Le suspendu de Conakry

Les énigmes d'Aurel le Consul #1

by Jean-Christophe Rufin

Comment cet Aurel Timescu peut-il être Consul de France ? Avec son accent roumain, sa dégaine des années trente et son passé de pianiste de bar, il n’a pourtant rien à faire au Quai d’Orsay. Il végète d’ailleurs dans des postes subalternes. Cette fois, il est en Guinée, lui qui ne supporte pas la chaleur. Il prend son mal en patience, transpire, boit du tokay et compose des opéras… Quand, tout à coup, survient la seule chose au monde qui puisse encore le passionner : un crime inexpliqué. Suspendu, ce plaisancier blanc ? À quoi ? Au mât de son voilier, d’accord. Mais avant ? Suspendu à des événements mystérieux. À une preuve d’amour qui n’arrive pas. À un rêve héroïque venu de très loin… En tout cas, il est mort. Son assassinat resterait impuni si Aurel n’avait pas trouvé là l’occasion de livrer enfin son grand combat. Contre l’injustice. Avec tout son talent d’écrivain (Rouge Brésil, prix Goncourt 2001, Le Collier rouge, Immortelle randonnée…) et son expérience de diplomate (comme ambassadeur de France au Sénégal), Jean-Christophe Rufin donne vie à Aurel et nous le présente dans une première histoire. Ne nous y trompons pas : suivre cet anti-héros au charme désuet est un plaisir de lecture mais aussi un moyen de découvrir les secrets les mieux gardés de la vie internationale.

Genres: France, Fiction, Africa, Mystery, Thriller, French Literature, Roman

208 pages, Kindle Edition

Published March 28, 2018

About the author

Jean-Christophe Rufin is a French doctor and novelist. He is the president of Action Against Hunger and one of the founders of Médecins Sans Frontières (Doctors without borders). He was Ambassador of France in Senegal from 2007 to June 2010.

Rufin was born in Bourges, Cher in 1952. An only child, he was raised by his grandparents, because his father had left the family and his mother worked in Paris. His grandfather, a doctor and member of the French Resistance during World War II, had been imprisoned for two years at Buchenwald.

In 1977, after medical school, Rufin went to Tunisia as a volunteer doctor. He led his first humanitarian mission in Eritrea,where he met Azeb, who became his second wife.

A graduate of the Institut d'études politiques de Paris (Political Sciences) in 1986, he became advisor to the Secretary of State for Human Rights and published his first book, Le Piège humanitaire (The Humanitarian Trap), an essay on the political stakes of humanitarian action.

As a doctor, he has led numerous missions in eastern Africa and Latin America. He is former vice-president of Médecins Sans Frontières and former president of the non-governmental organization Action Against Hunger.

Reviews

[Orsodimondo · Rating 4 out of 5]

A TESTA IN GIÙ


Immagine pittoresca e folkloristica del porto di Conakry che in realtà è moderno, enorme e pieno di traffico di merci. La sua gestione è stata assegnata al gruppo turco Albayrak. Ed è strano i cinesi si siano fatti battere sul tempo.

Conakry è la capitale della Guinea, ex colonia francese. Rufin la usa per ambientare il suo romanzo, ma non sembra particolarmente interessato a farla vivere. Infatti, è difficile, direi impossibile, percepire da queste pagine che la città è grande e popolosa (quasi quattro milioni di abitanti), e anche coglierne la peculiare geografia, con tanto di penisola, istmo e isola, il tutto proteso nell’oceano Atlantico davanti alla costa dell’Africa Occidentale.

A Rufin interessa di più l’atmosfera e i personaggi, a cominciare dal protagonista Aurel Timescu: ma sono davvero tutti riusciti, ben tracciati, gustosi.



Cosa ci fa Aurel Timescu in Guinea? E perché mai un rumeno è console francese?
Perché Aurel è riuscito a fuggire dalla Romania di Ceausescu, diventare francese grazie a un matrimonio, e dopo una breve esperienza in polizia, intraprendere la carriera diplomatica.

