‘Idiocy and freedom cannot coexist.’ — Daizus Luscus, the first President of Sector 10
‘Expurgo’ is a piece of speculative fiction, a dystopian novel (with flawed utopia, cyberpunk and biopunk elements) set in the near future, in which human society has evolved towards the eradication of inculture.
The Intellectual Defense Service has operatives everywhere, insensitive, genetically enhanced and chemically manipulated cultural soldiers with superior physical and cognitive skills. II-22, a second generation operative, is sent on a mission to infiltrate the Resistance against Culture hideout, posing as a deserter and to eliminate the rebel leader. We follow II-22 and his uncultured rebel asset, Morgana, through the daily futuristic news of the Sector 10 Press Agency (the first case of book theft in fifty years, the discovery of a totum planet and of an alien drug, the emeargence of a new currency — the gigabyte, the cloning of the dinosaurs, the artificial creation of unicorns, the first robot with human emotions, the terrorist attacks lead by the monks of the of The Order of the Four Riding Saints, the discovery of a deadly virus in the frozen body of a yeti etc.), the nights in the Kowloon Walled City like outskirts, an apocalyptic rebel revolt, violence, culture, love and a reimagining of our world. What happens when II-22 is faced with human emotions and discovers the forbidden pleasures of a life outside the strict rules of the Service?
In a way it is a somewhat inverted ‘Fahrenheit 451’ with influences of Orwell, Huxley and Philip K. Dick, the novel explores also the social, political and economical implications of the new enlightened world.
‘For me a society in which culture is mandatory and all inculture is punishable by law is an utopia and I found an immense joy in writing such a book. I hope you will find the same joy in reading it.’ — The Author
George CORNILĂ (n. 1986, Focșani) a debutat cu romanul Cu dinții strânși (2007; reeditat în 2022). Au urmat romanele Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse (2013; 2014; 2021), Regele lupilor (2016), Expurgo (2018; 2019), Diluvium (2019) și Silex (2024), biografia romanțată Hasdeu. Duhuri (2023), volumele de povestiri și nuvele Arlequine (2018), Entropic (2020) și Rezervația (2022) și cartea cu povești pentru copii Toxi Foxy (2018), pentru care a primit mai multe premii naționale și internaționale.
Este prezent cu proze în peste zece antologii apărute în România și Marea Britanie. A fost copywriter, secretar general de redacție și redactor-șef.
Face traduceri din literatura americană și britanică, scrie articole pentru Dilema veche, Observator cultural, Familia, Matca literară, Luceafărul de dimineață, Salonul literar și Aphelion (SUA) și ține ateliere de scriere creativă.
Visează la o casă pe plajă, cu o cameră uriașă doar pentru bibliotecă și o cameră ceva mai mică pentru pisici.
Foarte interesantă ideea din spatele poveștii, cu toate că utopia se transformă cu iuțeală în distopie, dat fiind modul în care o idee bună este aplicată prost și cu prea mult zel, devenind un coșmar pentru unii și un ideal pentru alții. Un „Fahrenheit 451” sucit, în care incultura este pedepsită prin lege. O idee bună, însă principiul aplicării forțate a ei e greșit, după părerea mea. Dacă vreau să rămân incult și stau în banca mea, atunci de ce să fiu trimis în lagăre de reeducare? Sau împușcat pe loc? Mai este oare asta o utopie? Rezumat simplu, nu. Personaje cam de carton, poate că ar fi trebuit să se mai dezvolte povestea, ca să poată avea și personajele mai mult spațiu de desfășurare. În rest, dură și percutantă, cum mă și așteptam. Ecouri din „Minunata lume nouă” și „1984”, dar să nu credeți că dacă le-ați citit, veți ghici și cum se termină „Expurgo”. Mie mi-a plăcut. Mai multe, pe FanSF: https://wp.me/pz4D9-2VR.
Am urât cartea asta, atât de faină e ideea. WTF vreau să spun? E o distopie care are loc într-o Românie a viitorului, în care incultura e ilegală, iar Educația e impusă prin lege. Suna ca lumea visurilor mele, până când ni s-au arătat fisurile ei, oamenii care refuză să se supună, rebeliunea. Dar și poliția acestei lumi, modul inuman în care sunt tratați.
