O să mă ştii de undeva

by Petronela Rotar

“O să mă ştii de undeva e ca o matrioşcă din păpuşi de sticlă, cu care umbli c-un fel de teamă, să nu le scapi şi să se strice, dar apasă fără frică, intră, trage, priveşte-le, studiază-le, citeşte – au trecut prin multe, au rezistat în lumea reală şi au să reziste şi-n varianta lor hîrtioasă. (…) După ce-o să citeşti cartea ei de debut, o să exclami precum o tenismenă care tocmai a cîştigat un turneu foarte important – WOW! – şi de aici încolo o să ştii exact de unde o cunoşti.”
(Mihail Vakulovski)
“Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere şi de simţire nu se savurează. Se muşcă, se mestecă, se-nghite drag. E dulce şi te ustură. Incantaţie şamanică este aceasta, nu scriitură. Vrăjitorie curată căreia n-ai cu ce să vrei să i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci şi te umpli de bună mireasmă. Pentru că ea e bună şi se dă. Pentru că ea e atât de bună încât te restituie ţie-ţi. Cuvinte-flori-de-câmp care nu se adună-n mănuchiuri, ci se răsfiră-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tănase zicând c-aşa se cheamă poveştile-poeme. Îndată m-am gândit la Petronela, c-o ştiu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despărţiseră apele şi nici vântoasele în asta şi cealaltă. Pe când aveam noi ochi mulţi de heruvimi şi aripi şase de serafimi.”
(Ana Barton)
“Scrie cu pasiune, știe să riște, să-și transforme experiența de viață în poeme. Este recognoscibilă și nu plictisește. Petronela Rotar are toate șansele unei traiectorii literare memorabile.”
(Alexandru Petria)

Genres: Poetry, Romanian Literature, Romania

Unknown Binding

First published January 1, 2014

About the author

Petronela Rotar nu are biografie literară. Maximum una pseudoliterară, cu indulgenţă. S-a născut la ţară, ca veşnicia lui Blaga, undeva lîngă Braşov, şi a făcut naveta la oraş. La şcoală, aia cîtă a făcut. La liceu, i-au apărut cîteva poezii în revista literară a şcolii, iar ăsta ar fi putut fi un început bun pentru o biografie literară, dar nu a fost. Apoi nu a mai apărut decît la televizor şi în ziare. Şi acolo, de partea greşită a microfonului. A fost reporter, editor sau prezentator la staţiile locale ale Pro TV, Antena 1, Realitatea. S-a apucat de două facultăţi, Litere şi Sociologie, şi nu a terminat-o pe niciuna. Are de gînd să nu o termine nici pe a treia. S-a apucat şi de doi copii, iar pe ăştia încă îi desăvîrşeşte. Sau aşa îşi imaginează, cînd se place pe sine. Cînd nu, nu îşi imaginează nimic. A scris toată viaţa pentru ea, sperînd că atunci cînd o să dea colţul va fi descoperită, publicată şi premiată. S-a prins tîrziu că nu va fi aşa, drept care şi-a făcut un blog. Aşa a ajuns să publice în Tiuk şi să scrie pentru Catchy. Şi să scoată prima carte, O să mă ştii de undeva. Gata.


Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...

Reviews

[Maria · Rating 1 out of 5]

Eu nu stiu sa citesc poezii, poeme sau ganduri lirice. Daca autorul e bun insa (cum e de pilda Bukowski), ma invata unde sa fac pauze, unde sa insist, ce parti sa citesc de mai multe ori samd. Nu e si cazul Petronelei Rotar. M-am trezit intorcand paginile in gol si fix degeaba, asteptand de la fiecare nou rand ideea, asocierea de cuvinte sau emotia care sa dea sens experientei. Din pacate n-am reusit sa gasesc nimic si n-am inteles nici dupa 120 de pagini, cam ce vrea dumneaei de la mine ca cititor.

Si nu sunt experta in domeniu, dar ma gandesc ca ar fi fost frumos ca citatele/ideile din alte opere, sa fie cumva mentionate sau delimitate, macar la sfarsit. Nu de alta, dar poate nu l-au citit toti pe Boris Vian ca sa stie ca prin "nufar" se intelege de fapt o boala, si poate nici Pulp Fiction nu a fost pe gustul tuturor ca sa-i invete replicile pe dinafara. Si daca sunt considerate de autoare asa "must"-uri culturale, cu atat mai mult ar fi trebui identificate, nu de alta, dar ca sa stie lumea ce lacune sa-si indrepte.

