¿Porque tenemos la necesidad de creer en algo o alguien?
¿Que pasa en nuestro cerebro cuando ponemos en práctica nuestra fe?
¿Porque las religiones siguen contando con una excelente salud en el mundo, a pesar de que los progresos de la ciencia nos muestran cada vez con más detalle un universo vacío?
Boris Cyrulnik lleva a cabo un análisis apasionante de las razones profundas por las que muchos seres humanos necesitan seguir creyendo. Entre ellas, destaca las ventajas adaptativas que tiene la religión, tanto en sus expresiones individuales como grupales. En cualquier religión, Dios es una figura protectora y una extensión del amor de los padres. De ahí que ante las adversidades de la vida, el sentimiento religioso resulte ser un factor importante de resiliencia, llegando incluso a equipararse con los efectos de un buen apego durante la infancia. Pero Cyrulnik también nos advierte: el hecho religioso puede desviarse hacia una interpretación fundamentalista. En tal caso, el sentido que aporta la fe al sujeto tiene peligrosos costes sociales, ya que tales sentimientos van de la mano de la negación a aceptar al que tiene una cultura y una espiritualidad distintas, llegando a deshumanizarlo como a un enemigo.
Una obra amena y divulgativa donde Cyrulnik explica con argumentos sencillos y sin ningún tipo de rubor su sugestiva teoría de la mente y a la estrecha relación que existe entre el hecho religioso y la cultura.
Boris Cyrulnik est neuropsychiatre et directeur d'enseignement à l'université de Toulon. Il est l'auteur d'immenses succès, notamment Un Merveilleux malheur, Les Vilains Petits Canards, Parler d'amour au bord du gouffre et De chair et d'âme.
An eye-opener! I wasn't very familiar with the work about the concept of "God" in psychotherapy. The only ideas I am familiar with are the classic ideas of Sigmund Freud and Albert Ellis. Boris Cyrulnik has a tragic and great life story: survivor of the Holocaust he has worked with children warriors, with abandoned children, with children deprived of affection etc ... I have listened to some of his conferences on youtube and he shines. He is not an armchair academic but a person that suffered and that helped other suffering individuals to heal. For example, in my native country, Romania, he was one of the persons who convinced then prime minister Petre Roman to close orphanages from Ceausescu's time where children were isolated (lacking interaction with other persons their brains were atrophied.) The essential theme of this book is that the belief in God lowers the anxiety, raises the self-confidence and ties the group links. When misused (only our God is the true one, the others are unbelievers)the belief in God becomes a destructive force. Before reading the book I have considered the concept of God from a purely intellectual perspective. This is because I was born and lived in peaceful countries and I had a tranquil life. I have failed to consider sufficiently the concept of God from a psychological perspective though I should have thought more given that I have read in the past William James "The Varieties of Religious Experience ". Cyrulnik's book is excellent! I will read others by the same author ...
După cum spune și autorul, "Dumnezeu suferă când vede răul."
O perspectivă științifică asupra modului în care religiozitatea și credința pot ajuta persoanele afectate de războaie sau alte nenorociri să reziste și chiar să găsească puterea de a merge mai departe.
Ce am apreciat mult din această carte este modul în care este explicat cum se dezvoltă perspectiva religioasă la copii odată cu dezvoltarea creierului.
Aparent, religia este strâns legată de atașament. Împrumutăm religia familiei pentru că suntem atașați de ea, facem parte dintr-o comunitate religioasă în care se dezvoltă un atașament.
O carte aparent simplă dar complexă. Nu pot spune că am înțeles-o 100%, având cunoștințe mult prea vagi din domeniul neurologiei.
Bel libro. Fa riflettere e ogni libro che lo fa davvero è bellissimo.
Cosa vuol dire credere in Dio, o non crederci? Come la fede e la religione nascono e si strutturano nel percorso neurologico e formativo di ogni bambino nella relazione con la sua famiglia, con la sua cultura? Come la visione dell'alltro e dell'altra viene modificata dalla propria visione di Dio, delle "sue" leggi, della propria religione? A che bisogni viene incontro la religione e a quali si oppone?
Un libro che chiunque dovrebbe leggere. E se lo trovate disturbante, il libro vi aiuta anche a capire perché vi sentite così!