I-am urât pe rebeli. Dar sunt oameni. Am apreciat sacrificiul polițiștilor. Dar și ei sunt oameni și poate n-ar fi trebuit să fie făcuți să uite asta. E o carte care te pune pe gânduri.
Totuși, e scrisă destul de sec, mai ales la început. Există un motiv care justifică foarte clar acest stil, dar nu tuturor le-ar putea fi pe plac.
This is a review for the English version of the book from Amazon kindle. From what I understand there are some differences in the Romanian version from this one, but I try to read books in digital format whenever I get the chance because I don't really have room in my library for all the books and comics that I read.
Usually, when you read a book you end up rooting for the main character(or characters), but it wasn't really the case with this one, I felt really conflicted. On one hand, you have a utopian society that puts culture above everything, and of course, this idea appeals to me. I mean, I'm writing a review on Goodreads, it's obvious that I read books, that I enjoy them, but I also appreciate culture and I'm not a big fan of ignorance. On the other hand, I also enjoy some other things that the society depicted in the book would not agree with, like the music I listen to(mostly metal and some punk), or the fact that I like going o concerts of said music genres, to lose myself in the crowd in front of the stage, and of course, there's also some alcohol involved at concerts, another thing that would be banned and inappropriate.
For other people, from what I see in some of the other reviews here as well, it's easy to choose one over the other, but not for me, and I don't think we should. From my experience, I learned that it's good to have balance in your life. Extremes of any kind will end up doing you or others harm in some way sooner or later. I might be wrong, there might be exceptions to this rule, but I haven't found them until now.
Anyway, this conflict between the two sides is what made the book enjoyable for me. On the other hand, there were some areas of the book that I felt were underdeveloped, the action, the characters and the relations between them needed more room to breathe. I wasn't a big fan of the ending of the book either, why the open ending? It's really annoying, but I hope that means there's room for a followup book. I would really enjoy seeing how things change and what becomes of the characters.
Romanul SF „Expurgo” este un cocktail Molotov de concepte inflamabile și acțiune feroce, care dincolo de interesanta premisă a unui „Fahrenheit 451” inversat, creează mai degrabă o lume malformată cumplit, de genul celor răsărite din imaginația supurândă a lui Serge Brussolo sau China Miéville, decât vreo schiță onirico-metaforică în stil Bradbury.
Pornind de la ideea utopică a unei societăți unde cultura este valoarea definitorie, sunt deversate controlat – asupra cititorului – tot mai multe scurgeri reziduale și dejecții ale cruntei realități distopice rezultate prin aplicarea în practică a teoriei respective... https://analogiiantologii.com/2022/01...
Un roman distopic foarte bine construit și echilibrat, cu personaje fascinante și o acțiune care te prinde încă de la primele rânduri. Scriitura e impecabilă, cu scene descrise dinamic, nici prea detaliat, nici prea succint, ci exact așa cum trebuie. Am dat numai 4 steluțe, pentru că sfârșitul mi s-a părut puțin forțat, dar e de apreciat că autorul nu a căzut în capcana unui final comercial, previzibil, cum se întâmplă deseori cu romanele distopice de acest fel.
O carte pe care o apreciez datorită ideii avansate. Nup, nu am nimic împotriva unui regim de culturalizare forţată precum în Expurgo, iar satira presărată cu abilitate pe parcursul romanului transformă cartea într-un deliciu şi te duce cu gândul la muuulte personalităţi publice ale zilelor noastre.