[Roxana · Rating 5 out of 5]

Da, (o să?) te ştiu de undeva. Ceva din tine sunt eu. Mă îmbată cuvintele tale de femeie cu F mare. Mă îmbată locurile în care mă pierzi. Mă câştigi?

Mă învălui în Placebo, în Vian, în Eternal Sunshine of the Spotless Mind, în Katie Melua, în Sylvia Plath. Pun pariu că-ţi place Joan Baez.

Cobori în cele mai adânci unghere din tine, te demontezi, te uiţi la fiecare ciob şi te priveşti lucid şi cinic şi nu ţi-e ruşine să fii nimic din ce eşti. Şi nu ţi-e ruşine de cuvinte. Sticks and stones, not words. Nu adevăruri.

Sunt tu la 27 de ani. Poate pentru că îi am. Poate pentru că într-o dimineaţă m-am trezit îmbrăcată într-un tricou figurat cu mine. Poate că ar fi un moment bun pentru un tricou propriu.

Da, o să te ştiu de undeva. Dar tu?

[Ruxandra · Rating 4 out of 5]

Petronela Rotar are har. Pictează bine în cuvinte imagini colorate, ca un tablou viu. Vedeți în „Poză mentală de sus:“ fâneața strânsă, căpițele, vișinii cu fructe pârguite în jurul iubiților îmbrățișați și picăturile de ploaie care cad din norii vătuiți amestecându-se cu lacrimile femeii.

Am multe poezii preferate, dar cea mai aproape mi-e „M-am trezit“, în care eul se trezește, dintr-o neliniște de neînțeles, la patru dimineața și privește în întuneric, respirând aerul reavăn de munte. Vede o singură fereastră luminată vizavi; un alt suflet neliniștit stă la o masă cu capul între palme și uneori își frământă mâinile. Meditația celui care privește și ideea instrucțiunilor de folosire și „păstrare în condiții optime“ a sufletelor formează unul dintre cele mai frumoase paragrafe citite în ultimul timp, într-adevăr á la Bukowski. Se încheie astfel:

nu lăsați pe jos, nu mâzgăliți cu markerul, nu loviți, nu împroșcați cu noroi, nu hăituiți, nu batjocoriți, nu înșelați, nu dispăreți, vă rugăm. nu vindeți, nu subînchiriați.

Și mi-e așa ușor să-mi închipui că toate astea se întâmplă în Brașov, că acolo vede ea „doar jumătate de pădure, jumătate de cer și jumătate de oraș“. Parcă privesc spre Tâmpa, sau parcă sunt la Sinaia, privind Baiul împădurit. Iar ăsta nu e singurul lucru care-mi amintește de acasă, laitmotivul ultimelor săptămâni din viața mea.

Volumul acesta de debut are trei părți. Întâi, Hani cântă erosul și singurătatea într-un amestec de poeme lirice și epice. A doua parte, O să mă știi de undeva, e complet lirică și cântă scriitoarea, profesia, polivalența femeii și, evident, singuratatea. A treia și ultima parte e Pizda lirică. Numele popular nu trebuie să ne sperie, e despre mamă, fiică și, din nou, singurătate, și e majoritar epică.

Titlurile poemelor nu vorbesc despre întreg, ele sunt doar începutul. Și fiindcă nu are majusculă, nicio propoziție nu începe, doar continuă ce e de spus. Stilul e aparent non-conformist, dar evident postmodernist.

Petronela Rotar ne va (re)aminti de Tom Waits recitând Bukowski—am găsit Nirvana și The Laughing Heart pe Youtube și i-am fost recunoscătoare autoarei. Face referire la la Silvia Plath și Spuma zilelor și scriitura lui Boris Vian. Creează un pastiș.

Toate cele de mai sus sunt manifestările femeii singure, deja văduvă la 35 de ani, mamă a două fete, ziaristă și scriitoare cu obsesia ordinii și curățeniei. Martore ale maternității și profesiei sunt lalelele sidefii stilizate de pe peretele alb sufrageriei, iar martore ale singurătății și erosului sunt lalelele stilizate de pe peretele vișiniu al camerei mamei. Vedeți titlul „Căsuța celor trei fetițe“.

