte viata si misterele ei, moartea fiind principala enigma pe care n-a dezlegat-o nimeni niciodata. Eu dau crezare tuturor profetilor. "
"Destinul este plin de gropi. Moartea trebuie sa fie intr-una din ele."
"Tanger, orasul tuturor posibilitatilor, de pe coastele sale se vad pamanturile spaniole, europene."
O carte profunda, o carte care ne deschide usa catre alte culturi, obiceiuri si oameni, care, in aparenta atat de diferiti, sfarsim prin a intelege ca sunt asemeni noua.

[Rima Ghanem · Rating 3 out of 5]

في هذه الرواية إشارة إلى جزء مما يتعرض إليه ذوو البشرة السوداء من اضطهاد وعنصرية في المغرب. العنوان غير ملائم للمحتوى، ورغم محاولة الكاتب تبيان أن أمير الطيب لم يكن خائنا لزوجته لأنه أحب غيرها إلا أنه لم يتمكن من إقناعي بذلك فالخيانة خيانة حتى لو كانت بدافع الحب أو بحجة أن الله حلل للرجل الزواح من عدة نساء في آن واحد. لم أتعاطف مع أمير ولم أتفهم أيضاً عدم دفاعه عن نابو وأطفالها حين تعرضهم للاضطهاد من قبل الاخرين. رواية لا بأس بها، لم تكن مميزة كما توقعت من قراءتي للتقييمات السابقة إلا أنها تستحق القراءة.

[HALIMA Elyoussoufi · Rating 4 out of 5]

Une agréable lecture où notre grand écrivain de langue française expose sans tabous plusieurs sujets vécus par notre société à la veille de la libération. Il y traite le racisme contre les africains, et aussi entre les différentes couches de la société marocaine, comme lorsqu'il évoque les fassi qui se crois supérieur à tous les marocains. Une lecture facile et touchante que je recommande vivement.

[Demeter · Rating 4 out of 5]

Ben Jelloun a jeho zamyslenie sa nad emigráciou a rasizmom vo forme viacgeneračného románu. Neviem či to bolo prekladom alebo originálom, no niektoré časti knihy sa čítali veľmi ťažko. Nie téma, ale spôsob opisu. Mystika a dobrý anjel Karim. Treba čítať!

[Anca · Rating 3 out of 5]