Anche se diplomazia è un parolone riferito a Timescu, che è un piccolo uomo un po’ così, col fisico alla Polanski, ma ben meno affascinante, simile a qualcuno dei protagonisti dei romans dur di Simenon, un ometto vessato e mobbizzato, deriso e spesso umiliato. Auriel coltiva amore per la giustizia, e per la musica: è lui il pianista sulla copertina, che in Francia si è guadagnato da vivere anche suonando nei piano bar.
Accanto a questo, Auriel si astiene da rancore, desiderio di vendetta, spirito di rivincita: il che lo rende particolarmente gradevole.



Se non bastasse, come potrebbe non essere il mio eroe dopo quanto segue?
”Le piace Klimt?” domandò premurosamente Aurel.
“Non ne capisco molto, ma è carino”.
“Carino”. Se non avesse avuto ben presente ciò che stava preparando, Aurel avrebe messo quello zotico alla porta. Ma si calmò. “Tutti i peccati verrano conteggiati, e il castigo si abbatterà sui colpevoli”.


Lo Sheraton Grand Konakry.

L’appeso è Jacques Mayères, 66 anni, ricco uomo d'affari dell'Alta Savoia, che ha venduto baracca e burattini per navigare sulla sua barca a vela.
È definito appeso perché all’inizio della storia viene trovato morto, con un colpo di pistola in fronte, appeso all’ingiù all’albero maestro del suo yacht.
È con questa immagine che si apre il romanzo, una scena del crimine contemplata da una folla ammassata nel porto turistico di Conakry, in Guinea.

La soluzione del caso potrebbe far rimpiangere il fatidico maggiordomo. Ma anche no: è un pochino appiccicata, ma in linea col tono e l’umore del racconto.


La peculiare morfologia di Conakry.

[Bill on GR Sabbatical · Rating 4 out of 5]

Romanian-born French Consul Aurel Timescu arrives at the pier in Conakry, French Guinea around noon, long after the discovery at daybreak of the corpse of a Frenchman hanging from the top of his yacht's mast by one foot, blood streaming from a gaping wound to his chest. Lacking authority and jurisdiction, he nevertheless leverages the absence of his boss, the vacationing Consul General, into an opportunity to investigate. An interesting tale, set in a fascinating part of West Africa, about which I know little. The author was a co-founder of Doctors Without Borders and a French Ambassador to Senegal. He is the author of three other mysteries featuring Aurel Timescu, which I don't believe have been translated to English yet, and many other books.

[Sassenach · Rating 4 out of 5]

Voilà un roman policier sympathique et dépaysant. En plus, Aurel, le personnage principal, est haut en couleurs, bizarre mais très attachant et l'ensemble est émaillé de petites touches d'humour pince-sans-rire comme j'aime bien !

[Adela · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut extrem de mult personajul principal, Aurel, un mare iubitor de vin, dar și un mare gentleman. Ajuns consul din noroc, mereu își dorea să fie polițist. Are o minte ageră, sete de adevăr și nu îi e frică să își bage nasul unde nu trebuie.

Felul în care vorbește cu femeile, atenția pe care le-o acordă, sensibilitatea pe care o are și pe care nu o ascunde, toate astea fac din el un personaj aparte. Iar ca "investigator" e cu mult peste poliția din Guineea, conduce o anchetă în paralel, mult mai interesantă decât cea oficială.

Mă bucur că am descoperit seria aceasta, abia aștept să continui seria!

Categoric, nimic nu era limpede în povestea acestui asasinat, dar tocmai asta făcea cazul atât de pasionant. Lui Aurel nu-i plăceau întâmplările simple. Îi plăcea să creadă mereu că lumea e mai complexă decât pare a fi la prima vedere. Atunci când asculta un jurnal de actualităţi, îşi imagina mereu câte un complot în spatele fiecărei ştiri. De cele mai multe ori, ipotezele sale erau bizare. De data aceasta, însă, spre deplina sa încântare, avea de-a face cu un
mister adevărat. De-acum avea să facă gimnastică mentală cu un scop, nu doar de dragul unor jocuri ale minții.