Cum îndeamnă chiar autoarea în instrucțiunile ei de folosire de care am amintit mai sus, să „nu lăsați pe jos, [să] nu mâzgăliți cu markerul“, o mamă singură la 35 de ani, căci ea e mai puternică decât cei mai mulți dintre noi și (în consecință, măcar,) chiar mai demnă de iubire. Aflați din „La treizeci și cinci de ani tinerețea se sfârșește“ că nu se sfârșește și aflați despre femeile pe care cea zugrăvită-n volum le poartă-n ea, despre metamorfoza lor, cronologic, și desprea înțelepciunea introspecției și a încercării le reconcilia, ierta, asuma și iubi.

După ce am citit și Orizontul, de Patrick Modiano, Petronela Rotar îmi reconfirmă că "nu există suflete pereche, tot așa cum nu există șosete care să stea împerecheate multă vreme", că suntem ca niște sfere invizibile, dar solide, universuri care nu se întrepătrund niciodată, doar se ating tangențial și se privesc din exterior prin perspectiva propriului centru sau interior. Poezia cu titlul „Aici//“, spune PR, „începeam eu și nu știam că te termini tu.“

Nicio iubire
care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de țigară stinsă direct pe dermă.
(...) suntem arși pe interior. arsuri mari, arsuri mici.
(....)

[Vio · Rating 3 out of 5]

Cu părere de rău, poate era de 4 stele, dar m-a scos din sărite haosul î/â.

În atenția autoarei: mă ofer să recitesc și să corectez cartea dacă intenționați să o republicați.

[Ianolia · Rating 3 out of 5]

„O să mă ştii de undeva”, de Petronela Rotar, este o altă carte care se citeşte uşor. Am primit-o recent şi a fost perfectă pentru o pauză între lecturarea cursurilor pentru facultate. În mod normal, în maxim trei ore e gata. Eu am „tras mâţa de coadă” destul de mult. Am lăsat-o din mână de câteva ori la început. Mi se părea banală si nu mi-a plăcut în primă fază. Apoi, am lasat-o pentru că mă dureau toate câte îmi semănau. Uneori pentru că aveam nevoie de apă pentru a stinge durerea adevărului şi tristeţii care mi se făceau nod în stomac şi în gură simţeam amarul neîmplinirii.
Autoarea se joacă cu noi, cu cititorii. Împărţită în trei părţi: Hani, O să mă ştii de undeva şi Pizda lirică, este o carte a (re)cunoaşterii dedicată însăşi autoarei şi cititorilor săi. Ar fi scrisă în versuri albe. Eu nu cunosc această noţiune. Nu pentru că aş fi o incultă sau o neandertaliană. Pur şi simplu nu agreez decât ideea de proză sau versuri.
https://funions.ro/recenzii/o-sa-ma-s...

[Sebastian · Rating 2 out of 5]

Poems. Full of life.
Totally worth the time.

[Doina Vilceanu · Rating 3 out of 5]

Am citit-o dintr-un foc si fara pauze. Nu sunt mare fan al acestui gen literar. Foarte personal, pare mai mult jurnal cu trairi / ganduri de moment. Probabil mi-ar fi placut mult mai mult daca eram mai tanara si mai suparata... asa n-am putut sa empatizez prea mult.

[SemneBune · Rating 5 out of 5]

Cu cât o carte este mai mediatizată, cu atât este mai dificil să emiți o părere personală despre ea; este ca atunci când o serie de molecule intră în coliziune și se izbesc unele de altele. A nu se interpreta că nu sunt de acord cu mediatizarea și promovarea, dimpotrivă. Și totuși, ce ai putea să spui despre o carte care face RMN-ul eului liric? Că este bună, că este frumoasă (??), că este așa și pe dincolo?