Este o carte despre care cred ca trebuie recitita pentru a fi inteleasa asa cum trebuie , in totalitate,cu alte cuvinte o carte dificila.Poate o voi reciti candva,in viitor,cand voi avea timp pentru a reciti carti influente,iar atunci poate va primi un rating mai bun .Sunt numeroase pasaje care vorbesc despre suferintele omenirii,credinta in continua scadere a oamenilor si cresterea semnificativa a numarului ateilor,inmultirea religiilor ,felul cum a influentat de-a lungul vremii credinta(mai ales cea crestina) comportamentul si psihicul oamenilor care incearca sa gaseasca o sursa de alinare a suferintelor prin credinta in Dumnezeu .Este ceea ce Boris Cyrulnik intituleaza "Psihoterapia lui Dumnrzeu".
"El ser humano es el único animal capaz de separarse de su condición animal gracias a su creatividad. La invención del más mínimo objeto tecnológico le da un sentimiento de fuerza y de libertad. Y cuando pone en palabras la idea que tiene de su lugar en el universo, crea un mundo de relatos en los que cree y a los que se somete."
La lectura de esté libro me ayudó a tener un sentido amplio de la religión y de superar traumas vividos en el pasado ;así como desarrollar resiliencia ante la adversidad. Les recomiendo que lo lean varias veces.
Poate fi Dumnezeu un psihoterapeut? Are credința un efect de reziliență pentru oamenii care tocmai au trecut printr-o traumă? Cum au perceput supraviețuitorii lagărelor de concentrare relația lor cu divinitatea? Unul dintre aceștia, prieten apropiat al scriitorului Elie Wiesel, ar fi spus: „Dumnezeu este în suferință după Auschwitz, am foarte multă nevoie de El”. Ne putem vindeca suferința prin rugăciune? Boris Cyrulnik ne prezintă viziunea unui neuropsihiatru despre modul în care religiozitatea și atașamentul față de sacralitate ne pot transforma viețile în adevărate călătorii spirituale sau ne pot îndepărta definitiv de oamenii cu credințe diferite de a noastră.
Relația umanității cu divinitatea începe din copilărie. Nu, nu ne naștem credincioși, dar asimilăm, odată cu limba maternă, și religia părinților noștri. Îi privim cum se închină, mergem la biserică împreună cu ei, respectăm aceleași sărbători, ne rugăm împreună și devenim membri ai comunității religioase din care ei fac parte. La vârsta de 6-8 ani, creierul copilului este suficient de dezvoltat încă să ajungă la reprezentarea morții și a timpului, iar rolul religiei devine, din acest moment, unul covârșitor în ceea ce privește evoluția lui ca ființă umană, învățându-l cum să se comporte pentru a avea o viață frumoasă și pentru a dobândi, în cele din urmă, veșnicia.
Iubindu-L pe Dumnezeu, foarte mulți copii învață să se iubească pe ei înșiși. Autorul afirmă: „Când Dumnezeu îți dă încredere în tine, ai din ce în ce mai puțină nevoie de El”. Chiar dacă nu ne îndepărtăm de divinitate și nu încetăm să credem, tindem cumva să ni-L imaginăm pe Dumnezeu singur, deasupra tuturor, așezat pe un piedestal la care nu putem avea niciodată acces. Practic, trăim un atașament „amorțit”, pe care doar riscul unei pierderi îl poate reactiva și însufleți. Studiile arată că și înaintarea în vârstă ne (re)întărește relația cu divinitatea: memoria trecutului devine din ce în ce mai puternică cu cât performanțele memoriei de scurtă durată scad, iar oamenii se întorc la Dumnezeu și la anii fericiți ai copilăriei.
Religia are beneficii incontestabile din perspectiva consolidării grupurilor, a creării sentimentului de apartenență și a menținerii sănătății mintale. Oamenilor nu le mai este frică să trăiască știind că Cineva veghează asupra lor și îi iubește necondiționat. Însă cum se raportează ei la ceilalți, la oamenii care au altă credință sau nu cred deloc? Consider că toleranța este una dintre cele mai importante valori pe care ar trebui să le cultivăm încă din copilărie, indiferent de religie. Lumea nu poate fi salvată decât prin iubire… iar fiecare dintre noi avem posibilitatea de a o transforma într-un loc mai bun, doar iubindu-i și respectându-i pe cei din jurul nostru.
Cartea are ca temă centrală rolul divinității în psihoterapie și în modularea emoțiilor, aducând argumente științifice de natură neurologică pentru credința în Dumnezeu ca fundament social și al dezvoltarii personale armonioase. Domnul Cyrulnik observă că indivizii care au o credință autentică într-o entitate superioară de natură divină (indiferent cum se cheamă aceasta, Iisus, Budha, Allah, etc) au un nivel mai redus de stres, o încredere în sine mai mare, relații interpersonale mai numeroase și sănătoase cu alți membri ai grupului și sunt mai înclinați către ordine socială și armonie.