[Janie Prim · Rating 5 out of 5]

I loved this little book! Aurel, a French Consul from Romania, becomes obsessed with an unsolved crime in French Guinea, and as he searches for answers while playing his piano into all hours of the night, and allies himself with the deceased's sister, comes up with some amazing answers, which no one expected from an odd misfit as him. It is well-written, and was clever and fun...and short! Loved it!!

[Bill Silva · Rating 3 out of 5]

Quirky and oddly engaging main character, exotic setting, and interesting atmospherics--but not an especially gripping mystery, and the resolution is completely out of left field and not very satisfying. There's something a little off-putting about the tone as well--the French colonial mindset is still alive and well, apparently.

[Kriste · Rating 3 out of 5]

It has been pleasant and interesting reading, but that is all I can say about this book. I have heard that this is trilogy and probably I will read all three.

[Laetitia Lopez · Rating 2 out of 5]

Ça se lit bien, ça se lit vite.
Un meurtre, une enquête, un autre pays, une recette qui fonctionne sur le papier.
Cependant, le personnage, volontairement bizarre, ne m’a pas touché et j’ai trouvé la résolution du crime un peu trop facile et gentillet.

[Arnold · Rating 4 out of 5]

Leuke boeken: Aurel is de wat sullige, aan koude witte wijn verslaafde consul van Frankrijk in onaantrekkelijke plaatsen zoals Bakoe of Conakry. Hij lost daar dan op slimme manier moorden op. De schrijver is arts, hij heeft o.a. voor Artsen zonder grenzen gewerkt, maar hij was ook ambassadeur van Frankrijk in Afrika.

[Granny Sebestyen · Rating 2 out of 5]

Bonjour les lecteurs ....
Voici le dernier Rufin qui est très très gentillet, à la limite du décevant!
Aurel, français d'origine roumaine, est un improbable consul de France occupant un poste subalterne en Guinée.
Avec sa dégaine des années 30, son passé de pianiste de bar, sa haine de la chaleur et son amour du Tokay, il dénote sous l'ambiance tropicale.
Profitant de l'absence de son supérieur hiérarchique, il va se lancer dans un enquête pour tenter de résoudre l'énigme de ce plaisancier blanc, retrouvé suspendu au mât de son bateau.
Aurel a toujours rêvé de jouer les Sherlock Holmes .. Il va prendre son rôle à cœur et mener son combat contre l'injustice et rétablir la vérité..... Bof bof bof !!!
Ancien ambassadeur de France, certes Rufin dresse un portrait peu flatteur de certain " expats " nostalgique de " temps béni des colonies ".
L'écriture est plaisante et légère ( très académique ), mais Monsieur Rufin nous a habitué a bien mieux.
L'ensemble reste bien plat !!
Je pense que l'auteur devrait abandonner le style " polars" pour se consacrer aux romans historiques où il excelle.( cfr son petit dernier dans le genre " Le Tour du monde du roi Zibeline ")
Ceci est le premier volet d'une trilogie et je ne suis pas certaine de me plonger dans la suite.

[Liviu Szoke · Rating 3 out of 5]

Din recenzia de pe FanSF: „Lectura e lejeră, atmosfera, pe cât de exotică m-aș fi așteptat de la o poveste care se petrece într-o zonă sufocată de praf și căldură excesivă (de fapt, cred că nici n-am mai citit până acum o poveste care să se petreacă într-un astfel de decor, într-o capitală africană), iar personajul principal, pentru că, de fapt, autorul s-a concentrat aproape în totalitate doar pe creionarea acestui personaj, Aurel Timescu, uitându-i parcă de tot pe ceilalți, în încercarea de-a schița un personaj cât mai plin de defecte (dar care are totuși o mare calitate: dorința de-a face dreptate, indiferent prin ce mijloace), și reușind, totuși, să-l facă cu atât mai credibil, este, în opinia mea, extrem de reușit și reprezintă sarea și piperul acestei povești. Bine, parcă ar mai fi mers niște povești din timpul tristei perioade petrecute în România, unde a „vizitat”, deși nu voluntar, închisorile comuniste. Dar poate că e loc și de ele, într-un nou volum. Concluzia: parcă aș mai citi măcar o aventură cu Aurel Timescu, indiferent unde l-ar trimite capriciosul sistem diplomatic francez. Poate în Groenlanda, ca să compenseze cu gradele Celsius în număr prea mare de la Conakry?”
Mai multe, aici: https://wp.me/pz4D9-2XL.