Am cumparat aceasta carte crezand ca este o poveste de dragoste, dar este de fapt opusul - o poveste despre ura, despre rasism si discriminare a oamenilor pe baza culorii pielii lor.
Cartea il urmareste pe Amir, un comerciant de mirodenii din Fes care in fiecare an merge in Senegal pentru a cumpara marfa si pentru ca este barbat si religia ii permite, incheie o casatorie temporara cu o tanara senegaleza de culoare, foarte frumoasa si tanara pe nume Nabu. Amir este deja casatorit in Fes, si are 3 copii cu Fatma nevasta lui, dar se indragosteste de Nabu datorita dezinvolturii ei in momentele intime si decide sa o aduca cu el in Fes. Lucru care, evident, nu este pe placul Fatmei si a copiilor acesteia, cu exceptia lui Karim, copilul cel mai mic care desi suferea de retard mental avea o inima foarte calda si buna.
Mi-a placut mult de Karim si m-a impresionat aceasta carte reusind sa imi prezinte intr-o alta nota copiii cu probleme de acest gen, nu realizasem ca sunt asa puri si luminosi, gata sa creada mereu ce este mai bun in oameni.
Amir este portretizat ca un barbat destul de neasumat, care cauta placerile proprii dar si linistea, neintrand in conflict cu sotia lui sau cu rudele pentru a o apara pe Nabu. Cu toate acestea pare ca soarta le surade si in final moare prima sotie iar el imbatraneste alaturi de Nabu avand o casnicie fericita. Interesant este ca el pare protejat de soarta pe tot parcursul vietii, desi nu isi da interesul prea mult, afacerile ii merg bine, apoi cand situatia se inrautateste pe fondul framantarilor politice, el vinde tot si se muta la Tanger unde il ia fratele lui sub aripa sa si il invata exact ce trebuie sa faca sa aiba succes.
Din iubirea lui Amir si Nabu se nasc 2 baieti, unul alb si unul negru, povestea urmarindu-l in continuare mai mult pe Hassan, cel cu pielea neagra si cel care simte cel mai mult discriminarea. Nimeni nu il credea ca tatal lui este alb, iar sa fii negru in Maroc insemna sa fii un fel de cetatean de mana a doua (african, nu marocan). El se revolta, nu reuseste sa aiba aceleasi performante la invatatura ca fratele sau, si nici mai tarziu in business nu pare ca are succes, desi nici nu se chinuie prea mult. Are si el un fiu la randul lui, Selim, care traieste cea mai halucinanta poveste din acest roman - pe cand se afla intr-un cartier din Tanger in care locuiau negrii veniti din Africa in speranta imigrarii in Europa, este ridicat de politie, nu este crezut cand spune cine este, ca are tata alb si este marocan, asa ca este trimis in Senegal, fara bani, fara sustinere, fara sa poata sa isi anunte familia. Acesta este momentul in care Selim pleaca in cautarea radacinilor sale, a locurilor din care se trage bunica lui Nabu, si ulterior face pe jos drumul greu parcurs de toti africanii in incercarea lor de a ajunge in Europa - traverseaza Senegalul, Sahara, Marocul si ajunge in final la Tanger dupa multe peripetii. Din pacate povestea lui nu are un sfarsit fericit, caci ajuns la Tanger este nelinistit, nu isi mai gaseste locul, si decide sa plece mai departe catre Europa, fiind impuscat de politia de frontiera.
Sunt multe episoade in care se prezinta rasismul - albii care ii desconsidera pe negri (nu sunt marocani!), negrii care la randul lor ii urasc pe albi (ura naste ura, "albul e culoarea lasitatii"), chiar si negri ajunsi in pozitii pe putere care se uita de sus cu dispret la fratii lor negri care nu au avut aceleasi sanse:
"Cazul politaiului negru m-a pus pe ganduri. De ce era dusmanos, rasist feroce, indarjit si prost? Probabil si el indurase rasismul colegilor si al superiorilor sai. Si el trebuie sa fi fost fiul unei sclave aduse din Africa. Faptul ca purta uniforma si arma ii conferea importanta. SI isi varsa ranchiuna asupra celor pe care ii aresta, albi si negri."
Dar ce mi-a placut cel mai mult a fost modul in care autorul a prezentat islamul - simti pe parcursul intregii carti iubirea si admiratia autorului fata de spiritul religiei islamice, dar pe de alta parte priveste cu luciditate si modul in care unele aspecte sunt interpretate de oameni intr-un mod care nu este neaparat aliniat cu intentiile originale ale dogmei:
"Ca sa fii un bun musulman, e de ajuns sa crezi in acest Dumnezeu unic si in Mahomed, mesagerul sau; nu trebuie sa ucizi, sa furi, sa minti, sa inseli, sa faci rau..; trebuie sa-i ajuti pe saraci, sa faci danii, sa te rogi...Pe scurt, trebuie sa fii bun si sa nu faci niciodata rau. Este o lupta permanenta importiva tentatiilor.
- Nu e islamul pe care il stiu eu. Stiu ca femeia nu este egala barbatului si ca, de pilda, ea mosteneste doar jumatate din cat mosteneste barbatul...
- Asculta Nabu, nu trebuie sa confunzi islamul si musulmanii. Important este sa ai un comportament corect si omenos. Cel care maltrateaza o femeie nu are nevoie de pretextul religiei sa o faca."
Sau urmatoarea fraza, care mi s-a parut foarte socanta: "Niste barbati imbracati ca afganii, in tunici lungi...., se plimbau urmati, unii dintre ei, de femei in negru din crestet pana in talpi. Hassan nu era surprins. Auzise de astfel de oameni care practicau un islam inventat de ignoranti"

Mi-a mai placut si ca sunt povestite cateva momente din istoria recenta a Marocului, cum ar fi protectoratul francez, monarhia, clasele sociale, modul in care se raportau marocanii la ideea de independenta.

Putea sa lipseasca povestea in poveste - pretextul povestitorului din Fes care ne spune istoria lui Amir nu prea isi are rostul, in opinia mea.

[Natalie · Rating 5 out of 5]

Interesantna tema i roman.

[Bia Kobolova · Rating 3 out of 5]

Po dlhej dobe kniha, ktorú som nedokázala dočítať, lebo ma vôbec nezaujímala.

[Marie Morassutti-Vitale · Rating 4 out of 5]

Un livre qui raconte le racisme d’une façon authentique et original. Le style de Tahar Ben Jalloun s’approche du conteur d’histoire.

[Camillejkt · Rating 2 out of 5]

Je sais que les 4emes de couverture sont souvent un peu (beaucoup) exagérés, mais "puissante saga s'étalant sur 3 générations entre Dakar, Fes et Tanger" et "un grand roman d'amour" ?
On ne parle pas du même roman...

Aucun effort pour faire exister
- les personnages (Les enfants de la première femme sont inexistants, la première femme elle-même n'a pas d'existence en dehors de la jalousie et du racisme.. le fils de troisième génération est présenté en 1 paragraphe avant qu'on ne saute 20ans et qu'il ne parte à la recherche de ses origines (origines qui, soit dit en passant, ne sont pas les siennes mais celles de son père ?? Il dit être métis Fès-Senegal mais c'est vrai de son père seulement, sa mère étant (peut-être) une métisse du Brésil),
- les lieux, (3 mois à Dakar et à part un arbre et la chambre des tourtereaux on ne découvre pas grand chose, Fès est riche ? Bourgeoise ? Je ne sais rien de plus sur cette ville (ou sur Tanger) après ce roman..
- les relations (qu'est ce qui nourrit l'histoire d'amour des personnages principaux en dehors du sexe ? À part le fait que Nabou est belle, jeune et sexuellement libérée, rien n'est dit sur ce qui construit leur relation... Comment les frères jumeaux peuvent grandir ensemble (on nous dit qu'ils sont toujours seuls tous les deux au lycée) sans que le blanc ne prenne conscience des difficultés de son frère noir ?)

