Ioan Chirila was born on the 25th of October 1925 in Ismail, a city in Southern Besserabia, now a territory of Ukraine. When he was 15 he moved, along with his family to Brăila, Romania, following the taking of Besserabia by the Soviet Union. He then moved to Bucharest and graduated from the Law School of the University of Bucharest. He became interested in sports from an early age, playing football at ‘Cetatea Ismail’ and ‘Dacia Galaţi’ as well as volleyball and tennis during university. He started writing for ‘Sportul Popular’ in 1951 and became a radio sports commentator in the 70s. After the Romanian Revolution he became CEO of ‘Gazeta Sporturilor’ and senior editor of ‘Pro Sport’. He is regarded as Romania’s greatest sports writer and journalist. He was a very prolific writer, writing more than twenty seven books and hundreds of newspaper articles in thirty four years.
De data aceasta nu îl mai avem în față pe Ioan Chirilă, cronicarul sportiv, ci pe Ioan Chirilă turistul. Un cronicar de călătorie. De la Sydney la Monaco, de la Moscova la Los Angeles și de la Berna la Mexico City, Ioan Chirilă realizează un jurnal de călătorie sincer și captivant, unde nu mai domină fotbalul sau sportul, ci istoria, cultura sau arta.
,,Când squadra azzura a apărut pe teren nu s-a mai auzit nimic. Petardele zburau spre jucători. Riva a evitat una, proiectându-se printr-un salt, în lături. Nimic mai mult decât această seară la Roma nu mi-ar fi putut evoca mai bine nopțile romane de la Circus Maximus.’’
Pag. 116
,,Partheononul nu se numără printre cele șapte minuni ale lumii deoarece depășește limitele artei. Nu știm dacă grenadierii lui Napoleon au fremătat de emoție când li s-a atras atenția că îi contemplă 40 de secole, dar e sigur că Pământul contemplă de 2500 de ani propriul său miracol, al cărui leagăn se află aici, mărturie a clipei când Protagoras, urcînd colina sfîntă, îi spunea lui Socrate că Omul este măsura tuturor lucrurilor. ‘’
De bună seamă, cel mai talentat cronicar român al ultimelor decenii n-avea cum să-și dezamăgească larga masă de cititori, într-o carte în care totuși fotbalul este mai degrabă un pretext decât o prezență constantă. Sfârșitul anilor 80. Sportul rege, "ultimul imperiu în care soarele nu apune niciodată" era la mare preț, atunci ca și acum. Iar privilegiații soartei, printre ei numărându-se, absolut pe merit, și Ioan Chirilă aveau ocazia de a urmări competițiile majore pe viu, în perioada în care călătoriile aveau o doză mai mare de farmec și de necunoscut. Munchen, Leningrad, Paris, Buenos Aires, Atena, Melbourne, sunt doar câteva dintre reperele turistice ale acestei călătorii. În care, cum spuneam, fotbalul joacă un rol secundar. Iar impresiile sunt mai mult ale unui turist cult, decât ale unui artist al metaforelor...