[Lionelle · Rating 2 out of 5]

Bien écrit, mais sans grand intérêt.

[Sylvie Dupont · Rating 2 out of 5]

Une enquête policière bien plate, sans suspens. Décevant.

[Daniel · Rating 4 out of 5]

Cu o intrigă complicată, în care realițiile de familie ale victimei se împletesc cu trecutul tulmutos al detectivului amator și hățișurile birocratice ale unei fost colonii franceze, romanul excelează în prezentarea atmosferei din cadrul Consulatului Francez din Conakry (capitala Republicii Guineea) și a excentricului viceconsul de origine română Aurel Timescu. De altfel, Aurel este singurul personaj cu adevărat bine construit de Rufin (cunoscut prin romanele sale istorice), scăpare compensată din plin de stilul plăcut, cursiv al textului. Experiența în diplomație, Rufin a fost ambasador al Franței în Senegal), se simte pe tot parcursul cărții, reușind să evidențieze, din tot exotismul african, exact de ceea ce este nevoie pentru a-și pune în evidență ideile și a nu transforma cartea într-una de călătorii.

Aurel Timescu este un exilat francez de origine română, care, printr-o serie de coincidențe stranii, ajunge să lucreze în diplomație. Dar marele lui vis a fost să lucreze în poliție. Excentric, cu talent de muzician, fin observator al naturii umane, Aurel se aruncă cu capul înainte atunci când i se ivește ocazia de a fi detectiv într-un caz de omucidere.

Acest volum este primul dintr-o trilogie a cărei erou, sau antierou, este compatriotul nostru Aurel Timescu. El este român și evreu, timișorean și brașovean, sentimental și analitic, un Sherlock Holmes est-european, mereu la patru ace, chiar dacă simțul său estetic face parte dintr-o altă lume. Mult succes, Aurel!

[R · Rating 2 out of 5]

Very good character development, but very poor investigation. The author focused so much on the character, that he neglected everything else, including the crime and the investigation, which is very poor and very convenient.

As a Romanian, I did like his representation of Aurel, without any biases or stereotypes. Points for that!

[Solfi · Rating 5 out of 5]

4,5 Sterne hätte ich lieber vergeben, denn dieser sprachlich gut geschriebene Kriminalroman ist bisweilen etwas (zu) konventionell in seinem dargestellten Ermittlungsvorgang, ab und zu auch zu stark im Bereich des Unrealistischen (etwa in der Auflösungsszene, die an einen - jedoch brutaleren - Christie'schen Meisterdetektiv erinnert), allerdings gelingt es Rufin, mit Aurel eine wunderbare und sehr originelle Ermittlerfigur zu schaffen, die Intelligenz, Eigensinn, Musikalität und Skurilität vereint, ohne eine Karikatur zu schaffen. Vielmehr fühlt man mit dem untergeordneten Konsul der französischen Botschaft in Guinea mit, beruflich wie privat. Die Darstellung der Schauplätze in Conakry (Marina, Botschaft, Wohngebiete etc.), die durchaus komplexen Zusammenhänge rund um den Mord sowie dessen eindrückliche wie rätselhafte Einführung zeichnen den Roman zudem besonders aus.

[Mathieu Lemoine · Rating 5 out of 5]

Un livre accrocheur, une histoire à la fois passionnante sans être lourde, bref, on retrouve le style pur de Rufin!