Petronela Rotar se descărnează, așa cum însăși afirmă, un fel de ”șoc și groază, imagini care pot afecta emoțional”. Sigur, ”șocul” este acela că talentul abundă cu fiecare rând scris. Se poate numi talentul grafoterapie? Sau este mai degrabă grafoterapia un instrument care învârte mecanismele talentului? ”Groaza” apare abia după ce ai parcurs primul capitol, când descoperi frânturi din tine în gândurile altcuiva. Tu nu ai avut forța necesară să le transpui pe hârtie, și altcineva mai priceput te-a ”ajutat”, într-un fel.

de la sursă: Petronela Rotar – O să mă știi de undeva – SemneBune http://semnebune.ro/2014/petronela-ro...

[Giurgiu Florin · Rating 5 out of 5]

O experiență literară superbă!
Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Am fost sceptic în privința modului în care e structurat romanul, dar tocmai această îmbinare de poeme și proză face tot farmecul cărții.
Cu o astfel de structură cred că e foarte ușor să dai greș și extrem de greu să găsești un echilibru. Felicitări autoarei! :)

[Oana]

Am citit-o dendrită cu dendrită, respirație cu respirație.
Acum o știu și mai bine. De undeva din poezie și poem. O fi greu să te dezvălui așa, să îți rupi exteriorul și să lași totul la vedere? Cred că mi-ar fi imposibil.

[Cristian China birta · Rating 2 out of 5]

Eu cu poezia suntem cam ca sămătișa și trupa Black Pink. Adică existăm amândoi pe această planetă, dar cam atât.

Așa și cu cartea ”O să mă știi de undeva” de Petronela Rotar.

Carte de poezii. Despre care nu am nici cea mai mică idee daca este bună sau nu. Pentru că eu nu mă pricep la poezie. Deci îmi declin masiv competența.

Dacă mă întrebați de ce zic, totuși, ceva despre o carte de poezie, chestiune la care nu mă pricep, vă răspund în acest nou episod din #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2019/08...

[Madalina Lupu · Rating 1 out of 5]

Poeziile nu au trezit in mine nimic. Nu am simtit ca infloresc pe dinautru in timp ce am citit cartea. Mi s-a parut mult prea personala, in sensul in care sunt lucruri pe care nu le poti descifra sau nu le poti intelege daca nu le-ai trait, iar eu nici nu mi-am putut da seama daca le-am trait pentru ca in mare parte nu le-am inteles (probabil este si vina mea ca cititor). Nu m-am identificat in nici-o poezie din pacate.

[Vasilescu · Rating 5 out of 5]

Cred ca cel mai important lucru la o proza lirica este ca ea sa iti transmita o emotie ,sa te transpuna intr-o anumita stare .
Consider ca degeaba intelegi ,descifrezi cu mintea o poezie sau o proza lirica daca sufletul nu iti este catusi de putin tulburat . Tot ce este poetic se trece mai intai prin filtrul emotiilor apoi printr-unul logic. De aceea cred ca iti trebuie si o anumita stare sa citesti asa ceva.
Poezia nu se citeste ca pe un roman de aventura .

[Kovacs · Rating 1 out of 5]

Am o fost dezamagita total, pentru ca, in momentul in care am primit-o, nu am apucat s-o citesc si, ieri cand am deschis-o, am vazut ca contine mai multe pagini albe, in loc de capitolele, care trebuiau sa fie! Mare pacat!

[Cristina Ungureanu · Rating 5 out of 5]

Petronela Rotar nu dezamăgeşte cu niciuna din cărţile ei. Recomandare de servire: se devorează cu nesaţ.

[Simona Saplacan · Rating 4 out of 5]

Nice!

[Ana-Maria Anania · Rating 5 out of 5]

Mă repet, dar nu am cum altfel. Petronela Rotar e ARTĂ!

[Ștefan Andrei · Rating 1 out of 5]

Mai multă poezie găsești pe o ușă de toaletă publică.

[Daniel Afloarei · Rating 5 out of 5]

Fucking Goddess.

