Întuneric

by Otilia Cazimir

Cartea aceasta nu e o carte nouă. Am scris-o, cu dragoste şi cu tot avîntul tinereţii, acum 28 de ani, în 1928. Şi totuşi, nu e o carte veche, deoarece întimplările pe care le povestesc sînt adevărate — iar adevărul nu îmbătrineşte niciodată. Prima ediţie, din 1928, purta următorul subtitlu : Fapte şi întîmplări adevărate (din carnetul unei doctorese). Din vechea ediţie am lăsat la o parte trei povestiri, care erau străine de atmosfera generală a cărţii, înlocuindu-le cu alte trei, scrise mult mai tîrziu. Şi, cum vremea n-a trecut fără folos pentru mine, cum, an după an, n-am încetat de a învăţa să scriu, aşa cum învăţ şi astăzi — fără să schimb nimic din cuprinsul povestirilor, ci căutînd, doar, să le subliniez semnificaţia, le-am supus unui aspru şi riguros control stilistic. Doctoriţa de la Mirceşti nu sînt eu. Doctoriţă la Mir ceşti a fost sora mea, care astăzi nu mai este. Am trăit mult alături de ea, acolo, pe valea Şiretului şi am cunoscut de aproape oamenii de acolo. Am colindai satele de moldoveni şi de ciangăi, am intrat în Palatele lui Moş-Ghercă, am gustat din vinul şi din vorba colorată a domnului Valma, am stat la sfat cu Mangu şi m-am uitat şi eu, în rînd cu ceilalţi, la străinul lepădat de teren în păpuşoaiele din marginea satului. Cînd a plecat doctoriţa din Mirceşti, au dus-o pînă la gară grupuri de copii, de femei şi de bărbaţi de prin toate satele, scăpaţi de la moarte prin grija ei

122 pages, Paperback

First published January 1, 1928

About the author

Born in Cotu Vameș, Neamț County, she was the fifth child of schoolteachers Gheorghe Gavrilescu and his wife Ecaterina (née Petrovici). She attended middle and high school in Iași and took courses at Iași University's literature and philosophy faculty, but did not graduate. Her pen name, which she never liked, was selected by her mentors Mihail Sadoveanu and Garabet Ibrăileanu: the former came up with "Otilia", the latter with "Cazimir". In 1912, she made her debut with poems in Viața Românească, to which she remained a loyal contributor. Other magazines that published her work include Însemnări ieșene, Adevărul literar și artistic, Lumea, Bilete de Papagal, Iașul nou, Iașul literar, Orizont, Gazeta literară and Cronica. Her first book was the 1923 poetry volume Lumini și umbre, followed by Fluturi de noapte (1926) and Cântec de comoară (1931)

Cazimir's poems focus on the universe becoming domestic, while in its turn, the domestic perpetuates the cosmic. Her prose books were Din întuneric. Fapte și întâmplări adevărate. Din carnetul unei doctorese (1928), Grădina cu amintiri și alte schițe (1929), În târgușorul dintre vii... (1939); she also authored a novel, A murit Luchi... (1942). Some of these works include poetic sketches reminiscent of Antoine de Saint-Exupéry or Colette, while others are in a more realist vein. Cazimir worked as inspector-general of theaters in the Moldavia region from 1937 to 1947. She was involved in a discreet, years-long relationship with the married poet George Topîrceanu.