[René Paquin · Rating 4 out of 5]

Roman que j’ai eu beaucoup de plaisir à lire! Bonne enquête, inspecteur un peu hors champ, grande intelligence et amusant. J’ai déjà hâte de lire le deuxième!

[Andine · Rating 4 out of 5]

Easy to read, good pace and short story. Aurel's character is interesting and the crime not so simple. A lecture for your beach holiday for sure!

[Manon · Rating 3 out of 5]

Contrairement aux livres de Rufin lus précédemment, j'ai beaucoup moins accroché à l'intrigue et aux personnages mais ça reste une lecture agréable.

[Gabrielle Danoux · Rating 4 out of 5]

J’en suis arrivée à lire ce livre par un très heureux hasard. Je l’avais repéré sur babelio et je l’ai trouvé par la suite dans la boite à livres (qui sert aux désherbages réguliers ou aux abandons divers) de ma médiathèque. Quelle chance ! Je tenais, en effet, beaucoup à découvrir Aurel Timescu, ce personnage assez improbable et si véridique à la fois, qui m’a fait bien rire. C’est chose faite à présent et je dois dire que j’ai beaucoup aimé. J’ai trouvé la fin intéressante, mais comme je n’ai pas l’intention de dévoiler l’intrigue, je vous propose simplement une « compil » (liste non exhaustive) de citations (certaines déjà présentes sur le site) qui contribuent à réaliser le portrait du consul et qui ont donc, en principe, un lien avec la Roumanie dont je suis également originaire (l’indication de page fait référence à l’édition poche folio n° 6676). Je trouve qu’elles en disent long sur la perception de ce pays par un Français. Je trouve préférable de le publier dans sous cette forme « rassemblée » plutôt qu’en citations éparses :

Son patronyme se termine en « -escu », ce qui est typiquement roumain :
* – Je suis M. Aurel Timescu, dit-il en prononçant son nom à la roumaine. (p. 49)

Sur l’accent :

* Le problème, comme toujours, c’était l’accent. Avec sa voix qui déraillait, ses « r » roulés et ses intonations de paysan du Danube, Aurel savait qu’il était difficile de se présenter à un inconnu au téléphone sous le titre « consul de France ». Cela sentait le canular et on lui avait plusieurs fois raccroché au nez. (p. 49)

Sur son enfance en Roumanie et la nostalgie qu’elle suscite, malgré les « rigueurs » du communisme  :

* Il pouvait par exemple rester des heures devant une photo de classe qui représentait son aïeul, le père de sa mère, qu’on appelait le rabbin Kahen, avec ses élèves à l’école juive de Timișoara. Aurel regardait chacun des enfants, qui devaient être morts maintenant ou très âgés, et il imaginait leur vie. Parfois, c’était sa grande famille paternelle, assemblée autour du prêtre pour une fête catholique, qu’il regardait. Son père était facteur, huitième enfant d’une fratrie de douze. Tous les ans, il se rendait à la campagne près de Brașov et se devait de participer au grand rassemblement familial qui se tenait à la fin de l’année. La plupart de ces visages de paysans étaient inconnus d’Aurel mais il ne se lassait pas de scruter leurs traits rudes. (p. 73)

* Il avait été élevé dans un pays désorganisé où il fallait faire la queue à tout propos. Ce qui était difficile pour lui c’était de conserver dignité et volonté dans de telles ambiances. Son premier réflexe dans la foule était de retrouver la soumission et la passivité que le monde communiste exigeait de ses sujets. (p. 80)

* La vie l’avait doté, par la force des choses, d’une résistance inépuisable face à des vexations bien plus humiliantes. La Roumanie de Ceaușescu, où il avait grandi, était à cet égard une école d’une exceptionnelle rigueur, qui armait à jamais contre la bêtise et le mépris.

