Volum nominalizat în 2019 la prima ediție a Premiului Iocan pentru proză scurtă.
Întâmplări de familie și secvențe din viață, despărțiri, vise, regrete și supraviețuiri se oglindesc în povestirile cuprinse în acest volum. Seara de dinaintea emigrării unei familii în Israel, povești de cazarmă, accidentul de la Cernobîl, un raport de gardă în decembrie ’89, o întâlnire ratată cu foștii colegi de facultate, un tată care fuge de lângă fiul său – acestea sunt doar câteva dintre scenele care i se vor derula prin față cititorului când va deschide volumul lui Ion Pleșa.
„Ion Pleşa are toate avantajele unui debut târziu: şi-a delimitat clar universul, pe care îl explorează într-un stil personal, aş zice chiar inimitabil. Prozele sale sunt un blend de stranietate şi nostalgie, de introspecţie şi teatral, de lirism vag şi umor fin. Cele de familie şi de atmosferă evocă scene şi voci trecute, imagini şi amintiri în sepia ca nişte fotografii vechi în care încă se manifestă viaţă. Cartea sa este un minunat album de snap-uri narative.” - Marius Chivu
Am Anotimpuri care nu se repetă de vreo doi ani în bibliotecă, cadou de la un văr al meu, dar i-a venit rîndul abia acum (și recunosc că m-a convins să m-apuc de ea și recomandarea lui Marius Chivu de pe coperta a patra).
Sentimente amestecate după lectură - prima treime a cărții mi-a plăcut foarte mult, reconstituirea firului epic dintr-o multitudine de piese de puzzle mi s-a părut o provocare interesantă, dar din păcate ritmul narativ se rupe în a doua parte, alunecînd spre proză poetică - care nu-i rea, dar strică unitatea volumului, iar uneori devine lejer monotonă.
Puterea de observație a naratorului se compune diferit de la un capitol la altul și asta menținea prospețimea ansamblului. Uneori e vorba de o precauție rece, alteori de o frenezie mai greu de stăpânit, dar în fiecare situație e vorba de întâlnirea cu dezordinea vieții și a multitudinii de experiențe pe care trebuie să le administrezi. Faptul că în volum apar întâplări ca vizita la o fermă avicolă, un accident la munte, zile în provincie, amintiri din copilărie ajută la formularea unor scenarii pline de mișcare care intră într-o opoziție reușită cu capitolele concetrate pe interior și receptare. Formatul de care vorbește Marius Chivu, de snap-uri narative asigură o fluiditate mare a lecturii și te face să de apropii înșelător de personaj și identitatea lui, ea rămâne ca o lumină pe care primești doar dintr-un joc de cioburi.
Ritmul frazei mi-a amintit de concertele de jazz și de senzația de plutire care mă cuprinde atunci cînd muzica pătrunde în toate. Anotimpurile sînt, cred, vîrstele lui Daniel, un personaj care observă lumea cu ochii unui artist îndrăgostit de fragilitatea ei. Sînt paragrafe și povești pe care le-am recitit, de dragul curgerii frazei și al observațiilor de mare finețe. Muzicalitatea prozelor a rămas cu mine după ce am închis volumul. Foarte bun. Recomand
Îmi place. Azi am achiziționat această carte de la librăria Humanitas şi am citit primele 50 de pagini. Până acum pot spune că îmi plac formele de scriere folosite, personajelor le dădeam alt nume, iar acțiunea dezvoltam mult mai mult, dar e ok.