Pe de altă parte, tot autorul remarcă faptul că în cazul în care religia e folosită ca unealtă de manipulare și interpretată greșit (mai puțin ca o religie a iubirii-cum sunt majoritatea- și mai degrabă ca un mod de separare, distincție și disjuncție între anumite grupuri sociale "noi contra voastră") aceasta devine foarte rapid extrem de toxică și nocivă. Când individul folosește credința că pe un mod de reafirmare personală, de a-și sublinia valoarea și superioritatea față de cei din jur (chiar dacă credința sa este ateismul) aceasta devine în mâinile sale o adevărată forță distructivă.
Vă recomand cartea dacă psihologia este ceva ce vă interesează și pasionează. Țineți totuși cont de faptul că nu este o lectură perfectă, multe argumente se repetă, iar valoarea sa practică (dincolo de a înțelege un fenomen) este minimă.
Fui introducida al autor de ‘Psicoterapia de Dios’ mediante una entrevista que realizó sobre resiliencia. Como persona religiosa, me atrajo la perspectiva de cómo la religión puede influir en nuestra capacidad para superar las dificultades.
Mi experiencia de lectura fue variada. Al principio, me sentí muy inmersa y comprometida con el contenido del libro. Las secciones que discutían la crianza y la conexión con la religión realmente me hicieron reflexionar, especialmente como conversa.
El libro incluye mucha información valiosa y datos sorprendentes que pueden ser útiles tanto a nivel personal como en la interacción con otros, e incluso en la crianza de los hijos. Sin embargo, noté varios errores que no pude ignorar. Desde mi perspectiva islámica, hubo numerosas inexactitudes y una representación errónea del islam. El autor utiliza opiniones y argumentos aislados que impulsan una imagen distorsionada del islam, lo cual es preocupante.
Creo que es posible que estos errores no se limiten solo al islam y podrían estar presentes en las representaciones de otras religiones también. Esta falta de objetividad y de fundamentos sólidos en algunos apartados disminuye la credibilidad del libro. Si tuviera la oportunidad de mejorar algo, sería esto.
Recomendaría ‘Psicoterapia de Dios’ a aquellos conscientes de los errores que se comenten en el libro y a los que estén dispuestos a abordar el mismo con una actitud crítica. Esto es crucial ya que, de lo contrario, podría consolidar prejuicios ya existentes. Con esa precaución, puede ser una lectura enriquecedora y provocativa.
El libro aborda desde la optica de un profesional de la neurociencia el impacto de las creencias religiosas en resiliencia, la vida humana, las relaciones interpersonales y cómo abordamos las distintas adversidades de la vida, el título parece más religioso de lo que el libro es, creo que cualquier creyente o no creyente puede disfrutar de una lectura muy agradable.
La historia de vida del autor es interesante también.
As a neuropsychiatrist, Cyrulnik does a great job explaining the relationship between our brains and our behavior, in this book, analysing faith and religion. He shows us how our vision of god is linked to our nervous system, education, culture etc. Cyrulnik has done extensive research on the subject and whether you are religious or not, this book is fascinating.
About resilience using concepts and studies from neuroimaging, psychology and psychosociology which gave me the impression of a mixed between Yuval Noah Harari, Constantin Dumitru Dulcan and Jacques Lacan. God comes from the mental world of those we love (through the strong emotional relationship that we have with them).
On en apprend beaucoup sur la théorie de l’attachement, que je connaissais déjà personnellement, et que l’auteur utilise pour expliquer comment se construit notre rapport à Dieu. Cependant je suis beaucouuup moins fan quand celui ci tente des analyses sociologiques, il emploie un ton paternaliste que je n’apprécie pas.
Sé que él es buenísimo y que debo adorar todo lo que dice (siendo yo tallerista e investigadora en este tema de la resiliencia) pero me cuesta mucho trabajo entenderlo! En este libro aún más, no rescato bien sus mensajes. Una pena ( por mi ).
Cet écrit m'a aidé à comprendre les choix de vie de mes parents ; j'ai donc arrêté de les en vouloir quand j'ai compris que la religion était la base de leur santé mentale. Et d'une certaine manière, la mienne aussi pendant plusieurs années.