* Aurel comprit qu’une seule expression était de mise : l’admiration. Il s’était exercé très tôt, sous la botte de Ceaușescu à cet exercice et savait composer le visage qui convenait. Étonnement, approbation, soumission et terreur devaient être nettement perceptibles par l’interlocuteur, en sorte que celui-ci pût être assuré d’un complet triomphe. 

Sur le régime liberticide de Nicolae Ceaușescu qui peut expliquer sa soif de justice :

* Il avait eu une image fugitive des geôles de Ceaușescu, où, triste privilège, il avait été retenu plusieurs fois et accusé de « conduites antisociales ». (p. 141)

* En même temps, il avait la perspective de bien s’amuser et d’accomplir un acte de justice. Tout ce qu’il aimait dans la vie, en somme. (p. 241)

Sur son « addiction » au tokay (p. 76) : c’est très drôle, car il s’agit en principe d’un vin réputé en Hongrie, pays avec lequel les Roumains entretiennent des relations similaires à celle entre la France et la Belgique. En même temps il faut reconnaître que les meilleurs cépages roumains sont des vins blancs. Par ailleurs, il y a un peu de sang magyar qui coule dans ses veines (cf. p. 98)

Sur la perception de la mort :

* Aurel, par sa culture, croyait à la présence des morts. Dans la campagne roumaine où il était né, les défunts étaient là, attentifs, protecteurs ou malfaisants. La plupart des rites paysans visaient à les neutraliser, à les apprivoiser, à les conjurer. Dans sa famille, du côté de sa mère, on n’avait que mépris pour ses pratiques magiques. Mais dans la branche paternelle, à la fois valaque et magyare, on ne plaisantait pas avec ces choses. Aussi Aurel était-il persuadé qu’après avoir regardé Mayères en photo ces derniers jours, c’était le défunt qui, aujourd’hui, l’avait regardé. (p. 98)

Sur la perception (idéalisme naïf ?) de la France et de l’Ouest (l’Occident) par un Roumain :

* En Roumanie, quand il était jeune et qu’il rêvait de la France, Aurel s’était fait une certaine idée de l’élégance française. Celle des femmes, bien sûr, mais aussi celle des hommes. Il en était resté sur ce point à des notions tirées de romans de Maupassant, corrigées par les films des années trente. Il comprenait que cannes, chapeaux ou épingles à cravate aient disparu. Mais il imaginait toujours les Français amateurs de costumes de belle coupe et de tissus riches. Ce qu’il avait découvert en arrivant l’avait consterné. Il ne s’était jamais tout à fait habitué aux pantalons tire-bouchonnés, aux couleurs mal assorties, aux chaussures jeunes accompagnant des costumes bleus et autres hérésies qu’il avait sous les yeux tous les jours. (p. 133)

* – Quand je suis arrivé en France, je rêvais de devenir policier. C’est idiot, me direz-vous. Peut-être, mais il faut comprendre que là-bas, en Roumanie communiste, les seuls films qui venaient d’Occident étaient des histoires d’aventuriers ou de flics. On était nourris à Belmondo et Delon. (p. 175)

* Quand il vivait en Roumanie, Aurel s’était habitué à ce mariage permanent de la respectabilité et du crime. Les dignitaires communistes avaient tous l’air de mériter Marx sans confession. Et pourtant, ils cachaient sous ce masque la corruption, le mensonge, la violence. En arrivant à l’Ouest, Aurel avait voulu croire qu’il avait rejoint une terre de vérité où les méchants ont l’air de méchants et où l’on peut faire confiance aux braves gens. Au fond de lui, il savait que c’était faux. Mais il voulait y croire. (p. 219-220)

Sur la manière dont il est arrivé en France, il est vrai que la Roumanie « vendait » ses ressortissants qui voulaient quitter le pays, surtout les Juifs.

Enfin, une dernière, intéressante :

* Quand il était arrivé à l’Ouest, Aurel avait été pris en main brièvement par la DST. Les services français voulaient lui faire espionner la diaspora romaine. (p. 266)

[Raul Popescu · Rating 5 out of 5]

https://www.litero-mania.com/un-detec...