Foarte rar imi plac muzica si filmele romanesti, in schimb avem scriitori foarte buni. Zic asta pentru ca in ultima vreme am citit, cu satisfactia pe care melodii sau filme autohtone nu mi-au oferit-o, mai multe carti ale unor autori romani. Asa ajungem la romanul “Expurgo” al lui George Cornilă. Unul dintre primele lucruri la care se gandeste cititorul acestei carti despre ilegalitatea prostiei este, cu siguranta, filmul “Idiocracy”. Numai ca acela era o satira groasa si violenta; “Expurgo” joaca in alta liga, care are aceeasi tinta, dar opereaza cu mijloace superioare, amintind de “1984” sau “Minunata lume noua” si istoric, la un moment dat, de mineriade. Cartea insa merge pe drumul ei propriu, amestecand, cu o imaginatie dezlantuita ca un trup care face camasa sa plesneasca la cusaturi, povestea unui viitor in care cultura se lupta cu prostia, stiri fictive pornind de la care s-ar putea scrie, pentru fiecare, o intreaga alta carte, si o idila frumoasa intre un supraom (nu in sensul previzibil si tocit al filmelor recente cu supereroi) si o simpla muritoare. Iar legatura dintre ei oglindeste conflictul dintre metropola perfecta, curata, hi-tech dar parca fara suflet a primului si favela nesfarsita, murdara, inapoiata dar care naste pasiuni puternice a tinerei luptatoare fara cauza. Nu vreau sa spun mai multe despre ce se intampla in carte, farmecul e sa cititi si sa descoperiti cu ochii, mintea si sufletul dvs. Vreau sa mai spun insa ca nu am inteles de ce autorul a folosit pseudonime pentru personaje din istorie si din viata reala, de genul poetului Marlowe Speare, al regizorului Merk Talick, al omului de stiinta Robert T Beagle, ba chiar mentioneaza genul muzical manules. As da zile de la mine sa aflu, dar nu mi-a stricat nicicum placerea de a citi “Expurgo”.
Am citit varianta in limba romana in 2 zile dupa achizitionarea ei de la Final Frontier. Sincer, daca nu vad dialog in 3-4 pagini imi piere cheful de carte. Aici am avut alta reactie, nu puteam sa las cartea din mina, cu toate ca dialog a avut , cred, pe la pagina 30.... Foarte multe intrebari in carte, foarte interesanta. Evolutia cartii este liniara, nu ne duce in trecut-viitoar-prezent si alte combinatii. Personajele putine dar bine conturate. Ideea de pune pe ginduri, la prima vedere pare o idee buna faptul ca exista Serviciul Apărării Intelectuale. Spre sfirsitul cartii, analizind mai multe puncte de vedere, se vede ca e prea dur acest serviciu. Va recomand fara nici o urma de exitare sa o cititi. Din ce mi-a spus autorul (ha... am fost la lansare si am si autograf), varianta in limba romana este mai dezvoltata fata de cea in engleza care se gasete pe Amazon. 2-3 referiri la Bucuresti, manules (99% inseamna manele...).
Am citit varianta in limba romana in 2 zile dupa cumpararea de la Final Frontier. Sincer, daca nu vad dialog in 3-4 pagini imi piere cheful de carte. Aici am avut alta reactie, nu puteam sa las cartea din mina. Foarte multe intrebari in carte, foarte interesanta. Evolutia cartii este liniara, nu ne duce in trecut-viitoar-prezent si alte combinatii. Personajele putine dar bine conturate. Ideea de pune pe ginduri, la prima vedere pare o idee buna faptul ca exista Serviciul Apărării Intelectuale. Spre sfirsitul cartii, analizind mai multe puncte de vedere se vede ca e prea dur acest serviciu. Va recomand fara nici o urma de exitare sa o cititi. Din ce mi-a spus autorul (ha... am fost la lansare si am si autograf), varianta in limba romana este mai dezvoltata fata de cea in engleza care se gasete pe Amazon. 2-3 referiri la Bucuresti, manules (99% inseamna manele...).
O carte ca un ghimpe, înțesată de sfâșiere și paradox. Omul dezumanizat în umanitatea lui și omul dezumanizat în elevarea lui se întrevăd într-un sine scindat, ale cărui părți se întâlnesc circular, fiecare în altă extremă al spectrului, într-un un exercițiu imposibil, morbid. Cultura, în mod esențial și istoric un act de disidență, devine un instrument al obedienței superioare. Frământări de übermensch străpuns de realitatea telurică a condiției umane imuabile în ciuda oricărui progres. O carte despre clivaje. O carte despre nurture over nature.