[Adrian Găinaru · Rating 4 out of 5]

https://ch3815h.wordpress.com/2015/06...
O sa ma stii de undeva este cartea debutului literar al Petronelei Rotar, petrecuta in 2014, in cadrul colectiei radical din 5, la editura Herg Benet publishers din capitala. Intr-un ton aparent confesiv, care proiecteaza mesajul cartii intr-un imediat mai palpabil decat orizontul de asteptare al publicului larg, autoarea brasoveana cu o cariera jurnalistica in spate structureaza O sa ma stii de undeva in trei parti: hani, o sa ma stii de undeva si pizda lirica.
Imbracand haina unei confesiuni, prima parte-l are destinatar pe hani, cel caruia eul auctorial ii spune oful si i-l scrie ca-ntr-o scrisoare pe care o-mpatureste cu grija si i-o transmite lui-ului imposibil de aflat, disparut iremediabil, sau cu slabe sperante si incredere ca se poate afla candva, intr-o sticla pe apa marii-nvolburate pe-ntunericul noptii sau insorita racoare a diminetii. Discurs poetic cu valente epistolare, asa dupa cum insasi autoarea isi subintituleaza primul capitol citand din Epistola 1 a lui Pavel spre Corinteni, unde hani e echivalentul calcului lingvistic partial pe considerente formale adica din englezescul honey, apelativul pentru caracterizeaza empatia si pretuirea mieroasa pentru celalaltul dintr-o relatie, aici draga, dragule, proiectia masculina biografica ce completeaza o fire, o stare, un simtamant, o inima, o femeie, o mama, o dragoste.

Eul feminin auctorial dezbraca femeia de toate hainele timpului, ale perioadelor si varstelor de evolutie dinspre copilaria spre maturitate si nu numai atat, ci si caracterizeaza intregul unitar prin parti sau chiar parte printr-o metonimica optica menita a revela incertitudine, regret, apasare, ironie, care desi taioasa uneori imbraca in haina zambetului atitudinal resursa necesara de depasire a hopurilor existentiale, asa cum de pilda cartea Petronelei este ancorata intr-un cotidian biografic bine conturat. In primul capitol dupa hani o virgula marcheaza de 21 de ori faptul ca tonul confesiv-epistolar are bine ancorata referential impartasirea. O data mai pregnant ca-n cazul celor 21 de poeme din prima parte, regretul este unul vadit inca din titlu: ma priveai albastru (hani,), pentru ca-n partea a doua mixajul lirism-poeme epice sa ne-o prezinte asa cum autoarea insista metonimic, decupata in parti, devoalata de valuri pe Petronela-sinteza tuturor varstelor pe care persoana ei le-a experimentat odata cu evenimential biografic.

O sa ma stii de undeva e marca unei definiri prin ochii femeii adulte, mama, gospodina, femeie de cariera, educator, prieten si chiar sora mai mare pentru cele doua fiice ale sale cu care se mandreste firesc, uman, deloc ostentativ, demn, bucurandu-se totodata de o incredere, respect si iubire care le fac pe toate trei fetele sa fie okey, chiar daca primele doua ar dormi noaptea cu fricile atarnate de candelabrul camerelor lor, iar fata (sora lor cea mai mare) cu frici, dar neagatate de candelabru, ci de petalele lalelelor pictate pe peretii de unde razbat miros, aer si voioasa atmosfera feminina, calda si primitoare. Partea de final a cartii sinteza lirism-poeme epice, Pizda lirica – metonimica prefatare a feminitatii incununeaza simtaminte care dor, regrete ce vin dupa realitati greu de acceptat peste care se trece totusi, iar un leac in aceste suisuri-coborasuri existentiale este scrisul, grafoterapia, narcisismul nevoii de completare a unei identificari personale prin raportarea pe o gradatie a calitatii scrisului descriu o viata intre copertele acestei carti de debut care e animata frumos. Succes si pe viitor cu scrisul Petronelei, pentru ca nu am vreun dubiu ca sora mai mare a fetelor ei se va opri prea curand din scris, mai curand din vietuit opac sau mat pe care incearca mereu sa-l resemantizeze creativ, dar nu din scris!

[Bibliotraveller]

”PAISPREZECE

te naști
și începi imediat să construiești
pui durere peste durere peste durere
fac un zgârie-inimă
care pleacă din călcâiul drept și te-nțeapă în valva mitrală
pui frică peste frică peste frică
faci un zgârie-creier
care pleacă din călcâiul stâng, urcă în neocortex și te-nțeapă în sistemul limbic
pui mecanism de apărare peste mecanism de apărare
zid peste zid
platoșă peste scut
faci un Alcatraz
cu un singur prizonier.

tu.”