„În 2019, la Editura Crime Scene Press, a apărut, în traducerea lui Horia Nicola Ursu, romanul „Le suspendu de Conakry” („Spânzuratul de la Conakry”) de Jean-Christophe Rufin, roman care face parte din seria „Les énigmes d’Aurel le Consul”. Seria, din care, deocamdată, au apărut două volume – „Le suspendu de Conakry”, publicat în Franța în 2018 și recompensat cu Premiul „Arsène Lupin” pentru literatură polițistă, și „Les Trois femmes du consul” (apărut în 2019, la Flammarion) –, are în centru un personaj de origine română, și anume pe Aurel Timescu. Iată, un scriitor francez a creat un personaj român care a devenit deja, într-o oarecare măsură, celebru. După lectura romanului din 2018, pentru mine, cel puțin, este o certitudine că Aurel Timescu va deveni, dacă Jean-Cristophe Rufin va fi perseverent și nu-și va abandona eroul, la fel de cunoscut ca, să zicem, Maigret, personajul lui Georges Simenon.”

[Eline Rootsaert · Rating 3 out of 5]

Dans le premier volet de cette trilogie policière, Rufin nous emmène en Afrique et le monde de la diplomatie. Nous faisons la connaissance de Aurel Timescu, consul de France en Guinée, personnage complexe, extraordinaire, hypersensible et anti-héros par excellence.
Polar diplomatique divertissant mais pas du tout gratuit, le fil rouge, selon Rufin, est l’exploration de l’humain et l’enquête. «Enquêter, c’est voir ce qui manque, écrire c’est circonscrire aussi ce manque.» (Patrick Boucheron, La Grande Librairie, 29/3/2018)

[Linda · Rating 3 out of 5]

Le premier roman de Rufin que j'ai lu. Une intrigue policière interessante avec un personnage principal sympathique. J'ai bien aimé le personnage, decrit avec humour, mais j'ai trouvé que le dénouement etait moins bien que le reste ; le héros qui comprend soudainement toute l'affaire au dernier moment me paraissait trop invraisemblable. Malgré cela, le livre m'a plu et je lirai volontiers d'autres romans de cet auteur.

[Marie-Hélène · Rating 4 out of 5]

Rufin, c'est vraiment une valeur sûre! Quoi qu'il écrive, c'est toujours bien écrit, bien construit, des mots justes et une belle syntaxe.
Cette fois, il s'est essayé dans un genre nouveau : le roman policier, et je me suis bien laissée prendre. Bon moment de lecture.

[Martin · Rating 5 out of 5]

Bien écrit, j'ai apprécié les ambiances d'expatriés européens sous les tropiques, ça m'a rappelé des situations réeles.

[Anne · Rating 3 out of 5]

Malgré le côté peu vraisemblable du héros c’est un polar original et bien ficelé

[Anne-Marijn Küthe · Rating 4 out of 5]

Un personnage principal inoubliable !

[Ionuț Anastasiu · Rating 3 out of 5]

