Întâmplarea a făcut ca în August 1949, şi eu şi soţia mea să ne luăm. În sfârşit, vacanţa de care aveam atâta nevoie. Soţia mea a plecat în Europa, iar eu am închiriat o casă la Croton – pe
fluviul Hudson, la vreo zece kilometri depărtare de Peekskill – pentru mine, cei doi copii ai noştri şi îngrijitoarea lor. Eram pe atunci preocupat de un studiu asupra legăturii dintre literatură şi realitate, şi simţeam nevoia să închin o lună de zile acestei munci, precum şi copiilor mei – departe de vârtejul activităţii politice, activitate care luase un loc atât de important în viaţa mea. Eram convins că această vacanţă îmi va face bine din toate punctele de vedere.
Nu m-am înşelat. Această lună August era liniştită şi răcoroasă; cu multe zile însorite şi cu multe ore plăcute, iar pentru mine, toate acestea constituiau o schimbare foarte binevenită. Casa pe care o închiriasem, confortabilă şi spaţioasă, era situată pe un deal printre copaci. De la etaj se putea vedea fluviul Hudson. Obişnuiam să lucrez la studiul meu dimineaţa, în timp ce copiii se jucau pe pajişte. După amiezile le petreceam cu ei şi de obicei ne duceam la un iaz din apropiere ca să înotăm. Masa de seară o luam împreună, şi după ce copiii adormeau, rămâneam în fiecare seară acasă, citind şi foarte rareori stând de vorbă cu nişte prieteni care mă vizitau. După cum am mai spus, au fost câteva săptămâni foarte calme şi fructuoase: citeam mult şi studiul meu lua forma definitivă.
Într-o zi, pe la mijlocul lunii, sună telefonul şi când ridic receptorul, o voce de femeie mă întreabă dacă eu sunt Howard Fast şi dacă aş consimţi să patronez un concert care ar trebui să aibă loc undeva, în apropiere, peste câteva săptămâni.
— Ce fel de concert? am întrebat eu.
— Un concert pe care îl organizăm noi în fiecare an.
— Care noi? întreb eu.
— Noi, gruparea „People’s Artists”. Îşi vor da concursul Pete Seeger şi Paul Robeson. Aţi auzit de gruparea noastră?