J'ai eu du mal à terminer ce (court) roman, et j'en ai déjà oublié l'essentiel..
dommage.

[Amna · Rating 4 out of 5]

يحكي الراوي قصة التاجر المغربي أمير، الذي يصطحب إبنه كريم في رحلة إلى السنغال، اعتاد القيام بها لجلب بضاعته. يعود لسنغالية اعتاد زيارتها كلما أتى السنغال. تزوجها عُرفيا ليبقي علاقته معها في إطار الشرعية. يُقرر قبل عودته للمغرب الزواج بها، واصطحابها معه. عند عودته، تكتشف زوجته الأمر،..تنتقل السنغالية نابو للعيش مع ضرتها في بيت واحد..تبقى الأولى هي المسيطرة..تلد الثانية توأم ذكور..أحدهما أبيض البشرة والآخر أسمرها..تموت الزوجة الأولى..ينتقل أمير بزوجته الثانية إلى منطقة أخرى لكسب عيشه بعد تغير ظروف تجارته..يموت بعدها..تعمل نابو على تربية إبنيها..تتوالى أحداث الرواية لتظهر جانبا مظلما تعيشه الإنسانية..التفرقة والعنصرية بين البشر..فهذا الإبن المغربي الأبيض يعيش براحة، بينما يتعذب توأمه المغربي أسمر البشرة في بلده..يمتد تأثير تلك العنصرية على الحفيد أيضا..الأسمر بطبيعة الحال..يحاول الفرار من هذا الواقع، فيُرحّل عن المغرب إلى السنغال باعتباره متسللا، ولا مُجيب لتوسلاته..فهو مغربي..ينتمي لتلك الأرض..يعود للمغرب مُتسلّلا محاولا الهرب إلى إسبانيا..تستمر معاناته..

[علا]

لا أعرف لماذا اختار الكاتب هذا الاسم للرواية، ربما كوسيلة لجذب القارئ أكثر من أي شيء آخر. صحيح أن القصة تبدأ بزواج متعة بين مغربي وإفريقية ينتج منه أبناء يلعبون دورًا محوريًا في الرواية، لكن موضوع الرواية الأساسي من أولها إلى آخرها هو العنصرية. تبدأ أحداث الرواية من منتصف القرن العشرينات وتمتد إلى أوائل الألفينات في مدن مغربية مختلفة وأجزاء من إفريقيا، لكنني استغرقت وقتًا حتى استوعبت السياق الزمني للرواية، فمن الصعب التصديق أن هذه العقلية والممارسات العنصرية تحدث في الزمن المعاصر. الرواية سريعة، فيها مقاطع تبدو كتقارير تاريخية أو آراء ومواعظ شخصية من الكاتب -أو ربما المترجم- كما كانت هناك بعض المشاكل في الترجمة. ليست الأفضل فنيًا لكنها زاحرة بالأفكار والمواقف التي تستدعي التأمل. تستحق القراءة.

[Monica scrie · Rating 2 out of 5]

It feels like I've just read a draft that has skipped the system and managed to be published.

The title is inappropriate and it generates wrong expectations. Too few pages are about the marriage.

You don't know who the main characters are. Who you should follow through.

Everything is superficial and it's not even a statement about racism, because it feels like some words just come out of the blue.

Shocking things are said and done and the pages move on. For instance, a child sees a cat that tells the story of a boy almost raped by a king. And the action just moves on. Really?

It was my first chance given to a Morrocan writer and now I just feel confused.

[Mybookmark Gr · Rating 3 out of 5]

"Le mariage de plaisir" is NOT "The Happy Marriage". Just wanted to share this info, as I was a bit confused reading the reviews here in the first place. "Le mariage de plaisir" is not yet available in English.

"Le mariage de plaisir" is about Amir, a wealthy merchant of Fes, who contracts a "marriage of pleasure" with Nabou, a young Fulani. This is a very well written tale about Marocco, racism, and immigration. I couldn't help but feel shocked when the narrator revealed huge events, in such a simple way. I couldn't help but feel sad about the truths that unfold.

[Puiu Mirela · Rating 3 out of 5]

O carte interesantă, o poveste care atrage prin subiectul abordat, personaje bine conturate și situații prezentate fără stilizări de imagine. Din păcate, pe parcurs am simțit că s-a pierdut în detalii iar povestea de la început și-a pierdut sensul.