Un roman polițist destul de pitoresc, în centrul căruia se află un erou de inspirație dostoievskiană, dar căruia îi lipsește totuși dimensiunea abisală specifică universului rus din opera lui Dostoievski. Dar, ca și în cazul scriitorului rus, în acest roman totul se învârte în jurul personajului principal, despre care aflăm o multitudine de informații, unele relevante, altele mai puțin relevante, dar care, din fericire, reușește să păstreze și o doză oarecare de mister; în caz contrar, eroul și-ar fi epuizat definitiv orice urmă de atractivitate pentru cititor.
Aurel Timescu este ținta batjocurii marii majorități a celor cu care se intersectează în viața sa profesională, dar și în timpul liber. Nimic nu pare să fie de partea sa în relațiile cu ceilalți: este foarte scund, se îmbracă foarte nepotrivit și chiar excentric dată fiind căldura tipic africană a țării în care este vice-consul, este român într-o lume în care tot ceea ce nu este de origine franceză trezește suspiciune și este susceptibil de a fi marginalizat etc. Într-un cuvânt, toată lumea sau aproape toată lumea încearcă să scape de el. Dar dacă schimbăm perspectiva și ne plasăm de partea cititorului, ei bine, lucrurile se schimbă semnificativ: Aurel este o persoană melancolică, introvertită, agreabilă, iar faptul că sufletul său este nostalgic după vârsta idilică a copilăriei petrecută în România nu face altceva decât să ne trezească o emoție aparte. Aici trebuie făcută o precizare: România este, în același timp singura patrie a lui Aurel, dar și țara în care a fost prigonit în timpul regimului Nicolae Ceaușescu.
În concluzie, Aurel Timescu este o persoană complexă, având atât un intelect de a cărui profunzime nu ne putem îndoi în niciun moment, cât și un talent artistic foarte rafinat. Singura lui slăbiciune este faptul că se simte copleșit de emoție în prezența femeilor frumoase, dar acest lucru este de înțeles.
Narațiunea romanului este destul de liniară și foarte puțin palpitantă; astfel, în portul din Conakry, capitala Guineei, este împușcat și ucis pe propria ambarcațiune un francez bogat, de șaizeci și șase de ani, Jacques Mayeres. Acesta este găsit spânzurat de catarg. Pe aceeași ambarcațiune, se află și o prostituată, Mame Fatim, ce zace în pielea goală și legată de mâini și de picioare. Dar nu numai poliția va investiga acest caz. În mod oarecum straniu, cel care se ocupă de o anchetă paralelă este mai-sus amintitul vice-consul Aurel Timescu, pasionat de "anchetele criminalistice". Este simplu de înțeles că diletantul inteligent are mari șanse de reușită acolo unde poliția pare să eșueze. Lectură plăcută!

[Antenna · Rating 3 out of 5]

The quay of Conakry harbour is crowded with Guineans, mesmerised by the spectacle of a body suspended from the mast of a sailing boat in an apparent vicious act of revenge, but for what reason? The victim is a wealthy Frenchman who may have had a large amount of money stashed on board after selling his business, so was theft the main motive? Bored in his job, with secret dreams of being a detective, the unlikely consul at the local French embassy, Aurel Timescu, cannot resist the unexpected opportunity to investigate the crime unofficially in his manager’s convenient absence.

The first in a series which has proved popular, this novel marks a change in direction for author Jean-Christophe Rufin. With an impressive career path as a doctor playing a leading role in “Médecins Sans Frontières, and as a diplomat, his past novels have been located in a variety of countries, but tend to focus on serious themes and moral issues. In some ways, “Le suspendu de Conakry” follows this pattern, with its references to the corruption and lack of freedom in formerly communist Romania, Aurel’s country of origin, to the problems of post-colonial Guinea and the insidious network of the international drug trade.

However, as detective fiction it seems quite formulaic: divorced anti-hero with a drink problem, on bad terms with his boss. Habitually wearing an ankle-length mac in a country with an average temperature of over 80° F, Aurel is widely mocked and underestimated. Yet he somehow manages to establish a rapport with hints of possible romance with Jocelyne, the murder victim’s glamorous sister. This is despite behaving like a gauche adolescent in her company. Although Rufin has claimed when interviewed that Aurel is based on embassy staff he has met, he seems to have carried absurdity too far.

The plot is rather thin and banal, with Aurel largely relying on information he deploys young local men, like Hassan who works for the embassy, to glean by quizzing possible witnesses and suspects. There is a potentially interesting twist in Aurel’s persistent attempt to understand the psychology of Jacques Mayères. Influenced by his Romanian culture which fosters a belief in ghosts, he even imagines that Jacques is looking at him from a photograph. This apparently assists Aurel to work out how the crime occurred but the eventual denouement seems implausible and contrived in too many respects. For the most part slow-paced, the novel concludes abruptly, still dangling a few loose ends.

This proves an easy read which leaves one feeling dissatisfied, because some promising ingredients could have been handled better.