Capitanul Apostolescu intervine este al doilea roman scris de Horia Tecuceanu. Imediat dupa aparitia primei editii, cartea a devenit bestseller national, impunandu-l pe autor drept unul dintre cei mai buni scriitori de literatura politista ai epocii sale. Trecerea timpului n-a facut decat sa confirme faptul ca Tecuceanu este unul dintre maestrii thrillerului politist de la noi din tara, alaturi de Rodica Ojog-Brasoveanu si Haralamb Zinca. Asasinate comise astfel incat sa para sinucideri, sume uriase de bani, combinatii amoroase, afaceri pe sub mana, alibiuri greu de demontat, toate imbinate intr-o ancheta dificila, cu un final absolut surprinzator.
Superb scrisa iar personajele ajung sa iti fie dragi. Crimele sunt detaliate pt a te face sa intelegi mintea criminalului, dar mai important mintea anchetatorului.
Era aproape ora trei dimineața și Nicu Apostolescu mai avea câteva ore de gardă. Se simțea indispus și, mai precis, plictisit de inactivitatea la care era condamnat încă vreo trei ore. Preluase serviciul de dispecerat al Direcției judiciare la ora zece seara, și până la ora când începe povestirea noastră nu intervenise nimic care să-i poată stârni interesul. Desigur că șeful judiciarului, colonelul Vasile Gherasim, citindu-i a doua zi raportul în care va fi consemnat: „în timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic”, va constata cu satisfacție sistematica diminuare a criminalității. În ce-l privea pe el însă, adesea se gândea că este un ghinionist. Dacă s-ar fi născut cu douăzeci de ani mai înainte, ar fi putut lucra la judiciar prin anii ’48-’49, când atacurile armate ale bandiților împotriva magazinelor de bijuterii și a băncilor se comiteau în plină zi. Când colete cu femei ciopârțite erau găsite în cele mai frecventate puncte ale Capitalei, iar escrocheriile și falsurile de anvergură nu erau o raritate.
„- De altfel, nici s-o să ai când, deoarece mâine dimineață ai să te prezinți la mine. Vreau să-ți predau dosarul unei sinucideri suspecte.” Așa se termină primul roman din serie, „Căpitanul Apostolescu anchetează”, făcându-se o legătură între cele două volume. În „Căpitanul Apostolescu intervine”, avem de a face cu o sinucidere suspectă. Deși colegii săi sunt tentați să închidă cazul, celebrul fler al lui Apostolescu îi spune că ceva nu este în regulă, că nu vorbim de o sinucidere, ci de o crimă mascată. Precum toate romanele scrise în acea perioadă, și „Căpitanul Apostolescu intervine” este atmosferic. Ne este descris un București de pe vremuri, cu legendarele „borcane” de la intersecții, un fel de gherete ale polițiștilor și multe alte aspecte specifice.” https://literaturapetocuri.ro/capitan...
Cartea „Căpitanul Apostolescu intervine” a plăcut din prima. Familiarizată deja cu personajul principal acum am avut așteptări mari de la acesta, ce au fost mulțumite printr-un deznodământ bine așezat pe piese. În pofida descrierilor ample cu privire la decesele celor două personaje am avut parte de un traseu bine definit pe care am mers în tandem cu renumitul căpitan și care mi-a arătat și o altă traiectorie a elucidării misterului unui criminal ce s-a lăsat mult așteptat. Sau mai bine zis mult „invitat” în incinta sectorului de poliție. Ironic sau nu învinuitul s-a ținut tare, însă vicleșugul și cuvintele plasate strategic de anchetatori l-au demascat teatral creând un final bine pus la punct. Ce pot să mai spun, o carte ce merită toată atenția!