Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societăţii româneşti contemporane, trecînd de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui” şi device-uri ce creează dependenţă, la „actualitatea trecutului”, ţinut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului”, pîndit prin oglinzi magice înainte de-a fi înţeles întîi şi-ntîi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalităţi şi obiceiuri vechi de cînd lumea, ubicua diviziune dintre noi şi celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” şi licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atîta meşteşugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcînd ca Etnogeneză şi ţuică să fie o lectură care ne invită la introspecţie.
„În Weltanschauung-ul românesc, autoritatea în general şi statul în particular sînt îndepărtate –sau trebuie să fie îndepărtate: sînt suspecte din principiu, trebuie evitate pe cît posibil sau păcălite cînd se poate. Cu toate acestea – sau poate tocmai de aceea... –, această reticenţă structurală a fost însoţită mai totdeauna şi de o dorinţă secretă de autoritate puternică şi justiţiară, de un Vlad Ţepeş sau măcar un nepot al lui, care să ne rezolve nenumăratele probleme şi dileme.” (Vintilă Mihăilescu)
Vintilă Mihăilescu a fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 până în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român.
În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. A desfăşurat o intensă activitate de cercetare la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române. Între 1992 şi 2000 a fost membru al Societe des Europeanistes, fiind secretar pentru Europa de Est.
Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio-hai-hui”.
În 2006 a fost decorat de preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române.
De acord cu tot, da' tot, cu ceea ce spune/scrie VM în eseurile sale despre țară, cei care o populăm, (anti)lideri , politici, economie, patriotism și naționalism, istorie și mistificare, Media și rachiul, țuica, palinca. Musai, de citit.
Plecând de la analiza băuturilor spirtoase din spațiul românesc , cartea ajunge la a analiza trecutul ,prezentul și posibilului viitor al României. În scurtele eseuri care alcătuiesc cele patru capitole ale cărți ,autorul înfiripează și replici pline de umor,dar face și incursiuni în agricultura românească și economia actuală. Analizează gesturile dintr-un cuplu și compară diferite perioade din istorie . Cartea este scurtă și ușoară ,dar plină de umor ,tristețe ,ironie și informație.
Echilibrată foarte bine între date şi umor, este o carte care ajută să ne înţelegem mai bine ca popor şi să fim mai iertători cu noi înşine. Un bun început spre păreri mai moderate şi spre discuţii mai puţin extremiste despre societatea română.
E greu să pleci la o analiză a unui astfel de volum dacă pleci de la introducere, unde se demonstrează că țuica (da, țuica!) e un termen pur românesc. Dar Vintilă Mihăilescu e la fel de meticulos cum îl cunoaștem. Pe rând, analizând ”actualitatea trecutlui”, ”prezentul continuu”, ”conflictul generațiilor” și „dilemele viitorului”, el ne oferă atât o privire în trecut, din punct de vedere antropologic, cât și o analiză foarte concretă și pertinentă a prezentului, cu nenumărate exemple și implicat din punct de vedere politic. Cred că, dincolo de erudiția sa evidentă, iubesc mult și felul în care autorul (alături de alți intelectuali precum Lucian Boia) spune lucrurilor pe nume, inclusiv în cărți, în ceea ce privește politica românească și pericolul teleormanizării țării.